105 matches
-
m-a sunat la 12 azi noapte ce mă mănîncă aici pe gît ia vezi am ceva turbez că a murit și nu i-am crăpat eu capul parcă’s vrăjiți nu-i găsesc decît calități una e neagră și ciolănoasă alta blondă și durdulie ți-e necaz că nu ești în locul ei pe cine crezi c-am cunoscut la expoziție pe frumosul ăla care a lansat ultimul hit e cel mai bun atît de atent erau nedespărțiți tună iar ține
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
vreo rasă anume. Indienii și-au statornicit tabăra la mică depărtare de ei, apoi au tăiat niște pini înalți din care au meșterit porți și au delimitat terenul pentru sălbaticul lor joc cu mingea. Swimmer, un băiat ciudat, cu mîini ciolănoase și ochi depărtați a invitat grupul din Catalooch să joace mingea cu ei, strecurînd și unele aluzii sumbre că se întîmplă ca oamenii să-și piardă și viața la joc. Inman și ceilalți au acceptat provocarea. Au tăiat și ei
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
isterice ale celor fără pedigree, mese pe stradă cu domni civilizați citind ziarele sau cu familii doldora de copii, toți vorbind în cor italienește. O farfurie cu pizza ocupă o jumătate de masă; femeile germane seamănă cu bărbații, trupuri aspre, ciolănoase. Fețele reacționează automat, de cum deschizi ușa magazinului apare zâmbetul ca la fotograf. Vorbesc scurt, parcă ordonă. Și Wannsee-ul, plin de vaporașe și feriboturi, o viață forfotitoare, oameni întinși pe iarbă. Încă mai crezi că zîmbetele îți sunt adresate numai ție
Nora Iuga - „Berlinul e singurul oraș de iubit și de urât până la moarte“ by un cristian () [Corola-journal/Journalistic/6306_a_7631]
-
luminii, dealurile pustii urcau spre cer. Dincolo de sensul comun, o lume fantastică și ireală își dură iluzia întreaga seară. Trăgând după dânsul boii, un țăran urca o coastă oablă. O clipă s-a profilat pe culme ; mutându-și greoi trupurile ciolănoase, tovarășii săi fluturau din coarne groase. Oprindu-se să zvârle peste spinări o sudalmă, omul coborî sub deal. Pe-acolo părea că a trecut Dănilă Prepeleac. Deodată viermele ce ne scosese din oraș se încovoie în valea îngustă. Înconjurat de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
dar că va trebui să le găsească singur... Capitolul II CAMERA AVEA O SINGURĂ IEȘIRE, care dădea direct în stradă. Carol stătea așezat pe un pat de fier, în dreptul ușii, netrădând prin nimic vreun interes pentru nou-venit. Era înalt și ciolănos, cu o expresie împietrită pe chip și cu o privire pierdută în golul ușii, mereu deschisă din lipsă de geamuri. Nici un mușchi nu-i tresărise la auzul auzise oare? frazei "...el e Filip. Va sta cu tine...", atât de stranie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
simt groaznic. Nu mă pot mișca. Ceva dinăuntru, din intestine mi-a luat toată puterea. M-ai otrăvit tu?... N-are-a face. Doar atât de rog... Nu pleca acum! Din timp în timp, lumina farului decupa în cadrul ușii trupul înalt și ciolănos a lui Carol, rămas în prag. Apoi ușa s-a închis scârțâind, lăsând camera în întuneric, și Filip își pierdu cunoștința, fără să știe dacă a plecat Carol sau nu. Filip a rămas în cameră revenindu-și din timp în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
uneia dintre fete, a nemțoaicei, să arunce cu sticle goale, dacă putea ochi pomii grădinii. Unele sticle cădeau și se făceau zob în fața cârciumii, numai cioburi erau a doua zi dimineața, când venea bătrâna să măture, dar Invalidul, cu nasul ciolănos ca un corn băgat în ziare, părea că nici nu observă. Sau nu-i păsa. Putea preferata nemților de sus să năruie și casa. Bătrâna bănuia ceva ascuns în viața lui și se-ntreba de ce n-a ieșit o dată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dar nu spunem mare lucru cu aceasta, acum, după ce am afirmat funcționalitatea vizualității. „Femeia e înaltă, uscată, cu obrajii stricați de vărsat, arși de soare și de vînt. Pășește larg...”. Și „Calul e alb”, „cu gîtul întins, scobîlțind din picioarele ciolănoase”, cu „capul, mare cît o solniță”, „adormit parcă”. Apoi ulițele satului, valea, dealul, culmea...Imaginea „se întărește”, se pietrifică. Cizmele femeii sînt „tari”, picioarele calului sunt „ciolănoase”, rănile lui sunt „pămîntii”, rana e „tare ca potîngul”, iar înaintarea protagoniștilor este
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
