115 matches
-
Avocatul, zis și Fratele fost magistrat. Pasionat de ezoterism, ca și prietenul Poet; Big Sile dipsoman. O problemă pentru cei din jur; Adrianus, alias Marco van Vierme, alias Boss un ins mărunt, cu suflet mare; Nea Petrică Bau-Bau un cârciumar ciufut; Domnișoara Rodica o proprietăreasă posesivă; Nea Ghiță Patiserul un Criminal fără vocație; Nae Contrabandă un chefliu. Un libertin. Un crai de mahala; Coco ( poreclită și Cău-Cău) concubina flușturatică a Bossului; Pale Botîncur vărul lui Nae; Popa Costică un preot folkist
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
măi ghiujule, buhai bătrân, mișele, lovi-te-ar o lungoare, trăsni-te-ar din senin cu foc și fier, frângeți-ai grumazul scofâlcit, călca-te ar de moșneag, derbedeu, tontul de bărbat, om tehui, nevolnice, scârbavnice hârdău, netot, caracudă, zurliule, ciufut, bată-te-ar năpasta, nebune, măi papă-lapte, lua-te-ar benga să te ia etc. Scena domestică reînviată de târgoveață aduce în prim plan concepțiile soților unul vis-à-vis de celălalt, viziunea asupra căsniciei și a vieții. Doleanțele soției sunt prezentate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dintre cele două grupuri se erodase substanțial. Când, după ocolurile de rigoare, Dedal ajunse în sfârșit la incinta centrală, fu izbit de tabloul înfățișat dinaintea ochilor. Zidarii stăteau risipiți pe sub ziduri cu ochii în gol, departe unul de altul și ciufuți din cale afară. Se priveau doar pieziș, cu suspiciune. Nici pe el nu-l întâmpinară mai sociabil, ci abia îngăimând, absenți, bâlbâieli stereotipice ca răspuns la presiunile lui. Grămada de merinde din mijloc nu dispăruse, ci se împrăștiase în mici
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
președintelui american. Este adevărat că, intoxicați cu informații false de agenți dubli controlați de serviciile secrete britanice, OKW era convins că debarcarea Aliaților va avea loc în Balcani și poate în Norvegia, nu în Normandia. 6) Era alcoolic și cinic, ciufut, irascibil și pripit. 7) Multe din discursurile celebre care i se atribuie (din care doar unele au fost apreciate la vremea lor) nu au fost scrise de el și, uneori, nici nu au fost rostite de el. Chiar prestația lui
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
nu este calitatea principală a unui bărbat de stat. Filip II al Macedoniei, un bețiv notoriu, a creat o armată și un imperiu. În plus, Churchill nu a fost singurul politician cinic cunoscut în istorie. Cît despre conducători de stat ciufuți, irascibili și pripiți, istoria poate furniza nenumărate exemple. Un frumos omagiu postum i-a fost adus de feldmareșalul Montgomery care, în cartea sa A Concise History of Warfare (v. Bibliografia) a scris: Churchill was a great leader of the British
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
nea Bubu rămîne tot. A avut puțini dușmani și mulți prieteni, printre aceștia din urmă avînd privilegiul să se numere și semnatarul acestor rînduri. La început, relația a fost una între un tînăr reporter și un oficial mult mai puțin ciufut și crispat decît ceilalți. Din postura de sindicalist simpatic și, în consecință, contestatar al puterii, livra ponturi interesante, povestindu-le savuros, numai bune de pus în pagină. În esență, asta era el, un narator, deși a stat mulți ani cu
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
studii superioare“ a zis Nini în felul său, sfios, respectuos cu șefii și cu vârstnicii. Primarul s-a uitat lung la Nini și a dat a pagubă din cap: „Ce studii superioare, mă? Pentru treaba aia îți trebuie diplomă? Da’ ciufute mai sunt americancele!“. Victoria complet demontabilă Noutatea consta în faptul că monumentul era demontabil. Victoria, adică statuia care urma să fie ridicată în Piața Victoriei, era reprezentată tradițional printr-o femeie țâțoasă și cu brațul drept ridicat entuziast spre viitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
despre baladele populare românești, explorările dialectale în Istria și orientul Europei în pragul veacului XIV, mai că nu l-a dat afară din casă. Cum să publice el la o editură aparținând sistemului care l-a persecutat și întemnițat? Devenise ciufut, extrem de irascibil, definitiv supărat pe viață și societate. La urma urmei, avea și de ce. Nu putea uita tratamentul umilitor și degradant pe care i l-a aplicat anchetatorul Onuțiu: "Mă întrebam uluit: ce a mai rămas din respectul pentru demnitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să spiritualizeze cumva atmosfera: "Iisus Christos, că a fost fiul lui Dumnezeu, și a spălat picioarele ucenicilor; fie-mi îngăduit și mie, un ticălos de stareț, să umplu paharele unor bătrâni și preacuvioși duhovnici..." (p. 52). Iar când Pahomie, călugărul ciufut, se arată neîncrezător față de pocăința afișată de stareț, acesta din urmă găsește potrivit să rostească: "Nu s-au găsit chiar și în ceata ucenicilor unii care să se îndoiască de dumnezeirea lui Iisus?" (1964, 55). Continuând să fie prudent și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
