2,061 matches
-
și dorințe personale (care, nu arareori, vin în contradicție cu cele ale ansamblului societății). Din păcate, în viața socială și politică românească a ultimului deceniu au prevalat - contraproductiv - reacțiile și atitudinile visceral-afective asupra deliberării calme și responsabile și a deciziilor circumstanțial realiste. Inconsistența fundamentării teoretice a guvernării, lipsa de viziune a clasei politice, erorile și corupția au contribuit la dezorientarea electoratului, pus - cu totul nepregătit, în urma abolirii totalitarismului - în situația de a se încadra în complexele mecanisme ale democrației.
"LIMBAJ LEMNOS" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16551_a_17876]
-
teatru. Poet singuratic în cadrul generației 80, căreia îi aparține prin biografie și prin bibliografie, el și-a creat un stil inconfundabil, în descendență argheziană, înlăuntrul căruia lexicul se prăvălește aluvionar, imprecația se împletește cu viziunile diafane, iar imaginea grotescă, denunțul circumstanțial sau ontic, se solidarizează de la sine cu ideea abstractă și cu tremurul metafizic. Spațiu enorm, așa cum este configurată și peisagistic lumea sudului, poezia lui Drăghici se așterne panoramic în literatura noastră de astăzi, cu linia orizontului joasă și îndepărtată, și
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
simțită prezența și sistemul spectral, cel ce a instaurat nostalgia pentru recuperarea naturalității și intimității sunetului, precum și șansa muzicii culte de a ieși din criza ei de autoritate și chiar de identitate, criză în care a intrat tocmai datorită coabitărilor circumstanțiale ori fortuite. Pentru cel ce scrutează sistemul modal în întreaga lui imensitate, priveliștea este dominată de dubla perspectivă, cantitativă și calitativă, după care s-a ordonat totalitatea entităților modale. Ordinea cantitativă a dislocat pe de o parte prepentatoniile de tipul
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
acestea, texte precum cel de mai devreme au întotdeauna ceva din urgența unei epoci despre care știm totul și mai nimic. Este vorba despre istoria ce fascinează încă cititorii nu prin finalitate, cât prin ceea ce s-ar putea numi ficțiunea circumstanțială. Adică traseul, procesul, metamorfozele unor destine prinse într-o ecuație comună. În privința Ginei Stoiciu și a familiei sale, căci dumneaei semnează rândurile liminare, există ceva în plus și în minus. Mai întâi, faptul că Gina Stoiciu și scriitorul cineast Constantin
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
are un temei biografic. De altfel, autorul are un antecedent în practica non-ficțiunii de tip memorialistic: volumul său de debut A Mile Down: The True Story of a Disastrous Career at Sea (2005), legat în egală măsură, și tot cumva „circumstanțial”, de sinuciderea tatălui. În plus, detaliu complet de neînțeles (și dezamăgitor în contextul unei construcții atât de subtile), în „Mulțumirile” de la finalul cărții, autorul recunoaște patentul autobiografic al cărții: „Întâmplările ș...ț sunt fictive, dar au la bază multe lucruri
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
pe care nu-l pot accepta”. Nu în ultimul rând e de amintit aici raportarea permanentă la noile promoții. Flexibilitatea ei proverbială. Poate cea mai frumoasă trăsătură a Irinei Petraș. Raportare nu doar la scrisul lor, dar și la preocupările circumstanțiale. În celebrele, deja, structuri și substructuri prozastice din categoria cetivelor, reluate în și drumul, Irina Petraș pornește, de pildă, de la Inceptionul lui Christopher Nolan, aflat printre temele colegilor ceva mai tineri. Însă, indiferent de genul abordat, cred că în interioritatea
Critica empatică by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2767_a_4092]
-
ideofori”, iar creația lor e o continuă pendulare între un maximum de certitudine și o deplină răstur- nare a tuturor valorilor. E un paradox ce întrunește, într-o aceeași entitate de conștiință artistică, dogmaticul și pro- blematicul. Astfel, valorile relative, circumstanțiale, dar, oricum, consacrate se opun celor ce pun în discuție noțiunile rigide, înțepenite și vetuste. Poate de aceea există muzici materiale în care poruncesc interesele compozitorilor și muzici spirituale în care poruncesc idealurile lor. În definitiv, muzicile sunt fie ca
