2,106 matches
-
dorința. Miracole... la comandă „Am început să studiez domeniul ocult pe la vârsta de treizeci de ani. Convingerea mea este că așa am dobândit instrumentele pe care le am acum“, spune, cu fermitate, artistul. Aproape toate instrumentele sunt cumpărate de ocazie: clapă Roland, două clape Korg, computer bun, dar placă de sunet slabă și altele. „Am apelat la un miracol: mi-am programat mental dorințele. E posibil. Nu e vrăjitorie. Se fac și cursuri. Asta se poate învăța. Nu e magie, nu
Agenda2004-26-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282571_a_283900]
-
comandă „Am început să studiez domeniul ocult pe la vârsta de treizeci de ani. Convingerea mea este că așa am dobândit instrumentele pe care le am acum“, spune, cu fermitate, artistul. Aproape toate instrumentele sunt cumpărate de ocazie: clapă Roland, două clape Korg, computer bun, dar placă de sunet slabă și altele. „Am apelat la un miracol: mi-am programat mental dorințele. E posibil. Nu e vrăjitorie. Se fac și cursuri. Asta se poate învăța. Nu e magie, nu e ceva ce
Agenda2004-26-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282571_a_283900]
-
accepte că în cazul meu totul a fost simplu, fără complici, fără nu știu ce scheme și strategii. Până să se dezmeticească ei, eu eram deja la Freiburg. Acolo locuiesc și astăzi. În primăvara lui 1978, obțineam un post de profesor de clape, într-o instituție ce ar fi echivalentul Școlii Populare de Artă din România. În plus, am preluat un cor de 80 de bărbați, un cor pe care l-am condus vreme de 22 de ani și pe care l-am
Agenda2004-30-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282675_a_284004]
-
Nicolicea Ilia, 79 ani l Pop Toader, 55 ani l Husar Maria, 84 ani l Mracici Milan, 95 ani l Oberst Vilma, 101 ani l Bulgar Maria, 76 ani l Ognean Maria, 85 ani l Drăgan Liviu-Dorel, 57 ani l Clapa Gheorghe, 59 ani l Oros Iuliana, 85 ani l Kokai Sara-Ida, 67 ani l Sevestrean Maria, 70 ani l Coliev Ioan, 68 ani l Iacob Constantin, 43 ani l Lăpușanu Valentin, 77 ani l Riscu Elena, 81 ani lIlie Elisabeta
Agenda2004-29-04-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/282665_a_283994]
-
cu același nume. Localul își propune să organizeze în fiecare duminică o „replică“ a Joii Bănățene, cu muzică ușoară și invitați de marcă. Formația „Select“ are următoarea componență: Mircea Nedelcu - chitară-voce; Nicu Virag - tobe-voce; Adi Jumugă - chitară bas-voce; Ovidiu Rusu - clape. În compania acestei formații se va putea petrece o seară deosebită, ascultând muzica anilor ’80. Pentru clienții prezenți la prima apariție a formației „Select“, restaurantul va oferi un discount de 20%, aplicat la nota de plată. Rezervările se pot face
Agenda2003-13-03-28 () [Corola-journal/Journalistic/280855_a_282184]
-
această clasă. Spectacolele au fost: I love you, Amerika! un spectacol coupé după La limita de Paul Stamat și Autostrada fără ieșire de Clay McLeod Chapman, în care s-a distins Cristiana Rădută; Harap-Alb după Ion Creangă și Pianina fără clape după Micii burghezi de Gorki. O clasă mai dinamică puțin, cu preocupări și deșchideri și dincolo de meserie: televiziuni, radiouri etc. Cei doi absolvenți - Puiu Șerban și Claudiu Goga - de la regie, clasa Valeriu Moisescu, au prezentat Weekend de adio și Șantaj
Lungul drum al artistului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17786_a_19111]
-
Mai era prin preajmă și vântul/ mângâind craniile - până s-a dus" - Și un mormânt deschis. Viziune ironică a epocii consumiste ("Ce stupid e glasul mierlei sau șoaptă vântului în frunze,/ învechita poveste pentru morți./ Ce muzică-i în țăcănitul/ clapelor de calculator,/ în ritmul rappului, obsesia/ zilei până în noapte/ și noaptea până în zori" - Poezia se ascunde în țărâna), teama de un destin numeric ("strivit de mii de cuvinte sub cer,/ în bocetul planetelor încrucișate/ pier" - Pietonii), nostalgia nocturnului romantic ("Tace
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
Doar ghemuri de-ntuneric salța/ pe podele dar nu spre lumină./ Lăstuni cu zori în ghiare să/ mai aștepte încă/ un răsărit mai nou că asfințitul/ goarna uscată de sudorile spaimei/ trosnetul de adio al ferestrelor" - Un răsărit aleargă) sunt clape pe claviatură, cu mult mai largă, a liricii Doinei Ispirescu, clar modelata în cel de al doilea volum al său, fără trădarea dominantelor de mai înainte: notația naturalista a unor imagini dure, dezignând condiția omului modern, dimpreună cu chemările unui
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
