516 matches
-
pas de marș, salut organizat și unison! S-ar putea să reușească, eșantionul viitoarei Țări ar putea să-l dea gata pe domnul Caraiman, cam sastisit de cabarete. Uniforme și bani. Va avea grijă să-l îngroape sub eghileți, canafi, ciucuri, cizme, unele cu scîrț, vipuști, pampoane și să-l înfunde cu bancnote. Cu o singură condiție să cheltuiască totul aici. Numai aici. Dar asta era o problemă de viitor. Colonelul Stoicescu îi înaintase un raport amănunțit despre ceea ce se realizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Înfășurând ambele curele În palma sa mare, Într‑o mănușă de piele de căprioară. Cu cealaltă mână strângea biciul, nou‑nouț, de gospodar, din trestie de bambus, cu ornamente de aramă În vârf, din fâșii subțiri de piele care, după ciucurele roșu din punctul unde se sfârșea Împletitura, ajungea un solid bici aprig ce șfichiuia ca un șarpe. Proprietarul Îl folosise până atunci doar o singură dată, la ieșirea din Arad, acolo unde macadamul se pierdea Într‑un drum de țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se auzea cum se smulgea din lanț și cum lanțul aluneca pe sârma Întinsă. Cineva lovea puternic cu pumnul În ușă. Domnul Benedek Își Îmbrăcă halatul de casă și ieși fără să‑și scoată de pe cap fesul de noapte cu ciucurele care‑i cădea pe‑o ureche. Înălțând mult lumânarea, o recunoscu În pragul ușii pe doamna Brener care‑și strângea În brațe fetița. Copilul se zguduia sufocat de suspine. Doamna Brener nu putea scoate o vorbă, iar primarul, cam fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
-ți explic, mă, poate ceva îți este neclar. Tăcu privind-o acuzator, cu buzele țuguiate. Ea se simțea ca un elev surprins nepregătit de profesor. Un vid îngrozitor îi stăpânea mintea. Nimeni nu-i sărea în ajutor, privea țintă către ciucurii draperiei care se mișcau ușor. Poate bătea vântul. Nu se poate, se auzi, ea singură mirată de curajul vorbelor sale, rostite cu disperarea omului aflat la capătul răbdării, nu se poate să fim cu toții o apă și-un pământ. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
frunze de salcâm, astăzi însă fusese o zi mai acătării, mai cu sclipit, vorba poetului. În ziua aceea, pe sârmele de telefon din fața primăriei se adunaseră zeci și zeci de rândunele. Și ce ceartă pe ele și ce splendoare de ciucuri se alcătuiau. Funcționarii tocmai își scoteau de sub cheie actele și le aranjau lenevoși pe birouri. Apoi își ascuțeau îndelung creioanele și priveau afară pe geam erau indispuși în somnolența lor cu toate că se anunța o zi frumoasă. Asta-i profesoara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pericol, să descopere în adâncimea pernei din camera sa miracolul zilelor de odinioară. Părinții o tratau ca pe un om bolnav, cu multă condescendență, îi respectau tăcerile, era plăcut să-și regăsească liniștea alături de ei. Privea încântată la legănarea unui ciucure de la perdeaua croșetată, cu îngeri. Se gândea la silueta grațioasă a Fanei traversând miriștea, având culoarea aurului turcesc, la pălăria ei albă. Își amintea de cina încropită pe terasa hanului, de încântarea lui Ovidiu, de păduricea aflată în apropiere, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înalt, care răspândea lumină electrică puternică, fusese așezată la un capăt al său. Am pornit spre ea. Apropiindu-mă, am văzut că lampa arăta ca scoasă dintr-un living al anilor ’70, avea un abajur mare, de verde decolorat, cu ciucuri și-un picior plin de bucle și curburi făcut din lemn vopsit în negru. — E cineva? Nu era nimeni în jur, doar eu și lampa, stând împreună la capătul unui hol lung și solitar. L-am găsit urmărind cablul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că-i cade părul! "O să ajung chel ca un ou. Un fel de Humpty-Dumpty, dar nu rotund. Slăbănog". Trec în revistă pălărioara CIA, cea de pescar, ca a lui Gene Hackman în Ținta, cascheta cadrilată Sherlock Holmes, o bonetă cu ciucure, un fes scandinav, cîteva șepcuțe de blugi, chipiul de comandor, pălăria cu bor îngust, tip Dash Hammet, o tichie brodată orientală, un stetson... Nu l-am simțit cînd s-a apropiat. S-a și schimbat. Poartă o cămașă albă, apretată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în ațîțarea psihică a scrisului. De obicei, îmi pregătesc "locul de muncă al cuvintelor"*************. Încep prin a deretica pe masă. Fantasmagorie? O fi. Dar trag de sertarul de sus cu degete prea încordate și le vîr printre lucrușoarele fetiș: un ciucure roz de la halatul Lisellei, o monedă măruntă cu gaură, nasturele stingher și trist de care m-am îndrăgostit în magazinul de podoabe al doamnei