vînt. Pășește larg...”. Și „Calul e alb”, „cu gîtul întins, scobîlțind din picioarele ciolănoase”, cu „capul, mare cît o solniță”, „adormit parcă”. Apoi ulițele satului, valea, dealul, culmea...Imaginea „se întărește”, se pietrifică. Cizmele femeii sînt „tari”, picioarele calului sunt „ciolănoase”, rănile lui sunt „pămîntii”, rana e „tare ca potîngul”, iar înaintarea protagoniștilor este lentă, încetinită mereu, gata să împietrească și ea... Și iarăși calul alb, slab, tras de căpăstru... Imaginea e gata să se rupă, ca să apară fragmentarul... „Bator se
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
tot se smuceau ca diavolii când zăreau vreuna din enormele pisici olandeze, cu zgărdițele lor cochete la gât. Într-o seară, lăsîndu-se târât de cerberul cu labe strâmbe, privind oriunde, la norii joși, la terasamentul de cale ferată, la femeile ciolănoase trecând pe bicicletele lor negre, numai să nu mai vadă fălcile negre și roz ale jigodiilor, Maarten se trezi într-un loc ciudat. Un castel de apă, din cărămidă înnegrită, se ridica trist dintr-un pâlc de case galbene. Un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a zis. Mie mi se pare imposibil, dar ce știu cu? Cu toate astea, presimțirea mea se referă la cu totul altceva. Nebănuite sunt căile Domnului... - Asta e o zicere creștină, rosti cu glas tăios quintul Attan Vilerte, un uriaș ciolănos și cu o mustață proeminentă. - E o zicere înțeleaptă, suspină Radoslav. Abatele părăsi camera, tîrîndu-și picioarele. Rămași singuri, quinții și Kasser se priviră în tăcere preț de câteva minute, gîndindu-se însă la același lucru. Attan Vilerte vorbi primul: - E tulburător
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
curgeau lacrimi mari cât mărgăritarele doamnei, iar el s-a repezit la arhimandrit și l-a luat de mână trăgându-l: „Hai, sfinția ta, s-o scoatem, te ajut eu să dărâmăm zidul”. Parcă mai simțea și acum mângâierea mâinii ciolănoase a bătrânului și buzele-i uscate atingându i obrazul. „Nu se poate, dragul moșului, nu se poate, că se dărâmă mânăstirea.” Atunci s-a aruncat în poala anteriului popesc și a plâns cu sughițuri, îndelung. Nu mai auzea nici nucile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
călca voinicește un bărbățel. Cu nesfiită curiozitate, moșneagul ridică mustața. Când căluțul opri, omul se prăvăli de sus, de pe saci, să-și dezmorțească picioarele. Ca și celălalt, era la fel de mărunt. Amândoi aveau ochii oblici, despicați în obrazul vânăt cu pomeți ciolănoși ; erau pesemne frați, căci purtau același strai gros și tare de șiac sur. Unul dintre mititei îi puse căluțului în cap traista cu ovăz. Moșul se interesă : - Bre, da’ voi ați făcut sania după cal ori ați luat calul după
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Doi tipi masivi intrară În apartament. — NYPD, sunteți Dorri Ravan, cunoscută și sub numele de Desert Rose? Întrebă cel mai mic dintre cei doi. Își fluturară amândoi insignele. — Da... murmură ea. — Eu sunt detectivul Fitzgerald, zise primul, un bărbat Înalt, ciolănos, cu păr negru, mustață subțire și ochi albaștri, cu o sclipire răutăcioasă. El e detectivul Robinson. Cel de-al doilea bărbat avea și el un păr des, alb, gene și sprâncene incolore, o față grăsuță, rozalie și două bărbii duble
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
trebuia să ne dezbrăcăm în puța goală, să ne băgăm în pat, el să se suie pe mine, iar apoi să ne rostogolim, cu rostogolitul mai era cum era, dar când se punea pe mine era mai nasol, era greu, ciolănos și mă sufoca, i-am spus asta, ce joc tâmpit, însă el ținea musai să continuăm, murea să fie taică-su, apoi l-am auzit pe tataia la ușă, suna ca disperatu’, o fi avut plase, era încărcat, tataia ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
au Început să apară pahare de apă În tot soiul de locuri ciudate, apoi găleți Întregi de apă, și pînă la urmă au fost rîuri și torenți, bietele cămile au fost luate pe sus de șuvoaie și picioarele subțiri și ciolănoase li se zbăteau cumplit În timp ce cocoașele le trăgeau la fund. Îmi era Îngrozitor de sete. Poate că sarea de la transpirația ei mă făcea să mă simt așa, Însă știam precis că trebuie neapărat să găsesc apă. M-am dat jos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cât se poate de șarmant... Acum venea momentul adevărului. Cu ce să se îmbrace. Nu avea prea multe variante. Trebuia să elimine de la început blugii și raiații, care nu mergeau cu ideea de feminitate maximă și cu șoldurile strâmte și ciolănoase. Avea nevoie de ceva romanțios, vaporos, trebuia să semene cu tipa visurilor tuturor, ceva gen blonda visătoare din reclamele de la tv. Încercă mai mult o bluziță de cașmir stacojiu, cu mânecile bufante și încheiată la spate cu doi nasturi frumoși
