399 matches
-
bem chiar de acolo. Chefliii își luară toți țoiurile, mai vrând, mai nevrând, ca să facă plăcere popei, înconjurând fântâna. - Trage, Matache neică, trage, ca să vadă și dumnealor cum ne-a pus Dumnezeu mâna în cap. - Nu știu de ce-i grea ciutura, părinte... - Cum să nu fie, dacă-i plină de aur?... Când ajunse sus, Matache scoase dintr-însa o javră uriașă, pe jumătate putrezită. Era Tărcuș, câinele din curte, care dispăruse de vreo săptămână. Musafirii începură să scuipe, vărsându-și sufletul
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
Emil Brumaru , se zbate pleoapa Zidului de cărămidă. Nici un înger nu mai știe Ușa grea cum s-o deschidă, Spre-a fugi în zori prin ierburi Vineții sub cerul tare. Izurile-nnoadă fluturi, Rîmele surîzătoare-n Bot beau apa roz din ciuturi Lîngă șanțuri verzi de-obidă. Deodată se zbate pleoapa Zidului de cărămidă...
Deodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15920_a_17245]
-
Emil Brumaru Hai să-ți fac destăinuiri! Am iubit cîndva un flutur. El, cu aripi de te miri Cum de poate duce ciuturi (Căci erau așa subțiri!) De vreo șase-șapte puduri. Eu, extatic de-ngîmfat Că îl pot trînti în pat, Să ne fim o clipă miri. Hai să-ți fac destăinuiri...
Cinci distihuri echivoce by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16050_a_17375]
-
cînd aud pe unul, pe altul, spunîndu-mi că-s poet, că-s scriitor, deci, nu-i așa?, să-mi văd de fantasmagoriile mele, de versurile ce-mi bîntuie zilele și nopțile... să nu mă bag, care va să zică, unde nu-mi fierbe ciutura, paharul, ibricul... Bine, dar nu-s om? Și oricît m-aș amăgi (însă nu încerc; nu "detașarea", zburdatul peste dealuri și cîmpii, abandonul în fistichiu și tralilulila, amestecarea mîlurilor personale, așa, de dragul cuvintelor...), oricît aș privi nourii, amurgurile fastuoase, curțile
Editura Timpul asurzitor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16664_a_17989]
-
în întunecime, până când se apropie ploaia și cad norii în vârful coroanelor. Fagul și pinul, șerpii și viezurele părăsindu-și vizuina când nu te aștepți. Vulpi și coțofene, roiuri de viespi Căutând o miere abstractă. Mici jivine se cațără-n ciutura scorburii unde stau ascunse alune și nuci găunoase. Dacă n-ar fi mierla țopăind în fața mea și ciocul ei galben n-ar împunge cu atâta osârdie pielea țărânii, dacă mâine, în zori, cântecul ei n-ar fi mai afon decât
Poezie by Vasile Iancu () [Corola-journal/Imaginative/17213_a_18538]
-
În lanțuri, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Așa, ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi ca un cer În bulboane și zarzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Și ca să pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane, pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
în lanțuri ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâșnită-n masele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Așa, ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi că un cer în bulboane și zarzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! și ca să-ți pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Emil Brumaru Erai atît de subțire! Pluteai printre îngerii berci Din iad se-nălțau să te-admire Popoare întregi de ciuperci Cu mîna luai cîte-un flutur De áripe și-l scuturai Cădeau prafuri moi peste ciuturi Adînci sub pojghițe de ceai Erai atît de-adormită! Cu sufletul te îndoiam Rîzînd peste margini de zare Făcîndu-i pe sfinți să se mire De-asemenea izuri bizare De roua prăjită pe plita În dulcea-ne destrăbălare!
