95 matches
-
unui copac și ridică ochii spre stele. Un călăreț se apropie și se opri în fața lui. — Prieten sau dușman? strigă Yojiro, sfidându-l cu o lance pe care o folosea drept baston. — Prieten, răspunse omul, descălecând. Doar privindu-i mersul clătinat, Yojiro își dădu seama că era grav rănit. Se îndreptă spre el și-i oferi brațul. — Gyobu! spuse Yojiro, recunoscându-și tovarășul. Ține-te bine! Te sprijin eu. — Tu ești, Yojiro? Unde-i Seniorul Mitsuhide? — În jurul dealului. — Mai e aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ar putea fi recunoscută. Stopul schimbase roșul în verde. Coloana de copii porni, sfios. Zâmbete mici, mânuțe strânse una în alta. O educatoarea îndesată dădu semnalul pentru cântec. Un susur lungit, subțire, pic pic, moale, obosit, anesteziat. Convoi de umbre. Clătinate, somnolente. Irina închise iar ochii, strânse cu violență pleoapele, îi redeschise. Traversă, urcă panta pavată spre parc. Se așeză pe prima bancă, sub o boltă de crengi. Scoase ziarul din poșetă, îl despături. VIAȚA NOASTRĂ. Ziarul Asociației. Titlul mare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fine gura și vorbește. Aștept răspunsuri și revelații, dezvăluirea a numeroase mistere, o rază puternică de lumină strălucind în întuneric. Ar fi trebuit să știu că nu trebuie să contezi pe limbajul verbal ca formă de comunicare mai eficientă decât clătinatul și înclinatul din cap. Lucy a rezistat încercărilor noastre de a smulge ceva de la ea timp de trei zile întregi și, odată ce își îngăduie să vorbească, nici cuvintele nu ne ajută mai mult decât tăcerea ei. Încep prin a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Traian se deșirase incredibil, avea poate un metru și optzeci înălțime. Purta un trening roșu ca flacăra, bluză și pantaloni, în picioare avea bascheți, dar tot aspectul său fizic contrasta cu ținuta asta sportivă. Mâinile, fața îi erau zbârcite, mersul clătinat părea de om bătrân. Doar după ochii lui sticloși îl mai puteai recunoaște. Era efectiv o ruină. Nu numai eu ci și ceilalți care stăteau la coadă la cele două ghișee sau așteptau pe canapele, privind absent prospectele cu profilaxia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un termen-ființă, inventat de mine - cum mărturisește autorul), este, concomitent, referentul, destinatarul, obiectul contemplației, promisiunea Absolutului, proiecția unui ideal de iubire, dincolo de contingent, dincolo de orice atingere impură (Te voi închipui toată numai din miresme: / ca o grădină clătinată de vânt, clătinată / de lumină vei fi, Dorador!), fiindcă, asumându-și atribute biblicpygmalionice, îndrăgostitul are harul de a crea, sub pomul cunoașterii, în același timp, propria damnare, dar și speranța de mântuire (corpul tău, cathedrală în care voi îngenunchea), prin întruchiparea ființei dragi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Reminiscență / Telepatică a / Treimii de zeu / Acest ceva cineva / Care prin poem / Te resoarbe / Pulsatorie / Mușcătură / Sublimă-n / Sărut / Din sâmbure / De sălbăticie - / Din rut, / Orb, divin anacolut (Orgasmul), aducând, pe alocuri, a barbianism: Levitează somn în veghe / De memorie clătinată / Sub nirvanica lor zeghe / Toate au mai fost odată. La fel: Latentul viu, inseminat cum Oul / Și-n vegetal de-asemenea prin semințe / Cuvântul este Număr iar ecoul / Etern în clipa-i numără-n Ființe / Eterna Lumii-n timp Unicitate
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ideal de manifestare a dragostei este, adesea, cuibul aromat de ceară (unul dintre elementele de recurență la nivel lingvistic, din panoplia poetului, atestând învecinarea sacrului cu iubirea), potopit de zăpada paradoxal caldă, traversând sau locuind imperii reci de frunze ori, clătinatul vis, motiv pentru care cea visată este frecvent invocată: Iubito, bruma groasă pe pașii tăi s-a scris...; În sipete te-nchizi cu lacăte o mie, / Iubita mea, cât timp ni s-a luat / Să guvernăm planete și să fie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
37. Nu judecați, și nu veți fi judecați; nu osîndiți, și nu veți fi osîndiți; iertați, și vi se va ierta. 38. Dați, și vi se va da; ba încă, vi se va turna în sîn o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura." 39. Le-a spus și pilda următoare: "Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amîndoi în groapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
