602 matches
-
în palmă. Pe restul am încercat să le mestec, zice, și tușește până când palma i se umple de sânge și așchii albe. Lângă trusa de cosmetice e o sticlă de sodă caustică, într-o băltoacă verzuie. Dinții-i sunt niște cioturi sparte și însângerate; în gură i se cască niște hăuri. Își lipește fața de geamul cenușiu. Răsuflarea ei aburește sticla, iar mâna plină de sânge i se oprește pe șoldul fustei. — N-am vrut să mă mai întorc de unde plecasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
rampa de descărcare. Ninsoarea a stat, dar vîntul suflă cu așa putere că mulți din brazii plantați dincolo de gardul uzinei, pe marginea șoselei de centură, s-au frînt de la jumătate, ori s-au răsturnat cu totul, aruncînd spre cer cîteva cioturi de rădăcină. Înăuntru, în încăperile instalației, la primele faze, într-o căldură ce nu scade niciodată sub treizeci de grade, muncitorii au mereu de lucru pe lîngă reactoare, transpirați, unii din ei cu cîte un prosop în jurul gîtului. Cei rămași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pretenții. Nici măcar nu voia un răspuns. Se ridicase și pornise spre toaleta bărbaților, mișcându-și trupul masiv de sportiv prin arhipelagul de mese, de parcă ar fi escortat o altă persoană beată. La toaletă, Bull își scosese cucul gros ca un ciot și se pișase din greu, se pișase ca un pompier care stinge un incendiu cu un furtun cu spumă. Și pe când se pișa, își privise organele genitale originale. Se uita la ele cu expresia uimită a unui străin. „Păi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lansa Într-o descriere nesfîrșită a Întregului sistem de tunele, ce fusese În mod limpede construit prin truda comună a mii de șobolani, cu mult Înainte de vremea mea, generații Întregi ce-și tociseră incisivii pînă cînd aceștia le ajunseseră niște cioturi doar ca eu, Firmin, să pot, Într-o zi, să mă plimb neștiut de nimeni oriunde aș dori În clădire. V-aș putea povesti pînă v-ar lua durerea de cap despre șanțuri, rostogoluri, puțuri și galerii, despre diferența dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fusese să strâng, din salonul acela, probele de urină ale unei bătrâne care fusese doborâtă la pământ de-un copil pe bicicletă. I se amputase piciorul drept și-și petrecea acum tot timpul împăturind o eșarfă de mătase în jurul micului ciot, legându-i întruna capetele ca și când ar fi împachetat la infinit un colet. În timpul zilei, această scumpete senilă era mândria infirmierelor, dar noaptea, când nu era prezent nici un vizitator, era umilită cu plosca și ignorată cu nerușinare de cele două infirmiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
frunte, se clatină și cade, se transformă într-o pușculiță de bani, poc, îl mai țintesc și pe-un fost căpitan de cursă lungă, pe el nu-l ating decât la mână, se dă înapoi, îi zboară brațul și din ciot îi crește, instantaneu, un steag tricolor. Cățeii de usturoi zboară în toate direcțiile, ăia atinși fac sfâââr și dispar, se evaporează, se duc, rămâne numai o dâră de pucioasă după ei. S-au dărâmat toți pereții, gravitația a dispărut dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
e posibil? încep să tușesc. Asta înseamnă, asta înseamnă... N-am treabă și-arunc o ochire în jur, găuri în pereții coșcoviți și afumați de aparatul de sudură, un morman de țevi ruginite, abandonate de muncitori într-un colț, un ciot de mătură și-un teu în altul, pete de la ploaie pe tavan. Parchetul vechi și uns de smoală are câteva boalfe, catedra e spartă, băncile-s de pe vremea luptei de clasă sau de mai înainte. Ochiul de geam de la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
murit de-o gripă sau de-un tratament greșit, nu mai țin minte, am văzut-o la azil de vreo două ori cât a fost paralizată, a adus-o în brațe o babă cu nasul mâncat, mai avea doar un ciot sub ochii porcini, care și ea stătea acolo, i-am dat lapte cu griș cu biberonul, m-am chinuit s-o sprijin de barele pătuțului de metal, n-am înțeles de ce trebuie să rămână acolo. Se părea că eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din camera mare, le-am scuturat de pulberea albă. Am băgat rufe și-n mâneci, am încheiat nasturii. Nu știu ce să pun în loc de cap. Am găsit o căciulă cu urechi, rusească, dar pe ce să stea? Mătura mică, mai mult un ciot, de lângă sobă, e bună de gât și de față. Așez căciula și-i leg sforile. Acum