598 matches
-
AJUTĂ ! Că Puterea este în voi, trebuie numai să vreți să o folosiți. Folosiți-o ! și veți fi toți sănătoși, tineri, frumoși, curajoși, instruiți, veți trăi mult, foarte mult și veți deveni ceea ce ați fost dar ați uitat : Un Neam Civilizator. Nu vă lăsați înfrânți, pentru că nu aveți voie ! și aduceți-vă aminte întotdeauna de versurile pe care eu le-am învățat în copilărie : Nu ești înfrânt atunci când sângeri, și nici când ochii’n lacrimi ți-s: Cele mai crâncene înfrângeri
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Letiția Constantin Într-o poezie publicată în revista "Veac nou" din ianuarie 1945, A. Toma celebra înființarea Editurii și Librăriei ARLUS-Cartea Rusă (decembrie 1944, respectiv ianuarie 1945) drept un act civilizator major: "La inaugurarea librăriei Cartea Rusă Rafturi de bibliotecă, mese cu cărți, librărie - / Oare-am pătruns în comoara din ŤNopți una o mie?ť. / În juru-mi fioruri se țes de tainică vrajă / Și-n umbră eu caut Duh pus comorii
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
modelul democrațiilor occidentale, dar inițiatorul unui regim autoritarist de o cruzime teribilă, sensibil și carismatic, dar labil și paranoic etc. Acuzîndu-l în final pe Garrigan de a fi încercat să joace cu el mai vechiul rol colonial al omului alb civilizator pe scena Africii negre, - nu lipsită de interes această acuzație, întrucît o anumită frivolitate pare să-l conducă pe tînărul medic scoțian atît la mici aventuri ocazionale, cît și la o viziune idilică -, Idi Amin subliniază că atît el, cît
Un copil al secolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9856_a_11181]
-
structuri militare, au pornit galopul apocaliptic al ridicării de monumente. Ce a ieșit din această cavalcadă e foar-te ușor de văzut și astăzi. Nu există colțișor în biata noastră țărișoară, în care să nu se ițească vreun bust de erou civilizator cu bătaie județeană, dacă nu cumva chiar comunală, vreun cavaler, vreo cruce - impozantă ca dimensiuni și catastrofală ca proporții -, vreun cărturar în exercițiul funcțiunii, vreun insurgent romantic sau vreun mare voievod călare sau pedestru. Dacă e să arondăm geografia națională
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
Casa ce nu troncănește pustie se socotește (Adică casa fără muiere, pustie se socotește, pentru că, din vechime, femeile purtau conduri în picere și cînd umblau troncăneau". Ultimul rînd de pilde, spre povățuire, include ziceri mai metaforice, apropiate, în elanul lor civilizator de început, de literatură. Unele dintre ele, nu puține, au o largă circulație folclorică, fiindu-ne bine cunoascute (de pildă, la pomul lăudat să nu te duci cu sacul). Meritul lui Iordache Golescu e acela de-a le fi sistematizat
Cuvinte din bătrâni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9172_a_10497]
-
instituțională și cu o oarecare structurare a activităților, apar și personaje noi, cu alte exigențe, cu o altă conștiință de sine și cu un alt sentiment al istoriei. Omul public, fie el politician sau doar o variantă tîrzie de erou civilizator, iese din fumul lumînărilor și din aerul greu de tămîie, lasă icoana în funcția ei strict liturgică și își secularizează prezența, imaginea și memoria. în orizontul simbolic al orașului apare acum, fie trecînd prin cimitir, fie coborînd direct din marile
Artistul și Orașul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9318_a_10643]
-
alcătuirii sale sufletești cu componența pură a corpurilor simple din domeniul fizicii". în "medalioanele" consacrate unor celebre figuri ale Franței, criticul își dezvăluie o sumă de contacte cu spiritele afine, logice, laice, bizuite pe condiția "omului natural", neconstrîns, tolerant, pașnic, civilizator, așa cum a fost bunăoară Montaigne. Celebrul întemeietor al eseului "era un epicureu în sensul înalt al cuvîntului, un înțelept care gusta dulceața vieții și a gîndirii, ținînd calea de mijloc între toate extremele care nimicesc judecata și bucuria. Era un
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
atavism divin, pe acea utopie care devine devastatoare tocmai pentru că vrea să devină realitate, ea neavând loc nici în ea însăși, ca orice explozie. Mesajul: atenție la noul cu apucături teroriste. Un astfel de zeu noul -, ce se dă erou civilizator al speciei, ce se vrea mai presus de Prometeu (gr., cel ce gândește înainte), nu-i decât însuși uzurpatorul, personaj inuman din categoria numinosului subsumat cinismului, și căruia îi este străină orice noblețe îndreptățită să aibă atributul măreției creatoare. Și
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Numai cel ce pur și simplu se uimește percepe în spectru sublim autoritatea -, doar cel ce degustă normalspiritual viața (care-i o minune), doar aceluia îi este milă de semenul său, doar el, cu fior moral, este creator de cultură civilizatoare. „Fără un minim de cultură este aproape imposibil să civilizezi viața unei comunități defavorizate”. În imperiul noului superficial și autoconsumist, prea ușor trecem pe lângă aforismul: „Cel ce își disprețuiește sau își oropsește părinții nu merită să se numească om”. Aici