cu regularitate de o soție mică și vioaie și de fii înalți, iar înainte de vizite i se făcea o injecție care îl ajuta să vorbească atoateștiutor despre nepoți și lupte pe pariuri cu o voce joasă, înfundată. Schimba cîte un clătinat ușor, negativ cu Thaw, iar într-o zi, cînd rudele lui întîrziară, zise: Ce mai treabă, nu-i așa? — Mda. — Un nemernic, viule. — Cine? — Clark. Thaw se uită în cealaltă direcție și-l văzu pe domnul Clark ținînd capătul cearșafului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de trei zile, Încălzită ușor, apoi se adăuga conținutul plicului și se agita ușor. În zilele următoare, recipientul trebuia ținut lângă o sursă de lumină și căldură; se adăuga regulat apă la temperatura potrivită pentru a compensa evaporarea; amestecul trebuia clătinat ușor pentru a fi oxigenat. Câteva săptămâni mai târziu, În vas mișunau o mulțime de crustacee translucide, la drept vorbind cam scârboase, dar incontestabil vii. Până la urmă, neștiind ce să facă cu ele, Michel le-a aruncat În râul Grand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
înaintea lui. Câtă forță era în piciorușele alea solide! În ritmul ăsta, copilul avea să meargă în curând. Hugo a simțit că ochii încep să i se umezească când și-a imaginat fiul deplasându-se către el, în felul acela clătinat în care merg copiii, cu picioarele crăcănate de parc-ar fi urcat în șa. Și închipuindu-și-l pe Theo vorbind cu el. Ceea ce avea să se întâmple mai devreme sau mai târziu. Haide! Când și-a ridicat fiul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și picioarele Am ieșit din lume ca și cum m-aș fi smuls dintr-un viol 39 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI și în pupilele alcooliștilor care, adunîndu-se în părculeț, ar fi putut confunda pâlpâirile cubului cu niscaiva irizări de lichid clătinat. - Pst, bă jimblă! Mă, Bruță! Cataroiule!... Băi, piele! Ia, belește-ți cepele, mă!... chema prin părculeț, tainic, c-o insistență sâcâitoare, un neica deșirat, pus pe harță, drapat în mijlocul verii într-un raglan putrezit. Deșiratul tremura din toate încheieturile, din cauza
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Alegoria este, în fapt, aplicația semiotică a unei teologii eshatologice a istoriei. Convertirea literei în Duh se aseamănă prefacerii pâinii în Euharistie, fapt care confirmă relația de intimitate între practica exegetică și mistagogia Liturghiei. Pentru a cântări „măsura bună, îndesată, clătinată și cu vârf” a judecății Cuvântului, interpretul trebuie să accepte afilierea la Trupul mistic al Bisericii. Este concluzia asumată și de autorul Deslușirii Tainei. Într-o admirabilă logică hermeneutică dusă până la capăt, discursul profesorului Andrew Louth a primit confirmarea finală
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
se Îngălbenește, bufnițele țipă, lupii urlă cu ochii ațintiți la lună, cîmpul geme, arama rece din turn bate miezul nopții... Strigoimea, sub ochiul marelui Satan, Încinge o horă lingă turnul creștinesc. Din morminte ies sufletele blestemate: „Acum, iată, pe mormînturi, Clătinați, bătuți de vînturi, Toți strigoii s-au lăsat. Așezați Într-un rond mare, Adînciți În Întristare, Pe secriu-și fiecare Oasele-și a rezemat.” Strigoii sînt foștii despoți, vînzători de țară, demnitari lacomi... Glasul ceresc intervine și pune capăt adunării
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la iveală un căpșor care, pe jumătate orb, adulmecă aerul. Se aplecă atât cât putu peste gard și lăsă ghemotocul să cadă. Apoi privi cum dintr-însul ies niște proptele firave și lăbuțele de cățel o pornesc, cu un mers clătinat, spre pragul ușii și se încovrigă, scâncind, pe covorașul de la intrare. În acest fel, povestea noastră se reînfiripă, chiar înainte să fi început. Și tot din acest motiv, bărbatul își trase gluga pe cap și își urmă calea. Se oprea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a născut în februarie 1885, ziua am uitat-o, e ușor totuși de găsit. Merge deci spre cincizeci și cinci de ani, arătând cu toate astea ceva mai bătrân, din cauza mustății aproape albe. Mersul îi e dimpotrivă dârz, puțin cam clătinat, statura zveltă și părul gros și mai puțin vrâstat cu alb. Joacă popice și ping-pong. N-am auzit vreodată să fie bolnav, în ciuda feței palide și scobite în obraji. E așa de prudent în toate, încît nu l-am surprins
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
atinse căile limfatice din profunzime. Acestea nu puteau fi operate înainte)398. Această replică nerostită a medicului comunică, de fapt, compasiunea pentru bolnav și exprimă, în același timp, un sentiment de neputință, detectabil, în afara discursului, în zâmbetul trist și în clătinatul capului. Hotărârea lui Efrem privind refuzul operației, comunicată de replicile directe, nu mai apare la fel de neclintită în urma accesului la discursul interior: (El îi cerea să-l externeze, dar, de fapt, mai spera încă s-o audă spunând: "Ai înnebunit, Podduev
