128 matches
-
n-ar fi avut despre ce voi fi făcut și voi fi făcând). Bine, i-am răspuns El m-a privit mulțămit. M-am uitat și eu la el zâmbind convențional; era ofilit și avea o dantură falsă care parcă clămpănea. He-he! și eu sunt bine, a clămpănit el. Eu cred că avem să mai trăim vreo douăzeci de ani. Ce zici? Știu eu? am zis eu cu același zâmbet și fără nici o milă. El s-a dus înainte cu aceiași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fi făcut și voi fi făcând). Bine, i-am răspuns El m-a privit mulțămit. M-am uitat și eu la el zâmbind convențional; era ofilit și avea o dantură falsă care parcă clămpănea. He-he! și eu sunt bine, a clămpănit el. Eu cred că avem să mai trăim vreo douăzeci de ani. Ce zici? Știu eu? am zis eu cu același zâmbet și fără nici o milă. El s-a dus înainte cu aceiași credință a biruinții, pe care a avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
stricat relația cu scrierile sale. Nu-mi va fi ușor să-i uit blasfemiile. Și nici nu m-aș strădui, dacă n-aș avea nevoie, bibliografic, de volumul său despre Baudelaire, pentru unul din subiectele mele. *Recita cu totul nepotrivit, clămpănind pe scena largă: „Muzicaaa sonoriza orice attomm”; lăbărța sunetele. Primele cuvinte ale fiecărui vers pocneau ca dintr-un pistol pneumatic, iar ultimele scrîșneau. Marcată de smucituri, „interpretarea” trăda urzeala proastă a sufletului său de cabotin. *Locvacitatea e - se pare - una
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-și dea copiii la învățătură-; pățania Smărăndiței cu „Calul Bălan-, când „Smărăndița a mâncat papara, și pe urmă ședea cu mâinile la ochi și plângea ca o mireasă, de sărea cămeșa de pe dânsa-; murdărirea ceasloavelor folosite pentru prinderea muștelor: „când clămpăneam ceaslovul, câte zece douăzeci de suflete prăpădeam deodată; potop era pe capul muștelor!-, fuga de la școală de frica bătăii: „Și mă uitam pe furiș la ușa mântuirii și tot scăpăram din picioare, așteptând cu neastâmpăr să vină un lainic de
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Anul Nou. Ce să mai vorbim despre smântânitul oalelor, furatul cireșelor și a pupăzei din tei sau scăldatul ? Cine a plătit paguba făcută în grădina mătușii Mărioara pentru pofta copilului de a mânca cireșe, dacă nu părinții ? ― Însă degeaba mai clămpănesc eu din gură: cine ce treabă are cu munca omului? Stricăciunea se făcuse, și vinovatul trebuia să plătească . Vorba ceea: Nu plătește bogatul, ci vinovatul ! Așa și tata, a dat gloaba pentru mine și pace bună. După ce-a venit
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
ăIbrăileanu). În evocarea realistă se mai înscrie și caracterizarea precisă a unor personaje, fapt care le conferă autenticitate: mătușa Măriuca "scotea mahmurul din om" de rea ce era, Trăznea era "bucher de frunte și tâmp în felul său", dascălul Iordache "clămpănea de bătrân și avea și darul suptului", Nic ‗ a lui Costache era înfundat în învățătură "până la genunchiul broaștei" etc.Procedeul este utilizat și în povești: soacra "legă paraua cu zece noduri", feciorii ei erau "înalți ca niște brazi și tari
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
bine aminte, capra a fost făcută de gașca noastră. Eu am jucat rolul moșneagului. Capra (un țol căptușit pe dinafară cu hârtie colorată tăiată în franjuri crețe și un cap de capră sculptat din lemn care, cu ajutorul unei sforicele, putea clămpăni în ritmul dorit) era jucată de Costică Florea. Frații Lupu o făceau pe jidanii, Grigoruță a lui Cârciu pe-a modoranul iar Micul lui Ciobanu era Vasilache. Am tocmit trei țigani - vioară, țambal și acordeon - , care locuiau pe marginea drumului
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
putea refuza. În adâncul pădurii, pe poteca pe care bâjbâiam în întuneric, am auzit un zgomot de metal care părea a fi mersul unui cal ce venea spre noi, cu un lanț legat de picior sau cu o potcoavă care clămpănea lovită și de copita calului și de pământ după cum mergea calul. Ne-am oprit. Am strigat „Stai”. Zgomotul se auzea ritmic și tot mai aproape de noi. Când am socotit că dă peste noi, am tras și eu și locotenetul, dar
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