Caligrafie pentru Satannici by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10658_a_11983]
-
a pornit să mă doară interiorul unui cuvânt sau doar umbra peceților care cad - desfoliat trandafir cu cătușe pe fiecare petală nostalgică - (ci adu-mi în cadența ofilirilor și renașterilor atavice bard poezia scrijelată cu briceagul, neblândă neantinevralgică) paveze-n ciuturi de sânge se-nmoaie, vorbele în răspăr iată un ciob de gravat pe o rană: mă întunec și iluminez întru adevăr înscrisuri pe piele în rugul acestei mirifice zile octombrie tu cum gravezi miriade scânteile nu le numeri între cutele
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
I, 1961; II, 1968) are în literatura basarabeană statutul privilegiat pe care l-a avut până de curând (și nu prea cred că-l mai are) romanul Moromeții (I, 1955; II, 1967) de Marin Preda. Destinul comunității rurale din satul Ciutura, județul Soroca, este urmărit de prozatorul basarabean din anii de dinainte de Primul Război și până în 1945, în prima parte, iar în a doua sunt înfățișate efectele colectivizării. }ăran sărac, Onache Cărăbuș, figura simbolică a gospodăriei țărănești din perioada interbelică, are
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
pelinul. Istoria (cele două războaie, apoi colectivizarea) este rezumabilă la șocurile negative pe care le produce colectivității. Poate de aceea nu există Unirea Basarabiei cu România (temă inadmisibilă pentru cenzură), ca eveniment pozitiv. Nu se știe de ea în satul Ciutura. Istoria, conotată întotdeauna negativ, este sinonimul profan al Timpului necruțător. ,Vremea trece, vremea vine" - se tânguie eminescian țăranul lui Ion Druță. Fatalismul țărănesc este rezumabil într-o frază de filosofie populară: ,hai, fie cum o fi, că frumos tot n-
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
literatura română, nici chiar în literatura anilor ´50, nu se găsește o imagine mai favorabilă a soldatului rus ca în capitolul Norocul din prima parte a romanului. Ne găsim în toamna lui 1944, când armata sovietică reocupă Basarabia. În satul Ciutura, istovit de război, lipseau brațele de muncă și mijloacele de trai. Onache Cărăbuș se afla în mare cumpănă, dar dragostea pentru pământ îi menține vigilența și energia. Așa cum Ion al lui Rebreanu sărută pământul, Onache Cărăbuș face un alt gest
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
romanului, prozatorul își poate îngădui în a doua parte rezerve față de sovietismul stalinist. Pot fi detașate multe episoade curajoase, în stilul dezvăluirilor din romanele obsedantului deceniu de la noi. Pe timpul foametei din 1946, porumbul sechestrat de la țărani putrezește într-o gară. Ciutura era împărțită în două puteri adverse (cârmuirea colhozului și restul lumii), puteri ce se hărțuiau și se suspectau reciproc. Mircea Moraru trece de la tractorist la activist și se simte pregătit, pentru că în el răzbătea veninul specific familiei sale, iar ,Veninul
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
în frunte cu însuși prefectul. Preotul își expune planurile mirifice: stabiliment balnear, cazinou, hotel... La finele osățului, după ce gustaseră mici doze din lichidul miraculos, musafirii sînt poftiți la "izvorul tămăduirii", să bea din el pe săturate. Un slujitor trage o ciutură plină, care se dovedește neașteptat de grea. Cînd ajunse sus, Matache scoase dintr-însa o javră uriașă, pe jumătate putrezită. Era Tărcuș, cîinele din curte, care dispăruse de vreo săptămînă." "Subiect insolit și dificil de clasat", apreciază Gabriela Omăt. Dar
Krenoterapie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10644_a_11969]
-
locuitori din acest cartier, dar care strălucea de lumină și curățenie. E drept că era lipsită de utilități, la fel ca majoritatea caselor de aici. Tatăl meu îmi povestea că pe vreame lui, părinții cărau apa de la o fântână cu ciutură situată cam la 100m de casa lor. Când m-am născut eu, în cartier se introdusese apă curentă dar puțini reușiseră să o aducă în curtrea și casa lor. Ai mei trebuiau să care apa de la o fântână amplasată la
JURNALUL UNUI VIOLONIST de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385244_a_386573]
-
o cheamă. *** În alb ca o mireasă... Se-ngrămădea tot satul cu flori și cu săruturi, dar mie Sfânta Vineri, care venise din țara noastră veche, se-apropie șoptindu-mi la ureche, așa ca o fântână cu luna prinsă-n ciuturi: „Nu plânge, pentr-o vreme cu mine-o să rămână până când florile or să-i învețe glasul și-apoi or s-o urmeze în alai de fluturi!” DAR DACĂ FATA-A VRUT SĂ MĂ SĂRUTE? Numai prin basmele pierdute puteau
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