o baracă? Cum poți să fii persan? Poate raționamentul ăsta mă face să-i consider pe toți cei care nu scriu sau nu citesc niște cretini, niște neisprăviți. Ajuns la bloc, era posibil să fie cineva în lift. Un pensionar ciufut, un membru al echipajului rebus, care ținea minte cum am lăsat io odată ușa deschisă și cetățenii responsabili nu puteau urca. A stat producția din cauza mea. N-a putut merge fiecare pe unde avea treabă. Pe acel pensionar îl auzeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
era casa mea. Vizitatori erau doar puștii pe care îi aveam la pregătire. Și Miruna, din când în când. Iar după o vizită de-a ei, trebuia mereu să suport apropourile deocheate ale Rodicăi, curioasă foc cum dracu’ la un ciufut ca mine vine așa o fată drăguță, cum zicea ea. Am surprins odată involuntar un dialog în care nea Titi îi explica ei ceva de genul: habar n-ai tu ce e aia o pulă! Trebuie să fută la vârsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
genetice pe el. Poate de-aia nu mai merge în centru. E o explicație pragmatică, nu ideologică, așa cum încerca el să convingă. Stăm zilnic aici. Silă. Senzația că mă risipesc în conversații. Că vorbesc chestii care mă epuizează. Uneori sunt ciufut pentru a mă menaja. Pentru a putea scrie. Faptul că faci pe sclipitorul pe la mese te consumă. Te costă. Spui o poveste și, cu ocazia asta, lași baltă și o parte din tine. Orice discurs e o renunțare. Io povestesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
du-te, băăăăă! Tu și Pif n-aveți decât necazuri de-astea aburoase, indescifrabile. Ea n-are amintiri dintr-astea, ea gândește cu o cu totul altă parte a corpului. Până la optșpe ani, a fost destul de cuminte, în liceu, chiar ciufută. Apoi a dat de Vali ăsta, care în weekend o duce la munte, urcă, coboară, gâfâie, sunt obosiți și le e bine, nu mai au nevoie să se și converseze. După asta, a dat de un bizar, de un excentric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ai mei probabil - povestit amintirea sa din copilărie). Era, așadar, copil însuși, în orașul Bolgrad, unde se născuse, când, într-o zi geroasă de iarnă, împreună cu alți băieții de vârsta lui, în drum spre școală, trecând pe lângă casa unui ins ciufut, care nu știu ce le făcuse, au găsit o modalitate foarte originală de a-și bate joc de el. Cine a avut ideea, s-a născut ea dintr-o inspirație colectivă de moment, nu mai rețin. Pentru a înțelege cum s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
amînă cu un "o să mai discutăm, să vedem părerea tuturor". Cînd stăteam în birou cu stagiarii, venea mereu pe acolo, după cîte-o țigară. Cerea de la toți, întreba așa, în general, dar cu privirea la unul care fuma Kent. E tare ciufut șeful ăsta al tău, mi-a zis într-o zi Vlad, pe vremea cînd eram prieteni. Deși luat direct din Caragiale, adjectivul adresat de Vlad lui Marinescu m-a supărat. Nu-mi place să se vorbească urît despre un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tăiș și Jurnalul lui Petru Comarnescu arată ,arid, lipsit de nerv. Eroul își ascunde cu iscusință blestemul cu care l-au hărăzit ursitele. în rest - notații strălucite - pe alocuri, panseuri docte, erudiție. L-am cunoscut în epoca ŤRelațiiť (Institutul, n.n.) ciufut, ursuz, coleric, insipid". Oare ce ar trebui mai mult? Dragonul lui Ion Negoițescu îl duce cu gândul la un autoportret cu mască, Lupul și catedrala lui I. D. Sârbu îi pare scris de un autor ,inteligent, ironic, incisiv, caustic, atent
Diaristul prin vârste by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10999_a_12324]
-
Toată lumea îl critica și-l comenta negativ, mă refer la colegii poeți cu care am discutat. Spuneau că limba lui este o limbă anapoda, o limbă stranie, în care se traduce pe sine cînd scrie direct în englezește: că e ciufută, că nu e bine ce face și că nu dă roade, pentru ca abia după ce Brodzky a murit să se scrie despre el că poate tocmai acele incongruențe și stîngăcii ar putea da o nouă dimensiune poeziei americane. Eu n-am
