195 matches
-
ciudată a lunii. Nu mai putea suporta, durerea îi sfâșia inima. Sări în picioare și începu să se plimbe nervos în sus și în jos. Un vreasc trosni dincolo de liziera pădurii. Strugurel tresări și se opri în loc. Așteptă cu urechea ciulită să mai audă și alte zgomote. Poate că Burcilă nu se dusese la culcare așa cum crezuse el ci dăduse o raită printre copaci iar acum se întorcea în tabără. Liniștea însă era deplină, în afară de susurul apei ce curgea la vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
explicabil. Se replie imediat și stabili noua direcție în care trebuia să meargă. Începu din nou să se furișeze spre locul unde presupunea că se află Burcilă. De data aceasta, mergea mult mai atent ca să nu piardă direcția. Avea urechile ciulite astfel încât să prindă orice sunet ar fi făcut văru-său. Din când în când, se oprea și își ridica capul deasupra tufișurilor sperând să vadă ceva. Și de data aceasta mergea pe ocolite, fiindcă se încăpățâna să ajungă în spatele celui urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
drumul părea o panglică ceva mai deschisă la culoare în bezna care îl înconjura. În rest, totul era o mare de întuneric. Deși știa că vâlva se poate mișca fără să scoată nici cel mai mic zgomot, stătea cu urechile ciulite, atent la orice sunet din preajmă. Își amintea că, de câte ori arătarea se afla în apropiere, o liniște nefirească se așternea peste pădure. Insectele și micile animale ale pădurii amuțeau. Din acest punct de vedere, deocamdată totul părea a fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
probabil să se întâlnească cu vreo persoană coborând la vale, nu credea că rămăsese cineva peste noapte în pădure. Mai degrabă se temea să nu-l ajungă din urmă vreo mașină plecată din tabăra de jos. Atent și cu urechile ciulite, își continuă drumul în sus. Dorea să afle până unde urca drumul acesta dar mai ales de ce îl construiseră oamenii aceia. Deocamdată direcția în care mergea îl făcea să bănuiască că va ajunge la peștera vâlvei dar încă mai spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acum. Patul rabatabil pe care îl strângea sub braț și degetul așezat pe garda trăgaciului îi dădeau un sentiment de siguranță. Se aplecă să ridice o piatră de jos, pe care o aruncă apoi cu putere în peșteră. Cu urechile ciulite, ascultă sunetul provocat de aceasta în timp ce se rostogolea pe pardoseala grotei. Trecuseră deja câteva minute și nu se întâmpla nimic. Mai aruncase câteva pietre, în speranța că va stârni bestia, dar fără rezultat. Ce se petrecuse acolo cât timp fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un detașament de la DIICOT Deva se afla acolo. Cu fața la perete și mâinile încătușate la spate, cei nouăsprezece mercenari erau aliniați lângă clădirea principală. Pop asistase neputincios la plecarea ginerelui său luat de cei doi acoliți ai basarabenilor. Rămăsese cu urechile ciulite ascultând pașii acestora îndepărtându-se de ușă. De îndată ce liniștea coborâse din nou, reîncepu încercările de eliberare. Legăturile erau deja slăbite, așa încât nu-i mai luase mult până ce izbuti să se dezlege. După ce își dezmorțise mâinile, se apropie de fereastra cămăruței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
e dornică, dacă ești și tu. S-o chem?“ A chicotit într-un fel sec și caraghios specific lui. Am chemat-o pe fată. Știa despre ce vorbesc - cățelușa naibii -, am văzut-o cu coada ochiului cum ascultă cu urechile ciulite în timp ce se prefăcea că ar călca o bluză pe care mi-o spălase. A intrat. Râdea, dar vedeam că e puțin intimidată și Strickland a privit-o fără un cuvânt. — Era frumușică? am întrebat-o pe Tiaré. — Destul de drăguță. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
gândurile toate, soseau ninsori mărunte Și unsuroase liniști se tescuiau sub cer. Și deslușit, cu plânsul unui tăiș de fier În împletiri de sârmă intrat să le deșire, O frângere de ghețuri, prin creștete, prin șire, Prin toată roata gloatei ciulite, răscoli. Pic lângă pic, smalț negru, pe barba Lui slei Un sânge scurt, ca două mustăți adăugite, Vii, vecinici, din gingia prăselelor cumplite Albiră dinții-n pulpă intrați ca un inel. Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
încântare și mă bucur că așa mic și plăpînd, împreună cu iapa, arată ca descrierile din basme. Bunicul îl numi „Roibul” și-mi spuse că va fi un armăsar de toată frumusețea - lucru ce avea să se adeverească în timp. Urechile ciulite, pivirea ageră, botul umed, trupul cambrat și coada în vânt îi dau alură de campion. Când nechează-i văd dinții - asemeni unor perle albe, ca steaua-i din frunte, ce fac un puternic contrast cu roibul pursânge. În câteva luni
