197 matches
-
și cu Cezărel preferau să comenteze acum, în dârdoră, rezultatul recentului meci al echipei-fanion de fotbal a județului (A fost blat, băi, mânca-v-aș ochii voștri, ăia chiori! șuiera Apostatul), Fratele își reia, pe șoptite, explicațiile antamate, la urechea ciulită a lui Dănuț: Deci, jos, pe reproducere, în colțul stâng, este acronimul lui Dürer și anul realizării operei... Leatul 1513, cunosc, concede Poetul. Stai ușor! Acolo am văzut scris 1640! Imposibil! Fugi de-aici! O fi fost vreo greșală de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
orientarea pe timpul nopții pe front. Steaua Polară...” Acum Carul Mare lucea dincolo de fluviu. Era plăcut. Era răcoare. Când am ajuns acasă și-am deschis poarta, Rex mi-a sărit prietenos în față, cu labele aproape de umeri; i-am mângâiat capul, urechile ciulite, și-n lumina becului din fața celor trei trepte de la intrare, îi privii ochii mari, prin care se exprima întregul lui suflet de animal răbdător și credincios. 6. Da, e cam târziu, Rex. M-am uitat la Steaua Polară. Nu mă aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe pervaz, fredonând o melodie din vremea tinereții ei, în admirația exclusivă a lui Rex care, sprijinit pe labele dindărăt, iar cu cele din față drepte, luminându-i pieptul înălțat, o privea ținându-și capul într-o parte și urechile ciulite, se întâmpla rar ca proprietăreasa să aibă asemenea manifestări exuberante, el îi rămăsese singurul auditor, căci soțul plecase în oraș pentru plimbarea obișnuită de dimineață, mai ales acum duminica. Copacii începuseră să înverzească. Mi-adusei aminte că altădată, demult, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
că este ascultat, că are cui să le povestească. Rex sări deodată și mi se așeză pe genunchi, îi mângâiai capul, apoi mă părăsi. Era una din micile lui dovezi de afecțiune. - Rex! strigai. Se uită la mine, cu urechile ciulite apoi fugi pe poarta deschisă pe jumătate, pentru a se zbengui în voie pe bulevard. Despre toate ar trebui să scriu o carte, două, nouă, ale contemporaneității acesteia aberante, începând cu camerele de gazare ale lui Hitler și terminând (oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
acelei zile de primăvară, își reluă, în surdină însă, melodiile preferate - două, trei - iar când încheie cu „sole mio”, Rex se așeză pe picioarele dindărăt și, sprijinit pe cele din față, o urmări cu capul într-o parte, cu urechile ciulite, nu se știe de ce acorda acestei melodii, întotdeauna, o atenție deosebită. 18. Stăteam în fotoliu. Imposibil să mă culc, să mă întind pe canapeaua de alături; nu mi se închideau ochii. Domnul Pavel, în schimb, adormise de mult; în somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mult. Când ești puștan ai un corp gingaș și plin de păcate care trebuie mereu pedepsit, pentru că el vrea să fie mereu pedepsit. Fiind copil erai disciplinat, până când trupul striga, și copilul om care strigă știe că lumea are urechile ciulite, că e o uriaș de mare ureche care ascultă exact. Gingașul corp de copil țipă la lume și lumea îi iartă dulcele lui păcat. Copilăria are nevoie de disciplină, ca să rămână copilărie. (mușcă lacom dintr-o bucată de pâine) KARLI
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mult cu cât, deși posturile de radio și televiziune își continuau programele obișnuite, pe străzi au apărut mașinile blindate ale armatei. Pe la ora 12, huruitul greoi al tancurilor care goneau spre graniță a făcut ca lumea să stea cu urechile ciulite. Numai că nu putea auzi nimic: la radio și la televizor nu se anunța nimic, telefoanele au căzut, la fel și internetul. O tăcere întreruptă doar de zgomotul taburilor și a avioanelor, zgomot ce se întețea cu fiecare oră. Se
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
de ființe dedate, ca să nu zic dedicate, unor astfel de iscodiri atente. Nimic nu poate simboliza mai bine starea de concentrată și delicată ascultare, cu tot corpul nemișcat, cu gîtul și capul ușor răsucite pentru ca fiecare din cele două urechi ciulite să primească altă infinitezimal diferită senzație, decît o căprioară sperioasă. Mă străduiesc să preiau sugestia, dar alte exigențe mă obligă să o părăsesc parțial. Albeața brumelor mă face să caut un contrast, ar fi bune niște capre negre, și ele
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
