371 matches
-
cu irizații mov de Brunhilde Brew, o sticlă de plastic de Loki Lager și, bineînțeles, o mulțime de beri Lamot. Totalul depășea o sută de lire. Cealaltă Carol bătu totul în casa de marcat, iar dispozitivul automat de imprimat scoase, clănțănind, un bon fiscal cât o zi de post. Carol luă un taxi până acasă. 8 Cornetul de ornat Întoarsă în apartament, Carol se schimbase de blugii pătați cu sherry și se apucase să dosească berea. Nu voia doar să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mutăm. Sfârșit 2 ...uruitul motorului, brrruuuummmmm, primul uruit, care a făcut să tremure mobilele, sacii cu cărți și haine, cutiile cu vase și obiecte mici, covoarele rulate ca niște clătite. Atunci, la primul uruit, ochiurile de geam ale vitrinei au clănțănit ușor. Pe urmă, nu știu de ce, uruitul s-a întețit (poate fiindcă așa uruie camioanele care transportă mobilă, mai tare decât celelalte camioane), ne-am mișcat, încet, la coborârea de pe bordură mi-a căzut în cap o pungă cu jucării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
redîndu-le Înfățișarea pierdută a adolescenței. — Nu știam, altminteri n-aș fi venit, se scuză el. — A scris În toate ziarele, Îl mustră doamna Wilcox, cu o mîndrie cam lugubră. Henry stătea În colțul lui, fără să scoată o vorbă: Îi clănțăneau dinții, În timp ce maică-sa urma să sporovăiască fără milă, bucuroasă că-și redobîndise fiul - deși plînsese, firește, și ea. — SÎntem mîndri de Doris. Întreaga conducere a Apărării Civile i-a lăudat curajul. Îi vom așeza pe sicriu uniforma, da, uniforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
obicei, cînd bea de unul singur în cămăruța asta de sub scara Cramei, o face numai în scopuri profilactice, cînd simte că e gata să răcească ori cînd n-are somn. Și bea dintr-o cană de tablă smălțuită șampanie Mott, clănțănind cu dinții pe buza cănii, simțind băutura cum îl înțeapă ușurel în cerul gurii și pe gingii. Zghihară nu băuse pînă atunci niciodată și nici cu Radul Popianu nu mai băuse în acea odaie. La crîșmă, în Cramă chiar, acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
frigul ne înțepenea mâinile, lăsându-ne degetele ca niște gheare. — Nu e posibil, exclama din spate o voce anonimă. —Ba e! insistă Navigatorul-Căpitan. Frigul provoacă reacții foarte ciudate: ne paraliza mâinile și picioarele și ne obligă să tremuram și să clănțănim din dinți, fără voia noastră; chiar dacă încercăm să ne oprim, nu reușeam. Trebuie să fi fost groaznic! Atât de groaznic... admise, ca daca Teatea Maó și-ar fi făcut apariția, ne-am fi bucurat să ne înghită. Zâmbi cu amărăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tovarășa Lătrău îi dă piersica Baronesei Degerătură... Care zice: — Ai dreptate. Baroneasa Degerătură zice: Chiar sună îngrozitor. Și Tovarășa Lătrău se apleacă spre microfon și spune: — Dacă înregistrezi acuma, ești un nesimțit. Baroneasa Degerătură, cu dinții ei slăbiți în gingii, clănțănind, fiecare dinte mare și alb cu rădăcina maronie și subțire la vedere, îi înmânează piersica Ducelui Vandalilor. Ducele, care și-a desfăcut coada de cal și părul îi atârnă pe față, mestecă aceeași gumă cu nicotină pe care a mestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în timp ce rostea: cu rigurozitate, cu seriozitate, cu planificare, nu se poate să nu reușești. Un panou luminat cu multe butoane și semne: Apeși pe butonul rigurozitate, apeși pe cel cu planificarea, apeși pe seriozitate și dintr-odată, mașinăria pornește să clănțăne mărunt și adună cele trei dimensiuni, îmbinându-le, repede, cu precizie, o țesătură la început diformă, un păienjeniș, o învălmășeală, ca dintr-odată să întrevezi foarte vag embrionul, să asiști înmărmurit la miraculoasa transformare, să recunoști elementele până când, dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu rochia roșie tricotată, cu două pulovere dedesubt, amândouă de culori diferite, cu ciorapi de lână în picioare, lucrați de mama ei, cu porii feței contractați, cu nasul vânăt. Se dezbrăcă, se duse în baie tremurând ca varga, cu dinții clănțănind, își puse casca de plastic pe cap, ca să nu-și ude părul și lăsă jetul de apă fierbinte să-i dezmorțească țesuturile. O clipă realiză că duce cu ea însăși o luptă inutilă și fu gata să renunțe. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
