59 matches
-
Moldovei, în cătunele pitite între dealuri, în bordeie căzute într-o rână, la lumina pe sfârșite a opaițelor, copilași osoși, moșnegi supți la față, mame jerpelite și tați nervoși n-aveau să-mbuce o turtă de mălai, lăsase să alunece ciosvârta înapoi în sos cu firescul aparent cu care încheiem și noi această dificilă frază. Vrând să-și repare greșeala, Iovănuț își îndreptă frumoșii lui ochi spre Despina și spuse încet cu blândețe: Episodul 90 TATONĂRI — Dacă eu, preabună jupâniță, nepoftit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dogmă, pot oare cere sprijinul starețului? Nu știu dacă m-am exprimat prea bine... Despina îl privea foarte atentă, pe sub gene. Vă spun aceste lucruri - continuă Iovănuț - pentru că... vedeți dumneavoastră... poate părea o prostie, dar felul cum ați apucat adineauri ciosvârta... mi-a adus-o în minte pe mama... era o femeie minunată... știți, atunci, cu tătarii... în sfârșit, ce să mai vorbim... nu vreau să vă mai plictisesc... în sănătatea dumneavoastră! Episodul 91 îN CARE, CONSIDERÂND CĂ DISCUȚIA DINTRE IOVĂNUȚ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
detenție. În primul rând, nu toate femeile din lagăre erau foarte atrase de maternitate, însă multe dintre ele înțelegeau și acceptau repede că sarcina și maternitatea le aduceau, cel puțin pentru un timp, avantaje precum scutirea de munci grele și ciosvârte aruncate de la masa gradatului din corpul de pază, care de regulă era presupusul tată. Întreruperile de sarcini erau tolerate numai în cazuri de infecții grave, în timp ce aducerea pe lume a unor copii "orfani prin naștere", care să fie educați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să fiu confundat cu nimeni, am vrut s-o leg de mine, ca să-i pot da apoi cu piciorul și să sufere din pricina asta, s-o aud oftând, făcîndu-mi reproșuri, rugîndu-mă să-i arunc din când în când câte o ciosvârtă de dragoste. Aveam și pregătit un discurs pentru o asemenea ocazie: "Dragă Emilia, nu am energia să te iubesc. Adevărul este că..." etc. etc. Adevărul este că viața tropăia pe lângă mine și eu n-o observam de multă vreme, îmi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
alături și valurile succesive de case străluceau într-o lumină cețoasă, un abur tremurător plutea peste acoperișuri, până departe, unde se strângea în nori indeciși, înghițind centura blocurilor din zare, ivite numai când și când printre vălătucii albicioși, ca niște ciosvârte de fantome. Frunzișul ruginise în mare parte aproape peste noapte. Zgomotele păreau mai diluate. Lumina pâlpâia o vreme, izbucnea treptat într-o explozie caldă ce risipea ceața și alunga umbrele. Dar ceva ca o pâclă invizibilă rămânea agățată peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dimineață. N-aveți nicio grijă, că numai cu șișcă de ogrinji, cu porția de paie de secară și de rogoz în două cu pipirig nici tata lui Roibu nu era amu mai breaz, mai de doamne-ajută. Fă-l mai iute ciosvârte, măi Gheo, că dacă te prinde cumva Cumătru pe-aici, îți pune pielea pe druc. Mai ai încă ceva vreme până la Convenție... Că după aceea vei vedea cum le descurci... Oricum, se pare că vom avea taraf pe cinste, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
picioare, în viața ce suflă din greu ca un viscol în turbare, dogorind, totodată, ca ger sticlos și ca foc mai sprințar decât trupul de fată. toate-s acolo din plin, rânduite după tipic, viața își ascute grăbită ghearele, pe ciosvârta aceea de nimic. balsamul luminii degetele luminii arpegiază pe pielea copilului scurte, incandescente cântece vrăjite, incantații străvechi, madrigaluri abia îngânate, ce sună ca ambra, ca mierea, ca steaua polară, când frigul se preschimbă în albastre lumini. beție ușoară, străluminată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
confundat cu nimeni, am vrut s-o leg de mine, ca să-i pot da apoi cu piciorul și să sufere din pricina asta, s-o aud oftând, făcându-mi reproșuri, rugându-mă să-i arunc din când în când câte o ciosvârtă de dragoste. Aveam și pregătit un discurs pentru o asemenea ocazie: „Dragă Emilia, nu am energia să te iubesc. Adevărul este că...” etc. etc. Adevărul este că viața tropăia pe lângă mine și eu n-o observam de multă vreme, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ascunde de ea. — Un interviu atât de minunat, asta am vrut să zic. Văd deja modul În care să vă prezint. — Aș putea să văd șpaltul? — Ah, nu suntem o publicație săptămânală! Publicul nostru nu poate aștepta. Freamătă, Înțelegeți, pentru ciosvârta lui. Nu-i timp de șpalturi. Oamenii din Londra vor citi interviul mâine dimineață, În timp ce-și iau dejunul. Îl lăsă cu această asigurare asupra interesului publicului, când ar fi putut releva minții lui extenuate, care se lupta deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]