August era de serviciu pe Zarcă un gardian maghiarizat, poreclit Bâtlanul. Înalt, slab, adus pe spate, ședea ore întregi nemișcat în fața Zărcii și a biroului, sprijinindu-se numai puțin pe unul din picioare, cu privirea în jos, dar cu urechea ciulită, părând a pândi ca și bâtlanul mișcarea unui peștișor în apa de la picioarele lui. Din când în când tușea sec - avea plămânii în pioneze, dar fuma din țigară până când îi ajungea la buze jarul, apoi o scuipa. Spre miezul nopții
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dragoste mâna pe capul lui bolovănos, pe jumătate chel. Noaptea își făcea cu anevoie rondul pe traseul arhicunoscut; se oprea în vârful dealului, își debita cu toată seriozitatea aria lui canină îmbibată de atavisme, apoi se oprea, ascultând cu urechile ciulite răsuflarea fierbinte a pământului ars de secetă. În această liniște nocturnă nu se auzea nimic, nimic. Și e liniște pe dealuri Ca-ntr-o mănăstire arsă; Dorm și-arinii de pe maluri Și căldura valuri-valuri Se revarsă." (G. Coșbuc) Amețit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mult cu cât, deși posturile de radio și televiziune își continuau programele obișnuite, pe străzi au apărut mașinile blindate ale armatei. Pe la ora 12, huruitul greoi al tancurilor care goneau spre graniță a făcut ca lumea să stea cu urechile ciulite. Numai că nu putea auzi nimic: la radio și la televizor nu se anunța nimic, telefoanele au căzut, la fel și internetul. O tăcere întreruptă doar de zgomotul taburilor și al avioanelor, zgomot ce se întețea cu fiecare oră. Se
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
albicioasă, coada este foarte scurtă, cafenie deasupra și albă dedesubt. Labele posterioare sunt mai lungi decât cele de dinainte, dar relativ mai scurte decât cele ale iepurilor de câmp. Urechile, a căror margine superioară este neagră, sunt lungi și întotdeauna ciulite. Păsările Cu siguranță, păsările distrug insectele dăunătoare, dar prezintă și inconvenientul că atacă fructele mici. Rândunelele, pițigoii, lăstunii, chiar dacă vă ciugulesc salata și fructele, rămân oricum niște ajutoare pentru grădinar: ele se hrănesc cu semințele de buruieni și devorează diverse
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
că, indiferent de împotmolirile în cîntarea colindelor, gazdele erau constant generoase și darul era invers proporțional cu vîrsta colindătorului. Unii părinți așteptau în stradă viteazul urmaș, purtător de gene și punte sigură spre eternitate a familiei. Erau atenți, cu urechile ciulite, gata să mai facă o repetiție în plină stradă. Un micuț colindător însă nu ajunge la sonerie și întregul scenariu, învățat acasă, se dă peste cap. Observ dificultatea și intervin cu îngăduință, mîngîi micul omuleț și-l invit în casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se cuvine să le amintim că există cineva mai presus de orice. Uite care e părerea mea: cel mai potrivit ar fi... să le trimitem la propriu ceva de aici. Ceva sau pe cineva de aici. Îl ascult cu urechile ciulite, găsesc ingenioasă propunerea lui, dar încă nu pricep concret ce are de gând. Truman își continuă expunerea, încântat de efectul pe care-l produce asupra mea: - Și anume: azi-noapte au avut loc iarăși înfruntări între grupuri de îngeri și soldați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-i așa? — Vin de la Konstanz. Mâna lui se plimba agale pe trupul asudat al anima lu lui, care scâncea ca un copil speriat și nu Îndrăznea să se ridice. Îl mângâie cu blândețe pe coamă, apoi Îi cercetă ure chea ciulită. Când se Întoarse către călărețul blond, În mâna lui fumega mocnit o bucățică de iască. — Iată pricina sperieturii. Cineva a vrut să vă ucidă, mărită domniță, spuse el și-și puse cu respect genunchiul În pământ. Obrajii fetei păliră. Abia
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu zău, te crede poire. Amuzant cum îl știi; și dacă nu aș avea mereu impresia că descopăr ceva nou la fiecare lectură a scrisorilor tale, aș fi avut curiozitatea să-i urmăresc jocul impresiilor pe față, atât era de „ciulită, ca urechile“ fața să prindă tot, ciulită și amuzată. De altminteri, el s’a îngrășat mai mult decât oricând, parc’a întinerit; o față netedă și sub piele acum și altceva decât os. S’a pus chestiunea continuării studiilor și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