Dincolo ?i dincoace de experien?? by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83404_a_84729]
-
unor cuvinte și expresii familiare (baftă, se merită), pe care le atribuie unei influențe recente a modelor din România, sau le consideră convergente cu acestea. Sînt de altfel și unele corectări mai ciudate, poate simple neatenții: e considerată greșită construcția circumstanțialului de timp fără prepoziție ("anul viitor"), iar în enunțul "să purcedem în a citi aceste urături" e criticată doar prepoziția în. Oricum, tendințele de evoluție a limbii române ar trebui văzute de acum înainte tot mai mult în cadrul mai larg
Tendințe și norme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8632_a_9957]
-
scriitor, creatorul unei literaturi anti-pașoptiste, devine extrem de prețuit. A fost de ajuns ca Eminescu să-l declare "isteț ca un proverb", iar Hasdeu să-l considere geniu, pentru ca elogierea fără rezerve a lui Anton Pann să continue în cascadă. Snobismul circumstanțial atinge cele mai înalte cote în secolul XX. Unii dintre cei mai subtili și mai pretențioși literați interbelici (începînd cu Mateiu Caragiale, Ion Barbu sau Lucian Blaga și terminînd cu G. Călinescu, Tudor Vianu ori Șerban Cioculescu), extraordinar de dificili
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
lui Ion Chichere), rolul antologatorului devine, în astfel de cazuri, unul uriaș. Selecția poemelor și ordinea lor în volum îi pot oferi cititorului indicii despre stările de spirit, sensibilitățile, vulnerabilitățile unui autor. Scrierea unor poeme ține adesea de diverse experiențe circumstanțiale, mai mult sau mai puțin reprezentative pentru existența celui în cauză. Accentuând pe anumite elemente, favorizând anumite teme, antologatorul ajunge să își impună propria sa proiecție despre autorul în discuție, dincolo de realitatea propriu-zisă a universului liric al acestuia. Moartea unui
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
mi se pare că principiul economiei și cel al eufoniei ar trebui să îndemne la alegerea primului termen. Există o oarecare specializare semantică - pe care dicționarele nu par s-o înregistreze - a celor două cuvinte, în măsura în care rigoarea e mai curînd circumstanțială (,acționează cu rigoare"), în vreme ce rigurozitatea ar putea fi o trăsătură permanentă, o calitate (în serie cu conștiinciozitatea, imparțialitatea, integritatea etc.). Sînt totuși multe situații în care simplul rigoare ar fi foarte potrivit, dar e preferat sinonimul mai greoi și mai
Varietăți lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7759_a_9084]
-
iar reperele și aspirația sînt de natură pur spirituală. Un suflet premodern, pentru care lumea este riguros construită în jurul unui centru, în care există bine și rău, ordine și gregaritate, lumină și întuneric, un Dumnezeu unic și negații de parcurs, circumstanțiale, îmbrăcat în veșmintele unei modernități conștiente și asumate, dar și posesorul unei deschideri firești către materiale și tehnologii noi, Alexandru Trifu ar părea cel mai potrivit mediu pentru coagularea tuturor secvențelor disparate, în măsură să ofere imaginea coerentă a unei
Un artist revoltat: Alexandru Trifu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7048_a_8373]
-
comunica. Cartea părintelui Dogaru, acum preot la biserica "Sf. Vasile cel Mare" din Ploiești, reușește să depășească nu doar adversitatea tradițională dintre concept și har, dar izbutește să ofere un exemplu de înrudire împăcată: căci dialogul cu Noica nu e circumstanțial și nici de politețe lustruită. Mai mult, preotul Dogaru recunoaște cît de mult datorează filosofului: "După douăzeci de ani, privind în urmă, simt ce urme adînci a lăsat acest om în sufletul meu. Datorită lui am început să mă iau
Filosoful întrupării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7057_a_8382]
-
un outsider. "Breslele nu suportă nici o ofensă", conchide el la capătul unui splendid Exercițiu de sinceritate în care a știut să supună (cu atâta nuanță) irevocabilul doctrinar la testul relativului cultural. Tristețea urbană a cărții poate fi citită astăzi, măcar circumstanțial, ca un epilog însingurat al Amintirilor... scrise în 1994 împreună cu Matei Călinescu.