parcă sunt și mai pe lună, de dimineață aveam senzația de a nu mă duce, am strâns chiștoace de pe jos, am măturat cu o perie tocită și câinele mă enerva groaznic, credea că mă joc cu el, poc! i-au clănțănit fălcile, acum s-a învățat minte, mă tatonează de la distanță și se joacă cu mine fără mine, dacă se bagă cu gura în perie ca prostul când eu vreau să strâng și atât și n-am nervi să mătur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ochelari rotunzi pe un nas coroiat. Semăna cu Petru Cain tânăr. În jurul gâtului, Înfășurat de mai multe ori, un fular roșu. Dacă mai punea la socoteală și paltonul, bine căptușit după cum se vedea, n-ar fi avut motive speciale să clănțăne din dinți. Lui nu Îi era frig deși adormise acolo, lângă mașină, câteva minute bune. Atât cât să-și tragă sufletul Înainte de marea Întâlnire cu Grațian pe tabla de șah. Dormea bine de tot când a auzit, venind de undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mă conduce plin de solicitudine către ușa metalică și rotundă ce iese din sala tronului într-un coridor îngust, lung și cilindric ca o galerie de mină. Din acel coridor dăm în altul și în altul... Furnicoiul merge în fața mea, clănțănind din zalele lui cheliceroase; tot acum observ că poartă cizme de argint cu niște catarame zornăitoare, ce zdrăngăne sub pasul lui de gâscă. Îl urmez tăcut și inima mi se zbate în piept să se spargă. Nu am decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai bine comportamentul, apucăturile, reflexele, orgoliile, nebunia, dacă nu chiar cei care au făcut sub o formă sau alta parte din cercul său, l-au încurajat sau i-au căutat nod în papură, după caz? își clătește gura, scuipă, își clănțăne dantura, deschide la maximum robinetul de apă caldă. Asta da dăruire, își amintește escapadele lui Monte Cristo peste graniță, era singurul mod de a intra în sistem, o luai pe cocoașă de fiecare dată, dar cel mai important era că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dat seama că nu pentru asta v-am abordat? — Cum adică? se miră Roja mai potolit, atunci despre ce altceva poate fi vorba? Am rămas fără un sfanț, dar cel puțin acum sîntem chit, începe Roja să repete pentru sine, clănțănind din dinți, trăgîndu-și fermoarul pufoaicei pînă sub bărbie, zgribulind de frig. E singur în stradă, începe să țopăie pe loc neștiind în ce direcție s-o apuce, i-auzi cu ce trăsnăi îmi mai venise și secătura asta de Patru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
speriind copilul, aducea ambarcațiunea „la groapă”. De aici Începea minunea: Dorița, uzând de toate modurile de comunicare, de la rugăminte la amenințare, cobora anevoios și cu sfială, În apa tulbure și murdară, timp În care barba Îi tremura și dinții Îi clănțăneau din cel puțin trei motive: Vai, să nu cadă copchilul, că mă omoară Mamaia! Dacă vre-o scârboasă de lipitoare se prinde de mine, eu mor și gata! Vai, ce rece-i apa asta, dacă mă Îmbolnăvesc, Mamaia Îmi pune
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
s-o uitat la mine ca la o arătare și m-o Întrebat: „De unde vii, măi Toadere, la ceasul aista din noapte și...?” Cred că i-o fost rușine să spună că sânt bat... Dar când o văzut cum Îmi clănțăneau dinții În gură, mi o zis: „Hai În casă, să te Încălzești puțin, că până acasă ai să Îngheți de tot... Saraca Maranda. Te așteaptă acasă și tu...” ― Acuma n ai să spui că nu ai intrat - l-a incitat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acasă ai să Îngheți de tot... Saraca Maranda. Te așteaptă acasă și tu...” ― Acuma n ai să spui că nu ai intrat - l-a incitat Petrică. ― Cât de frig, cât de rușine, am intrat. ―Și te-ai așezat lângă sobă clănțănind din dinți până - În sfârșit - ți-ai revenit? ― Nici pomeneală, fiindcă bătrâna Dochița nu era o femeie oarecare. Ea era moașa satului și un pic de doftoroaie... Am uitat să spun că eram și vecini. ― Atunci? - l-a biciuit Petrică
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