putem vorbi amândoi pe prag. Acum ne putem așeza amândoi picior peste picior, mi-am făcut și eu o țigară din ziar și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Și cine o să mă spînzure? Tu, poate? Legile mării nu domnesc aici. Aici nu contează decît legea lui Oberlus; ceea ce spun eu e bine și orice altă opinie e rea... Vrei să-ți demonstrez asta? Interpretul aruncă o privire către cioturile lui Sebastián Mendoza și tăgădui printr-un gest, În timp ce Oberlus Încuviința, mulțumit, atitudinea lui: - Așa-i mai bine! exclamă el. Voi, francezii, aveți faimă de buni bucătari... Tu ești unul dintre ei? Lassa arătă spre colegul lui: - El e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să fie legați fedeleș, față-n față, și i-a atîrnat de bord, cu picioarele În apă, pînă i-au mîncat rechinii. Doamne, cum mai urlau! exclamă el. Unul a murit chiar În noaptea aceea, iar celuilalt i-au cauterizat cioturile cu un fier Înroșit, debarcîndu-l În Jamaica - plescăi din limbă. Căpitanul ne-a asigurat că un efeminat provoacă mai multe pagube Într-un echipaj decît scorbutul, pentru că pe o balenieră, după șase luni de mers pe mare, pînă și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tine e moștenit. — Relaxează-te, zice Brandy. Orice ai gândi, gândesc un milion de alți oameni. Orice faci, fac și ei, și nimic din tine nu e răspunzător. Totul e un efort comun. Sub vălul meu, ating cu degetul umedul ciot proeminent al unei limbi a unui produs vandalizat. Doctorii au propus să folosească o parte din intestinul meu subțire ca să-mi lungească gâtul. Au sugerat să-mi cioplească tibiile, fibulele acestui produs uman care sunt eu, modelând oasele și grefându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
el visa ochii aceia stinși de pâlpâirea vieții, care, În rotirea lor congestionată, teribilă, Îl căutau și‑l aflau, căci numai ochii aceia Îl priveau, Își Întorceau privirea după el, se milostiveau să‑l țintuiască, pentru că ologii care târau cu cioturile membrelor și Îi sărutau picioarele cu buze Înghețate, nu Îl Învredniceau cu o privire, Îl Îmbrățișau și‑l implorau bezmetic, nătâng, ridicând spre el doar brațele schiloade Într‑o scălâmbă Îmbrățișare, Împreunându‑și sinistru cioturile mâinilor a rugă, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pentru că ologii care târau cu cioturile membrelor și Îi sărutau picioarele cu buze Înghețate, nu Îl Învredniceau cu o privire, Îl Îmbrățișau și‑l implorau bezmetic, nătâng, ridicând spre el doar brațele schiloade Într‑o scălâmbă Îmbrățișare, Împreunându‑și sinistru cioturile mâinilor a rugă, care se terminau la coate Într‑o piele smochinită, cârpitura jumătății de braț schilod. Oare tot coșmar era mântuirea asta a lui? Poate era coșmarul purgatoriului, unde trupul trebuia să se abată, drept supremă caznă și suprem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
liniște grea, ca și noaptea siberiană. Cadavrele, calde Încă, vor fi duse În taină Într‑o pădure apropiată, unde vor fi Îmbibate cu acid sulfuric, apoi stropite cu benzină și apoi arse. Această Înfiorătoare mixtură fetidă de rămășițe pământești, de cioturi de oase arse și bijuterii, de epidermă purulentă În care străluceau diamantele, va fi la repezeală aruncată Într‑o mină părăsită...“ O comisie ad‑hoc va Întocmi un proces‑verbal cu bunurile rămase de la familia țaristă În vila Ipatievilor - samovare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de o bârnă și cu picioarele de doi bolovăni, astfel încât să se poată apropia oricât de mult de el și să se poată învârți în jurul lui, fără nici un pericol. Scuipa, ăsta da, si nu-nceta să scoată sunete dezarticulate cu ciotul de limbă pe care-l mai avea și, cum refuză să mănânce sau să bea, se vedeau nevoiți să-l îndoape cu un fel de terci, pe care i-l băgau cu de-a sila pe gât. În puținele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
apropiindu-se împreună cu alți doi bărbați, toți trei având în mâini cuțite bine ascuțite, făcute din cochilii de scoici, înțelese dintr-odată care erau adevăratele lor intenții și începu să scoată niște urlete guturale, căci nu mai avea decât un ciot de limbă. Fu, într-adevăr, un spectacol înspăimântător, care avea să rămână gravat pentru totdeauna în memoria celor care n-au avut precauția de a-si întoarce privirea. Câteva minute mai tarziu, cănd Hinói Tefaatáu, tremurând tot, se ridică, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
