69 matches
-
frecventat/ tocmai când eram în plină/ nevroză”), destin și stil deopotrivă. Boala, de asemenea, este cea care îi dă dreptul poetei la discurs și la „confesiune inclementă”, care, cum observă cineva, sună uneori a denunț de sine, dar și a clamare a nonculpabilității („suntbătrână. suntinocentă. sunt autistă,/ sunt mai bolnavă decât un îndrăgostit/ în preajma sinuciderii”) și tot boala, exprimarea dinlăuntrul ei, ar cauționa autenticitatea mărturiilor existențiale. Pe lângă o anumită gratuitate a formulei estetice, venită dintr-o disponibilitate „sans ravages” a eului
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
și-au dat seama că el era, în ciuda declarațiilor, un indiferent mult prea încăpător. Mulți prieteni, poeți, roiau ca niște sateliți în jurul său. Dar eu știam că ei cu toții se învârteau înșelați că în jurul unui astru de gheață sub focul clamărilor impecabile poeticești. Am mai scris întâmplarea. Ne întorceam vreo cinci-șase înși de la Vaslui, Huși... Pe la Buzău, ieșisem pe coridorul trenului și stăteam rezemat de fereastră deschisă a vagonului lăsând să mă bată vântul... Perdelele fâlfâia de curent. Era zgomot mare
Momente cu Nichita by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6549_a_7874]
-
exlcusive ale muzicii planetare, cum sunt Theatre des Champs- Elisees - Paris, Carnegie Hall - New York, Victoria Hall - Geneva, Conzertgebouw - Amsterdam, Suntory Hall - Tokio, Wigmore Hall - Londra, Salle Palau - Barcelona și altele. Titlurile volumelor sale în care expune teoria sa muzicală în clamarea rezonanței și seriile de CD-uri cu interpretările sale au fost și sunt primite cu nedisimulată admirație și cu înaltă considerație. În anul 2006, pentru ansamblul creației sale Elisabeth Sombard a fost distinsă de guvernul francez cu gradul de Chevalier
Recitalul pianistei Elisabeth Sombart by Mircea ?TEF?NESCU () [Corola-journal/Journalistic/84259_a_85584]
-
atît la data deschiderii, cît și după aceea, în intervalul de vizitare. Și acest fapt nu se datorează doar împrejurărilor exterioare amintite deja, ci și, dacă nu chiar în primul rînd, organizatorilor înșiși a căror miză nu a fost ofensiva, clamarea stridentă a propriei lor prezențe, ci integrarea discretă, poate chiar puțin prea sfioasă, în oferta culturală a momentului. în pofida acestei surdine, atît de puțin obișnuite în asemenea situații, expoziția de la Palatul Parlamentului are toate calitățile unui autentic eveniment artistic, atît
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17026_a_18351]
-
Cîntarea României. Elogiul ipocrit al ,,puterii de creație a poporului", localizarea acesteia în oricare altă parte, însă în nici un caz în spațiul profesionist, cu alte cuvinte contrapunerea talentului frust, vopsit strident etnic și ideologic, muncii de creație calificate și sistematice, clamarea unicității, a programului genetic irepetabil și transformarea tuturor acestora în succese politice majore, iată un element de continuitate greu de contestat. Acestui oportunism demagogic și ridicol i se mai adaugă astăzi și cîteva elemente mult mai grave care au contaminat
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
contextul strict al deschiderii, cît și după aceea, în intervalul de vizitare. Iar acest fapt nu se datora doar împrejurărilor exterioare amintite deja, ci și, dacă nu chiar în primul rînd, organizatorilor înșiși, a căror miză nu a fost ofensiva, clamarea stridentă a propriei lor prezențe, ci integrarea discretă, poate chiar puțin prea sfioasă, în oferta culturală a momentului și în geografia mai largă a fenomenului. În pofida acestei surdine, atît de puțin obișnuite în asemenea situații, expoziția avea toate calitățile unui
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11374_a_12699]
-
Gabriel Onțeluș Dacă soțietatea este un trup, simtimentul poeziei și al meșteșugurilor este sufletul care îl însuflețește și îl înnobilează". Afirmația datează din 1832 și a fost făcută de I. Heliade-Rădulescu în articolul programatic Pentru poezie, publicat în "Curierul românesc". Clamarea unei relații de tip simbiotic între țesutul social și sensibilitatea poetică reprezintă una dintre numeroasele și fascinantele iluzii ale pașoptismului literar. Epoca respectivă se definește, de altfel, în contextul istoriei literaturii române, ca o perioadă a entuziasmului vizionar, necesarmente impus
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
există un Chopin pasional, cu aplecare pentru tragicul declamatoriu. A avut relieful dramatic cel mai intens. Că și Scherzo-ul în Și bemol minor, op. 31, unic supliment, fantastic în concepție și efecte de regie: contraste de registre, abisul și clamarea într-un spațiu înalt. Pianul simplu și - deja - pianul orchestră. Cum se va cânta la pian peste 100 de ani? , acum în curs de desfășurare este, la noi, o experiență niciodată trăită în ultimii 50 de ani. Fără urmă de
Festivalul International "Chopin" by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/17454_a_18779]
-
să presupunem și că rom. tare vine din lat. talis „astfel de, așa“, chiar dacă, din punctul de vedere al sensului, nu există concordanță între latină și română. Se pot da și alte exemple, de felul lat. clavis > rom. cheie, lat. clamare > rom. (a) chema, lat. includere > rom. (a) închide, lat. auric(u)la > rom. ureche, lat. genuc(u)lum > rom. genunchi, perechi de cuvinte din care se vede că grupul cl din latină a devenit che, chi în română, după ce a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
