599 matches
-
din memoriile lui Constantin Argetoianu. Era lipsit de voință, incapabil de hotărâri ferme, se vorbea că ar fi avut și patima băuturii. Altfel, își manifesta interesul față de țărănime (în refugiu la Bicaz, se duce, fără să știe nimeni, la o clacă de despănușat porumb), față de vechea cultură și cântecele populare românești, cerându-i învățatului bibliotecar al Curții să-l ajute în descifrarea inscripțiilor de pe zidurile bisericilor, așa cum îl solicita să-i corecteze discursurile, uneori, să le și redacteze. Regina Maria se
Jurnalul unui cărturar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12133_a_13458]
-
Când cerul era albastru în lumina soarelui, Iar vântul îmi mângâia chipul de copil, mereu... Mi-e dor de horele ce se-nvârteau duminica pe toloacă, De bucuria fetelor cu busuioc la urechi, De omenia oamenilor veniți să ajute la clacă, Ce știau să-și împartă plăcintele și vinul cel vechi... Mi-e dor de somnul tihnit pe un țol sub un nuc, De mirosul ierbii abia cosită de bunicul cel blând, De cântecul mierlei ce se-ntrece-n cântec c-
ÎNVĂȚ SĂ NU-MI FIE DOR de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383488_a_384817]
-
puteau să contribuie nemijlocit, să facă tot posibilul pentru implementarea legii respective ce urmează să ne protejeze graiul matern. Or, demult e timpul să demonstreze prin fapte concrete cât de mult își iubesc Limba și Neamul. Mai puțină vorbărie de clacă, laudă, aflare la Strasbourg, și mai multă acțiune până nu e târziu de tot, până când limba română n-a devenit „limbă străină”, ca obiect de studiu, în școlile noastre românești ce treptat sunt ucrainizate. Cum rămâne atunci cu respectarea și
ATUNCI O NAŢIUNE SE APROPIE DE MOARTE, CÂND ÎNCEPE A FI SURDĂ LA GLASUL LIBERTĂŢII [Corola-blog/BlogPost/93370_a_94662]
-
toba surd În coșciug, ca atunci cînd puștoaicelor, după Îmbrățișări amoroase, li se Înfundă urechea de bătăile repezi ale inimii. La Început florile fură azvîrlite una cîte una, apoi În buchete, apoi jerbele trimise din mînă-n mînă, ca la o clacă de flori, de la capelă pînă-n zona cimitirului săracilor, unde brusc se răreau crucile și unde lespezile de granit și monumentele de bronz luau locul Însemnelor de piatră și al crucilor de lemn putred. Și nimeni nu va ști vreodată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
întregit conținutul cărții, amintim pe Gheorghe (Ghiță) Boghiu și soția sa, Niculina Boghiu, de la Gheorghe Antip (81 de ani), de la Ioana Lungu, de la mai tinerii Cristina și Vasile Boghiu din Slobozia - Filipeni, de la familia Maria și Mircea Ignătescu (despre dansuri, clacă, nuntă, botez, horă, strigături, costum popular, nume de locuri și oameni), care, cu multă amabilitate, m-au găzduit, cât timp am făcut investigații în Lunca și Fruntești. Cu vărul Mircea Ignătescu am mers în Lunca pe la oamenii bătrâni: Romedea Gheorghe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
aveau vii și livezi, grădini de legume, pe lângă țarini, aveau acces la apă și la imașurile satului (toloaca satului), aveau fâneață și izlaz. Pentru tot pământul aflat în folosința țăranului clăcaș, acesta era dator cu un număr de zile de clacă, cu zeciuiala din produse, cu zile de reparat (meremet) la iazuri, mori, curtea boierească, cu alte daruri și corvezi. în satele de răzeși, țăranii aveau loturi proprii, dar stăpâneau și în devălmășie (pădurea, izlazul, apele), situație care s-a menținut
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cuprins în reglementarea raporturilor dintre boieri și săteni, dat de Constantin Mavrocordat în 1749, prin care boierul avea dreptul la a zecea parte din produsele gospodăriei țărănești. Pe lângă zeciuială, s-au impus pentru fiecare cap de familie 12 zile de clacă pe an. Obștea Filipeni liberă a ajuns, prin vânzarea ocinilor răzășești, obște dependentă de boierii din familia Rosetti. Cel care și-a vândut ocina putea rămâne în sat, pe aceeași delniță, dar trebuia să dea zeciuială și să facă munca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
an. Obștea Filipeni liberă a ajuns, prin vânzarea ocinilor răzășești, obște dependentă de boierii din familia Rosetti. Cel care și-a vândut ocina putea rămâne în sat, pe aceeași delniță, dar trebuia să dea zeciuială și să facă munca de clacă pe moșia boierului. Vechile familii proprietare din Filipeni s-au pierdut, au plecat în alte răzeșii sau au căutat loc de așezare în altă parte, pe altă moșie, satul Filipeni a rămas, s-a „umplut” cu oameni veniți din alte