încheieturii. În masă e împlântat un satâr. Deasupra ciorapului de nailon, mâna Directoarei zace albă într-o băltoacă de un roșu închis. Pe podea, sub masă, Cora Reynolds mestecă un arătător retezat. — Draga mea, spune doamna Clark, uitându-se la ciotul însângerat care începe să prindă crustă, în timp ce Directoarea înfășoară un petec de mătase galbenă în jurul lui ca să-l acopere. Doamna Clark se apropie s-o ajute, să panseze mai strâns, și spune: Cine ți-a făcut asta? Directoarea Tăgadă răsuceșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
putea lăuda cu cea mai mare suferință, cu cele mai multe cicatrici, acela va avea rolul principal în mintea publicului. Dacă lumea de afară ar sparge ușa să ne salveze chiar acum, Directoarea Tăgadă ar fi cea mai chinuită victimă, arătându-le cioturile degetelor retezate de la mâini și picioare, etalându-le ca să stârnească compasiune. Devenind personajul principal. Cel din segmentul A al oricărui talk-show. Ceea ce înseamnă că noi, restul, avem roluri secundare. Ca să nu fie întrecut, Sfântul Fără-Mațe a împrumutat un satâr de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Natură. — Dar e mort, spune doamna Clark. Domnul Whittier a făcut-o înainte de-a muri, spune Veriga Lipsă. Cum toți ne retezăm degete și urechi, nimeni n-o iasă de aici fără măcar o cicatrice ca lumea. Fără un ciot pe care să-l arate de aproape la televizor. Domnul Whittier a făcut-o ca să-i despartă pe Sfânt și pe Mama Natură. Să-i pedepsească pentru că s-au îndrăgostit. În versiunea noastră, fiecare deget de la mână sau de la picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cojile de un roșu închis. Își vâră mâinile prin mânecile lungi, apoi îi spune Sfântului Fără-Mațe — Mă închei? Flutură ce-a mai rămas din mâinile ei și zice: N-am degetele de care-aș avea nevoie. Degetele ei sunt doar cioturi la încheituri. I-au rămas doar arătătoarele, ca să poată forma numerele de telefon după ce-o să fie celebră. Ca să apese butoanele unui bancomat. Faima o reduce deja, dintr-un lucru tridimensional într-unul plat. Mama Natură, Sfântul Fără-Mațe, Reverendul Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
trebuie să se întâmple. Așa că o pornim pe treptele de lemn, purtând cadavrul domnului Whittier. Asudăm cu toții. Irosind și mai multă energie în căldura asta imposibilă. Urmând leșul în întuneric, Mama Natură spune: — Ce știi tu despre purtatul perucilor? Cu cioturile mâinilor, cu inelul scânteind, își răsucește peruca pe cap, spunându-i Reverendului: Ce știe o matahală ca tine despre creațiile clasice ale lui Christian Lacroix? Și Reverendul Fără Dumnezeu spune: Despre o fustă Lacroix bufantă, cu petale de lalea? Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
care-ar fi putut să Însemne toate astea la un loc sau poate că nimic, nimic care să-i spună ceva, iar asta a spe riat-o. Ochii ace luia, gălbui, erau Împăienjeniți de vinișoare roșii, iar dinții Îi erau niște cioturi negricioase. A deschis gura și a urlat un fel de BAAAAAAAAAAAAAAA, ceva ce ei i s-a părut că a ținut un minut Întreg, poate mai mult, și, chiar prin fereastra Închisă, i-a deslușit grosolănia glasului. Fusese mai de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
rochie tahitiană cu bretele, avea brațul tăiat. Mergea săltînd ca o arteziană, în ciuda brațului ciuntit, în rochia care, deliberat cred, nu masca nimic. Băiatul părea captivat de exuberanța ei. Încerca să aplaude chiar, cu mîna retezată, bătînd grotesc aerul cu ciotul negru, oribil. I-am admirat tăria. Nici urmă de nefericire. Se bucura de clipa cea repede ce i s-a dat, deși, pentru ea, frumusețea vieții era mutilată tragic. Ce lecție de echilibru! Cristoase, iarăși îmi fuge mintea de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nemaipomenită "vară de noiembrie". "În Franța, a gafat Brăduț, i se mai spune vara fetelor bătrîne". "Natură conservată, conservatoare", a strîmbat din nas Patrick, deranjat (purta un costum Cerruti) de les mouches, de iarba plină de melcișori, de scaieți, de cioturi, de o vulpe tehuie care i s-a părut hienă, de șoriceii de pădure, rătăciți printre crengile pentru foc, de vînt și de ne-vînt, de răcoare și de ne-răcoare. Nu se pama după decor natural. Nici Bradutz nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]