439 matches
-
de 5 milioane de exemplare, în 49 de limbi diferite. În România a fost răspândită în timpul comunismului, în ciuda lipsei de libertate. Ca și în Cehia, a fost reprodusă cu mașina de scris și paginile treceau din mână în mână,în clandestinitate. Era hrană spirituală pentru vremuri grele din punct de vedere religios. Mai târziu, în ani '70 s-a, publicat în Italia și s-a mai distribuit între români. Pedro Rodríguez a publicat în 2002 o ediție istorico-critică a "Drumului", în
Drum (carte) () [Corola-website/Science/330648_a_331977]
-
articole precedente nu deroga la cele prescrise prin articolul 1858, în ultimul său alineat. Articolul 1862 Dacă viciul posesiunii consista în discontinuitatea, în interuptiunea sau în precaritatea să, oricine are interes ca să nu fie prescripția împlinită îl poate opune. Dacă clandestinitatea și tulburarea posesiunii sunt vicii numai relative și nu pot fi, prin urmare, opuse decât numai de cei în privința cărora posesiunea a avut asemenea caracter. Capitolul 3 Despre cauzele care întrerup sau care suspenda cursul prescripției Secțiunea I Despre cauzele
EUR-Lex () [Corola-website/Law/132342_a_133671]
-
-l închidea se auzea radioul din vecini”", afirmă Alexandru Solomon, regizorul filmului "Războiul undelor" . Neculai Constantin Munteanu mărturisește însă dificultatea situației în care se afla pe atunci: Rare sunt vocile din istoria radioului românesc care au reușit, în condiții de clandestinitate, să aibă un asemenea ecou și să se întipărească atât de bine și de durabil în auzul ascultătorilor. Ulterior Neculai Constantin Munteanu va deveni un model de curaj jurnalistic, consecvență profesională și rectitudine morală pentru mulți din viitorii oameni de
Neculai Constantin Munteanu () [Corola-website/Science/306708_a_308037]
-
(n. 5 iunie 1912, Teleac, Comitatul Mureș-Turda - d. 22 mai 2002, Târgu Mureș) a fost un episcop român unit, deținut politic. În anul 1984 a fost ales în clandestinitate la conducerea Bisericii Române Unite cu Roma, recunoscut oficial de autoritățile române în mai 1990. În anul 1991 a fost numit cardinal de către papa Ioan Paul al II-lea. Ulterior a fost ales membru de onoare al Academiei Române (1992). s-
Alexandru Todea () [Corola-website/Science/298820_a_300149]
-
prima fază trei consacrări episcopale fără acordul autorităților comuniste: la 30 noiembrie 1948 a fost hirotonit episcop preotul Ioan Ploscaru de la Lugoj, în 6 martie 1949 preotul Ioan Dragomir de la Baia Mare, iar în 19 noiembrie 1950 a fost consacrat în clandestinitate Alexandru Todea. În condițiile în care toți episcopii greco-catolici din România erau arestați, inclusiv Ioan Ploscaru și Ioan Dragomir, consacrarea episcopală a lui Alexandru Todea a fost săvârșită de episcopul romano-catolic Iosif Schubert, în capela-baptisteriu a Catedralei „Sf. Iosif” din
Alexandru Todea () [Corola-website/Science/298820_a_300149]
-
bine. Yugo își dă seama că ecuațiile sunt greșite, iar Hari Seldon deduce că Wanda i-a citit cumva mintea lui Yugo. El dezvoltă astfel ideea unei a doua Fundații, a cărei tărie va consta în puterea sa telepatică și clandestinitatea sa. continuă să-și dezvolte abilitățile mentale de-a lungul întregii sale vieți. Ea reușește să influențeze un martor când Hari Seldon este judecat pentru atacarea cuiva „fără a fi provocat”. Seldon o convinge să găsească alți oameni cu abilități
Wanda Seldon () [Corola-website/Science/329142_a_330471]
-
Totuși, batenburgerii lui Jan van Batenburg au păstrat curentul milenist violent de anabaptism manifestat la Münster. Aceștia erau poligami și credeau că violența era justificată împotriva oricui nu făcea parte din secta lor. Nu surprinzător, mișcarea lor a căzut în clandestinitate după suprimarea revoltei din Münster, membrii prezentându-se în mod oficial drept catolici sau luterani, după caz. Pentru anabaptiștii ce se opuneau utilizării forței, a devenit de importanță majoră să se delimiteze de rebelii din Münster. Mulți anabaptiști non-rezistenți și-