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
țuică înainte și unul de vin în timpul mesei. Grivei dădea târcoale pe la ușă. Resturile rămase erau adunate pentru el. În acea seară l-am mângâiat pentru prima oară și-am devenit buni prieteni. Grivei era un frumos câine-lup. Urechile veșnic ciulite, gata de atac. Ne jucam împreună, alergam ca niște bezmetici prin toată curtea. Mai târziu, când a crescut, era ținut în lanț care, aluneca pe o sârmă lungă cât curtea, numai ziua, noaptea îl lăsau liber. Era un câine credincios
II. GRIVEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347568_a_348897]
-
Six motan siberian, cu blănița moale mi-a adus în viața mea clipe de încântare Ca un tigrișor vărgat, are ochii de agat, nasul pâs, negre lăbuțe ca niște pernuțe. Tandru face-o plecăciune și-și îndreaptă coada, cu urechile ciulite își privește prada. Nici o șansă nu mai are porumbelul care se așează pe o cracă toropit de Soare. Și la masă uneori mâncam împreună una mie, una ție, de ce mai puține mie? Cu lăbuța semn îmi face să-ndrept greșeala
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]
-
deasupra Orologiului se deschid două ferestruici și apar niște figurine multicolore. Simultan, din înaltul turnului răsună o melodie cântată la trompetă. Mai în mijlocul pieții se află statuia lui Jan Hus, iar după fațada unor clădiri se ițesc, precum niște urechi ciulite, două turnuri semețe ale unei biserici în stil gotic. Despre Primăria Veche am aflat niște istorii care dovedesc că cehii au fost dintotdeauna niște oameni aprigi. În două sau trei rânduri, mulțimea înfuriată, nemulțumită de consilierii Primăriei care nu le
NUNTA DE CORAL LA PRAGA de DAN NOREA în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350544_a_351873]
-
repeți neobosit pe ambalaje seducătoare, colorate de geniul tău obligat în ale packagingului, revenind până la urmă ca o yală tot la sloganuri, la constelații de keywords, cum judecă și gloata, cu modul ei greoi de a fi și cu urechile ciulite maidanez numai spre scârța-scârța pe carosabil a derapaj. Poate și din această pricină, ce veleitar, cârcotaș sau naționalist înapoiat îl urăște de necrolog pe vreun megaintelectual, preferă arma tăcerii mediatice, calculând să mai aștepte până ce se încaieră înșiși intelectualii între
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
de ce atâta ură. Într-un târziu,au plecat. Iar eu m-am trezit singur ,undeva în mijlocul mării și nu-nvățasem încă să înot. Nu mai puteam rămâne acolo, totul era prea dureros .Mă strecuram noaptea printre copaci ,dormeam cu urechile ciulite și până la urmă am reușit s-ajung la linia de demarcație pe care-o impuseseră . Am reușit s-o trec ,nu fără multe emoții,dar am trecut-o. Nu era doar o linie de separație între două state rivale,eu
VIATA LA PLUS INFINIT (7) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369893_a_371222]
-
în amănunt. Acest dialect este echivalentul unui cod secret pentru inamic și e perfect adaptat unei comunicări rapide și sigure. N-ar mai fi cazul unor amănunte, mi-a picat mie “fisa” să încerc atenția asistenței, însă vorbele mele aveau “ciulite” receptoarele, chiar dacă unora nu le prea plăcea “lungirea” din cale afară a discuției. De fapt a monologului, îmi venise rândul “revanșei”, nu ?! “S-a alcătuit un dicționar de carte a codurilor, format în total din 274 de cuvinte. A fost
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354248_a_355577]
-
părea convins de vorbele ei, sau poate de ce îi arunca să mănânce și pleca mulțumit la el în coteț. Câteodată îi băteam în ferestră și imediat ce își lipea botul pe geam, mă prefăceam că plâng. Cartuș mă privea cu urechile ciulite și după câteva țipete și văicăreli, mă lătra supărat și pleca. Eram așa de mirată de puterea lui de a pricepe totul, fără să poată fi păcălit, că, de multe ori mă simțeam mică și proastă în fața lui. Nu puține
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
a spus pe șoptite. -Nu pot! O să te muște Cartuș. -Am ceva și pentru el! mi-a spus și a scos din buzunar un pachețel. M-am uitat la Cartuș, care, mirat de curajul lui Matei, îl privea cu urechile ciulite ca și cum ar fi înțeles că era ceva și pentru el, nu numai pentru mine în sacoșa veche și murdară, pe care o ținea grijuliu. -Daca te mușcă? Treaba ta! i-am spus și sub privirea neliniștită a lui Cartuș ,i-