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din fostul ținut al Tecuciului, a fost colonizată cu bejenari bucovineni, la fel ca satul Lunca. Toți cei care se așezau pe moșie boierească sau mănăstirească, uneori chiar răzășească, ca să se hrănească de pe acea moșie, erau datori proprietarilor cu zeciuiala, claca, alte dări și plocoane, după obiceiul vechi, înscris în legile secolului XVIII-lea și al XIX-lea. în Slobozia - Filipeni s-au așezat cei sărăciți, lipsiți de mijloace de trai, care căutau un loc de așezare. Indiferent de unde erau veniți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nume de familie după introducerea, în 1864, a Registrelor de Stare Civilă. Toate familiile birnice care au locuit pe moșia Filipeni erau lipsite de pământ propriu; primeau pământ în folosință de la boier, pentru care plăteau zeciuiala și prestau zile de clacă. Chiar după înfăptuirea reformelor agrare din 1864, 1921 și 1945, lipsa de pământ s-a făcut permanent simțită, încât familii întregi erau nevoite să lucreze cu ziua pe moșia boierească și, când n-au mai fost moșiile boierești, lucrau cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
liuzilor” (un recensământ al birnicilor) din 1803, Frunteștii să fie înscris ca sat al banului Ștefan Roset, sat de clăcași, așa cum se arată și în harta publicată tot atunci. Toate încercările boierilor Rosetti de a-i supune pe răzeși la clacă și a le lua părțile de moșie, s-au lovit de împotrivirea răzeșilor care, sărăciți, împovărați de datorii, își mai păstrează statutul social, vechea mândrie și demnitate răzășească, de om liber și proprietar. Vechile familii răzășești aflate în actele de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai mare parte, austriecii și-au inut promisiunile , numai că toată dezvoltarea economică și culturală a Bucovinei nu s-a făcut în interesul populației românești care a fost maghiarizată, supus 74 brutalității funcționarilor, impozitelor, legilor străine, corvezilor și muncilor de clacă. Asupra Bucovinei s-au abătut valuri de străini germani, evrei, polonezi, mulți, foarte mulți ruteni-ucraineni care, până la urmă, au schimbat compoziția etnică a provinciei, românii reprezentând în 1910 doar 34% din întreaga populație, iar în partea de nord, care acum
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dintre bejenarii ardeleni în Bucovina și pe alții să treacă peste „Cordon” în Moldova, acolo unde era mai multă libertate și un trai mai bun. Acești bejenari aveau întipărită în suflet imaginea unei țări românești primitoare, cu zile puține de clacă, cu dări mai mici, fapt exprimat și în cântecul popular: „La Moldova-i mult mai bine, / Cine merge nu mai vine”, din zona Năsăudului și Someșului. Cauza imediată a bejeniei spre Moldova a fost cerința autorităților ca întreaga populație a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
II-lea Ghica în 1766. Pentru locul ocupat cu gospodăria, grădina, toloaca satului, apoi pentru plantațiile de pomi și de vie, țăranul clăcaș nu datora nimică boierului; prețul pentru acestea era cuprins în situația de dependență și în munca de clacă. Primele înjghebări făcute cu ce aveau la îndemână - lemnul de salcie și coaja - cu greu pot fi numite case, locuințe, erau mai mult adăposturi, colibe și bordeie răspândite prin pădure, deoarece plana frica de a nu fi descoperiți și trimiși
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
domnească a lui Petru Vv. Șchiopul și se referă la toți cei care vor veni să se așeze pe moșia Lunca Mare dată de Petre Vv. lui Bucioc. Inițial, numai vecinii mănăstirilor erau datori cu efectuarea muncilor, a zilelor de clacă, la câmp, la coasă, la săpat iazuri, la mori, acareturi, la pază și la reparații, cei de pe moșia boierească au fost mai târziu impuși la zile de robotă, deoarece se pornea de la ideea că pământul este făcut [de Dumnezeu!] pentru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
roada câmpului. Cea mai veche legiuire scrisă din Moldova, Pravila lui Vasile Lupu, arată că „să nu se ia mai mult de a zecea” parte din produse de către proprietar de la țăranul așezat pe moșie, fără să vorbească de zile de clacă. șăranul așezat pe moșia domnească, mănăstirească sau răzășească avea dreptul la casă și grădină, pământ de arătură și fânaț, putea planta vie și livezi cu pomi, și tot ce obținea prin efort propriu devenea ocina sa pe care o putea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vânzare, cedare pentru a scăpa de o pedeapsă, donare silită etc.), puteau rămâne în sat pe moșia și ocina asupra căreia nu mai avea decât dreptul de folosință pentru care plătea zeciuiala și, mai târziu, făcea și 6 zile de clacă. În această situație trebuie să fi fost răzeșii din Filipeni care și-au vândut părțile de moșie și unii răzeși din Fruntești care și-au vândut părțile de ocină boierilor Rosetti. Erau și cazuri în care noul proprietar alunga de pe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vândut părțile de ocină boierilor Rosetti. Erau și cazuri în care noul proprietar alunga de pe moșie pe vechiul proprietar, ajuns în situația de țăran dependent. Dacă se așezau pe moșia mănăstirească, țăranii care nu erau vecini, făceau 12 zile de clacă și dădeau dijma (a zecea parte din produse). În cadrul unei economii predominant pastorală, dijma din fân era mai importantă decât cea din cereale, care se va impune mai târziu, când cerealele au fost cerute pe piața externă. Tot din categoria