astăzi, că a împlinit 70 de ani, să te ții de el. Mai figurau în ceata noastră colonelul Gadela, supranumit Vădana, fiindcă era lat în șele ca o vădană; Costache Tucidide, poreclit Cățeaua, fiindcă era rău de gură, gata să clămpănească 57 și să împroaște pe tovarășii săi cu felurite glume pipărate; Petrache Lochman, un bătrân cu inimă de copil, victimă vecinică a Cățelei; colonelul Grigorie Sturdza, vânător egoist care la goane ieșea totdeauna din linia pușcașilor, ca să-i vie lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a suta oară lupta lui de la Tarcău cu o matahală de urs bine blănit, cea mai mare izbândă cinegetică ce a repurtat; Costică Șuțu făcea planuri pentru goanele de-a doua zi, care ieșeau de multe ori pe dos; Cățeaua clămpănea 62 în dreapta și în stânga, încolțănd când pe Lochman, când pe Vadana; Rosetti, profitând de limbuția celorlalți, curățea merindele de pe masă cu o poftă de vrednic vânător; iar colonelul Sturdza asculta, tăcea și ochea cel mai bun pat de dormit, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
femeie tânără, pe nume Giulia, studentă la Cinematografie, voia să facă un film despre țiganii din zona Halei Traian. Ea se duce în strada Traian și intră în vorbă cu niște fete care stăteau în poarta casei cenușii, cu frontoanele clămpănite pe ici pe colo, ca și când o gură mare ar fi mușcat din ele. Erau două fete tinere, îmbrăcate amândouă cu pantaloni și geacă de blugi. Giulia s-a împrietenit repede cu ele, uite vreau să fac un film despre țigani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
jumătate, răstignită, dar numai pe jumătate, umplând jumătate de zare, am înțeles că s-a produs un eveniment fără precedent. Iar pisica miorlăia. Zic "miorlăia", dar nu, era altceva. La fel de bine fluiera sau mugea sau de ce nu răgea, zbiera, boncăluia, clămpănea, cloncănea, mârâia" (p. 161). Este evidentă tulburarea naratoarei la vederea animalului înfricoșător atât prin aspect, cât și prin ceea ce întruchipează. Aspectul naturii din roman depășește realitatea și se situează la marginea unui apocaliptic disciplinat: pământul plouă, pornind spre cer atras
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
palme, muscoiul verde, uriaș, îți scapă, bâzâie și se așază pe marginea unei cești de cafea golite pe terasă, afară: intrăm? În mijlocul descurajării celorlalți. În iarna asta n-a fost ger să moară muștele. Dictatură militară cu berze gălăgioase clămpănind pe acoperișuri, vizavi: mai deschideți un geam! Dar e al treilea geam deschis, e curent. În sala mare a ședinței consiliului, fumând ca turcii: ce economisim, domnule? Economisim apa de ploaie, asta economisim: bea repede din ceașca de cafea. Când
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
comentariu sau de o notă garantate științific. Constat, de asemenea, că privesc noul produs cu mult mai puțină reticență decât am privit, la începutul anilor '90, primul meu computer. Deși îl aveam în casă de vreo doi ani, continuam să clămpănesc maniacal și asurzitor la îmbătrânita mea „Olivetti." Doar dificultatea din ce în ce mai mare de a găsi în magazine panglici m-au făcut să renunț definitiv - și plin de remușcări - la mașinăria la care scrisesem câteva mii de pagini. Într-adevăr, iPad-ul
iPad, you pad... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6223_a_7548]
-
tresărire și m-am ținut să nu m-arăt. Aveam lângă mine un schelet cu barbă. Schelet, nu metaforă. Schelet în oase fără carne, scăpat din gravurile lui Holbein. Obada maxilarului i se încovrigase spre nas, ochii i se adânciseră, clămpănea din gura știrbă cu buze roșii-vinete, i se încâlceau firele rare în barbă, ieșeau de sub pijamaua decoltată furca pieptului și coastele deșirate. Apariție halucinantă. Cumpărase o cutie cu stavrizi în ulei și-acum aștepta coltucul." Publicarea textului memorialistic din Acasă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6749_a_8074]
-
Păi și eu aș avea ceva de spus în domeniul acesta! Dar ce rost are când Johnny este un băiat atât de cuminte? L-a văzut cineva în singurătatea lui, în papuci și cu fes pe cap, zile în șir, clămpănind la pianina de care este atât de mândru și lăsând să se prăfuiască într-un colț un contrabas nou-nouț la care nici n-a apucat să cânte într-adevăr? Câți l-au auzit înjurând ca un birjar frigul de afară
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
de mână, o manivelă de metal cu șurub, pe care-o hâțânam în toate părțile. În acea zi mama și-a prins mâna în ușa tramvaiului, chiar când să coborâm în Floreasca. Ușile erau cu adevărat rele, când se deschideau clămpăneau în balamalele lor ca niște fălci de rechin. Dacă nu erai atent, te sfâșiau. Deodată i-am văzut degetele pline de sânge. Atunci am văzut sânge pentru prima dată. Mama țipa și plângea ca un copil. Priveam cum pică lichidul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
