55 matches
-
micile fructe verzi - de un verde crud, tineresc, abia atunci își fac apariția frunzele - veșmântul verde ocrotitorul de mai târziu contra arșiței soarelui. Și astfel împodobit, cu fiecare zi ce trece, sporește greutatea și bogăția rodului sezonier. Alți pomi precum cireșii, merii, perii ori prunii - ceva mai leneși dintr-o anumită prevedere, își sporesc nemăsurat bogăția frunzelor care-și iau în serios rolul de protector al fructelor contra unor brume întârziate ori mai ales în a le feri de dogoarea soarelui
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
este exteritorial, ci pământul cu miezul lui vital, stăpânit de factorul inconsciu și de colosalul geologic. Omul picat în acest mediu leșină de parfumul cel lunatic, devine strigoi. Aci coniferii uriași au "scorburi" de tămâie, umbra se adună în prunduri, cireșii, formând păduri, aruncă atâta floare încît omul e troienit, vegetația și fauna sunt euforice, își țipă bucuria de a se înmulți, florile "cîntă", greierii răgușesc de voluptatea scârțâitului. Cezara cuprinde filozofia practică a poetului. Contesa Cezara e o instinctuală impulsivă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
voință, ci în mod natural, ca un dat ineluctabil ("nu suferim ca să scriem poezii", "scriem pentru că suntem făcuți așa și pentru că lirismul iese din zbucium")138. Ca atare, pentru eroul lovinescian creația e un proces natural, organic ("scrisese cum fac cireșii, cireșe și zarzării, zarzăre: pentru că nu pot face altceva"), fără legătură cu lumea din jur, pe care poetul, de cele mai multe ori, nici măcar n-o observă. Lovinescu scoate astfel în evidență analogia dintre un anumit tip de creativitate (cea poetică) și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
poetul cântă natura din perspectiva omului care o stăpânește și o transformă (...) Miciurin apare ca un adevărat demiurg, schimbând înfățișarea firii, acolo unde trece pasul său. Un om cu barba albă ca faldurii cămeșii Ce amintește merii în floare și cireșii. El umblă zi și noapte necunoscând răgazul Siberia străbătând-o, taigaua. Caucazul... Aurel Rău este și creatorul ciclului Drumul minerilor (...), Poetul își urmărește eroii după douăzeci de ani, în zilele luminoase ale construcției socialismului. Pruncul de odinioară e astăzi miner
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Mariana Filimon Prunc al sferei îngerul vine spre brațele mele cum să-l cuprind osteneala în care decad e însuși refuzul trăirii în grădini cireșii își pun cămașa lor de lumină și eu nu-i pot contempla simțuri se strâng în albia neștiutoare resturi de lume din care mă smulg Rescriere încerc să cad la învoială să mă scutur de mine un pact cu timpul
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]