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
sau două în buzunar, pentru “întemnițat”, cum hotărâsem cu tata-mare să-l numim conspirativ în fata dușmanilor. Cu stomacul mai mult gol decât plin, dar cu buzunarele doldora, am ieșit în curte și cu ochii în patru și cu urechile ciulite, la prima ocazie am ridicat capacul pivniței și după ce l-am tras încet după mine, am coborât treptele cu viteză, mai să cad în nas. Iepurașul se plimba pe grămada de nisip în care țineau la păstrat morcovii pentru iarnă
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
mult unei exchibiții de circ ambulant. -Cartuș! a strigat tanti Oala, care după agitația din stradă își imaginase că avea să găsească în poartă o masă de carne. Cu picioarele pe pieptul lui Matei, Cartuș a rămas drept, cu urechile ciulite să se asigure că își auzise numele în timp ce coadă îi cădea încet între picioare. Era un răgaz pentru Matei să-și reia suflul. La al doilea apel, fără să mă privească, fidelul meu prieten s-a strecurat în viteză pe
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
cunoștea pe dinafară. De data aceasta nu-mi puteam folosi imaginația și trebuia să citesc frază după frază. Nuța stătea cu gura căscată și mă asculta pierdută de placere, numai Cameluța, așezată pe vine cu buzele strânse și cu urechile ciulite, mă urmărea de frică să nu sar vreun rând și dacă i se părea că aș fi facut vreo greșeală, sărea ca arsă numaidecât. Adevărul era că ne era frică de gura ei, mai ales Nuței. Cu toate că era mai mică
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
loc de prea multă vorbărie. O privire incandescentă pe sub gene sfredelește pănă se aprind călcâiele. Viața fiecăruia dintre noi este un roman. Suma romanelor noastre rămâne în istorie. Cerne vântul vremii și ce rezistă ajunge dovada existenței noastre... Cu urechile ciulite, cu ochii holbați, învârtiți la morișca zilnică a trudei, pe unde ne apucă înserarea, ne lipim, ca fluturii pe lampă, de ecranul televizorului. Ogici, ciumaci, pitici sexoși, dame de companie, de consumație și de bordel, violatori, bătăuși, criminali, indivizi care
RÂNDUNICA, RÂNDUNICA, SUNT PĂTRUNJELU RECEPŢIEI! de DONA TUDOR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358775_a_360104]
-
că de aceea îl și cultivau ... Un hămăit de câine îl făcuse să tresară. Dulăul se repezise la el cu dinții rânjiți și coama gâtului zbârlită. Cs, cs, cs, Alfi, șoptise, lăsându-se pe vine. Câinele se oprise cu urechile ciulite. Mârâituri i se iscau încă fundul gâtlejului. Alfi, nu mă mai cunoști, băiatule, își întinsese brațul spre animalul întărâtat. Acesta își împinsese și el înainte botul adulmecând. Se bătuse cu palmele peste coapse. Aici, Alfi, aici! Cu un scheunat de
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
și de amărâta de poartă. Ursei schelălăi discret la picioarele lui, cerându-și obișnuita mângâiere. - Ce faci mă, potaie? Unde te-ai tăvălit iar? îl „chestionă” Matei cu afecțiune, aplecându-se și dezmierdându-i cu podul palmei zona dintre urechile ciulite, după care, cu mișcări blânde de du-te-vino, scutură puzderia de frunze uscate și paie, de pe spinarea animalului. - Veniși, Matei? Vocea ușor răgușită a nevesti-sii se auzi dinspre bucătăria de vară, iar capul rotofei, cu părul strâns în coadă, al acesteia
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
loc de prea multa vorbărie. O privire incandescenta pe sub gene sfredelește până se aprind călcâiele. Viața fiecăruia dintre noi este un roman. Suma romanelor noastre rămâne în istorie. Cerne vântul vremii și ce rezista ajunge dovadă existenței noastre... Cu urechile ciulite, cu ochii holbați, învârtiți la morisca zilnică a trudei, pe unde ne apucă înserarea, ne lipim, ca fluturii pe lampă, de ecranul televizorului. Ogici, ciumaci, pitici sexoși, dame de companie, de consumație și de bordel, violatori, bătăuși, criminali, indivizi care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
loc de prea multa vorbărie. O privire incandescenta pe sub gene sfredelește până se aprind călcâiele.Viața fiecăruia dintre noi este un roman. Suma romanelor noastre rămâne în istorie.Cerne vântul vremii și ce rezista ajunge dovadă existenței noastre...Cu urechile ciulite, cu ochii holbați, învârtiți la morisca zilnică a trudei, pe unde ne apucă înserarea, ne lipim, ca fluturii pe lampă, de ecranul televizorului.Ogici, ciumaci, pitici sexoși, dame de companie, de consumație și de bordel, violatori, bătăuși, criminali, indivizi care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]