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
discernământ spre a fi, aceștia, mereu fără de replicăadică „gură-cască”, victime consumiste, de manipulat. Edificarea umană are la bază realizarea unui transfer, altminteri este vorba despre o specie de mutanțianti-umani -, despre o generație spontanee fără de părinți, semeni, cultură, fără de sine chiar. Civilizatoarea ură a indiferenței noului (care paralizează pe moment replica) ne amintește de vorba de acasă: se pare că ni s-a cam urât cu binele-adevărul-frumosul. Desigur, pe ringul de box după un nou croșeu vine alt croșeu nou... În opera
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
administrativo-confesionale (Răsăritul, cu viața lui interioară, cu sobornicia și cu grija, de multe ori vecină cu ipocrizia, de a croi chiar de aici, din inima vremelniciei, veșmintele gingașe ale eternității de dincolo, iar Apusul, cu pragmatismul său cotidian, cu turismul civilizator, cu războaiele duse în numele Domnului și cu grija trează de a regla în vremelnicie ceea ce lui Dumnezeu i-ar plăcea să contemple în eternitate), cele două modalități de situare creștină față de lume și de existența omului determinat, cea catolică și
Sculptura românească între Apus și Răsărit by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9690_a_11015]
-
credem că sunt conștienți de dreptul pe care și-l arogă alogenii. Acela de a-i jefui și de a-i muta pe băștinași într-o altă zonă. „Băștinașii“ cred însă că o posibilă colonizare a aurolacilor ar avea intenții civilizatoare. Iar când așa ceva nu se poate înfăptui unul zice că: „Acuma, dacă tot i-am prins pe toți grămadă în autobuz, să-i închidem și să le dăm foc“. Exterminarea, genocidul devin niște condiții absolut necesare pentru realizarea proiectelor coloniale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
sigur că o singură picătură l-ar fi putut omorî, din cauza fragilității de care suferea. Iar ea nici nu-și dăduse seama, și atunci ca să poată să mai rămână cu ea, măcar în imaginația sa, începu să joace rolul eroului civilizator, care luptă cu zmeii și dragonii din povești, care câștigă olimpiada de matematică și bravează în fața profesorilor și a părinților numai pentru a câștiga admirația ei, un fel de Robin Hood care însă nu avea nimic în comun cu Robin
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
acum asupra emulației spirituale pe care am produs-o în rândul gândăcimii române și universitare pe deasupra! chiar de la prima mea apariție publică printre ei. Pot spune însă, cu o modestie amplificată de o luciditate exemplară, că trăiam sentimentul Marelui Erou Civilizator pe scurt: MEC. Toată dimineața aceea, până spre mijlocul amiezii, le-am dat nume și am început să-i organizez. Spre surprinderea mea, au înțeles cum devine treaba și cu număratul. Așa că, pe la vreo două și jumătate, Costeluș, un fel
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
măcar. Erau foarte cuminți și de-a dreptul devotați, așteptând cu cea mai deplină încredere ca salvarea să le vină de la mine. Firesc, în timp ce le vorbeam și-i vedeam cum mă privesc, am simțit cum fiorul emoției de Mare Erou Civilizator MEC mă cuprinde, iar discursul meu s-a articulat din ce în ce mai convingător. La sfârșit, am cerut câtorva, inclusiv unuia mai isteț din zona magaziei, să mergem și să-mi arate locul unde erau depozitate substanțele cu care dom' Ciucurel, Relu pentru
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
indirect, printre altele, sub ofertele financiare și materiale ale Atenei și ale Spartei, la producția ei autohtonă de orice fel, adică să dea pasărea din mână pentru cea de pe gard sau, mai plastic zis, să fie copleșită de mirajul centrului civilizator al lumii. Prin urmare, conflictul armat, cauzat de răpirea Elenei, soția lui Menelaos, conflict pornit de altfel din lumea nevăzută a zeilor, cu siguranță n-ar fi existat. În fine, abia atunci Calul Troian, creat și folosit pe timp de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
administrativo-confesionale (Răsăritul, cu viața lui interioară, cu sobornicia și cu grija, de multe ori vecină cu ipocrizia, de a croi chiar de aici, din inima vremelniciei, veșmintele gingașe ale eternității de dincolo, iar Apusul, cu pragmatismul său cotidian, cu turismul civilizator, cu războaiele duse în numele Domnului și cu grija trează de a regla în cotidian ceea ce lui Dumnezeu i-ar plăcea să contemple în eternitate), cele două modalități de situare creștină față de lume și de existența omului determinat, cea catolică și