Revolta din Münster () [Corola-website/Science/303659_a_304988]
-
politicile sovietice se aflau învățătorii, profesorii, doctorii, preoții, avocații, foștii polițiști și jandarmi și cadre active ale armatei regale române, proprietarii de pământ (atât moșierii cât și culacii), membrii partidelor politice, (inclusiv membrii Partidului Comunist Român aflat până în 1944 în clandestinitate), ca și oricine își exprimase orice fel de disidență, practic marea majoritate a populației cu o educație înaltă, purtătoare a culturii române. Dar opresiunea sovietică a vizat în egală măsură și mii de ucraineni, ruși, evrei din regiune. În Bucovina
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
țineau legătura cu Frăția era viitorul președinte al Egiptului, Anwar Sadat. Frăția a fost acuzată de atentatul la viața președintelui Gamal Abdel Nasser în 1954, rezultatul fiind interzicerea ei, mulți membri fiind închiși și torturați. Frăția a continuat lupta din clandestinitate. În 1966 Sayyid Qutb, un ideolog de seamă al mișcării, a fost executat fiind acuzat că ar fi plănuit să-l asasineze pe președintele Egiptului. În urma deschiderii persecuției împotriva membrilor Frăției Musulmane de către Gamal Abd al-Nasser, devenit din ce în ce mai puternic se
Frăția Musulmană () [Corola-website/Science/322073_a_323402]
-
Destinul acestei confrerii mistice este, de asemenea, inseparabil de cel al corpului de armată al ienicerilor și de rolul pe care l-a avut în colonizarea și islamizarea Balcanilor de către Imperiul Otoman. Ordinul a intrat de mai multe ori în clandestinitate fiind interzis definitiv în Turcia, în 1925, odată cu instalarea regimului republican. Acest ordin își revedincă numele de la întemeietorul său Ḥăğğ Bektaš Walī (Hăcɪ Bektaš Velī) sfânt care, conform tradiției hagiografice ar fi ajuns din Horasan în Anatolia, zona Turciei actuale
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
ale republicii și se raliază la mișcarea Junilor turci, după instalarea la putere a lui Mustafa Kemal Ataturk ordinul este desființat, în 1925, fiind văzut ca un element retrograd al societății otomane. Adepții săi continuă să-și desfășoare activitatea în clandestinitate, precum și în zone ale Peninsulei Balcanice, foste teritorii otomane. Deși nu mai reușește să atingă popularitatea de care s-a bucurat în primele secole de existență, confreria Bektașī și-a pus amprenta asupra evoluției sociale, istorice și culturale a Imperiului
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
a urmat, la fără frecvență, Facultatea de Litere-Istorie a Universității din Cluj, iar între 1969 - 1977 a urmat doctoratul la Universitatea din București, în specialitatea istorie. Deși era urmărit de organele de represiune comuniste, a participat la activitatea pastorală în clandestinitate, până la prăbușirea comunismului în România, în decembrie 1989. În anul 1982 s-a pensionat. A fost hirotonit diacon la data de 14 septembrie 1988. După reintrarea în legalitate a Bisericii Române Unite cu Roma, în perioada 1990-1998, Ioan M. Bota
Ioan M. Bota () [Corola-website/Science/316108_a_317437]
-
încercat să organizeze rezistența anticomunistă. A treia organizație a AK a fost „Wolność i Niezawisłość” (Libertate și Suveranitate). La începutul existenței sale, obiectivele stabilite pentru această organizație erau de asemenea necombatante, ci era concepută pentru ajutarea soldaților care luptaseră în clandestinitate în epoca de tranzniție de la viața de partizan la cea civilă. Asigurarea secretului și conspirativității operațiunii era necesară în condițiile creșterii persecuțiilor veteranilor AK de către guvernul comunist. Organizația Wolność i Niezawisłość ducea mare lipsă de fonduri, necesare pentru falsificarea documentelor
