74 matches
-
din Dionysios. Creșterea statului dac până la hotarele stăpânirii suebului Ariovistus a fost privită de Roma cu teamă, deoarece o unire a dacilor cu suebii putea crea o alianță greu de învins, astfel Cezar făcuse să-i fie atribuite provinciile Galiei Cisalpine și Illyriei, de unde putea ține sub observație și contracara mai ușor eventualele acțiuni ofensive ale suebilor și dacilor. Burebista și Ariovistus nu s-au aliat, dar căpetenia suebă a intrat în Galia, unde armata sa a fost zdrobită în anul
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
lauri decorată cu un trofeu de arme și patru săgeți, reprezentând cele patru provincii ce formau republica. Republica Cispadană și "Repubblica Transpadana" (Republica Transpadană), care și ea folosea un drapel italian din 1796, s-au unit și au format "Repubblica Cisalpina" (Republica Cisalpină) și au adoptat tricolorul vertical pătrat fără stemă în 1798. Drapelul a fost folosit până în 1802, când Republica a fost redenumită în "Repubblica Italiana" (Republica Italiană) și s-a adoptat un nou drapel, de această dată un câmp
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
cu un trofeu de arme și patru săgeți, reprezentând cele patru provincii ce formau republica. Republica Cispadană și "Repubblica Transpadana" (Republica Transpadană), care și ea folosea un drapel italian din 1796, s-au unit și au format "Repubblica Cisalpina" (Republica Cisalpină) și au adoptat tricolorul vertical pătrat fără stemă în 1798. Drapelul a fost folosit până în 1802, când Republica a fost redenumită în "Repubblica Italiana" (Republica Italiană) și s-a adoptat un nou drapel, de această dată un câmp roșu cu
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
a acordat involuntar autonomie completă lui Cezar pentru a face posibil aproape orice își propunea. După retragerea lui Bibulus, anul consular al celor doi avea să fie numit, în glumă: anul lui „Iulius și Cezar”. Cezar a primit proconsulatul Galiei Cisalpine și al Illyriei, oferindu-i-se oportunitatea de a își egala victoriile politice cu gloriile militare. Acest post, cu o durată de cinci ani, fără precedent într-un domeniu relativ sigur, era un semn evident al ambiției lui Cezar pentru
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
Mărșăluind cu rapiditate prin siguranța relativă a provinciilor aflate în subordinea sa, pentru a își invoca imperiumul și a evita judecata, Cezar avea să modifice platforma geopolitică a lumii antice. Gaius și-a însușit controlul oficial asupra provinciilor Illyria, Galia Cisalpină și Galia Transalpină în 59 î.Hr. Dincolo de provincia Galiei Transalpine se găsea un teritoriu vast, echivalând cu Franța de astăzi, numit Galia Comata, unde existau confederații independente de triburi celtice, ce mențineau diferite relații cu Roma. Dar, imediat după ce el
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
la începutul anului 58 î.Hr. A forțat retragerea germanilor înapoi în est, de-a lungul Rinului și a folosit pretextul „apărării aliaților Romei” pentru a-și continua cuceririle în nord. În primăvara anului 57 î.Hr., Cezar se afla în Galia Cisalpină, îngrijindu-se de administrația guvernământului său. În ciuda grandioaselor mulțumiri oferite de diverse triburi galice, nemulțumirea creștea. Cezar a auzit un zvon despre formarea unei confederații a triburilor galice sub stăpânire belgică, pentru a se opune prezenței romane în Galia. Cezar
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
se confrunte mai întâi cu alte incursiuni germanice, înainte de a putea traversa către insulă. Și, în ciuda încrederii sale, triburile galice nu erau nici pe departe atât de subjugate pe cât credea el. Pentru moment, însă, Cezar s-a reîntors în Galia Cisalpină pentru a se ocupa de problemele politice din Roma. Până în anul 56 î.Hr., pe măsură ce Cezar împingea controlul roman în întreaga provincie galică, situația politică din Roma era pe cale de a se destrăma. Aflat în mijlocul planificării următoarelor acțiuni în Galia, Britania
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
Roma. Până în anul 56 î.Hr., pe măsură ce Cezar împingea controlul roman în întreaga provincie galică, situația politică din Roma era pe cale de a se destrăma. Aflat în mijlocul planificării următoarelor acțiuni în Galia, Britania și Germania, Cezar s-a reîntors în Galia Cisalpină, știind că trebuie să se afirme din nou sprijinul întru Senatul Roman. Pompei se afla în Italia nordică, îngrijindu-se de îndatoririle sale în cadrul comisiei grânelor, iar Crassus a mers la Ravenna pentru a se întâlni cu Cezar. Cezar, însă
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