Rodica Cernăianu (aflat într-o vecinătate predestinată cu muzeul Tătărăscu și vis-à-vis de palatul ziarului "Curentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o sărută pe frunte cu acel amor pe care numai părinții îl simt (mai sunteți în viață?, n. m.). După ce tata și fiica schimbară între dânșii câteva priviri de o iubire nedescriptibilă, șezură pe o sofa de postav roșu cu ciucuri albi de Veneția [...]". Pe cât de mult își iubește părintele fata, pe atât de mult îl urăște pe Dinu Păturică. De ce oare? Mândra ne mărturisește, cu sfâșietoare candoare, că "ura cea neîmpăcată" pe care o nutrește față de postelnic îi vine "mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
elegante, verzicolore, tablamintele căminelor sunt de marmură carariană, mobilele de lemn de mahagon, îmbrăcate cu velut coloare pompadour. Paturile moi în alcoave provăzute ca și ferestrele cu corune aurate, draperii de catefea roșie și perdele de atlas verde susținute de ciucuri de fir, ca să nu atingă pămîntul. în acest rai maometic m-am fost culcat alaltăseară, la 11 ore și cetind reculegerile poetice ale domnului de Lamartine, de curînd ieșite la lumină, drept specific somnifer, așteptam pe Morfeu..." (Scr. XX, februarie
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
Dară iacă trec la cunoștințe mai delicate, feminine. Știi că de-acasă-s flăcău frumușel. Am între altele un costum semiorientale care face furoare cînd ieșim la promenadă campestră cu un ciopor de copile. Cînd mă acutrez cu fesul grecesc ornat cu ciucuri de fir pînă la umăr, nu numai oglinda-mi face complimente, dară toate domnișoarele-și dispută prerogativa de a mă avea de cavaler" (Scr. XV, iulie 1840). De fapt, pe Ion din Făgăraș îl interesează personalitățile bogate sau puternice, oamenii
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
Cristian Teodorescu Printre birjarii din oraș era și un rusnac, . Avea o trăsură boierească, cu blazon și perne cu ciucuri aurii. Venise cu ea de la Odesa, în anii revoluției din Rusia.Trăsura obosise, dar caii erau minunați. Grigori îmbătrînise în Medgidia. Avea nasul roșu de la vînt, nu de la băutură. Era înstărit. Își ridicase casă mare de chirpici, în cartierul turcesc
Grigori by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7902_a_9227]
-
până la cele mai mărunte și neînsemnate. Începând cu bonsaiul de la intrare - un pin minuscul de o frumusețe încântătoare, paravanul din spatele lui cu ideograma frumos pictată reprezentând sensul cuvântului „armonie", tabachera și scrumierele de pe masa din sufragerie, fața de masă cu ciucuri și până la săculețul cu orez din bucătărie, suportul pentru prosoape de la toaletă, cel pentru creioane și diversele prespapieruri din birou -, toate aflate într-o ordine deplină. Aceeași atenție se acorda și discuțiilor. În casele prietenilor, se mai trezea câte unul
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
se avîntă pînă-n pragurile mitologice (Centauri). Din acest materialism sublimat în decorativ izvorăște, după cum am văzut, o poetică a asociațiilor luxoase. O suită de imagini ce-ți iau ochii, aidoma picturilor lui Klimt: „Lacrima să fie luată drept glazură, drept ciucure de pudră la restaurantul chinezesc. Un ornament totuși tulburător, ce lasă urme de safir” (Zăpadă topită în inimă). Simona-Grazia Dima e o impunătoare poetă singulară, de-o energie asumată precum o flacără rece. Simona-Grazia Dima, Interiorul lucrurilor, București: Ed. Vinea
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
melc de zece kile / De ciocolată și i-l torn cadou" ( Acum voi bea mastică. Poate Ile...). Ori: Îmi șterg de cizme spada. Am tăiat, / Voios, cincizecișișapte de cocoși/ Și-am uns cu sînge-ntregul meu palat, / Ci-ndeosebi patul cu ciucuri groși" (Fratele lui Robinson Crusoe). Dar, de la un timp, Emil Brumaru construiește o altă lume la antipodul celei fragede, serafice în care se complăcuse inițial, artificiu de astă-dată al unei demonizări în care irumpe nota energică a "așteptării" neîmplinite, instinctualitatea
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
știe invidiat, gelozit de toți purtătorii de pancarte din lume. Numai unul, fire-aș al dracului să fiu!" Spectacolul oferit de Zatopek va rămâne același până la sfârșit: fizic neatrăgător, mai tot timpul prost îmbrăcat, nedespărțindu-se de un fes cu ciucure, alergând cu fața „crispată, tetanizată, în permanență schimonosit de un rictus dizgrațios, din când în când cu limba scoasă, cu capul balansându-se de la stânga la dreapta", ca să nu mai vorbim de „morișca brațelor" bălăngănin-du-se tot timpul, de parcă ar alerga