povestind și repovestind, jonglînd cu tehnicile, cu efectele, cu motivele, cu tonalitățile - își caută propriul cinema. Regizorul e ca un pianist talentat angajat într-un local de mîna a doua, si care, în clinchet de pahare, își plimba mîinile pe clape și improvizează pe teme mari. Nu e Simfonia destinului, dar e un ecou jucăuș, tocmai al ei. Ca să-și salveze iubitul, Lola află că trebuie să facă rost, în 20 de minute, de o sută de mii de mărci. Cu
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
Și-o căprioara s-a aprins/ De-atîta roșie zăpadă.(...) Mi-a spus un vișin c-ai plecat/ Cu tîmplele în flăcări, Clară,/ Acum cînd șunt incinerat/ De-un măr în floare. Bună seară!" (Elegie). De la instinctul inocent-somptuos, care apasă pe clapele lirice cu violența ("Dă-mi, Doamne, ochi aprinși că de pisică/ Și ghiare-ncinse că de leopard;/ Să nu-mi mai fie, vai, atîta frică/ De cazematele de crini ce-n mine ard.// Să pot, atunci, s-aud cum rod că
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
tânjind după dragoste, căutăndu-si rostul și sensul propriei lor vieți, a propriei lor personalități. Ele poartă un nume: Ada (The Piano, regia Jane Campion) este femeia refugiata an mutismul ei voluntar și care comunică prin semne dar, mai ales, prin clapele pianului, cu cei din jur. Elizabeth (Elizabeth, regia Shekhar Kapur) este tânără, frumoasa, inteligență și temperamentala. Iubește și este iubita. Dar, va trebui să opteze ăntre a fi o femeie fericită sau o fi o regină atotputernica. Alegerea fiind făcută
Toamnă cinefilă by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17433_a_18758]
-
Ada Brumaru Mi-am împovărat adeseori tăcerea încercînd să aud, în mine, o improvizare de imagini sonore ireale; să deslușesc cum va fi sunat o revărsare de note muzicale atunci cand Chopin o stârnea, el însuși, din atingerea clapelor pianului. Încercăm să topesc, într-o aglutinare de configurații ideale ceea ce adunasem, minute furate de la Lipatti și Richter, de la Rubinstein, Arrau, Askenazy, Perahia, de la Valentin, Radu sau Dan etcaetera, etcetera... atâția maeștri ai claviaturii - marcați de geniu, de excelență faptei
Moartea calului alb by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17559_a_18884]
-
lui Chopin. O confirmă zeci de mărturii. Unele observa că debutul unui concert era, mereu, o instalare în climatul favorabil, cateva extrase din "Clavecinul bine temperat" de Johann Sebastian Bach iar finalul a totdeauna a un singur deget glisând pe clape într-o traiectorie rapidă intens sonoră la început, pierdută încet, încet în liniște. Între acești doi poli, rigoare clasică (structura, forma) și plutire mistuita în nimic, în fond resorbitie a duratei, stă întreaga opera a lui Chopin. În oglindă care
Moartea calului alb by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17559_a_18884]
-
ispitește așa cum vocea oceanului o face deși nu e sigur dacă a auzit-o vreodată cu adevarat, dar în mod cert a transfigurat-o în muzică să. Cu o teribilă candoare în priviri și un suav mister al gesturilor, vrăjind clapele pianului într-o plutire continuă excelent cinematografiata de Lajos Koltai, eroul interpretat de Tim Roth își permite să se desprindă de viață cu seninătate căci a cum spune personajul a "Toate au un sfîrșit și nimic nu-i infinit". Doar
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
pe tonomatul ăla idiot. Arne: Am să pun. Am să pun... Ce ți-ar plăcea? Nils: Ceva... Orice... Să semene cu speranța de care-ți vorbeam adineauri. Arne: Bine. (Merge la tonomat. Examinează îndelung claviatura, apoi se hotărăște. Apasă o clapă. Nat King Cole: „Fascinație”.) Nils: (După ce a ascultat vrăjit) Nemaipomenit cântec. Tu înțelegi ce spune? Arne: Nu. Dar mi-nchipui... Nils: Ce-ți închipui? Arne: Fel de fel de chestii... În orice caz, o iubește... Nils: Asta e sigur. Dar
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
în fluturi,/ Codrii/ Să se lase cuprinși de gânduri.// S-a întâmplat într-o zi/ Să rasară/ Grâul din lumina,/ Florile din zâmbet;/ Să ne lăsăm cuprinși de somn,/ De frică,/ De paginile codrului,/ De visul cerului,/ De norii de pe clapele curate ale apei,/ De lumină stinsa/ Că speranța." an afară de sintagmele "paginile codrului" și "norii de pe clapele curate ale apei", nu găsim nimic care să demonstreze că poemul aparține Adinei Huiban. an personalitatea poetei persistă încă ceva copilăresc. Pentru ea
Debut remarcabil la 16 ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17622_a_18947]
-
Grâul din lumina,/ Florile din zâmbet;/ Să ne lăsăm cuprinși de somn,/ De frică,/ De paginile codrului,/ De visul cerului,/ De norii de pe clapele curate ale apei,/ De lumină stinsa/ Că speranța." an afară de sintagmele "paginile codrului" și "norii de pe clapele curate ale apei", nu găsim nimic care să demonstreze că poemul aparține Adinei Huiban. an personalitatea poetei persistă încă ceva copilăresc. Pentru ea poezia este și o jucărie, o jucărie cu arc, pe care o redescoperă în fiecare zi cu
