72 matches
-
a anunțat independența provinciei Kosovo, am știut că și în România se va declanșa o ditamai discuție pe această temă. S-a întâmplat aici, la doi pași de noi, România e tot un stat multietnic, românii și maghiarii s-au ciorovăit secole pe tema Ardealului, așa că nu puteam scăpa o asemenea ocazie. Deși marea majoritate a cetățenilor - fie ei români sau maghiari - n-ar fi pierdut nimic dacă am fi scăpat-o. Poate sunt prea optimist, poate am prea mare încredere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
greu, numai că, pe drum, culesesem un bărbat în vârstă care, după brasardă, făcea parte din Volkssturm, precum și doi infanteriști ușor răniți care, ca și când ar fi fost gemeni, șchiopătau amândoi pe partea stângă. Omul din Volkssturm vorbea confuz. Ba se ciorovăia în șoaptă cu Dumnezeu, ba își înjura vecinul. Infanteriștii răniți la picior trebuiau pe jumătate sprijiniți, pe jumătate purtați pe sus. Nu reușeam să înaintăm prea repede. Deoarece prin aparatul de emisie-recepție tot nu venea nici un răspuns de la coloana de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mă târam prin desișul de pini tineri, rafalele s-au abătut și asupra zonelor adăpostite din stânga, din dreapta, dar eu am rămas neatins, ceea ce nu e de presupus despre restul grupei adunate în jurul plutonierului. Nici măcar omul de la Volkssturm nu se mai ciorovăia cu Dumnezeu, nu-și mai înjura vecinul, nu mai voia să plătească nici o socoteală rămasă deschisă. Numai voci rusești, între timp la distanță. Cineva a râs, părea un om cumsecade. Deoarece crengile uscate trosneau din cale-afară de tare, tunarul-tanchist rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ei într-o doară, că așa au apucat, dar nu rareori și nu fără motiv își râd în barbă (Între Rai și Ilinca lui Dudău, după romanul Minunile Sfântului Sisoe de același, maestru al ludicului, Topîrceanu). Altfel, oamenii se mai ciorovăiesc (femeile, mai ales, sunt rele de gură), dar îndeobște trăiesc în pace și voie bună. Un Bufon, cum i se cade unui personaj de basm, emite vorbe de duh impregnate de experiența de zi cu zi. Mai o întâmplare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
adulți pe locurile din spate - ce bine că Daisy și Jennifer sunt atât de slabe! Drumul nu e deloc tihnit, însă Finn insistă să-l ajute pe Ben să se orienteze, așa că tot timpul se apleacă între scaunele din față, ciorovăindu-se cu Ben și gesticulând, ceea ce înseamnă că ne înghiontește și ne înghesuie pe mine și pe Daisy, care stăm de o parte și de alta a lui. Biata Charlotte îi rabdă la început pe cei doi gâlcevitori, dar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a bătut ora opt și jumătate, iar Luke a bătut la ușă. L-am privit. Ochi întunecați, ras proaspăt și mirosind a citrice. A fost suficient pentru ca fluturii din stomac să se trezească la viață și să înceapă să se ciorovăiască apropo de al cui rând era să prepare cafeaua. Luke era mai aranjat decât îl văzusem vreodată. Lăsase la vedere mult mai puțin păr și material de blugi decât de obicei. Mi-am dat seama că asta însemna că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fel ca înainte de vizita apocaliptică a lui Brigit și a lui Luke. Bine, aveam tot felul de fantezii în care mă vedeam ucigându-i pe amândoi. Dar, cu toate astea am mers la ședințele de grup, am mâncat, m-am ciorovăit și m-am jucat cu ceilalți pacienți. Joi seara am fost la întâlnirea Drogaților Anonimi, sâmbătă dimineața la ora de gastronomie, iar sâmbătă seara m-am jucat. Dar, în majoritatea timpului, l-am ținut pe Chris sub supraveghere. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îngrijorat. —Curată și senină! Așa ești tu, Anna, nu-i așa? a zis Helen întinzându-se și căscând. De când n-ai mai luat droguri? — Nu e treaba ta, i-a răspuns Anna de sus. Cele două au început să se ciorovăiască, dar eu abia dacă le-am auzit. Dintr-odată fusesem asaltată de un sentiment de vinovăție și de rușine. Altfel de vinovăție și de rușine decât cele care mă torturaseră de când îmi revenisem. Vinovăție și rușine pentru ceea ce-i făcusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o să mă mai împac niciodată cu mama, am spus eu bosumflată. Aproape c-am fost dezamăgită când, în mai puțin de o zi, disputa cu privire la bucata de dantelă se sfârșise și fusese dată uitării. —Data viitoare când o să te mai ciorovăiești cu ea o să fie și mai simplu, m-a asigurat Jeanie. Am simțit o plăcere amestecată cu ranchiună când s-a dovedit că Jeanie a avut dreptate. Timpul a continuat să treacă. Așa cum face întotdeauna. Și, cu toate astea, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cineva" ca să putem intra fără să plătim. Pierdem timpul și mă simt oribil din pricina posturii jenante în care ne punem. Număr dolarii pe care îi am, decis să nu mai aștept, dar "cerberul" de la poartă, plictisit, probabil, să ne vadă ciorovăindu-ne, ne face semn să intrăm. Urc de unul singur fosta Cale Sacră, ce suie în serpentină povârnișul pe care, din gloria celui mai mare oracol al antichității, a rămas un fel de cimitir arheologic. Vom sta puțin aici. Autobuzul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
au trecut. Rădăcină Rândunel nu și-a modificat visul. S-a dus la brigada silvică. L a găsit pe omul acela. Și treaba s-a făcut. Rândunel a devenit elev la școala silvică din orașul de sub deal. Cât au mai ciorovăit, ei - viitorul elev și omul brigăzii silvice - acesta l-a întrebat, pe Rădăcină Rândunel: da’de ce ți se spune ție Viață de câine? Asta e, așa, ca o poreclă mângâioasă. Noi am fost, acasă, zece copii. Am dus-o greu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
comunismului și să vină să-l elibereze ca pe un fel de erou național. De ce râzi, ginere?! se miră țăranul. Ce e de râs?!... Nimic. Mă gândeam, așa... Ia lasă, ginere, nu te mai gândi!... Socrul și ginerele se mai ciorovăiră vreun ceas, fără să ajungă la nici o învoială, după care, ajunși de oboseală, începură să caște și să moțăie cu nasul în paharele de trăscău. Atunci se schimbară în cămeșoaie de noapte, stinseră lampa, ca să nu ardă gazul de pomană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
șaptezeci și cinci de ani în urmă, stătea cu străbunicul lui, în același moment statuar al zilei, în care orice activitate la câmp sau casnică înceta. Satul se cufunda într-o liniște ireală; animalele se pregăteau surd de culcare, cu excepția găinilor, care ciorovăiau vag și straniu. Și mâinile lui și picioarele se relaxau inerte, gârbovite de atâta muncă și soare. Dar gândurile alergau libere și stinghere prin tăcerea densă și apăsătoare. Bătrânul. Străbunicul, copilul și fereastra Bătrânul copil și străbunicul stau pe prispă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
înțelegeri și-o să ne apucăm de contracte chiar - Vivian a pufnit. — Înțelegeri? În cazul în care nu te-a anunțat nimeni, este datoria e-di-to-ru-lui să negocieze înțelegerile. Tu crezi că eu am timp să mă ocup de detalii? Să mă ciorovăiesc cu agenți semi-retardați? O să-ți dau ție ofertele pe care sunt dispusă să le fac pentru fiecare carte, apoi depinde de tine să închei înțelegerile. — Desigur, am răspuns. Ar fi trebuit să știu. Cu alte cuvinte, trebuia să-l conving
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
din ritualul ei, de ce era nevoie să fie un nesuferit de fiecare dată? Ea cu irigațiile, el cu ciorăpeii, fiecare cu ale lui, spune Tîrnăcop. — Pînă la urmă l-au lăsat pe el în pace și au început să se ciorovăiască între ele, scrisori, amenințări, telefoane la miezul nopții, înjurături, blesteme și tot tacîmul, așa a pățit-o și sistemul, s-a împuțit de la sine, zice Dendé. N-ați auzit pînă acum că fiecare revoluție are cîte un contingent masiv de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