Un epilog by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7058_a_8383]
-
drept condiție de existență, decît acea dispoziție lăuntrică în virtutea căreia lumea e trecută prin sita reflexivității: îți trăiești viața și apoi o cerni în nuanțe și înțelesuri. Avantajul acestui tip de filozofie, este că, neavînd a se supune unor obligații circumstanțiale, se bucură de o libertate neîngrădită: totul atîrnă de cît de înclinat spre meditație îți este temperamentul. În schimb, dezavantajul este că, trăind în felia neștiută a singurătății tale, nu ai cum să te bucuri de recunoașterea oficială. Ești pe
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
construcții cu prepoziția pentru - "atunci când începi un nou an știind încotro te îndrepți și cu un beneficiu dorit în minte, te setezi pentru succes" (jobsibiu.ro); "te setezi pentru a-ți atinge scopurile" (ro.dreamsmap.com) - sau cu o propoziție circumstanțială: "în felul ăsta te setezi să nu treci cu vederea ocaziile ce ți se ivesc pentru a-ți îndeplini visul" (elady.ro); "te setezi să nu primești gol cu orice preț" (andreivochin.ro). În registrul cel mai puțin formal al
Setare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8076_a_9401]
-
altfel și altor oameni. Sensul invizibil al acestui artefact îl transformă fie într-un spațiu de comunicare și interacțiune al valorilor comune, fie într-unul de rezistență împotriva unor forme de colonizare și postulare a unei identități monolite. Că agenți circumstanțiali, monumentele publice devin teritorii de coexistența a diferite mărturii, traume și realități cotidiene. Demersul lui Nicu Ilfoveanu este de a destabiliza retorica tradițională ce însoțește narațiunea acestor monumente, propunând o alternativă de lucru și citire. Există un numitor comun al
Cei din lume fără nume. Politica pronatalisă a regimului Ceaușescu, la MNTR () [Corola-journal/Journalistic/80883_a_82208]
-
obișnuit să trăiască „în rahat”. Aceste adevăruri brutale se strecoară ca otrava în râsul senin al comicului de situație sau de limbaj. Deodată, peisajul se schimbă, hăhăitul ți se îneacă în gât, jocul tranzacțional pe care-l fac acești decidenți circumstanțiali relevă dimensiunea crudă a poveștii. Oamenii și melcii devin egali pe plan ontologic, unii vor sfârși într-o conservă, alții pe stradă. Privit mai cu atenție, personajul secretarei bovarice, care își dorește ieșirea din marasm pe coordonatele basmului cu Făt-Frumos
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
ele indică indubitabital existența unei inspirații din cartea autoarei engleze. Dar restul exemplelor nu arată decât dorința de a „umfla“ cazul în mod artificial. Și anume de a-l găsi vinovat pe Nae Ionescu nu doar de omiterea, accidentală sau circumstanțială, a indicării surselor unor idei, ci de un plagiat în toată regula, comis cu intenția clară de a-și atribui roadele gândirii altcuiva. Să le luăm pe rând, după ultima versiune a studiului Martei Petreu, în care a renunțat la
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
basmul românesc Tinerețe fără bătrânețe, viață fără moarte, nemurirea căpătată se pierde, pentru că omul este rău, ucide o făptură nevinovată; este deci o cauză mult mai profundă, de ordin etic crima antiființă, cauză axiologică de gravitate cosmică, existențială, și nu circumstanțială. Al treilea ochi al său este evocat de Eminescu în postuma Mureșanu. "Un ochi e treaz în noapte", scrie poetul: este vorba de noaptea de dincolo de ființă, precum și de dincolo de gând "gândire ne'nființată". Ca atare, întâlnim aici o extremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
al faptei. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și faptelor săvârșite din culpă pe care legea penală le pedepsește, numai dacă necunoașterea stării, situației ori împrejurării respective nu este ea însăși rezultatul culpei. (3) Nu constituie circumstanță agravantă sau element circumstanțial agravant starea, situația ori împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârșirii infracțiunii. (4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplică în mod corespunzător și în cazul necunoașterii unei dispoziții legale extrapenale. (5) Nu este imputabilă fapta prevăzută
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
clipa și angoasa pentru întinderea responsabilității noastre! Dacă progresul uman este condiționat de existența societății, iar existența societății depinde de înfrânarea unor porniri primare, atunci progresul s-a născut din spaime și lașități. Ceea ce înseamnă că pozitivitatea eroismului este doar circumstanțială. Ceea ce pare a spune în mod implicit Freud e că realitățile sociale prin care au trecut strămoșii sunt cumva depozitate în psihicul nostru, ca o formă slabă a Istoriei; o istorie cumva personală. Dacă reușim să întrezărim frica strămoșilor de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
pentru cine vrea să o facă, ele nu au fost așezate, totuși, în prim-planul activității sale; prima, din pricina unui exces de pudoare și din nevoia înaltă a protejării intimității, iar cea de-a doua din pricina caracterului ei episodic și circumstanțial. Însă dimensiunea culturală unanim cunoscută, cea care l-a adus pe Barbu Brezianu în prima linie a culturii noastre și, în egală măsură, a celei europene, este calitatea sa de cercetător și de exeget al lui Constantin Brâncuși. Deși a
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
dobândirea acestei asceze simbolice, o singurătate a spiritului critic independent, situat în afara Academiei, în afara unei instituții de învățământ superior, în afara unei edituri, în afara oricărei instituții, care l-ar fi încorsetat în vreun fel sau i-ar fi creat vreo obligație circumstanțială. Nu știu dacă e adevărat, pun sub semnul întrebării dacă a fi profesor într-o Universitate înseamnă a-ți pierde independența în profesiunea de critic. Ceea ce dovedesc aceste Confesiuni și, mai ales, Memoriile e un lucru extrem de rar (mai avem
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
ironic, dacă nu chiar sarcastic, la adresa discursurilor militante pe tema globalizării. Aroganța americanilor în străinătate, - Susan aruncă cuburile de gheață din pahar la micul bistrou marocan pentru că apa locală este virtual punitivă, față de cola made in USA, - dar și suficiența circumstanțială a francezilor din autocar cărora li s-a deranjat confortul pentru că nu mai funcționează aerul condiționat, vorbesc mai mult despre distanțe decît un documentar despre populațiile lumii a treia și grija pe care le-o poartă țările dezvoltate. Idiosincrasiile sunt
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]