143 matches
-
elene vopsite cu frunze de nuc și mascate-n ecologiste antiguvernamentale, iar acțiunea verde va deveni, din nou, una maro, că, oricum, se cam coșcovise bopseaua dată de parlamentarul cu coadă, ăla roșu devenit căcăniu. Dar, surpriză, de undeva din clăbucul feisbucist, au apărut câteva mii de inși vorbind fluent și scriind corect în limba română literară, ceea ce a surprins pe toată lumea, trebuie să recunoașteți! Vreme de-o seară au făcut cam ce-au vrut - la nivelul lor de educație, evident
ROŞIA SPONTANĂ GOLD CORPRATION de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 977 din 03 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347371_a_348700]
-
pe lângă el. El, cu balele leoarcă după fundul ei... Ea se face că nu pricepe și nu-l bagă-n seamă, el se bagă-n seamă singur și-i cată vorba și parfumul pe unde-o vede! Eu?! Eu fac clăbuci în creieri, pentru că nu mai am douăzeci de ani... Iar noaptea asta nenorocită, vine și-mi aduce pe tavă de pelin, adevărul: timpul meu, a trecut! Alta la rând! Doar ea, nevasta, pentru că-i nevastă, va rămâne lângă el. O
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
Ca un vis de tinerețe pintre anii trecători. Tot e alb, pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare Ca fantasme albe, plopii înșirați se perd în zare Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum. Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dizmiardă oceanul de ninsoare Iat-o sanie ușoară care trece printre vai... În văzduh voios răsună clinchete de zurgalăi. WINTER (translation Daniel Ioniță) From the sky the dreadful
TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377927_a_379256]
-
sincer: nimic. Așa să știi de la mine. Tu știi câte lături politice am aruncat eu pe piață, în ziarul meu, în campania electorală, împotriva emulilor lui politici? Nu știi. Păi, vezi?!... Am mâncat la rahat cu gura plină și cu clăbuci, ca purceii la troacă, pentru el. A ieșit senator, a avut influență la Cultură, la Finanțe, la dracu să-l ia. I-am cerut și eu din fondurile nerambursabile o amărâtă de sumă pentru ziarul meu, care l-a propulsat
AMICUL MEU ZIARIST de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372199_a_373528]
-
la cele ce vedeam și mai că uitasem să mă mai gândesc și la băiașii mei, ca să văz ce fac. Ei se întoarseră la mine, țiind unul un lighean sau copaie largă de lemn în care pusese și făcuse un clăbuc mare de sopon, iar cellalt cu un mototol de ață subțire, nu știu de ce vor fi fost. Deodată mi se păru că mii de ace [î]mi intră-n cap, prin ochi, prin nas și prin gură. Procletul de băiaș
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fost. Deodată mi se păru că mii de ace [î]mi intră-n cap, prin ochi, prin nas și prin gură. Procletul de băiaș, ce-i dăduse dracul în gînd! să răstoarne peste mine și să mă înece cu acel clăbuc de sopon ce gătise! în vremea aceasta tovarășul lui mă ținea de subțiori și mă freca ca un turbat pe obraz, pe cap și pe piept. Usturime ca aceea n-am pățit de când sînt! Atâta mă înteți încît [î
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și patetic, precis și crud însă, care descrie cu minuție «priveliștea cadavrului uman» încă viu și apoi imediat după extincție”. SCRIERI: Cei dintr-a V-a (în colaborare cu Victor Vântu), București, 1952; Ghiduș Arcăduș, București, 1953; Prietenul meu Vasile Clăbuc, București, 1956; Cutia de sticlă, București, 1957; Șmecherul în paradis, cu ilustrații de Val Munteanu, București, 1957; Băiețașul din stele, cu ilustrații de Tia Peltz, București, 1958; Călătorii extraordinare la grădiniță și la școală, București, 1961; Continentul colorat sau Prima
LARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287748_a_289077]
-
înghețată se formau cozi de zeci de persoane, mai ales atunci când aveau „parfe cu glazură” de ciocolată. În ultimii ani ai regimului, dispăruse până și glazura, mai găseai doar „vafe” (la cornet) cu „vanilie”, de fapt, un lapte acrit, cu clăbuci, și „Extra” - denumită prin antifrază, probabil -, învelită într-o hârtie albicioasă, meschină. Toate ambalajele românești pentru uz intern ofereau imaginea deprimantă a senilizării și subdezvoltării. Nimic atractiv, nimic „hedonist”, un fel de „moarte a pasiunii” generalizată, totul părea destinat extirpării