care le-au marcat existența. Aceste războaie au fost numite Războaiele punice, după numele de „"puni"” pe care romanii îl dădeau cartaginezilor. De la mijlocul secolului al III-lea î.Hr., romanii și-au asigurat dominația asupra întregii peninsule italice, cu excepția Galliei Cisalpine. De-a lungul ultimelor secole, Roma și-a învins fiecare rival care stătea în calea dominației ei asupra peninsulei italice. Liga Latină a fost dizolvată în timpul războiului latin, iar samniții au fost învinși în cele trei războaie samnite. Orașele din
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
Pompei se introsese la Roma dintr-o campanie prin care adăugase trei noi provincii la imperiu. Dublase venitul trezoreriei romane și avea o mare susținere a populației romane. Mulțumită autoritarismului său, Cezar a obținut comanda în Illyricum. Când guvernatorul Galliei Cisalpine, Metellus Celer, a murit pe neașteptate, provincia i-a fost oferită lui Cezar, timp de cinci ani (fiind guvernator pe coasta croată a Adriaticii și nordul Italiei), primind și sub comanda sa o importantă parte a armatei romane: unități poziționate
Războaiele Galice () [Corola-website/Science/318081_a_319410]
-
pentru care ei nu au reușit să desfășoare raiduri datorită locației lor cu intentiea de a călători pe coasta de vest a Galliei, un traseu ce i-ar fi luat prin surprindere pe Aeduii, aliații Romei și provincia romană Gallia Cisalpină. Helveții au trimis emisari la triburile vecine pentru a negocia un tranzit pașnic. Orgetorix a încheiat o alianța cu șeful sequanilor, Casticus și a aranjat căsătoria fiicei șefului de trib al Aeduilor, Dumnorix. Cei trei au plănuit să devină regi
Războaiele Galice () [Corola-website/Science/318081_a_319410]
-
și întâmplat. Elveții s-au reapucat de negocieri cu sequanii și cu aeduii pentru o ruta alternativă. (De Bello Gallico, I, 8 și 9). Lăsându-i o singură legiune sub comandă lui Titus Labienus, Cezar s-a îndreptat spre Gallia Cisalpină. La sosire, a preluat comandă a trei legiuni din Aquileia și a adăugat încă două legiuni: XI și XII. În fruntea acestor cinci legiuni, a traversat Alpii și teritoriile triburilor ostile cu care s-a încăierat pe traseu. (De Bello
Războaiele Galice () [Corola-website/Science/318081_a_319410]
-
morfologice a limbilor. Galica este clasificată împreună cu limba celtiberică în subfamilia continentală a limbilor celtice. Majoritatea inscripțiilor descoperite arată de asemenea că a trebuit să aparțină și limbilor P-celtice. Celtiștii au identificat patru dialecte principale ale limbii galice: transalpin, cisalpin, galațian și lepontin, cel din urmă fiind adesea considerat să fie o limbă separată. Cunoștințele legate de limba galică sunt lacunare, întrucât celții au privilegiat oralitatea și memoria pentru transmiterea cunoștințelor. În afară de faptul că „cuvântul scris este mort”, Iulius Caesar
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
lexical din franceză, menționat mai sus și a numelor personale, toponimelor și etnonimelor păstrate în surse de origine greacă și latină. Cele mai vechi atestări provin din secolul al VI-lea î.Hr. și sunt lepontine. Au fost descoperite în Galia Cisalpină (actuala Italie de nord) și scrise folosind o formă veche a alfabetului italic. Inscripțiile în alfabetul grec s-au găsit îndeosebi în Camargue și valea Ronului de jos. Inscripțiile datate din perioada romană și scrise în alfabetul latin au fost
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
a numit, prin ordinul nr. 206 din 7 februarie 1931, pe preotul Mihail Simovici (Mihail Simovicz) ca primul vicar al Vicariatului Special Greco-Rutean, cu sediul la Cernăuți. Cele 38 de parohii greco-catolice rutene au fost organizate în două protopopiate: Protopopiatul Cisalpin (cu 11 parohii) și Protopopiatul Bucovinean (cu 17 parohii, 10 preoți parohi și 10 administratori). Vicariatul a fost condus de către pr. Mihail Simovici (1931-1940, 1941-1943) și pr. Isidor Stanislav Toniuc (-1948). Cei mai mulți ucraineni din România au fost până în anul 1948
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
Romanii, conduși de consulii Gaius Atilius Regulus și Lucius Aemilius Papus, i-au învins pe gali, ceea ce a dus la extinderea influenței Republicii în nordul Italiei. Galii au fost conduși de Concolitanus și Aneroëstes. Roma și triburile galice din Galia Cisalpină au avut relații pașnice pentru mulți ani. În 225 î.Hr., triburile boilor și insubrilor au plătit o sumă mare de bani unor mercenari din Galia Transalpină, conduși de Concolitanus și Aneroëstes, pentru a lupta alături de ei împotriva Romei. Romanii, alarmați
Bătălia de la Telamon () [Corola-website/Science/324982_a_326311]