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
foarte profund. - Mai ai timp să-ți faci și meseria. Și nu oricum. - Spectacolul în care joc acum se numește Bucătăria și este făcut de Mladen Materic și Peter Handke. Am descoperit o ființă fermecătoare în Peter Handke, în ciuda aerului ciufut pe care îl afișează. Textele lui sînt niște poeme extraordinar de frumoase. Bucătăria nu este o piesă pur și simplu, în accepțiunea tradițională a cuvîntului, este un ansamblu de scene și de poeme care se spun în anumite situații de
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
lui Pallady, și cîteva desene. Atîta. A, și mai era un tablou care l-am vîndut din păcate, constrîns de împrejurări, acum cîțiva ani. Dar Pallady era un om care putea fi abordat cu ușurință, fiindcă, în ciuda faptului că era ciufut, și avea replici necruțătoare, era un om foarte sociabil și foarte plăcut. Și un om în realitate foarte amabil și politicos și bine crescut. Avea replici de astea, tăioase, care erau vorbe de spirit luate de lume drept răutăți. Nu
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
ar fi rămas în veci inaccesibile, tema pentru care te simțeai pregătit și pe care voiai s-o discuți. Probabil c-a avut, ca orice om, momentele sale de tristețe, de mohoreală, de apatie, cu siguranță a fost și acru, ciufut, antipatic. Nu l-am văzut, însă, niciodată așa. Veșnic zâmbitor, prevenitor, avea știința de a-i oferi interlocutorului senzația că e cel mai important om din lume. Găsea nuanța pentru orice context, se plia cu o admirabilă precizie pe cea
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]
-
straturi, o stranie și epuizantă frământare, pustiitoare melancolii, la un loc cu cel mai acut sentiment al universalei deșertăciuni puneau stăpânire pe mine, răpindu-mi somnul, stingându-mi pofta de mâncare și chiar pe cea de băut, făcându-mă posac, ciufut, mofluz, nesuferit celor din jur, siliți să-mi rabde noi și insuportabile hachițe. Când, în numele bunului simț se pregăteau să mă pună la punct, își aminteau ce limbă rea puteam să am când mă simțeam călcat pe coada de leu
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
din ce citește. Face tot felul de jocuri� etc. M-au plictisit și m-au istovit toate aceste reacții necivilizate, toate privirile ucigătoare, care mi se aruncă pe stradă, toate momentele în care rămân cu mâna întinsă în fața vreunui autor ciufut (cu cât mai lipsit de talent, cu atât mai ciufut) la cine știe ce recepție. Am hotărât, deci, să renunț la cronica literară. Procedez astfel bazându-mă pe faptul că în jurul României literare gravitează în momentul de față câțiva tineri critici talentați
Cică niște cronicari... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16112_a_17437]
-
au plictisit și m-au istovit toate aceste reacții necivilizate, toate privirile ucigătoare, care mi se aruncă pe stradă, toate momentele în care rămân cu mâna întinsă în fața vreunui autor ciufut (cu cât mai lipsit de talent, cu atât mai ciufut) la cine știe ce recepție. Am hotărât, deci, să renunț la cronica literară. Procedez astfel bazându-mă pe faptul că în jurul României literare gravitează în momentul de față câțiva tineri critici talentați (foarte tineri și foarte talentați) care pot face mai departe
Cică niște cronicari... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16112_a_17437]
-
să mă zgârie prin inepția formulării și prin lipsa de suplețe a narării. Autorul sare de la o stare la alta, dintr-un timp verbal în altul precum un țânțar urmărit cu pompa de insecticid: "Trezit din somn sunt mahmur, ursuz, ciufut. Nu iscălii. Mormăii numai să fiu lăsat în pace. Ațipii iarăși. Dar pentru scurtă vreme. Sărăcia de epistolă se înființa din nou, însoțită de cruda lumină a unei lămpi. Mișelul de postaș găsise de cuviință să mă iscălească cu mâna
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
timpanul cititorului de poezie: „Câinii sunt shakespearieni/ copiii sunt străini”. Însă poetul care avea să mă uimească cel mai mult era necunoscutul, iarăși, John Berryman - prieten la cataramă cu Delmore Schwartz. Păi, se putea altfel? Personajul poemelor sale, Henry, acel ciufut căruia îi puțeau toate, m-a captivat până azi prin complexitatea cu care evolua în fața cititorului, ca într-un scenariu de el propus și tot de el interpretat. Simțeai că faci parte din povestea lui, iar felul în care el
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]