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o lună/ am fost așteptat-o, năuc,/ privind la trăsuri și la roate/ prin galben cum vin și se duc. Dar, iată, că-n zi blestemată/ de toamnă, cum stam la uluc,/ sosi până-n seară caleașca/ prin roșu cu caii clăbuc.// Și nu era nimeni pe capră,/ de mint, să mă legăn în ștreang,/ și băncile goale-năuntru,/ și ușa balanga-balang,// și băncile goale-năuntru,/ și ușa balanga-balang!” În versurile din Locul soarelui (1970) interesul față de experimentarea în spațiul metrului popular
MIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288168_a_289497]
-
emisiei. Televizorul Înlocui zgomotul de conversație care lipsea din viața bunicilor mei. Desdemona se uita toată ziua, scandalizată de aventurile amoroase din As the World Turns. Îi plăceau În mod special reclamele la detergenți sau orice asemănător, numai să aibă clăbuci animați sau săpunuri răzbunătoare. Traiul pe strada Seminole Își aducea contribuția la imperialismul cultural. Duminicile, În loc să servească Metaxa, Milton le pregătea oaspeților săi cocteiluri. ― Băuturi cu nume de oameni, i se plângea În pod Desdemona soțului ei mut. Tom Collins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și o pereche de găleți. Oprindu-se sub cumpăna ce semăna cu un cioc uriaș de cocostârc, după ce-și lepăda gălețile, Ippolit se bărbierea Îndelung cu un ciob de sticlă privindu-se Într-o oglinjoară și strângând cu grijă clăbucii de săpun amestecat cu țepi din barba-i vineție pe care Îi arunca În fântână și abia după aceea, cu mișcări largi, Își arunca prosopul și halatul pe un gard și se apuca de muls. Dar, În loc de lapte, din mânecile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rufele În zilele de vară sau iarna, când dădea câte un ger năprasnic. Și parcă nici mai lungi. Iar norii semănau adesea și ei cu niște zdrențe ce se legănau ușor În bătaia vântului sau cu o balie plină de clăbuci, sub care se ascundeau dealuri, munți, câmpii și o mulțime de sate și orașe. Iazurile și acoperișurile caselor sclipeau ca niște oglinjoare În mâinile unor copii ce se bucurau de soare, numai marea, ca și zborul, părea să nu aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
meseria. Era Încă, totuși, manichiurat cu pedanță ca un chirurg În pâine. Aici la spital se trimitea după manichiuristă și În timpul vizitei lui Sammler degetele lui Gruner erau muiate Într-un vas de oțel. Nuanța ciudată a degetelor masculine În clăbuci. Femeia În halatul alb, cu fiecare fir de păr de pe capul fără gât vopsit În același negru, fără variație, era posomorâtă, cu picioare trândave În pantofii albi, ortopedici. Cu stângăcie, se apleca cu instrumente asupra unghiilor lui, concentrându-se asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ea și cu ceilalți. Nu i-am fost niciodată un fiu bun și nici ea o mamă adevărată. La duș apa se încăpățâna să se încălzească iar eu stăteam sub acel jet rece frecându-mă cu un săpun care nici clăbuc nu mai făcea. În cele din urmă am ajuns și în club. De cum m-a zărit, mama s-a ridicat în picioare de pe scaun și a venit direct la mine. M-a strâns în brațe apoi luându-mă de umeri
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
a dus. Mă gândeam să nu se înece în Mureș. El s-a dus, sărmanul, la jidov, să mai bea un rând; și, după ce a gătat de băut, a sfărâmat în măsele și paharul, mestecând în gură până ce a făcut clăbuci de sânge. După asta, a umblat, noaptea, fără nici o țintă și s-a poticnit lângă un tău, unde a adormit. L-au adus niște creștini acasă, bolnav. Tu erai micuț și nu știai nimic pe vremea aceea. L-am îmbrățișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și, când a venit momentul și m-am văzut așezată lângă Harris, instalați amândoi la înălțime, precum regele și regina, pe două scaune cu pernuțe ca pe niște tronuri și cu picioarele cufundate până la glezne în lighenașe cu apă cu clăbuc, nu mi-a părut niciodată mai bine că nu mă vedea. Două femei ni se aplecau în față, ocupându-se de picioarele noastre. Nu le vedeam decât creștetul capului și mă simțeam prea jenată pentru a putea purta o conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
plăcută, binecuvântată la Începutul primăverii, ci mai degrabă una filtrată și intensificată de un aer Încărcat de apă, ceva ca un Început de furtună de vară, liniștea aia apăsătoare care se subminează prin ea Însăși pentru că anunță o ploaie cu clăbuci. De pe unul din drumuri, În depărtare, se ridică un nor de praf și-ți Închipui că deja se apropie autobuzul pe care cei din jurul tău Îl așteaptă În timp ce tu doar te prefaci că-l aștepți. Îi privești cu coada ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
