105 matches
-
ochilor tăi, un verde accentuat (" vert glauque") și ochii tăi inteligenți,ușor proeminenți ,sub ochelarii cu râma groasă, ochelari de miop,că ai mei. ..Îți văd urechile,putin îndepărtate de cap și cam măricele, pe care le numeam "urechi puțin clăpăuge". În iernile friguroase din București urechile îți cam degerau ,cu toată căciulă de blană pe care o purtai, și mama îți punea pe ele foi de varză,crudă sau murata ,nu țin minte ce fel, ca să ți se dezghețe. ..Tonicutule
DADU- AMINTIRI,GÂNDURI, CRÂMPEIE DE VIAȚĂ (4) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379852_a_381181]
-
vizită. Știam că are o fată, se măritase de tânără, la șaisprezece ani, copil care îi semăna leit. Soțul ei o părăsise cu mulți ani în urmă pentru o altă femeie, culmea, una micuță de statură, grăsuță și cu urechi clăpăuge. Se părea, cel puțin în cazul acesta, că iubirea este oarbă. Chiar foarte oarbă, unii din anturaj vehiculând ideea folosirii magiei negre din categoria boscoanelor țigănești. Pe vremuri le vedeam des împreună, nici vorbă să-ți dai seama că aveai
BUNICUŢĂ LA TREIZECI ŞI DOI DE ANI de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381852_a_383181]
-
fată, se măritase de tânără, pe la șaisprezece ani, copil care îi semăna leit. Soțul ei o părăsise cu mulți ani în urmă pentru o altă femeie - culmea ! - una mult mai urâtă decât Maria, micuță de statură, grăsuță și cu urechi clăpăuge. Se părea, cel puțin în cazul acesta, că iubirea este chioară sau oarbă. Chiar foarte chioară sau foarte oarbă, unii din anturajul celor doi vehiculând ideea folosirii magiei negre, cea din categoria boscoanelor țigănești. Pe vremuri le vedea foarte des
LA CÂT MAI MULTE VEŞNICII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381408_a_382737]
-
și m-a aruncat ca pe un balot în căruță, peste sacii cu bucate. Atunci nu a mai spus nimic nici cățelușei. A înțeles că de fapt cățelușa, o maidaneză de talie mică, bălțată cu alb și negru, cu urechile clăpăuge și picioarele scurte, s-a luat mai mult după mine decât după atelaj. M-a acoperit cu o haină de a sa și tot înjurând pe înfundate, a dat bice cailor plini de nădușeală din cauza greutății trase și a efortului
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
ovale, înclinând-o în unghiuri diferite să se privească din toate părțile. Pentru întâia dată și-a acceptat chipul așa cum i-l arăta ea, același obraz uscat cu pomeții proeminenți, oval prea lung pierdut într-o bărbie ascuțită și urechile clăpăuge... cum spunea mama. Aceleași urechi ca-n anii copilăriei când tot ea i le acoperea sub părul lung și bretonul menit să taie din ovalul obrazului, în loc să-i fi împletit două cozi în culoarea lor arămie. Cozile ei ar fi
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
dă-i. Hahalera îl ascultă și spune aha, după fiecare avalanșă de nădufuri spune aha. O fi cel din colț? se frămîntă Prostul, o fi căierul? Hahalera îi pune Prostului mîna pe umăr și-și apropie gura de urechea-i clăpăugă: te mai îndoiești? nu știi cine fură? și-i sîsîie șerpește: Licheaua, i le-a și dat căierului dimineață să le ducă, din gura lui am auzit. Cum? Licheaua? se crucește Prostul și o ia mai departe, bîiguind, în sus
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cadru doctrinar muncitoresc, are loc un conflict de tip tradițional, incluzându-i pe hoțul de zestre (Ion Cătare - „tânăr, frumos, perseverent”), fata pe care acesta o iubea (Maria Dominte) și fiica lui Bartoș, „ slăbănoagă, sperioasă, cu nasul cam bont și clăpăugă”, a cărei avere urmărea să o dobândească; în Grăuntele de grâu, când cade pe pământ, Maria Vișinescu, veche luptătoare ilegalistă, află că nici măcar iluziile politice nu pot opri evoluția vertiginoasă a unei boli incurabile, că „nemurirea” promisă de ideologi nu
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
spun soră Călina Streinului? - Pentru că strein mi-a fost de noroc traiul De când mă știu am țesut postav pentru patronul nostru grăsun și gângav. (Ă)”. (George DAN. - Călina Streinului. În: Flacăra, nr. 4 (56) 30 ian.) * „Cu dinții vineți, buze clăpăuge mânând prin sate faetonul cu rât de porc, tot suge, suge să-i crească banița, pogonul. (Ă). Mai an pe secetă-i creșteau tot saci de grână, numai aur calicii mi-l stupeau pe șleau: ’tui dumnezeii de balaur”. (Mihail
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