Toate Articolele Autorului Mă-ntreb, unde-i cărarea Ce duce către ziuă? Am rătăcit buimacă Fără vreun rost sau țel! Grădina e pustie! Din foișor,...ruină! Iar merii rumeni, cândva, Acum sunt goi și sterpi. Fântâna plânge-n vânturi, Iar ciutura e ruptă! Gem rozele uscate De toamnă și de ger. Pe banca înnegrită, Sub teiul încă verde, Cad stropi de ploaie tristă,... Durere și infern. Mă-ntreb, unde ești, ziuă? Unde ești, palmă caldă? Undea-ai pierit, cărare Spre zori
MĂ-NTREB de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384864_a_386193]
-
liniștea să împrăștii cuvântul. Căci mi-e spiritul mândru ca un cerb singuratic, Ce apă o bea din izvorul cel pur, aparent apatic, cutreieră pădurea de ciute , clam și sălbatic, va învinge ușor la rut, adversarul tomnatic... Mi-e inima ciutura cu apă vie, limpede și curată, mi-e dorul de noi, un număr impar pe o poartă, mi-e sufletul plin de iubirea ce nicând nu mă iartă. Să-mi ardă mocnit patima, precum cărbunii într-o vatră... Referință Bibliografică
CUVINTE DESPRE MINE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384393_a_385722]
-
Acasa > Versuri > Visare > POEMUL IUBIRII Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1651 din 09 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Scrie-mi un poem simplu de iubire, Cu salcâmi în floare și fântâni de lemn, Ciutura privirii să scape de sare, Stelele aprinse în drum să-mi așterni! Teii să-mi inunde inima de flori, Roua să trezească zilele cernite, Arșița tăcerii să treacă de nori, Ploaia din priviri să nu ne irite... Grijile mărunte să
POEMUL IUBIRII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384480_a_385809]
-
veșnicia, caută-n zare Din universuri, binecuvântare În tot ce fi-voi, roșul se ascunde. Am sihăstrit, azi curg în mine purpuri! E darul sfânt din blânda-mpreunare, Când eu sunt tu, nebuna clătinare A cumpenei prin timp nu seacă ciuturi. Arșița ori potopul sărăcește Pe cel care sădește doar ispită. Tu ai rodit o roză infinită Ce numărul de ani îl risipește. Iubirea chiar și orbii pot s-o vadă Eternizând pârâul în naiadă. *** Legenda spune că Naiadele trăiau pe
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
și fantasme rătăcite; așa e primăvara, o explozie de viață care curge ca un râu paradisiac semănând cu eternitatea , iarăși parfum, iarăși semințe, iarăși beția visului, ca buzele tale, ca ochii tăi de narcisă, ca sufletul tău somnoros ce varsă ciutura stelelor pe un eleșteu al lunii, răsturnând clepsidra timpului spre un cer pios. sâmbătă, 28 martie 2015 Referință Bibliografică: primăvară / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1548, Anul V, 28 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382584_a_383913]
-
i-am zis, mai stai o clipă, el m-a strâns de mână și mi-a făcut semn că se duce... și s-a dus...s-a făcut frig în inima mea... simțeam că rămân singur pe pământ, fără rădăcini, ciutura stelelor se vărsa peste acea noapte haotică, sufletul lui zbura spre ceruri pios, ca o pasăre, am simțit un cântec înjunghiat în care sclipesc pumnalele, inefabila târfă, moartea, chicotea în prejma mea,revăd și astăzi întunecatul decor, tot pământul era
POEMUL DESPĂRŢIRII DE TATA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382653_a_383982]
-
Și viscolea din Cer cu poezie...” 24 Februarie 2016 Nimeni de Dragoste nu e sătul, Oricâtă ură ar avea sub pleoape, Tu nu mi-ai spus niciodată-destul, Cuvântul acesta și azi ne încape! Cuvântul acesta fără de care Zadarnic se zbate ciutura-n vânt, Zadarnică-i setea fără izvoare, În van e tăcerea fără cuvânt! Fericită e taina care ne leagă! Acum și atunci când n-o să mai fiu, Iubește-mă dar, poezia mea-ntreagă Până la capăt o să te scriu; „Spune-mi, iubito
NIMENI DE DRAGOSTE NU E SĂTUL.. de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383964_a_385293]
-
26 martie 2017 Toate Articolele Autorului Seva vițelor- de- vie Ana Podaru Alerg să beau dintr-un izvor secat din care-o ciută a-ndrăznit să beie murind apoi dând sufletul mezat condorilor ce-au devenit condeie. Alerg să beau din ciutura fântânii ce-a putrezit în lanțuri ruginite, legat de-o cumpănă precum bătrânii de un toiag cu lumânări cioplite. Alerg să beau din cupele golite din care au băut odată zeii răpuși de-otrava minților sfrijite din blana lupilor certați
SEVA VIȚELOR- DE- VIE de ANA PODARU în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382943_a_384272]
-
cu-o cușmă roasă strânge hățurile-n mâini, După sanie aleargă mârâind vreo șapte câini. La fereastră se arată un copil îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpăna de la fântână scârțâie când bate vântul, A-nghețat în ciuturi apa și în inimă... pământul. Vacile mugesc în grajduri, crapă țâțele nemulse, Boii au slăbit de foame, carele-au rămas neunse, Mămăliga are coajă... săul oilor e rece... Viscolul, prăpăd în cale-i, numărata-mi zile, zece. Pomii îmbrăcați în
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]