Sportivul și ordinea de stat by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/6085_a_7410]
-
o noapte/ cuvintele din manuscrise începură să crească/ subțiri și tot mai înalte/ panorame doquijotești punctele/ o uimitoare explozie mă trezise din somn/ (la început speriată o mână se lăsase pe gură:/ semn de primejdie de răspunsuri străine)/ lumina în ciucuri înlemnise pe bârne/ umbre în rochii de gală se strecurau printre cărți/ mi-am spus: lumea a fost făcută în nouă zile/ în șapte n-ar fi încăput atâtea lucruri frumoase/ dar aceasta este o mitologie greșită/ o culoare a
Locuitorul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5752_a_7077]
-
număr. - Păi, formează, ce stai? - Ce, că nu știu niciunul... - Formează și tu unul la întâmplare. - Și dacă răspunde altcineva? - Ceri scuze, nu știi, mă iertați, am greșit numărul. Bagă și tu degetul mai cu grijă... - Nu înțelegi, se oțărî ciucurele, că toate numerele sunt greșite? Și repede, preîntâmpinând riposta celuilalt peste țeastă: Iadeș! Chisăliță luă, cu un aer melancolic, partea bună a lucrurilor: - Eu n-am vorbit niciodată la telefon.... Iadeș, aflat încă sub protecția numelui său, ca sub un
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
argint turcesc pe curea albă fără zăbală și hăț: blide de cositor 19 la număr, iarăși, blide mai mici 2 la număr, farfurii 9 la număr, patru sfeșnice de aramă două la fel două de altă formă, cu picioare, un ciucure turcesc uzat, cu noduri, un orologiu rău de perete, cu cadran, iarăși un ciucure rău purtat din granat verde. II. Acestea sunt într-o cutie neagră de pivniță avînd în ea 6 butelii de cositor de mărime mijlocie: o mulțime
Ce-am găsit într-o dimineață, deschizînd lăzile bunicilor mei by Ion Drăgănoiu () [Corola-journal/Imaginative/15605_a_16930]
-
număr, iarăși, blide mai mici 2 la număr, farfurii 9 la număr, patru sfeșnice de aramă două la fel două de altă formă, cu picioare, un ciucure turcesc uzat, cu noduri, un orologiu rău de perete, cu cadran, iarăși un ciucure rău purtat din granat verde. II. Acestea sunt într-o cutie neagră de pivniță avînd în ea 6 butelii de cositor de mărime mijlocie: o mulțime de litere românești care sunt așezate în patru table, două monezi aurite, de argint
Ce-am găsit într-o dimineață, deschizînd lăzile bunicilor mei by Ion Drăgănoiu () [Corola-journal/Imaginative/15605_a_16930]
-
prezentam pachetul mirific, mîndru de îndemînarea mea pragmatică de profesionist sadea, și-l încredințam eroic solicitantei, solicitantului. Și-atunci emoția amîndurora devenea vizibilă, scutura de-amăgiri irizațiile subțiri, întinse la maximum în stratosfera prăfuită cochet a prăvăliei umile. Perdeaua de ciucuri de cristale informe de la ușă se clătina ușurel, declanșînd muzici îndrăgostite de ron-ronul motanilor aciuați prin colțuri - prietenii mei somnolînd fecund, îmbietori la meditație... Îmi meritam meseria? Îmi închegasem un destin și-l savuram pe îndelete, ca pe un magiun
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16279_a_17604]
-
Brumaru Doamne, nu mă părăsi, Lasă-mă să-ți scriu lumina Trecută prin noapte-n zi Spre-a-mi topi în brumă vina Că scot fluturii din aer Și-i ucid cu ace grele, Și-n amurg asmut și-ncaier Ciucurii de la perdele, Și sub ziduri cern făina Cărămizilor pustii. Doamne, nu mă părăsi, Lasă-mă să-ți scriu lumina...
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16537_a_17862]
-
au fost doar originea unui poem care se scrie. La grădiniță dormeam în paturi care se dezlipeau din perete. Erau câteva zeci de fetițe cu funde în păr, numai eu eram îmbrăcată băiețește, cu părul retezat, purtam pulovăr și aveam ciucuri la căciulă. După-amiaza, îngrijitoarele ne puneau să dormim, după ce înghițeam ceai cu bromură. Atunci râul călătorea pe spinarea mea ca un trenuleț de jucărie. * Scene lichide: pieptul nostru fericit de înotători și perucile hidratate în mașinile salvării. Pe Someș se
California (pe Someș) by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/2798_a_4123]
-
Cîrpaciul genial). Sau: , Abia acum realizez/ ce bine ne-a prins despărțirea,/ a fost un mesaj din înalt,// eram două pietroaie,/ una în capul celuilalt,// punem urechile pe ceață,/ ce inimi, decolorate bătăi,/ din stelele noastre/ făcurăm și steaguri,/ cu ciucuri și zurgălăi,// doamnă, ce mai gîndiți,/ ce iscodiți,/ nefericiții par fericiți..." (Urechile pe ceață). Trăsătura de căpetenie a versurilor lui Ion Davideanu rămîne cea, de cînd lumea, a individului cu vocație de artist: inadaptarea la un mediu față de care, minoritar
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]