107 matches
-
ieșit de patru kilograme trei sute din burta mamei) provoacă o mulțime de schimbări, tot nu-și va reprima uluirea și nu se va mulțumi să recunoască în noua fizionomie (a mea, dar într-un fel și a lui) doar urechile clăpăuge și ochelarii de pe nas. Pe urmă, în seara în care mama prăjea cartofi și nu bănuia că o barză își va face cuib în burta ei și-l va cloci pe Matei, Filipul mic a scris pe-un șervețel, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
duzină din divizia B. Lucrurile au însă logica lor, așa cum și misterele (unele) se dezleagă într-o bună zi. Mai întâi, în preistoria familiei, o fată brunetă și subțire l-a întrebat ceva în șoaptă pe-un tip scund și clăpăug, chiar în timpul unui examen de admitere la facultate, mai precis la Filologie. El, care trebuie să fi citit pe chipul fetei o naturalețe semeață, s-a fâstâcit puțin, a ridicat stiloul de pe coala velină și, măcar din orgoliu, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de-a lui Giani Morandi sau de-a Pompiliei Stoian. Din genericul de final, putem afla că rolul fetei brunete și subțiri a fost interpretat de mama, pe-atunci în vârstă de 18 ani, iar cel al tipului scund și clăpăug de tata, care tocmai se certase cu tata-mare și, neavând unde dormi, înnopta într-o tutungerie, pe-o saltea înghesuită sub tejghea. Și mai e un amănunt: concursul de atletism s-a desfășurat pe Republicii. Pe urmă, tot în epocile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de sprijin și plasă), cum se vede o dată la un sfert de secol. Cu capul lucind ca un bec, acel suporter mărunțel, în al cărui buletin de identitate, la rubrica locul nașterii, stătea scris Săcele, trebuie să fi arătat mai clăpăug și mai cătrănit ca niciodată. Pauză de fumat. Și, cum n-o să-mi aprind țigara sub ochii lui tata, am să ies puțin din poveste și am să-l caut pe Matei. Noi, frații Florian, avem de lămurit niște chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nou. Zilele mureau la fel ca oamenii. Tot și toate trebuia să moară de mai multe ori într-o singură viață. Rita a născut un băiat cu păr de păgân și ochi verzi ca marea. Dar urechile îi erau puțin clăpăuge, amintind de Sașa. Atunci a auzit Feifel, din nou, vocea zeflemitoare: - AR TREBUI SĂ-I MULȚUMEȘTI LUI SAȘA PENTRU BUCURIA ASTA! După câteva zile de fericire, liniște și încredere în sine, Feifel a auzit din nou că Sașa se întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
degetelor fine erau îngrijite. Surâdea ca și cum l-ar fi cunoscut pe Beppo de mult. - Știu cine ești, i-a strigat Beppo. Ești Jacopo! Apropiindu-se de masa necunoscutului, Beppo văzu cât de slab era, dar ochii albaștri erau vitali, urechile clăpăuge roșii, exact ca ale lui Jacopo. Bărbatul părea amuzat. - Nu contează cine sunt, i-a răspuns el amabil, mai ales când vrei să întâlnești un prieten vechi. - Gândește-te că eu și Edith credeam că tu și cu tovarășii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
erau?) au dus-o pe Bertha pe poarta din dos, la repezeală, ca și cum ar fi vrut să termine cît mai repede. Julius asista la acest asediu al maică-sii. CÎnd Cinthia punea Întrebări, el stătea nemișcat, cu urechile mari și clăpăuge ca niște foi de varză, cu mîinile de-a lungul corpului, călcîiele lipite și vîrfurile picioarelor depărtate ca un soldat În poziție de drepți. Asediul avea loc În camera de baie pe care o folosise tatăl lor. Sticluțele lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Vilma Își acoperi fața eu mîinile. — Am nevoie de ajutorul unui băiat. Julius vorbea ca și cum Învățase totul pe de rost, cuvintele lui erau aproape cu totul lipsite de intonație. Stătea eu mîinile lipite de corp, avea niște urechi mari și clăpăuge și-și aținti ochii asupra lui Rafaelito. — Aha! Atunci e o scamatorie complicată, o scamatorie dublă! Fenomenal! Fantastic! Cum te cheamă, băiețel? — Julius. — Julius ne va dezvălui acum toaaaaată știința lui! Fiți atenți! Acum vine momentul culminant al spectacolului! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
e străinul și, cînd Cecilia spuse din nou că el e puștiul care-i spiona, avu senzația că ei erau copiii și că puștiul era un om mare. În clipa aceea auziră un șuierat și apăru un mucos cu urechile clăpăuge mergînd foarte Încîntat de sine, cu costumul de baie În mînă și cu o expresie care voia să spună că nu văzuse niciodată nimic. Dar după cinci metri totul se duse de rîpă, fiindcă Julius nu găsea cheia, Își vîrÎse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