groaza (delicioasă) de-a nu pierde vreo birjă, degustătorii fini ai orașului decideau, pe urmele ei, prin clipiri evaluative și mișcări savant spiralate ale degetelor, dacă doamna respectivă, pornită în galop, poseda sau nu, un ațâțător pas Galopenția. Se mai ciorovăiau între dânșii cu privire la Ulpiu și Fiorosul Marcel, Relu Înmiresmatul, Dulcele Doru și Gabi cel Norocos, neputîndu-se pune niciodată de acord dacă tăietura ce le-o aplica propriu-zis Sargețius muierilor aducea mai curând cu vigoarea cu care-și secționau poeții proletcultiști
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
căci au fostu intrat cu meșterșuguri (înșelătorii) în moșiile mănăstirii lui Păun”... ― După 4 ani - asta o aflăm din hotărârea lui Mihai Racoviță voievod, adică la 8 aprilie 1717 - Xiropotamlenii și cu cei de la Sfântul Ioan Zlataust încă se mai ciorovăiesc pe moșia de la Prisăci, pentru niște poieni din Codrii Iașilor și vinăriciul din “Dealul Brândzăi”. La sfârșitul judecății, făcută împreună cu mitropolitul Ghedeon, vodă hotărăște: “Deci dovedindu-să... cum au fostu luat călugării de Sfetii Ioan Zlataust aceli moșii a Clatii, cu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de muncitori cultivați există întotdeauna asemenea căi. Dar nu și altă lume în afară de cea proprie. Părinții lui au fost muncitori cu conștiință de sine, ceea ce nu le‑a folosit la nimic, din moment ce unul e mort, iar celălalt aproape. Rainer se ciorovăiește în continuare, e mai lipsit de scrupule decât Hans fiindcă are mai mult de pierdut decât acesta (care nici nu se pune pe sine în joc), și anume viitoarea sa carieră academică și literară. Hans n‑are decât de câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nesimțite în fața conacului Iuga. Pe când Luca Talabă spunea într-un grup că în alte părți oamenii nu se lasă așa călcați în picioare, Trifon Guju răbufni cu glasu-i pătrunzător: ― Aidem, măi oameni, că-i mai mare rușinea să ne tot ciorovăim ca babele! Intrară în ograda argaților. Un stol de porumbei se ridică în văzduh, iar galițele se risipiră speriate. Curtea se umplu. Leonte Bumbu, logofătul, ieși mirat dintr-o odaie în capul gol: ― Da ce-i, de-ați venit tot
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ai mai duce! strigă Pavel sfătos, înapoindu-se degrabă la conac. ― Fire-ar a dracului! bombăni baba, văzîndu-și de treburi, parcă nici nu I-ar fi văzut și nici auzit. În vreme ce mulțimea se îmbrîncea în jurul magaziilor, unii mai îndrăzneți se ciorovăiau din pricina vitelor. Marin Stan scoase din grajduri o pereche de boi și voia să-i ducă acasă, Leonte Orbișor era indignat și răcnea: ― Să-ți fie rușine să pui tu mâna pe boi, că doar tu ai și nu-ți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
monarhia și Biserica lui nu dăduseră rezultatele scontate. Doctrinele ce condamnau credințele lumii moderne pretențiile științei, sufragiu universal, principiul suprem de egalitate etc. făceau furori și îi sorteau oprobriului pe cei care le propagau. Asta nu împiedica partidele să se ciorovăiască, burghezia să se cramponeze de posturi de comandă, iar ideile revoluționare să-și croiască propriul lor drum. Era nevoie de un remediu draconic pentru a pune capăt situației, de o idee îndrăzneață care să purifice spiritele. O idee simplă și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
noastre. Natural până la clarificare, scriitorul străbătea drumul firesc al prozei române, dovedind nu mai puțin încă de la început o anume monotonie în subiecte. Programul general este descrierea sufletelor simple. Deci un țigan se îndrăgostește de stăpână, un moș bețiv se ciorovăiește cu baba, un hangiu suferă de moartea femeii sale, un fierar își bate nevasta care-l înșeală. Toate acestea sunt "dureri înăbușite", cum se cade să fie suferințele unui primitiv. Eroii au o "taină" pe care nu știu s-o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]