portretul fizic al personajului, ce relevă impresia de grotesc, și creează totodată un efect comic prin utilizarea augmentativelor, diminutivelor cu rol de augmentare, formelor populare și hiperbolelor: „Ș’apoi afară de aceasta omul acela era ceva de spăriet: avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate. Și când sufla cu dânsele, cea de deasupra se răsfrangea în sus peste scăfârlia capului, iar cea de desupt atârna în jos, de-i acoperea pântecele”. Comportamentul, precum și vorbele lui Gerilă amintesc de cele
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
zace pe divan...“. Micuța Mașa abia aștepta să vină Crăciunul, ca să meargă cu colindul. Făceau o echipă aleasă pe sprânceană. Tonul Îl dădea prietenul ei Gligori, poreclit și Bostănelul, din cauza capului său enorm, cu tâmplele bombate, și a urechilor ușor clăpăuge, cu vârfurile Înroșite de ger, care fusese uns, după cum bodogănea babulea, din „fragedă pruncie“ ca ajutor de pălimar. Gligori prinsese câte ceva din orânduielile bisericești: ștergea pânzele de păianjeni care acopereau icoanele și prapurii, punea la locul lor ceasloavele, ștergea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-te la ea, că o să se umfle de plâns. De ce-ai făcut-o curvă, mă? Tu vrei s-o faci, nu eu, i-am replicat. Mă împinse de piept și cu dreapta vâjâi un pumn razant cu urechile mele clăpăuge. Făcusem la timp pasul în spate. Faptul că mă ratase din prima încercare îl înfuriase pe semne și se năvăli cu totul spre mine, luându-mi din soare. Știam că îmi ajunge o singură lovitură ca să mă trimită la culcare
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
a fost o senzație fulgurantă ce a dispărut până să apuc s-o definesc. În dormitor, în jumătatea de pat a lui Aidan, stătea cuibărit Dogly, câinele de jucărie pe care îl avea de când era mic. Avea urechi lungi și clăpăuge, ochi dulcegi, o expresie devotată și plină de adorație, iar blana lui de culoare caramel era așa de deasă că părea mai degrabă lâna unei oi. Nu mai era chiar la prima tinerețe - la urma urmei, Aidan avea treizeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
palme. Acuzator. Văzuse sate lângă plantațiile de ceai, unde familii întregi de corcituri se aliniau să vadă cum treceau misionarii. Băieți și fete de vârste și staturi diferite, întinzând mâinile în fața colibelor; unul se trăda prin nasul încovoiat sau urechile clăpăuge ca ale Șefului plantației sau ale inginerului, ori poate ale Ofițerului medical Districtual. O discuție șocantă cu un bărbat în fumoarul unui club de țară. Te ajută să-ți treacă mai ușor serile lungi, nu? Oricum, mai bine decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Împuțit ca s-o scape de rapăn, căpușe ori păduchi. Copiii atâta așteptau. Când porcii se azvârleau În apă să se răcorească, băieții, goi, Își alegeau câte un animal, se cățărau pe spinarea lui și Îl apucau zdravăn de urechile clăpăuge. Tare se mai speriase În primele săptămâni la primărie. Trebuia să se Îngrijească de tot soiul de documente cu nume ciudate și complicate. Secretarul, ca să râdă de el, Îi dădea lămuriri anapoda ori ridica din umeri. Porcii se speriau, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
retrăgeau vlăguiți la marginea pădurii de cleștar, mirosindă a poveste, își așezau trupurile masive în bătaia zănatecă a soarelui, strigându-și somnul, ca pe un strigoi-vârcolac. Apoi se îndesau unii în alții, într-o grămadă umezită, șuierându-și în urechile clăpăuge truda unei zile zbuciumate.La umbra salciei lăcrimate, eu strivesc în buze fire de nisip din clepsidra timpului, înghițind cu eforturi supraomenești toate poveștile voastre. Îmi șuieră în timpane și acum zgomotul răsuflării dobitoacelor din pădurea de cleștar.Sunet sinistru
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de fard vânăt. Se apleacă spre urechea de curcan a turistului. Rochia de voal flutură. Sânii sticloși, bobul bec din mijloc. Senatorul nu pare să observe, însă. Zâmbetele infinitului, a cărui muzică o ascultă, pierdut, la casca prinsă peste urechile clăpăuge... Se trezise Tolea, readormise, cine să mai știe. Orașul în beznă. Ulicioarele cotite și murdare înghițite de întuneric. Doar vagi pete gălbui, în depărtare. Orbite bolnave ale orașului bolnav, prăbușit în coșmarele nopții. Liniște. Rareori, se aud pașii santinelelor, cadența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lipite de buzele sale, murmur, murmurând: iartă-mă. Întindea sânii sticloși, stângul, dreptul, să-i recunoască, să-i sărute. Superbe, delicate fructe, palid-violacee, tari, zemoase, cu biberonul lung și amar. „Iartă-mă, Dominic.