palme. Acuzator. Văzuse sate lângă plantațiile de ceai, unde familii întregi de corcituri se aliniau să vadă cum treceau misionarii. Băieți și fete de vârste și staturi diferite, întinzând mâinile în fața colibelor; unul se trăda prin nasul încovoiat sau urechile clăpăuge ca ale Șefului plantației sau ale inginerului, ori poate ale Ofițerului medical Districtual. O discuție șocantă cu un bărbat în fumoarul unui club de țară. Te ajută să-ți treacă mai ușor serile lungi, nu? Oricum, mai bine decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
scoți banu la greu pentru asta. Șin plus dasta, consider-o o chestie educativă, o nouă experiență benefică pentru evoluția carierei tale, vin eu cu argumente raționale. Zici că sunt Toal care și-a ales un recrut novice cu urechi clăpăuge dintre polițaii În uniformă și vorbește cu el Înainte de a-l trimite la Drylaw. Iun câine mișto. De pază. Un collie ce mama dracu. Io rasă de câini blânzi și supuși, s vestiți pentru asta. Și Îți garantez că filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
sumețit privirea peste dealurile mângâiețe de dincolo de Vaslui, ar fi putut zări la o aruncătură de ochi două siluete mergând aplecate sub suflarea neostoită a crivățului de Crâm. Prima siluetă era înaltă, ciupită de vărsat, cu nasul coroiat și urechile clăpăuge ascunse sub pletele proaspăt retezate. A doua siluetă părea mai scundă, dar la o iscodire mai atentă se vădea a fi un tânăr extraordinar de înalt, cu picioarele rășchirate, pistruiat, cu părul cânepiu și cu un ochi hoțoman care-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nemaipomenit, era ca în comediile cu Stan și Bran, erau singurele care îl făceau să rîdă, avea abonament la Aro pentru asta, nu era niciodată singur cînd se făcea așa ceva, se costumau cît mai obișnuit, pălării gri cu borul mare, clăpăug, raglane la fel de cenușii ori costume de gata de la Cehoslovaca, coechipierul era mereu George Stan, un fel de nepot al lui Emanuel Stan, directorul Siguranței, o ciudățenie în Serviciu, pentru că Mihai Mihail dorea să fie absolut autonom, să nu aibă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aranjament făcut în numele firmei Mott de către Leonard Bîlbîie, aranjament despre care cei de la firmă habar nu aveau. De asta îi și plăcea lui Radul Popianu de Leonard Bîlbîie, putea și făcea mult mai multe decît arăta figura lui domoală și clăpăugă, timiditatea oarecum afișată, de asta își dăduse seama la timp, un aer de adormire care plutea în preajmă. Descoperise, nici nu se putea altfel, doar era deșcă bătrînă, că Leonard Bîlbîie nu era nici pe departe așa cum arăta, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
formală, e un aviator, domnule!" Bîlbîie păru surprins o clipă, poate nu-și închipuise niciodată că reîntîlnirea sa cu prințul va decurge așa, să ajungă să-i facă un serviciu pentru că îl roagă, apoi zîmbi, dezvelindu-și larg dinții, urechile clăpăuge se înroșiseră pe dată, "ah, dar nu-i nici o problemă, eu n-am nici un complex, excelență, eu nu sînt aviator!" Și îl prinse de mînecă trăgîndu-l ușor, ca pe un copilaș, pînă în mijlocul grupului, Balbo tocmai arăta cum se execută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
însemna sfîrșitul nu doar al carierei sale, ci și al celei mai grozave aventuri din cîte trăise pînă atunci. Iar, pe deasupra, era și destul de întuneric ca să mai poată zări ceva în ochii întredeschiși, a batjocură? Îl înfuriaseră cumplit urechile lui clăpăuge și și-a pierdut cumpătul. Dar pînă atunci urmau să se petreacă destul de multe lucruri, în acea clipă de nebănuit, de neînchipuit, Leonard Bîlbîie nu știa nimic despre inginerul Cezar Stoicescu, l-a urmărit cu privirea: amuzat, "ca doi cățelandri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
