67 matches
-
mănăstirea Tismana: o lavră adevărată, o colonie de călugări mișuna în schiturile de pe munte ca și la muntele Atos"" Așa s-a construit Biserica schitului din vârful muntelui Cioclovina, la depărtare de 5 km de mănăstire dar și biserica din Cioclovina de jos, în locul numit și Padina Viilor, tot din piatră pe locul celei vechi.<br> Cele mai vechi lăcașuri de cult avizate de Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice (C.N.M.A.S.I.) sunt: Metocuri sau metohuri Metohurile cele
Tismana () [Corola-website/Science/298017_a_299346]
-
conform tipicului monahal. În prezent, Mănăstirea are 60 de viețuitoare, dintre care cinci stau în schiturile mănăstirii, stareță de peste 40 de ani este Stavrofora Ierusalima Gligor sub a cărei păstorire Mănăstirea Tismana a cunoscut multe și importante înnoiri. Pe muntele Cioclovina, la N-V de Mănăstirea Tismana se află două schituri: Schitul Cioclovina de Jos, amintit documentar în anul 1660, iar în anul 1715 conform pisaniei a fost refăcut de egumenul Nicodim, având "hramul" „Sfinții Voievozi”, și Schitul Cioclovina de Sus
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
cinci stau în schiturile mănăstirii, stareță de peste 40 de ani este Stavrofora Ierusalima Gligor sub a cărei păstorire Mănăstirea Tismana a cunoscut multe și importante înnoiri. Pe muntele Cioclovina, la N-V de Mănăstirea Tismana se află două schituri: Schitul Cioclovina de Jos, amintit documentar în anul 1660, iar în anul 1715 conform pisaniei a fost refăcut de egumenul Nicodim, având "hramul" „Sfinții Voievozi”, și Schitul Cioclovina de Sus, ridicat de același egumen în anul 1714, pe vârful muntelui având hramul
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
Pe muntele Cioclovina, la N-V de Mănăstirea Tismana se află două schituri: Schitul Cioclovina de Jos, amintit documentar în anul 1660, iar în anul 1715 conform pisaniei a fost refăcut de egumenul Nicodim, având "hramul" „Sfinții Voievozi”, și Schitul Cioclovina de Sus, ridicat de același egumen în anul 1714, pe vârful muntelui având hramul „Schimbarea la Față”. Bisericuța Schitului Cioclovina de Sus a fost pictată în anul 1999 de pictorul Grigore Popescu. A fost sfințită de IPS Teofan, Arhiepiscop al Craiovei și
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
documentar în anul 1660, iar în anul 1715 conform pisaniei a fost refăcut de egumenul Nicodim, având "hramul" „Sfinții Voievozi”, și Schitul Cioclovina de Sus, ridicat de același egumen în anul 1714, pe vârful muntelui având hramul „Schimbarea la Față”. Bisericuța Schitului Cioclovina de Sus a fost pictată în anul 1999 de pictorul Grigore Popescu. A fost sfințită de IPS Teofan, Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolitul Olteniei în vara anului 2005. Mănăstirea Tismana a fost și rămâne cea mai veche vatră de cultură
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
Tismanei: Gura Motrului, Cerneți, Topolnița, Valea cu Apă. Un alt grup, mai ales pentru vremurile mai apropiate nouă, provenea din roirea călugărilor care, în căutare de locuri pustii, prielnice sihăstriei, părăseau incinta mănăstirii și-și formau chilii izolate (cele două Cioclovine, Ploștina Drăgoeștilor în hotar cu Hobița, schitul Aninoasa). În sfârșit, urmează marele grup al bisericilor și mănăstirilor aflate pe traseul urmat de Nicodim în căutarea locului sfânt de la Tismana și descris de Ștefan Ieromonahul. De-a lungul timpului acesta s-
Mănăstire () [Corola-website/Science/305374_a_306703]
-
În interior au fost descoperite și vetre de foc, ca cele din Molodova și Chetrosu. După dispariția lui homo neanderthalensis, homo sapiens fossilis devine specia predominantă. Culturile aurignaciene sunt dominante, urmate de culturile gravettiene orientale, fiind găsite urme în peșterile Cioclovina și Liliecilor sau terase din Boinești și Dârțu-Ceahlău. Au apărut și primele manifestări artistice, singură peștera cu pereți pictați fiind cea de la Cuciulat, pe valea Someșului, pe unul dintre pereți fiind reprezentate un cal și o felină. Au fost descoperite
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
Mare, Cheile Crivadiei, Locul fosilifer Ohaba-Ponor, Peștera Bolii Totodată aici se află siturile arheologice aflate în Patrimoniul UNESCO de la Sarmizegetusa Regia, Costești, Blidaru, Luncani-Piatra Roșie și așezările etnografice autentice din Platforma Luncanilor. Începând din anul 2004 Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina are administrație proprie. Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina prezintă o zonă montană (încadrată în bioregiunea alpină a Munților Șureanu și continentală a Depresiunii Hațegului) cu o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel
Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina () [Corola-website/Science/313778_a_315107]
-
a fost pictată în 1984. Figurează pe noua listă a monumentelor istorice, . Cătunul Luncani-vale, aparținător comunei Boșorod, găzduiește o biserică de mari dimensiuni, închinată praznicului Adormirii Maicii Domnului; lăcașul, inclus pe lista monumentelor istorice românești (), deservește liturgic și cătunele Alun, Cioclovina și Urșici. Biserica a fost ridicată, potrivit datelor transmise de comisia Dosa (1805), în anul 1803, în timpul păstoririi preotului Petru Benedec; clopotul mic, turnat în 1804, confirmă această cronologie. Pereții edificiului, tencuiți la interior, înscriu planul dreptunghiular, cu absida rectangulară