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
și la alte instalții militare care au devenit ținte pentru aviația aliată în cadrul Operațiunii Crossbow. Începând cu anul 1942, numeroși francezi au refuzat să fie recrutați de STO pentru fabricile și fermele din Germania și au preferat să intre în clandestinitate pentru evitarea arestării și deportării în Reich. Cei mai mulți "réfractaires" au ajuns în cele din urmă în rândurile maquisarzilor. Au exista represiuni ale germanilor împotriva civililor din țările ocupate. În Franța, naziștii au construit o cameră de execuție în subsolul fostului
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
mai multe particularități. Datorită faptului că ucrainenii nu se bucurau de existența unei forme statale proprii și erau înconjurați de vecini puternici, se punea mai mult accentul pe actele de terorism, decât pe folosirea forței militare și pe război, iar clandestinitatea era considerată forma supremă de luptă. Datorită faptului că ucrainenii nu puteau lupta în numele unui stat național, accentul era pus mai degrabă pe apărarea limbii naționale și culturii „pure” și nu pe apărarea statului. Prin toate acestea, naționalismul integral ucrainean
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
Comitetului de Stat pentru edituri, poligrafie și comerțul cu cărți (1981-1983), revistele Limba și literatura moldovenească (1987-1990; ulterior - Revistă de lingvistică și știință literară) și Glasul (ulterior - Glasul Națiunii (1989-1995), participând, în 1989, la tipărirea primelor numere, în condiții de clandestinitate, la Riga (Letonia) și la Vilnius (Lituania). Este redactor (din 1995), apoi redactor-șef (1998-2001) al săptămânalului Mesagerul; redactor la rev. Viața Basarabiei (2001-2002) și redactor-șef adjunct la rev. Limba Română (2002-2003); din 2003 până în prezent este redactor-șef
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
muncă forțată. După un scurt popas în Jilava și Oradea, este trimis, împreună cu un lot numeros, la mina de plumb de la Cavnic, de unde, în primăvara anului următor (1953), evadează împreună cu alți câțiva deținuți. După câteva luni de libertate trăită în clandestinitate, este prins și se întoarce îndărăt în temniță, printre camarazii săi. Va fi eliberat în 1964, o dată cu eliberarea generală a tuturor deținuților politici, iar după cinci ani, în 1969, reușește să emigreze în Republica Federală Germania, unde i se acordă
Ion Ioanid () [Corola-website/Science/299214_a_300543]
-
considera că conduce un stat continuator de drept al Regatului Italian. În Roma au izbucnit lupte violente între italienii loiali lui Mussolini și sprijinitorii noului guvern, cărora li s-au alăturat opozanții de stânga ai fascismului, care au ieșit din clandestinitate. Regele și guvernul Badoglio au fost nevoi să se refugieze în zona ocupată de aliați în sud. Cu o jumate din Italie ocupată de germani, iar restul în mâinile aliaților, restaurarea drepturilor constituționale a fost amânată datorită dezordinior din țară
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
în zona ocupată de aliați în sud. Cu o jumate din Italie ocupată de germani, iar restul în mâinile aliaților, restaurarea drepturilor constituționale a fost amânată datorită dezordinior din țară. Partidele din epoca prefascistă, care fuseseră interzise și trecuseră în clandestinitate, și-au reluat activitatea, intrând în legătură cu populația din regiunile de sub controlul aliaților. Relațiile dintre partide și balanța puterii dintre ele au fost chestiuni care urmau să fie rezolvate în vremurile mai liniștite care urmau să vină. Pentru partidele implicate în