călător în podiș care adormea apărat de susurul molcom al ciupercii shu. După câteva momente de uluială, animalele închipuite de Ulanni porniră toate să-l atace pe Xtyn. Când ajunseră însă la picioarele lui, își deschiseră gurile iar dinții lor clămpăniră în gol, neputând să apuce proiecția mentală a lui Xtyn. Între mâinile sale apăru un cerc de foc cu care începu să măture pământul. Animalele cădeau secerate și nu trecu mult timp până când înțeleseră cu toții că lupta era pierdută. Noua
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
două ființe se confundau sub lucirea înșelătoare a zilei. LINGURARUL Șandramaua se clătina în zmucitura roții care, din cupe, azvârlea șuvoaiele pline de spumă. Cu promoroacă de omètiță, pânzele de păianjen tremurau pe poduri. Pietrele râșneau grăunțe. în teică, hadaragul clămpănea iar, pe crainic, lampa atârnată în cuiul unsuros fumega în pâcla care de abia scotea chipurile din umbră. Pe podul coșului tăifăsuiau o fată ș-un bărbat ghebos. Strânsă la tâmple cu testemel roș și cu sânii ținuți de rochia
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu capul capacul. Când a auzit al treilea ciocănit, odată a săltat mama capacul... Ce credeți ?! întreg taifasul amuțise. ...Un omuleț cu nas roș ca pliscul de cocostârc, în straie verzi, fugea crăcănat către fundul podului. - Măi oameni buni ! își clămpăni gura căscată un moșneag. Bag samă, era Michiduță. - Nu, fără șagă ! Cu chipuri spâne și buimace, cei doi feciori ai lui Nechitoaie se uitau țintă la povestitor. Cu ton categoric, Costache Păiuș zise : - Și eu l-am văzut pe Cel
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și apoi luându-le. Purta o uniformă adevărată de servitoare, neagră cu șorț alb. Ochelarii erau o reminiscență din cealaltă viață a ei, mai stilată. Cu un scris auriu, pe lentila stângă se zăreau ghirlandele numelui ei. Veni doamna Obiect, clămpănind pe tocuri subțiri. ― Bună dimineața, Beulah. Am plecat la veterinar. Trebuie să-i scoată un dinte lui Sheba. O s-o aduc Înapoi acasă, apoi plec să iau prânzul. Au spus c-o să fie amețită. Ah, și tot astăzi vin oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apă din plastic de culoarea vomei, mingi descentrate, roșii cu buline albe, un fel de cărucioare de tablă pictată trase de căluți tot de tablă... Pe tejghea țopăiau mereu câteva jucării mecanice, extrem de primitive, din aceeași universală tablă: crocodili care clămpăneau din fălci, broaște și cocoși cu cheiță, buburuze mari cât pumnul... Mori de vânt din tablă vopsită roteau aripi de tablă vopsită. Carusele de tablă, până și peștișori de tablă în false acvarii. Mă alegeam de acolo, mai mereu, cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
plecat spre casă cu coadațntre picioare și cu frământarea în suflet. Dacă totuși Ionică cel deștept are dreptate? Dar dacă nțare? Să scriu cum zice el, direct din congelator, asezonat cu zeflemea? Spre seară mțam așezat la computer și am clămpănit pentru „Supliment“ patru fraze în doi peri despre cum au ascultat mii de oameni valsuri și operetă întrțun parc de pe Bega și despre cum, după doar câteva zile, alte sute sțau zguduit pe 10 Prăjini, Elvis Romano sau Shukar Collective
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
Pompiliu și cu un alt domn și el atunci îmi zice: puteți, M-me să vă continuați primblarea, să nu vă mai deranjați, căci eu mă duc la gară. Il enrage. Eu m-am făcut că nu știu că el a clămpănit pe la ușă la mine și l-am întrebat; Ce v-ați mai făcut aseară? "; el mi-a răspuns: "Nu să spune"; eu lui nu i-am mai zis nimic. A propos, zice: "Hei, ai să-l faci pe Eminescu // să
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
aburește. Din crăpăturile lui, foarte numeroase pe fața pământului, curge gaz de acid carbonic în mulțime și s-amestecă cu aerul ce-l încunjură. El picură în izvoarele de la Carlsbad, vuiește ca din niște foi suterane din tăpșanul de la Paderborn, clămpănește în buzunarul ducelui de Nassau, sperie pe călătorii nevinovați din Hundsgrotte, escită interesul geologilor chemici în peșterele de la Pyrmont și e cumplit pentru oameni și animale în fatala Vale a morții. În acea minune a lavei. Și mai mult gaz
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]