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-lea, documentele vorbescă despre o categorie aparte de săteni, numiți poslușnici, care erau scutiți de birul către stat și îndatoririle către domnie, pentru care lucrau și slujeau mănăstirile, la pază, la vii, la mori. Erau datori mănăstirii cu zile de clacă al căror număr pe an era fixat de stareț. Poslușnicii par a fi o forță de muncă specializată, calificată, altfel mănăstirile aveau atât țărani, vecini, clăcași, cât și robi. „Poslușnicii” boierilor au luat numele de scutelnici, dar și unii și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
reglementează pentru o perioadă mai lungă de timp raporturile proprietar-țăran clăcaș este „Așezământul pentru boierescă din 1 ianuarie 1766, al lui Grigore Ghica al II-lea. În 15 articole „așezământul” stabilește îndatoririle locuitorilor de pe moșiile boierești, mănăstirești și răzășești, fixând claca la 12 zile pe an, repartizate astfel: 4 zile primăvara, 4 vara și 4 toamna. Clăcașii erau datori stăpânilor proprietari cu zeciuiala din toate, inclusiv din grădinile de legume, dacă produceau pentru piață. Acest așezământ al lui Grigore Ghica al
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ocupe locă de casă, de grădină, să planteze pomi și vie și, atunci când și-au construit „casele”, au defrișat locul și au folosit lemnul. Unii locuitori au ocupat și îngrădit mai mult loc, fără să fie impus la zile de clacă suplimentare. Pentru vite primeau locă de păscătoare și locă de cosire, iar pentru arătură, primea de la proprietar atât pământ cât putea lucra, de pe care plătea zeciuiala. Documentele de cancelarie, dar și cele particulare, de moștenire, de vânzare, abundă în mărturii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dependenței țăranilor față de boieri, creșterea dărilor, în condițiile în care producția agricolă este destinată pieței sau devine materie primă pentru obținerea alcoolului. Creșterea gradului de exploatare a forței de muncă din agricultură (numai capul familiei era scos la muncă, la clăci, nici femeia, nici copiii trecuți de 18 ani nu erau scoși la robot) s-ar datora introducerii sistemului arendășiei și fabricării rachiului, horincii, în velnițe („fabrici” de spirt). Și arendașii și fabricanții de horincă erau, după cum se spune, evrei, veniți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
capitalist, ceea ce s-a și realizat prin Regulamentul Organic, aplicat în Moldova începând cu anul 1832, prin care boierul devenea proprietar pe 1/3 din moșie, fără să mai fie și stăpân de sat. Prin Regulamentul Organic, numărul zilelor de clacă au crescut, acceptându-se dependența țăranului față de proprietar, chiar dacă îl obligă pe proprietar să pună la dispoziția țăranului 2/3 din moșie. De la aplicarea Regulamentului Organică până la reforma agrară realizată în 1864 sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, au fost
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
1848 n-a vorbit în Moldova decât de „grabnica îmbunătățire a situației țăranilor clăcași”, iar Așezământul lui Grigore Alexandru Ghica din 1851 recunoștea dreptul țăranului asupra casei, curții și grădinii - 10 prăjini - pentru care nu era dator cu dijmă și clacă. Pentru folosință primea 1,5 fălci de arătură, 40 de prăjini de fâneață și 40 prăjini de cositură și, peste acestea, și se acorda suplimentar pentru fiecare pereche de boi sau cai „un sprijin”. Așezământul din 1851 intitulat „pentru reciprocile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pereche de boi sau cai „un sprijin”. Așezământul din 1851 intitulat „pentru reciprocile drepturi și îndatoriri ale proprietarului și lucrătorului pământului” recunoaște dreptul de proprietar deplin al boierului, iar săteanul este considerat „chiriaș”. Pentru pământul primit prestează 22 zile de clacă și dă zeciuiala din cereale, iar pentru fânațuri una din cinci. Se recunoaște dreptul țăranului chiriaș de a se muta pe altă moșie după interesul și folosul lui, iar proprietarul avea dreptul s încredințeze moșia cui i-ar conveni mai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]