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
o mobilă nouă... o perdea... o haină... un covor... care, oricît ar părea de neînsemnate, au rostul lor, reface, consolidează. Credeți-mă! (cei doi l-au ascultat țintuiți, fascinați parcă; se privesc unul pe altul, adevărul la care ajunseseră pare clătinat; El n plusează) Ascultați-mă, ați trecut printr-un moment greu, dar există șansa de a fi depășit. N-are rost să gîndiți altfel. (după o mică pauză) Nici nu se poate altfel. Ea 2: (mai dezechilibrată de discursul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
sar din mine/ am casă la aeroport/ beau aer mănânc aer sunt singur ocolit/ ca stâlpii cu emblema cap de mort// nevastă-mea viața își scutură de mine covoarele/ a devenit obișnuință, cu ochi pe jumătate/ închiși călătoresc prin mine clătinat/ compartiment cu păsări mari electrizate// doarme pământul cu genunchii la gură/ sub trista subțire cămașă de brumă/ beau aer mănânc aer sunt singur ocolit/ paznicul lumii la recolta postumă". Autosuficiența, captivitatea într-un fel de perfecțiune bizară, tristețea irepresibilă cauzată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-i salveze. Surprinzător, nici chiar imperturbabila Ortansa nu rezistă momentului pieziș. Nu ridică ochii de pe broderiile feței de masă, își înfășoară degetele lungi prin franjurile groase, le sucește, le dă drumul, iar le apucă, le trece de pe stânga pe dreapta. Clătinată, s-ar zice, până și redutabila doamnă, de tăcerea care se tot întunecă și se coboară, straturi când grele, insuportabile, când iar ușoare, ușoare, lame de cuțit, ușoare, lungi, lungi și subțiri și până în adânc, în adânc. Bătrânul Johann Caspar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
roșie se ridică până sus și mai sus, geanta pendula pendula, tocurile tic-tac-toc zglobii, ca un râs de copil, ah, râsul acela al împreunării. Bronzată, proaspătă, întinerită, fantoma molaticei miercuri în fața împiedicatului cu bila rasă, gâfâind, împleticit în propriile picioare, clătinat, gata să cadă, îndoindu-se, deliciul galeriei ! În urma Colombinei ! Neapărat s-o ajungă, s-o depășească, să-l depășească și pe taciturnul coleg. Vornicu cu câțiva pași în față. Ea venea în urma lui destul de repede, tic-tac-toc, tactoc-toctoc, greu să-i
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dintr-o legătură un smoc de câlți și-l dădu soldatului: - Pune-ți câlții în urechi și acoperă-te cu pătura. Culcă-te cu fața în jos și învelește-ți capul. Intrară repede și se trântiră la pământ în cortul clătinat, pe care-l ținură cu trupurile lor, culcîndu-se peste colțurile pânzei și așa nărăvită să se smulgă de sub ei. Vântul amestecat cu nisip pătrundea peste tot. Abia mai puteau să respire. Vântul de flacără și nisip era răsuflarea morții, care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spre recepție. — Bună ziua, spuse, zvâcnind de parcă avea pureci. Trebuie să vorbesc cu detectivul cu nume biblic. Ofițerul de serviciu i-l arătă pe Logan. — Eroul biblic e-acolo. Omul păși hotărât peste podeaua acoperită cu linoleum, cu pasul numai puțin clătinat din cauza a câte whisky-uri va fi băut ca să-și facă destul curaj să ajungă acolo. — Tu ești Detectivul Biblic? Întrebă el cu o voce vibrantă și doar puțin confuză. Împotriva voinței, Logan admise că el era. Bărbatul se Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
te refuz!“ și râse cu gura până la urechi, râseră și Livia și Manlio, care acum țopăia în spatele meu, căutând complicitatea unei mititele cu privirea rătăcită. Am cuprins talia groasă a Raffaellei și am tras-o după mine într-un duet clătinat. Ea se împiedica în caftanul prea lung, burta-i grasă gâlgâia lipită de a mea când o catapultam în mulțime. Să dansăm, Raffaella. Să dansăm. Peste câțiva ani burta ta va fi sub mâinile mele o halcă de carne izolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
culoare închisă, doamnele în rochii de seară, cu scânteieri discrete pe mâini și în decolteu. Tata și-a făcut într-o dimineață apariția la școală, în pauza mare, a străbătut cu pași mari culoarul cu mersul lui greu, acum ușor clătinat. Era nevoit să-și retragă băiatul de la școală pentru două săptămâni, pentru că pleca împreună cu familia pe munte. Și eu mi-am împachetat lucrurile de școală, mi-am lăsat în urmă clasa renovată și pe colegii mei, cu conștiința perfect împăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]