doi ani. Lucrurile se Învioraseră surprinzător, deși prin sacrificarea unei bune părți din farmecul spontan al anului de Început. În vechiul Princeton nu l-ar fi descoperit niciodată pe Tanaduke Wylie. Tanaduke era student În anul al doilea, avea urechi clăpăuge și un fel de a spune „Pământul se Învârte printre lunile amenințătoare ale generațiilor preconsiderate!“ care-i umplea pe toți de o uimire neclară: Își dădeau seama că fraza respectivă nu prea avea sens, dar nu se Îndoiau că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sumețit privirea peste dealurile mângâiețe de dincolo de Vaslui, ar fi putut zări de la o aruncătură de ochi două siluete mergând aplecate sub suflarea neostoită a crivățului de Crâm. Prima siluetă era înaltă, ciupită de vărsat, cu nasul coroiat și urechile clăpăuge ascunse sub pletele proaspăt retezate. A doua siluetă părea mai scundă, dar de la o iscodire mai atentă se vădea a fi un tânăr extraordinar de înalt, cu picioarele rășchirate, pistruiat, cu părul cânepiu și cu un ochi hoțoman care-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
retrăgeau vlăguiți la marginea pădurii de cleștar, mirosindă a poveste, își așezau trupurile masive în bătaia zănatecă a soarelui, strigându-și somnul, ca pe un strigoi-vârcolac. Apoi se îndesau unii în alții, într-o grămadă umezită, șuierându-și în urechile clăpăuge truda unei zile zbuciumate.La umbra salciei lăcrimate, eu strivesc în buze fire de nisip din clepsidra timpului, înghițind cu eforturi supraomenești toate poveștile voastre. Îmi șuieră în timpane și acum zgomotul răsuflării dobitoacelor din pădurea de cleștar.Sunet sinistru
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pițigăiat și cu un accent pe care cu greu îl deslușesc, dar cu ajutorul mâinilor, ca în jocurile mimilor, fncercînd să-mi explice că nu-i stricat, că așa trebuie să fie. Îl agăț de o ureche din cele două mari, clăpăuge, cu care probabil își făcea și vânt în momentele de zăpușeală, dar probabil numai când era singur, și îl târăsc până în cameră, să-i arăt tăciunelui că ventilatorul lui de căcat de-abia se mișcă. Deschid ușa și imediat o
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ei cu Napoleon! Extraordinar! strigă vesel Virgil. Vine și Tomiță! Asta-i javra lui! O cunosc! Bine-ai venit, Napoleoane, măi javră pătată, măi! Și, plin de duioșie față de solul patruped al lui Tomiță, îl strînse la piept mîngîindu-i urechile clăpăuge. Sosi, într-adevăr, după puțină vreme și Tomiță. Avea în spate o lopată, iar în mînă un pachet cu biscuiți. După ce rîse din belșug, fericit că se află și el acolo, spunînd cîte o vorbă potrivită fiecăruia, oferi biscuiții, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cum face toată lumea bună aici, la Paris. Să dea ochii peste cap și să-și treacă degetele prelungi (moștenire de la Dominique) prin chica blonzie, care-i îmbracă lejer gâtul, până la umeri, ferind de ochii cârcotași o pereche de urechi discret clăpăuge și ușor ridicole în contextul profilului fin, de rus alb, îmbrăcat franțuzește, al posesorului. Încă două ore până la întâlnirea cu Dominique. O va lua de la gară, se vor îmbrățișa, el îi va spune că e frumoasă, ea îl va găsi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lungă, că te strâng cumva gumacii, ori te bat opincile, apoi ai de lucru cu mine, măi Gheo și măi Văsâi! De azi înainte eu răspund de satul Arini! Eu sînt tata vostru!! Urechea lui nu-i lungă... Îi numai clăpăugă, i-a șoptit un gospodar vecinului său de laiță. Vorbește tu mult, că poate ți s-a urât cu binele! i-a răspuns vecinul și a zâmbit. De la sine înțeles că mișcarea nu a trecut neobservată de către vorbitor, care totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
memoria, în curând n-o să mi se mai scoale, se duc toate. Domnul Popa coboară repede, a ajuns, mai are puțin până în Parcul Izvor, unde a îngropat-o noaptea, pe furiș, pe Contesa. Aici, să-i susure Dâmbovița pe la urechile clăpăuge. Aici a găsit-o domnul Popa acum cinșpe ani, era doar un pui, domnul Popa știa și el problema cu demolările, cu câinii rămași fără stăpâni, că la bloc nu era voie, dar asta se întâmplase de mult, când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
zace pe divan...“. Micuța Mașa abia aștepta să vină Crăciunul, ca să meargă cu colindul. Făceau o echipă aleasă pe sprânceană. Tonul Îl dădea prietenul ei Gligori, poreclit și Bostănelul, din cauza capului său enorm, cu tâmplele bombate, și a urechilor ușor clăpăuge, cu vârfurile Înroșite de ger, care fusese uns, după cum bodogănea babulea, din „fragedă pruncie“ ca ajutor de pălimar. Gligori prinsese câte ceva din orânduielile bisericești: ștergea pânzele de păianjeni care acopereau icoanele și prapurii, punea la locul lor ceasloavele, ștergea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]