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
de la Dragoslavele, transformată în lagăr pentru episcopii greco-catolici, iar de acolo, în urma refuzului de a trece la Biserica Ortodoxă Română, în februarie 1949, a fost dus la Mănăstirea Căldărușani. La Căldărușani episcopul Valeriu Traian Frențiu l-a consacrat episcop, în clandestinitate, pe Ioan Cherteș, în noaptea de Crăciun a anului 1949. În 1950 a ajuns în Penitenciarul de la Sighet, unde, după 2 ani, nemaiputând suporta duritatea regimului de exterminare, a murit la 11 iulie 1952. Asemenea și celorlalți episcopi morți la
Valeriu Traian Frențiu () [Corola-website/Science/299547_a_300876]
-
episcop greco-catolic aflat încă formal în funcție (deși arestat cu zece zile înainte). La 1 decembrie 1948 Înaltul Prezidiu al Marii Adunări Naționale a emis decretul 358/1948 care a stabilit încetarea cultului greco-catolic și exproprierea tuturor bunurilor acestuia. În timpul clandestinității au fost făcute mai multe demersuri de relegalizare a Bisericii Unite. Punctul de vedere oficial al autorităților comuniste și al Bisericii Ortodoxe Române era acela că Biserica Română Unită ar fi încetat să existe. Această teză corespundea deopotrivă intereselor statului
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică () [Corola-website/Science/298828_a_300157]
-
358 din 1 decembrie 1948. Situația juridică a lăcașelor de cult greco-catolice trecute în posesia Bisericii Ortodoxe Române urmează să fie reglementată printr-o lege specială. În 7 mai 1990 autoritățile române au recunoscut funcția episcopală a episcopilor aleși în clandestinitate: Ioan Ploscaru, Vasile Hossu, George Guțiu, Lucian Mureșan și Alexandru Todea. Decretele de recunoaștere au fost publicate în Monitorul Oficial nr. 63 din 9 mai 1990. Astfel a fost restabilită ierarhia Bisericii Române Unite cu Roma. La 16 decembrie 2005
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică () [Corola-website/Science/298828_a_300157]
-
păduri sau în alte locuri ascunse. Subiectul acestor slujbe religioase este prezentat în vitralii din mai multe biserici din Vendée: Deoarece mulți dintre preoții din Franța au fugit în străinătate din cauza persecuțiilor, numărul redus de preoți refractari care acționau în clandestinitate nu putea face față cerințelor tuturor congregațiilor din Vendée. De aceea, în multe parohii s-au organizat așa numitele "mese albe" unde sătenii se adunau într-un loc retras și se rugau împreună, fără prezența unui preot. Un vitraliu al
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
spiritual prin pietatea sa. În momentul în care preoții au fost obligați să depună jurământul de credință față de statul francez, Noёl Pinot a refuzat, fiind condamnat la ridicarea dreptului de exercitare a funcțiunii sale. El și-sa continuat activitatea în clandestinitate, reușind pentru un anumit timp să scape de autoritățile republicane. Totuși, în februarie 1794 a fost prins și târât pe străzile localității de soldații republicani. A stat închis pentru 12 zile, după care a fost condamnat la moarte, pentru refuzul
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
și instalat în biserica Saint-Hilaire din Montilliers prezintă întoarcerea din exil a preotului Raison. Există puține date asupra lui Jean Buchet. În timpul revoluției, era vicar în localitatea La Séguinière ; refuzând să presteze jurământul de credință față de revoluție, a lucrat în clandestinitate, fiind cunoscut pentru mesele în aer liber pe care le organita, de cele mai multe ori în timpul nopții, în pădurea de stejari din Moulinard. Trei dintre acești stejari seculari mai există și astăzi și marchează locul unde se țineau serviciile religioase ale
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]