show-uri, agresive și indecente, ce invadează intimitatea sufletului telespectatorului, înveninându-l și punându-i sare pe rănile deschise. Din păcate, românii, în mare parte asistați social, au devenit un popor de audiență TV, pe care se fac experimente de clamare a jocurilor de culise, de către indivizi conflictuali ce ies în spațiul public, colportând pătimaș malversațiuni impardonabile într-un simulacru impus de interesul politic, vânzându-și sufletul diavolului. E regretabil săți aduci aminte de clipele de fericire în sărăcie, suferință și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
p. 70). Cel mai adesea, Petronius comentează evenimentele petrecute sub ochii lui și le anticipează consecințele. Îi lămurește astfel lui Quintus semnificația strigătelor plebei drept ecoul politic, măsura popularității (I, p. 42) și atrage atenția spectatorilor asupra primejdiei ascunse sub clamarea numelui lui Brutus (posteritate, tu știi că așa se scandează numele marilor călăi... - III, p. 79). După executarea tinerilor complotiști, meditează asupra sfârșitului lor decis de muritori sau de cei de sus : Oamenii, substituindu-se zeilor, spun că s-a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dispărut între timp și scena, acum se preferă cubul negru în care sunt introduși, la grămadă, actorii și spectatorii), să cauți o ieșire logică din situație și să ți-o iei. Cea mai bună reacție e să intri în această clamare a unui drept, estetic cel puțin, la diferență. Adică să o iei de la viață așa cum o fac Petr în Povestiri despre nebunia... (la Piatra Neamț), Hans în And Bjork, of course... (la Ploiești) și Petronel în De mână (la Sfântu Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Și te simți Împăcat? - Nu. Dar suntem singurii care mai putem face dreptate, cîtă a mai rămas. Ce-ar fi fost și fără noi? Aplicăm legile, dar cînd ele sunt strîmbe cei mai mulți dintre noi, ajutați de un curaj neadus la clamare, le aplicăm forțînd interpretări În lumina principiilor Învățate la facultate, ce ne ajută a ne face că nu le Înțelegem rostul voit deviat sau abscons. - Dar În felul acesta, chiar fără voie, ajutați Întunericul și demagogia, iar tu, care crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
creier contribuie la apariția unor trăiri mistice. Ceea ce pune problema unei contextualizări a trăirilor religioase în funcție de chimismul cerebral, ridicând întrebarea legăturii acestei zone cu transcendența. * Una din modalitățile posibile de a argumenta utilitatea unui anumit tip de cercetare o constituie clamarea faptului că problema în discuție încă nu a reușit să fie rezolvată, ceea ce ar deschide terenul liber pentru întreaga construcție teoretică ce și-a găsit în această pretenție începutul. Lucrul acesta este cu atât mai evident în teoriile privind filosofia
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
folosind o mai veche expresie) nu sunt destul de înțelepți pentru a se îndoi. Îndoiala presupune deja spirit critic, discernământ. Desigur, o putere ce se îndoiește mereu e aproape un nonsens. Dar ea poate profita, când e destul de inteligentă, de îndoielile, clamările, contestațiile emise de cărturari. "În problemele vieții publice, ale vieții publice care interesează cultura și salvgardarea esențelor ei în fața opacității, a ireceptivității, a incompetenței și lașității, opina Alexandru Paleologu într-un interviu memorabil, strategia intransigenței trebuie să fie lucidă, rațională
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
spune limpede, însă e de presupus că li se pretind răspunsuri precise, definitive, la atâtea întrebări ce agită lumea noastră, aducându-i parcă noi îndoieli și neliniști. Sunt clipe în viața unui neam când tăcerea impune mai mult decât stridența clamării colective. Trebuie să se facă de aceea o distincție cât mai netă între discursul istoric, menit a stabili adevărul, și discursul puterii, interesat a întreține o notă de echivoc din care să se profite politic. Discursul istoric, mai ales în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
astfel auzi întreaga emisiune matinală de știri de la Europa Liberă prin ferestrele deschise ale tuturor caselor pe lângă care trecea. Se putea chiar crede că toată lumea se săturase de Ceaușescu și de aiurelile lui, din ce în ce mai staliniste, din ce în ce mai zgomotoase, mai ales în clamarea temelor naționaliste care îi aduseseră cândva popularitatea. La începutul lui noiembrie, în Piața Amzei, la Gara de Nord, în Piața Matache, apărea un manifest, intitulat Luneta, și revendicat de Frontul Democrat Român, o organizație până atunci necunoscută. Autorul acțiunii era tipograful Valentin
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
afle iar în distinsa familie europeană. Mintea românului... Mai știi! E-adevărat, a mai existat cîndva, în conduita unui mare partid istoric, sloganul "prin noi înșine", dar... dar... ce diferență colosală între prudența de-atunci, firească, în abordarea Occidentului și clamarea autarhiei de sorginte naționalist-comunistă! Ca monedă forte în propaganda internă. De altfel monedă calpă, pentru că, atît în cincizeci de ani de comunism, cît și în formele de comunism rezidual de după 1989, opțiunea de fapt pentru soluțiile colectivist-dezastruoase ale Răsăritului nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
află angajat într-o acerbă bătălie, a cărei miză stă în înfruntarea polemică a realului, depășirea și „răscumpărarea” condiției umane impure, animat fiind de o mistică profană, denudată stilistic de orice retorică de triumfalism al revelației sau, din contra, de clamare a eșecului dureros: expediția e mereu dură, poetul știe că drumul ei nu se termină niciodată, dar important pentru el este să se afle pe cale. Expresia cea mai concludentă a acestei căutări crâncene, febrile și totodată de o foarte sobră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]