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
toate șurile și dormea în fin. Nu se lăsase până ce nu se scăldase în heleșteu, gonind pe Felix ceva mai departe. Dar petrecerea de predilecție o constituia un soi de cavalcadă specială. Argatul de la grajduri le dăduse doi cai mai ciolănoși, pentru tracțiune grea, un fel de cai normanzi mai zvelți, care se lăsau încălecați cu blândețe și fără șa, ducând pe călăreți încet, la o simplă bătaie cu palma pe spinarea lor. Cei doi, supravegheați la început de argat, se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dare de mână. De aceea, la botez micuța fusese purtată în brațe de o rudă îndepărtată care locuia în orașul nostru și care, la vremea Cazului, mergea pe 80 de ani. Adălaïde Siffert, așa o chema. O femeie înaltă și ciolănoasă care avea un chip cu trăsături ascuțite și picioare de măcelar, fată bătrână - și mulțumită că era fată bătrână -, dar o persoană generoasă. Timp de patruzeci de ani făcuse înscrisurile primăriei, fiindcă știa să mânuiască pana și cerneala cu grație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
reușit s-o facă nici zece minute, măcar în somn să reziste tentațiilor câteva zile. Și tocmai când socotea că e timpul să aleagă, oprindu-și privirea pe un conte de Savoya, tinerel, palid la față și plin de mușchi, ciolănoasa de Fibbia care dormea alături se răsuci în somn și-o lovi cu cotul în cap. Amada se trezi. Palatul, marchizul, pretendenții dispărură ca prin farmec. Sculându-se în capul oaselor și deschizând ochii, Amada văzu în locul acelor minunății șoarecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
foarte concentrat, înconjurat de fel de fel de piese, de truse cu scule, mișcându-se cu precizie și pricepere. În spate cele trei fete ale lui fac un adevărat vacarm în timp ce urmăresc un serial la televizor. Soția lui, o femeie ciolănoasă, cu pomeții prea mari și omoplații puțin curbați, ascunzând ca într-un căuș sânii și așa minusculi, cu bazinul și el prea lat, muncea pe undeva prin bucătărie, prin baie, mereu avea câte ceva de făcut, draga de ea. O femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
avusese niciodată o poftă prea mare de mâncare iar În ultima vreme, se temeau fetele sale, găsise o modalitate de a se ține În viață nemâncând nimic altceva decât o ceașcă de ceai pe zi. Era o femeie scundă și ciolănoasă care avea o forță ieșită din comun când venea vorba de rezolvarea unor probleme chiar mai grave decât aceasta, al cărui chip delicat radia o aură de competență. Refuzul ei de a accepta Înfrângerea În ciuda tuturor evidențelor, convingerea ei nezdruncinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cum trebuie să fie o persoană corespunzătoare?" "Ești obraznic", a curmat el discuția. În ziua următoare s-au prezentat mai multe femei, și mai tinere și mai vârstnice, până ce a ales-o pe Luchi. Era cea mai zdravănă și mai ciolănoasă dintre toate, de unde am tras concluzia că tatei îi plăceau femeile voinice. Venise înainte o fată slabă, cu privirea visătoare, care mie mi-a plăcut foarte mult. Tata, însă, nici nu s-a uitat bine la ea că i-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un pas înaintea mea și mă cântărea din ochi de la o înălțime, pe care atunci o socoteam amețitoare, revoltat la început și dezarmat mai apoi de seninătatea îngerească a privirilor mele. Parcă-l văd și acum, înfipt, cumpănind pe degetele ciolănoase și neobișnuit de lungi un „Rostopf” oxidat, cu locomotivă pe cadran. Tic-tacul ceasornicului se auzi deslușit până în fundul clasei. - Ce-i cu ăsta? întrebase el pereții, catedra și soba de teracotă într-o dimineață la unsprezece jumătate, când mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
singur și oasele genunchilor ei scârțâiră. - Cred că ați greșit adresa, doamnă, încercai inutil să mă exprim. Aș fi dorit să-i spun că alături, la numărul patru, a fost astăzi un consult de medici. Doamna înclină hârca pe decolteul ciolănos și pomponul negru înfipt în tricorn se clătină de două ori, ca pentru a mă sorcovi. Intenționam să cer o scurtă prelungire, ca să-mi termin cartea, care trebuia să însemne cel mai răsunătoră - Krach! făcu Moartea așezându-se pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]