îl știi; și dacă nu aș avea mereu impresia că descopăr ceva nou la fiecare lectură a scrisorilor tale, aș fi avut curiozitatea să-i urmăresc jocul impresiilor pe față, atât era de „ciulită, ca urechile“ fața să prindă tot, ciulită și amuzată. De altminteri, el s’a îngrășat mai mult decât oricând, parc’a întinerit; o față netedă și sub piele acum și altceva decât os. S’a pus chestiunea continuării studiilor și el spune că e o imensă imposibilitate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și locuri pustii. Mie îmi era frică, noaptea, să ies pînă la poartă, necum pînă în fundul grădinii unde întunericul părea și mai adînc și unde foșneau suspect frunzele de porumb. De cum se însera, stam cu lampa aprinsă și cu urechile ciulite. Neliniștea mamei și a mea se risipea doar în clipa în care auzeam rînchezatul lui Bicu. Mă repezeam înaintea tatei cu o bucurie fără margini, ca o săgeată pornită dintr-un arc prea încordat. Lîngă el toate spaimele îmi păreau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prin blocarea unor posturi vacante și prin... renunțarea la abonamentele câtorva telefoane. Față de această soluție care mi s-a părut absolut imbecilă, am ridicat doua degete , spunând ca am din partea MAE o propunere pentru "rotunjirea bugetului". Toți erau cu urechile ciulite, așteptând sacii cu dolari de la Externe. Textul propunerii mele era la înălțimea bugetului guvernamental : " Domnule Secretar de stat, la fiecare reuniune ne onorați cu o cafea și un pahar de apă. Cred că sunt în asentimentul celor prezenți că fondurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
oameni banali, cum sunt cei închiși în casa Big Brother. O țară întreagă se uită în gura lui Soso când acesta le povestește colegilor lui de „su ferință“ cum a ejaculat în somn noaptea pre cedentă, cu toții stau cu urechile ciulite când băieții din casă vorbesc despre tehnicile lor de masturbare sau toată lumea exultă văzândul pe Ernest cum își bagă mâna în pantaloni ca săși dezmierde odorul. Cum care Soso sau care Ernest? Asta e o întrebare de intelectuali elitiști, șoareci
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ferestrele tuturor etajelor. Gardianul mi-a spus: „E interzis să privești pe fereastră“, apoi a plecat încuind ușa. După-amiaza a trecut, afară era frumos, nimeni nu venea să mă caute. Am sfârșit prin a mă așeza pe jos, cu urechile ciulite. Aveam dreptul să bat la ușă ca să cer să mă duc la toaletă. Cred că mi-am petrecut prima seară tot cerând să ies la fiecare oră până la capătul celălalt al culoarului, cu speranța că gardianul o să-mi spună ceva
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
mult timp în stradă și îmi ofeream mie însămi iluzia inconștientă de a scăpa de încercuire, de situația de așteptare în care mă aflam pentru anii ce aveau să urmeze. De fapt, trăiam pe două planuri, ținând, în taină, urechea ciulită și scrutând ceața care mă înconjura. N-aveam nici o veste de la Vlad. Cererile mele, adresate Ministerului de Interne, procurorului general, Direcției Generale a Penitenciarelor, președintelui Marii Adunări Naționale, prin care ceream o reducere a pedepsei pentru deținutul V.S., rămâneau literă
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
față. Diastemă, și-a amintit ea denumirea învățată la cursul de asistență medicală. Așa un gol se numește diastemă“. Hanna Krall face o relatare documentară, propozițiile au un ton oral și duc spre o precizie netulburată, o tăcere cu urechea ciulită. Propozițiile vorbesc și ascultă atent totodată, iar când le citesc mă transportă în proximitatea aproape insuportabilă a faptelor. Hanna Krall ne refuză orice comentariu, comprimarea și montajul faptelor creează o imediatețe neînduplecată care-ți vuiește în cap. Realitățile pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sunetele în felul lui, dar acum nu era nimic de perceput. Zero. Zero. Zero. Plutea în tăcerea aceea desăvârșită un semnal care se cerea descifrat. O dată ce-a încetat zgomotul, n-a mai pornit. Am rămas nemișcați locului, cu urechile ciulite. Ca să scap de presiunea din urechi, am respirat pe gură și am înghițit de câteva ori, dar sunetul a răsunat exagerat de tare. Parcă se proptise acul patefonului în colțul platanului. — S-a retras apa? am întrebat eu plin de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dincolo de ușă continuă să răsune. Însă era un chicotit lipsit de umor. Aplicele nu mai pâlpâiau și singura lumină de pe coridor era a lunii care se revărsa prin fereastră mare care dădea spre grădină. Îl vedeam pe Victor cu urechile ciulite, privind fix spre casă, ca și cum ar fi stat de pază (dar împotriva cui?), iar în spatele câinelui nu era decât câmpul, și sub luciul luminii lunare semăna cu un lințoliu de argint. Chicotul se transformă într-un țipăt ascuțit. Am înaintat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]