Biserica de lemn din Luncani () [Corola-website/Science/321937_a_323266]
-
de 900 m, cu munți mici și mijlocii, cu aspect de dealuri, cu altitudini cuprinse între 700-800 m până la 1.100-1.200 m. Munții se prezintă sub forma unor platouri (plaiuri) modelate pe șisturi cristaline (Ursici, Târsa) sau platouri calcaroase (Cioclovina, Vârtoapele), cu numeroși martori de eroziune, separați de văile adânci ale Luncanilor și Grădiștei și de ale afluenților acestora. Se disting: a) Platoul Ursici, caracterizat printr-o suprafață aproape netedă, cu marginile crestate de afluenții Streiului și Luncanilor, are altitudinile
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
pe cel drept al văii Văratec). Regiunea analizată a oferit, încă din cele mai vechi timpuri, condiții naturale prielnice dezvoltării așezărilor omenești. Vechimea populării acestei regiuni montane este dovedită de urmele omului paleolitic (fosile umane și unelte descoperite în Peștera Cioclovina) și eneolitic (așezarea de pe Vârful Țâfla). Însă, cele mai multe dovezi ale existenței oamenilor în arealele înalte ale platformei aparțin perioadelor preromană și romană. Această situație se datorează atât poziției geografice în ansamblul regional carpatic, cât și caracteristicilor locale ale reliefului: multitudinea
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
context nu pot fi omise condițiile climatice favorabile, manifestate prin efecte de foehn și adăpost, hidrografia, vegetația forestieră etc. În prezent se remarcă o densitate mare a așezărilor permanente, grupate în cadrul a trei comune: Boșorod (cu satele Alunu, Ursici, Târsa, Cioclovina și Luncani), Orăștioara de Sus (cu Costești Deal, Ludeștii de Sus și Grădiștea de Munte) și Pui (cu Fizești, Federi, Ohaba Ponor și Ponor). Luncani, așezarea ce dă numele platformei, a fost atestată în anul 1750, iar în urma împărțirii administrative
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
cu Costești Deal, Ludeștii de Sus și Grădiștea de Munte) și Pui (cu Fizești, Federi, Ohaba Ponor și Ponor). Luncani, așezarea ce dă numele platformei, a fost atestată în anul 1750, iar în urma împărțirii administrative din 1956 cătunele sale (Alunu, Cioclovina, Ursici, Târsa și Prihodiște) au fost declarate sate. Cu toate dovezile certe ale populării din cele mai vechi timpuri, Grădiștea de Munte nu poate fi identificată în documente istorice decât mai târziu. Ca așezare măruntă greu accesibilă, cătunul era înglobat
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
dovedește că au intrat mai repede în atenția administrației maghiare. Satele Fizești și Ponor au fost atestate documentar la 1447, iar Federi, la 1457. Așezările de pe sunt amplasate fie pe culmi domoale - Târsa, Ursici, Prihodiște, Alunu, cătunul de la Piatra Roșie, Cioclovina, Costești Deal, Ludeștii de Sus și o parte a satului Grădiștea de Munte - fie în cadrul unor văi - Luncani, pe valea omonimă, și un nucleu al satului Grădiștea de Munte amplasat pe Valea Grădiștei. Spre Depresiunea Hațegului, relieful fiind mai fragmentat
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
organică pot fi făcute productive prin adăugare de guano. conține amoniac, o serie de acizi: uric, fosforic, oxalic și carbonic, precum și o serie de săruri și impurități. În guano întâlnim de asemenea o concentrație mare de azot. În România, peștera Cioclovina Uscată este vestită pentru depozitele impresionante de guano, excremente de liliac, considerate a fi cel mai mare zăcământ de acest fel din Europa. Guano era la mare căutare în Occident încă de la începutul secolului XX. Sub conducerea Imperiului Habsburgic, la
Guano () [Corola-website/Science/324759_a_326088]
-
Uscată este vestită pentru depozitele impresionante de guano, excremente de liliac, considerate a fi cel mai mare zăcământ de acest fel din Europa. Guano era la mare căutare în Occident încă de la începutul secolului XX. Sub conducerea Imperiului Habsburgic, la Cioclovina a început exploatarea industrială. Tone de guano erau extrase de localnici, încărcate în vagoneți și cărate apoi pe funicular, care transporta încărcătura până în Gara Pui. Aici guanoul era încărcat în vagoane și acestea luau drumul Austriei unde era valorificat. Pe
Guano () [Corola-website/Science/324759_a_326088]
-
Aici guanoul era încărcat în vagoane și acestea luau drumul Austriei unde era valorificat. Pe vremea comuniștilor, exploatarea de guano s-a redeschis, îngrășământul fiind dus la serele lui Ceaușescu. După 1990, exploatarea a fost închisă pentru a apăra peștera Cioclovina de doritorii de guano. Guanoul produs de lilieci este extras din peșteri și este asociat cu o pierdere corespunzătoare de biotop troglobit și cu o diminuare a biodiversității. Depozitele de guano întrețin o varietate mare de nevertebrate adaptate la viața
Guano () [Corola-website/Science/324759_a_326088]