“ Își lipise gura de lobul urechii lui clăpăuge. „Da, m-am uitat în portofel. Să-ți aflu numele. Iartă-mă, Dominic“, și reluă ritualul, să-l trezească. Apatic, însă, stors, plăpândul Dominic, deloc grăbit să-și recunoască numele, deloc n-avea chef să înlocuiască înlocuitorul, să joace actul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pragul ușii, este Șobolanul! Cumplit la vedere, exact ca un diavol, hăituit și hăituitor. Cu îmbrăcămintea tăvălită, sfâșiată și plină de praf și cu o rană urâtă în creștet, de unde sângele șiroise crâncen către fruntea patibulară, teșită și către urechile clăpăuge, coagulându-se în cruste oribile extinse, de culoarea racilor fierți și răsfierți, în ulei clocotit. În mâna dreaptă, strânge șișul. Bine-nțeles! Și rânjește. "Muștele, muștele, muștele, muștele! Și vulpoiul șorecit..." Iată-l! Dar, pe unde-s rățuștele? clipește Fratele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
erau?) au dus-o pe Bertha pe poarta din dos, la repezeală, ca și cum ar fi vrut să termine cît mai repede. Julius asista la acest asediu al maică-sii. CÎnd Cinthia punea Întrebări, el stătea nemișcat, cu urechile mari și clăpăuge ca niște foi de varză, cu mîinile de-a lungul corpului, călcîiele lipite și vîrfurile picioarelor depărtate ca un soldat În poziție de drepți. Asediul avea loc În camera de baie pe care o folosise tatăl lor. Sticluțele lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Vilma Își acoperi fața eu mîinile. — Am nevoie de ajutorul unui băiat. Julius vorbea ca și cum Învățase totul pe de rost, cuvintele lui erau aproape cu totul lipsite de intonație. Stătea eu mîinile lipite de corp, avea niște urechi mari și clăpăuge și-și aținti ochii asupra lui Rafaelito. — Aha! Atunci e o scamatorie complicată, o scamatorie dublă! Fenomenal! Fantastic! Cum te cheamă, băiețel? — Julius. — Julius ne va dezvălui acum toaaaaată știința lui! Fiți atenți! Acum vine momentul culminant al spectacolului! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
e străinul și, cînd Cecilia spuse din nou că el e puștiul care-i spiona, avu senzația că ei erau copiii și că puștiul era un om mare. În clipa aceea auziră un șuierat și apăru un mucos cu urechile clăpăuge mergînd foarte Încîntat de sine, cu costumul de baie În mînă și cu o expresie care voia să spună că nu văzuse niciodată nimic. Dar după cinci metri totul se duse de rîpă, fiindcă Julius nu găsea cheia, Își vîrÎse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și a început să împartă lumânările. Lua și câte un steguleț și-l petrecea pe după centiroanele flăcăilor, în dreptul cataramei pătrate, cu stema republicii. Altora le înfigea stegulețul sub banderola tricoloră de pe brațe. Unuia, cu o căciulă „Alioșa“, cu urechi mari, clăpăuge, i-a fixat micul tricolor deasupra urechii stângi. Un corist a aprins lumânarea episcopului și apoi lumina s-a întins de la unul la altul, ca în noaptea de Înviere. Se întunecase de-a binelea. Luminile nu se mai aprinseseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mod clar de faptul că Ruffolo se uitase prea mult la televizor În cursul ultimei sale sentințe. Nu-l mai văzuse pe Ruffolo de când depusese mărturie Împotriva lui și-și Închipuia că-l va găsi În mare neschimbat: bine dispus, clăpăug și neatent, aflat Într-o grabă mult prea mare ca să-și mai vadă de propria viață. La unsprezece, ieși pe balcon, ridică ochii spre cer și văzu stelele. Jumătate de oră mai târziu, plecă de acasă, asigurând-o pe Paola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Hai să stăm de vorbă. rusul avea aspectul unui mic șobolan, din cauza staturii mici și a ochilor curioși și scormonitori, palpitând de un foc rece, albastru. Semăna mai degrabă cu un spiriduș sau cu un elf, poate și din cauza urechilor clăpĂuge. mă așteptam din clipă În clipă să scoată o butelcuță de vodcă din care să se alimen- teze, În stilul său direct și lipsit de formalități, dar asta nu se Întâmplă. Hai să intrăm, propuse el Îndată ce am ajuns În fața
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Hai să stăm de vorbă. Rusul avea aspectul unui mic șobolan, din cauza staturii mici și a ochilor curioși și scormonitori, palpitând de un foc rece, albastru. Semăna mai degrabă cu un spiriduș sau cu un elf, poate și din cauza urechilor clăpăuge. mă așteptam din clipă în clipă să scoată o butelcuță de vodcă din care să se alimenteze, în stilul său direct și lipsit de formalități, dar asta nu se întâmplă. Hai să intrăm, propuse el îndată ce am ajuns în fața hotelului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]