Paradoxurile statuarului românesc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9193_a_10518]
-
fond de o lume mică: cu puseurile ei atavice, cu zvîrcolirile ei caraghioase și nevinovate Într-o vreme În care toți par căzuți direct din lună, o lume a libertății și a democrației incipiente, a mimării regulilor și normelor ei civilizatorii ca inițiere neîndemînatică În practicarea ei efectivă. E vorba de lumea noastră românească În acest Început de veac și mileniu. Cumva o lume de după Apocalipsă. VASILE DAN, Un „roman cu Îngeri și moldoveni“, Revista Familia, noiembrie-decembrie 2004 În romanul lui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
erau moderați sau neutri, s-au transformat în dușmani ai Americii, în posibili teroriști, văzând ce se întâmplă în Irak? Cât despre Irak, cred că America nu mai are ce căuta acolo, dacă a avut vreodată. Așa-zisul rol pacifist, civilizator al americanilor devine subiect de bancuri macabre. Și nu numai pentru irakieni. Iată, de pildă, eu, românul Popescu, cred că ce-au făcut militarii americani în Irak este un simptom al acutizării spre paranoia a complexului de superioritate planetară care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
capacitatea de expertiză și poziția geo-strategică sunt impor-tante, dar noi nu trăim numai din tradiție, din amintiri și nostalgii, ci încercăm să ne valorizăm înzestrările: factorul uman, potențialul extraordinar de învățământ-cercetare, cultură în sensul integral, generos al termenului și vocația civilizatoare. Nu este vorba de cercuri concentrice, nu este vorba de efecte de dominație, ci de o dezvoltare armonioasă valorificând potențialul fiecărei zone, cu poli de competitivitate, de creștere, maximizatoare de resurse și minimizatoare de cheltuieli. O strategie formulată la nivel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
structuri militare, au pornit galopul apocaliptic al ridicării de monumente. Ce a ieșit din această cavalcadă, e foarte ușor de văzut și astăzi. Nu există colțișor în biata noastră țărișoară, în care să nu se ițească vreun bust de erou civilizator cu bătaie județeană, dacă nu cumva chiar comunală, vreun cavaler, vreo cruce - impozantă ca dimensiuni și catastrofală ca proporții -, vreun cărturar în exercițiul funcțiunii, vreun insurgent romantic sau vreun mare voievod călare sau pedestru. Dacă e să arondăm geografia națională
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
experiența Con-stan-tinopolei sub asediul turcesc. Totul trebuia salvat, ferit din calea barbarilor (pe atunci, și turcii lui Maho-med II erau barbari) - dar bizantinilor le-a fost teamă mai ales de repetarea întâmplării cu arderea bibliotecii din Alexandria din imprudența armatei civilizatoare a lui Iuliu Caesar. Așa se face că luni la rând, înainte ca Mahomed II să spargă zidurile cetății, prin porturile Constantinopolei au fost încărcate pentru salvare nu covoarele cetății, nu statuile, picturile, nu comorile de aur și argint -, ci
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
Stephanus, fără Aldus Manutius și atâția umaniști care au dus și dezvoltat tiparul - și care, mai ales, au întemeiat edițiile critice de texte, au inventat familiile atât de numeroase ale literelor de tipar, au făcut din carte simbolul cultural și civilizator de astăzi? Ce s-ar fi întâmplat dacă mica noastră revoluție de la 1989 se petrecea în zona Bibliotecii Academiei? Ce se poate întâmpla dacă (sau când) filele caietelor eminesciene se vor măcina, vor obosi, își vor pierde consistența materială de
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
un simbol al fidelității și vigilenței, însemn al sfinților Bernard și Benedict, iar ordinul călugărilor dominicani (care înseamnă Domini canes: "cîinii Domnului") avea drept emblemă efigia unui cîine alb, prin Africa și Oceania, cîinele e "spirit al grîului" și erou civilizator, descoperitor al focului și inițiator în viața sexuală, la greci, cîinii însoțesc pe zeițele Artemis, Hecate și Proserpina; creatură diavolească e cîinele la aceiași greci, cu numele Cerber, păzind infernul lui Hades, la koreacii din Kamciatka, cîinii sînt spînzurați în
Cîine bun, cîine rău by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7824_a_9149]
-
spre opera reală a scriitorului: "luceafărul poeziei românești", "poetul nepereche", "sfântul preacurat al poeziei române" etc. Dar cine garantează că noile sintagme lansate, de pildă, de Iulian Costache "brand consacrat al literaturii române", "marcă de referință a culturii române", "erou civilizator" nu se vor adăuga, scoase din context, clișeelor de până acum?! Când, în anii '70 ai secolului trecut, Constantin Noica reactualiza vechea formulă a lui Iorga, "Eminescu - omul deplin al culturii române", spontan, lucrările participanților la Concursul Național de Limba
O dezbatere profitabilă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/7699_a_9024]