-
a cărei intervenție, însoțită de o încălcare a legii națiunilor, a dus la război, românii fiind învinși în Bătălia de la Allia (18 iulie 390 î.Hr.),iar Romă fiind capturată. În 387 î.en ,el a condus o armată din Gallia Cisalpina într-un atac asupra Romei . În bătălia de la Allia, i-a învins pe români, si a intrat în oraș. Senonienii au capturat întregul oraș, cu excepția Dealului Capitoliului. Văzându-și devastat orașul, românii au încercat să-l mițuiască pe Brennus. Românii
Brennus () [Corola-website/Science/326118_a_327447]
-
întreaga Galie, a reușit să unească triburile galice împotriva românilor și a adoptat tehnici mai moderne de război. Răscoală pe care Vercingetorix a ajuns să o conducă, a pornit la începutul anului 52 î.Hr., în timp ce Cezar adună trupe în Galia Cisalpina. Vercingetorix, un tânăr nobil din Gergovia, oraș din provincia Arveni, și-a ridicat supușii ca să se alăture răscoalei, dar nobilii orașului, inclusiv Gobanitio, unchiul lui Vercingetorix, i-au izgonit pe el și pe adepții săi, considerând că a opune rezistență
Bătălia de la Alesia () [Corola-website/Science/327073_a_328402]
-
regatul său și Republica Franceză. Următoarele trei versiuni au fost comandate de către Primul Consul în scop de propagandă și au fost portretele oficiale ale lui Napoleon I. Ele au fost amplasate în Castelul Saint-Cloud, biblioteca Domului Invalizilor și palatul Republicii Cisalpine. Ultima versiune nu a fost comandată de nimeni și a fost păstrată de David până la moartea sa. Arhetipuri ale portretului de propagandă, versiunile tabloului au fost reproduse de numeroase ori în gravuri, ca dovadă a unei posterități însemnate. Acest portret
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
de la Saint-Cloud, ea a fost expusă apoi, în 1837, de către regele Ludovic-Filip I, în Muzeul de istorie al Castelului din Versailles (sala Marengo inventar MV 1567). Cea de-a patra versiune a fost comandată pentru palatul de la Milano al Republicii Cisalpine. Inițial, era vorba să se creeze o alegorie cu titlul "Bonaparte dând din nou viață Republicii Cisalpine", dar guvernul italian a abandonat proiectul din cauza pretențiilor financiare ale pictorului, considerate a fi prea mari. Guvernul a acceptat în loc de alegorie o replică
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
al Castelului din Versailles (sala Marengo inventar MV 1567). Cea de-a patra versiune a fost comandată pentru palatul de la Milano al Republicii Cisalpine. Inițial, era vorba să se creeze o alegorie cu titlul "Bonaparte dând din nou viață Republicii Cisalpine", dar guvernul italian a abandonat proiectul din cauza pretențiilor financiare ale pictorului, considerate a fi prea mari. Guvernul a acceptat în loc de alegorie o replică a portretului ecvestru. Directorul muzeelor, Dominique-Vivant Denon, a fost însărcinat la 29 martie 1803 să expedieze portretul
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
rămas o posesie austriacă până în 1796, când este cucerit de o armată franceză condusă de Napoleon Bonaparte, și a încetat să existe un an mai târziu, ca urmare a tratatului de la Campo Formio, când Austria îl cedează nou formatei Republici Cisalpine. După înfrângerea lui Napoleon, Congresul de la Viena din 1815 a reconstruit mai multe state distruse de acesta, dar ducatul de Milan nu a fost printre ele. În schimb, fostul său teritoriu a devenit parte a regatului lombardo-venețian, cu împăratul Austriei
Ducatul Milanului () [Corola-website/Science/329249_a_330578]
-
1714. Ducat a rămas în mâinile austriecilor până când a fost cucerit de armata franceză a lui Napoleon Bonaparte în 1796. Ducatul a fost cedat de Austria prin tratatul de la Campo Formio din 1797, formând o parte centrală a noii Republici Cisalpine. După înfrângerea lui Napoleon, pe baza deciziilor Congresului de la Viena, ducatul Milanului nu a fost restaurat. Ducat a devenit parte a Regatului lombardo-venețian, un constituent al Imperiului Austriac și cu împăratul Austriei ca rege. Acest regat a încetat să mai
Ducatul Milanului () [Corola-website/Science/329249_a_330578]
-
Papus. Tatăl său a fost Quintus Aemilius Papus, care a fost consul de două ori și cenzor o dată. Aemilius Papus a fost consul în 225 î.Hr., alături de Gaius Atilius Regulus. În acel an, când boii, insubrii și tauriscii din Galia Cisalpină i-au angajat pe mercenarii Gaesatae împotriva Romei, Papus era staționat la Ariminum (în prezent Rimini). Armata lui Regulus era în Sardinia pentru a înăbuși o revoltă. O forță mai mică de aliați romani conduși de un pretor au fost
Lucius Aemilius Papus () [Corola-website/Science/336783_a_338112]