capa și armele căpitanului ca să mă Încălzesc nițel - fugisem după careta lui Martín Saldaña și a oamenilor lui doar cu pieptarul și niște pantaloni pe mine -, și astfel am stat mult acolo, strângând din dinți ca să nu mi-i aud clănțănind. Până la urmă, văzând că nici căpitanul, nici altcineva nu ieșea din casă, am Început să-mi fac probleme. Nu puteam crede că Saldaña l-a asasinat pe stăpânul meu, deși În orașul acela și În vremurile acelea totul era posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a trupurilor noastre tinere și pline de viață... la asta mă gândeam eu pe când mă legănam cu Marieta în casa ei bogată din cartierul select bucureștean în timpul foametei din 1946... ea având frigiderul încărcat de bunătăți... și ea țin minte clănțănea înfrigurată și șoptise nesățioasă... istovită... abia mai bâiguind... tu... satisfied love... unsatisfied love... ce îi spusesem eu înainte de... versurile lui T. S. Eliot pe care le știam pe de rost de la un coleg care făcea engleza... The torment of unsatisfied
"General Motors" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7956_a_9281]
-
sîngele și de lichidul lăptos care sărise pe el din coșurile lui Claudiu. Jandarmul de la intrare a început să rîdă cînd l-a văzut pe poștaș în curul gol, dar i s-a făcut milă de el, că-l vedea clănțănind din dinți și s-a dus să bage lemne în sobă. Și ce să mai zic, spune Pomenea, a fugit din secție descălțat și în curul gol, la 11 dimineața. Cine l-o fi văzut nu vrea să ne spună
Interogatoriul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7797_a_9122]
-
aureole portocalii, mireasma frunzelor jilave străjuia trotuarele umede. - Ai băut mult?, m-a întrebat Jane. Vrei să conduc eu? I-am dat cheile iar ea a îndreptat brelocul care pulsa înspre mașina noastră, păstaia noastră de oțel. Incuietoarea centrală a clănțănit, m-am urcat pe locul pasagerului și mi-am lăsat capul să se sprijine de tetieră. Atunci cînd Jane s-a așezat pe locul ei, am fost din nou uimit de felul în care lucrurile păreau să se adapteze pîntecelui
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
perfect, în tușe fine, autorul apelând la subtile figuri de stil pentru a scoate în evidență imposibilitatea depășirii anumitor limite și condiționări. „Calul rămăsese în genunchi. Călărețul dădea nebunește cu călcâiele în el, ridicând picioarele aproape vertical și strângându-le, clănțănind, ca pe niște foarfeci. Animalul emana același fluid: în jurul lor se aprinsese un soi de tipsie din aur fosforescent, cu margini ondulate. De cum s-a terminat tot procesul, în câteva secunde calul s-a și ridicat, dând să pășească. Dar
Neputința de a zugrăvi orizontul by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4593_a_5918]
-
a comunismului. Cum arăta România la sfârșitul anilor ‘80 în viziunea comprehensivă a autorului? „Călcai pe trotuare sparte, ocazional, prin gropi, în caz de ploaie, prin nenumărate bălți, priveai în vitrine cu mărfuri ponosite, puține, călătoreai înghesuit în tramvaie, îți clănțăneau dinții în vagoane de tren înghețate. Pentru orice fel de aliment, amintește-ți, te izbeai de cozi, de îmbrânceli, de scandaluri. În case era firg, ca-n niște săli de așteptare aflate la discreția vântului.” În această atmosferă, în Timișoara
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
cât o furnicuță ! Ia dă-o-ncoa’ ! Se adresă apoi fetei: - Ai rachiu ori odikolon ? Are, și se porni după alcool. «Vrea să bea, să se îmbete și să-mi arunce frații peste gard». Omul se apropie de copilul suferind, clănțăni fioros căpușei din puținii lui dinți, gest care îl făcu pe cel mic să fugă după casă; se iți de după colț, după ceva timp, pentru că nu se auzea nimic și era curios. Cât ai clipi, omul strânse între unghiile murdare
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
toate cuvintele s-au aruncat cu fața la pământ Să pot sta față către față fără să fie orbite și fără să orbesc Eu de jur-împrejurul meu Din cap până-n picioare. Toată Un singur vers Acela să fie Stau cu spatele la dumnezeu Genunchii îmi clănțăne sub bărbie în timp ce o perlă neagră de sudoare mi se prelinge de pe gât între sâni Sâni care sunt doi și nu sunt la fel Iar sexul și el de unul singur în colivia sa de aur de atâta timp pe
Poezie by Floarea Țuțuianu () [Corola-journal/Imaginative/15153_a_16478]
-
sfere ale vieții băiatului nu se intersectează sau influențează decât accidental. La scăldat în apa rece a lacului de munte, unul dintre băieți îl strigă pe nume și îl provoacă să le dovedească lor, prietenilor lui, fidelitate înaintea oricui altuiva: „Clănțănind din dinți de frig, mi-a pronunțat numele și m-a arătat cu degetul, ca să nu se îndoiască nimeni că va fi rândul meu și că va trebui să-i copiez săritura. Pe urmă, în chip ciudat, a intrat între
Bufnițele copilăriei by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4049_a_5374]