contrazicea. Băiatul mi-a făcut un semn. Din ochii lui holbați, individul scăpă niște priviri atât de albastre, de sarcastice și solemne încît m-am simțit intimidat. Clădit pe picioroange de bărzoi, omul perora cu gesturi largi, scoțînd printre dinți clăbuci; în gură îi cădeau riduri batjocoritoare. Pesemne mina mea i s-a părut stupidă: măsurîndu-mă din cap pînă în călcîe, își dezveli dinții încălecați și-mi întinse un deget. Saliva de satisfacție: - Ce scrii, tinere? Atenție, întreabă poetul Vlad Orăscu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
În ea ceva rachiu, n-aveai să te Îmbeți nicidecum, să scoți vorbe Înțelepte, dar mai ales frumoase, și să devii Îndrăzneț cu femeile. Unul dintre neajunsuri era că, atunci când Îți goleai și tu, ca omul, bășica, scoteai pe tulumbă clăbuci și spumă, iar dacă adia un pic vântul, se Înălțau către soare borboloci scăldați În culori de curcubeu, rotindu-se În văzduh ca Într-un șăgalnic zbor de Îngerași puși pe pozne. Ți-a plăcut imaginea? Un suflet poetic ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înspăimânta un băiat de vârsta lui. Văru-său, dimpotrivă, nu se temea de nimic. De el nu se Împiedicau viespile În zborul lor, pe el nu se puneau lipitori și, când Îl vedeau, șerpii o luau În partea cealaltă. Bălțile scoteau clăbuci moi, ca și cum ar fi fiert la foc domol. Sălciile erau Înecate până la crengi, iar din tulpinile udate ieșiseră mustăți lungi, dese și Încâlcite. Și ele se cereau scotocite bine cu mâinile căci peștele, viclean, știa să se ascundă În Încâlceala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai multe pricini: una, că nu știa să citească prea bine - abia se descurca, la școală, cu literele de tipar; a doua, că le scriseseră prost expeditorii; a treia, că Mișu era oricum gângăvit și slobozea cuvintele printre șuiere și clăbuci apăruți În colțurile gurii. Nu se născuse așa, dar nimeni nu-și amintea cum vorbea el Înainte să-și prăjească limba pe o baterie de tractor. Lanternele, pe vremea copilăriei mele, erau lucruri de preț. Iluminatul public n-a existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mușteriul să nu spună nimănui cu ce lucruri neînsemnate cumpărase zeiescul grâu, căci de râs s-ar face păgubosul vânzător. Marfa cea mai de preț, femeia, era și ea pregătită cum se cuvine. Dintr-o coropișniță păroasă, murdară și cu clăbuci În colțurile buzelor, mintoșii scoteau fiice de zeițe gata mereu de Împreunare Înfocată și de zămislit urmași viguroși. Întâi le țesălau lațele, le pictau fețele, le lungeau ochii cu o dâră subțire de funingine, le potriveau pieile de mortăciuni ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ani, cu puțină vreme Înainte de a i se răspândi prin sat numele de Repetentu, nepotul ascultase fără să vrea sporovăiala femeilor care, după datină, scăldau trupul Înțepenit al bătrânului ce murise de dimineață, pe când aștepta să i se Înmoaie sub clăbuc barba crescută anapoda. Una dintre femei apucase bogatele podoabe bărbătești ale mortului și se arătase copleșită de mărimea lor, arătându-le, În vorbe către celelalte femei, o admirație plină de respect neprefăcut, iar viitorul Repetent nu se dumirise dacă acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
primească personal. Nu te gândi. Nici prin minte să nu-ți treacă.“ Cu cât se străduia mai mult să n-o facă, cu atât bombănea mai tare și inima i se umplea de un monolog tăcut. Cuvintele erau ca niște clăbuci înălțându-se dintr-o apă rău mirositoare. — Vede cineva florile astea? Nici ele nu-s de nici un folos! Mitsuhide întinse mâna spre vaza mare din alcov și scutură din ea florile are fuseseră aranjate cu multă artă. În timp ce ducea vaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lăncieri trecu, fiecare om ținându-se de lancea celui din fața lui, urmat de pușcași, care se țineau de paturile și de țevile armelor. Călăreții din jurul lui Mitsuhide urcară, în galop, malul opus, lăsând în urmă o dâră de spumă și clăbuci. De undeva din fața lor se auzeau, sporadic, împușcături înfundate, câtă vreme în depărtare se repezeau spre cer scântei, probabil de la fermele incendiate. Imediat ce detunăturile încetară, însă, focurile dispărură și ele, peste toate lăsându-se, din nou, întunericul. Curând, sosi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]