Debut remarcabil la 16 ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17622_a_18947]
-
acest exemplu să-l fi luat de la pupila lor, Emil Constantinescu. Ți-ai găsit! Speculând disperarea celor care nu vor vota niciodată cu Iliescu sau cu orice alți comunisto-securiști în blană de oaie, oamenii lui Ion Diaconescu mai trag o dată clapa electoratului. O decizie de ultimă oră spune totul despre lipsa de caracter cronică a acestor neputincioși care se visau lei-paralei: campania lor electorală va fi una "sobră", fără deplasări în teritoriu! Evident că va fi sobră, pentru că dl. Diaconescu n-
Urna scapă turma by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16762_a_18087]
-
sunt nici măcar trei. Poate nici două. Dacă punem la socoteală concediul obligatoriu din august, dacă scădem și vizita, demult anunțată, în septembrie, în Statele Unite, dacă mai contabilizăm și inevitabilele drumuri la Scroviștea, observăm că domnul Constantinescu ne-a tras iar clapa! Sigur că domnia sa va spune că rolul său e doar să vegheze, doar să impulsioneze justiția. Treaba propriu-zisă o vor face procurorii și judecătorii. Ba chiar și avocații, nu? Dacă ne gândim că un banal proces de calomnie durează cu
La adio (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16855_a_18180]
-
poate fi citită din felul în care ține contrabasul în brațe, se încordează, cuprinde instrumentul și pare că sînt unul și același, se depărtează brusc dar degetele rămîn mîngîind coardele, dialogul lor tainic nu se întrerupe nici-o secundă. La fel clapele pianului, mai senzuale, mai parșive parcă, mai vii și mai languroase dedate plăcerii de a fi chemate, atinse, ocolite de mîna celui care le caută armonia, le inventează sensul și miracolul transformării în sunet. El vorbește cu instrumentele lui ca
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
pe un star. Ceva din simpatia exuberantă față de Johnny a fost transferată, în lipsă, asupra noastră. La întoarcere, i-am povestit cu lux de amănunte. Dădea din cap și plescăia de plăcere, exersînd o nouă compoziție pe fulare, nu pe clapele pianului, ca să nu-și deranjeze vecinii. Sînt barosan, ce, acum ai aflat?" Nu, Johnny. Am învățat să ascult jazz-ul ca să învăț să-l ascult și să-l înțeleg pe el. Imediat după ce am născut, o persoană prea dragă mie
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
Stilul e omul, dar la figurat; manuscrisul este la propriu. Printul de computer nu mai oferă nici acea minimă notă de personalitate pe care o găseam într-o dactilogramă, rezultată acolo din felul particular în care fiecare dintre noi apasă clapele mașinii de scris. Impersonalizarea scrisului aruncă un aer de indiferență asupra textului. La prima vedere, el nu mai este al nimănui. Va trebui să căutăm în altă parte dovezi referitoare la cum scriu autorii și la geneza operelor lor. Mîna
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
închipuirea lui Dan Ionescu; teroarea la care au fost supuși Gh. Brașoveanu și doctorul Ionel Cană nu a fost decît rodul închipuirii lui C. Alexandroaie. Și așa mai departe. Cum s-ar spune, păcătosul de "imaginar colectiv" ne-a tras clapa." Două descreierate de la Chișinău și numeroși manageri din România Marcat pesemne de nostalgia vechiului consens de la Snagov, președintele Iliescu și-a mai încercat o dată norocul, în aceeași localitate. Însă în locul așteptatei Declarații de la Snagov, dl Iliescu s-a ales cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16265_a_17590]
-
săptămînal (el a reintrodus în presa postbelică rubrica de bridge), sau completa paginile acolo unde lenea colaboratorilor lăsa goluri. Nu conta subiectul. Putea improviza despre orice. Se așeza la mașina lui de scris, tipul acela vechi, de ebonită neagră, cu clape zgomotoase și mari, și, în cîteva minute, scotea fila înnegrită. George Macovescu spunea că Mircea Grigorescu s-ar fi descurcat și în Sahara, cocoțat într-un palmier din vreo oază, cu mașina lui de scris pe genunchi. în ziua cînd
Mircea Grigorescu (1908-1976) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16402_a_17727]
-
atmosferă mascînd oamenii, colorîndu-i, dîndu-le aspectul unor spectre aduse de vîntul acela înălțat parcă de pe stepele asiatice de dincolo de Urali... În afară de praf, în oraș domnește acum moda proletară. Bărbații, cînd e frig, cu lodene pe ei și căciuli rusești cu clape de zici că sînt niște năvălitori abia descălecați în București. A încercat și ea, actrița, să se ducă într-o zi la o repetiție, că nu mai știa lumea de ea, și nu e bine să te uite lumea, să
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]