144 matches
-
pe care îl citează), să se divizeze în grupuri mai mici, la infinit. Trimiterea la Leibniz implică acceptarea, ca punct de plecare, a posibilei infinități a memoriilor colective: acceptînd acest dat ireversibil, Halbwachs trebuie să găsească un analog simetric al clar-obscurului individual în zona memoriilor colective, lucru pe care-l va reuși în ca-pitolul despre timp. Totuși, înainte de acest capitol, există o experiență descrisă de două ori cel puțin în Memoria colectivă, foarte importantă prin combinația dintre pluralitatea memoriilor colective și
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
solitarului din Londra. Realitatea călătoriei este una pe care o putem privi din exterior. Este impresia împărtășită de mine și de ceilalți pasageri, dar această realitate poate fi trăită și interior; călătorul este atunci împărțit, într-o altă variantă de clar-obscur, între preocupările grupului din care provine și un oarecare dezinteres față de partenerii de drum. Aparența călătoriei este la fel de iluzorie ca și cea a mărturiei: ceilalți vor spune că am văzut aceleași lucruri ca și ei, că-mi amintesc de această
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
voi s-ar surpa subit! Luc se arătă interesat: − Și cum ne-ai scuzat tu că ne zgârcim la perdele, aș vrea s-aud? − Ce era să zic? Din lipsă de inspirație, m-am lansat într-o perorație savantă despre clar-obscurul rembrandtian. Am încercat să eman mister septentrional prin toți porii, mai cu seamă că ea e din St. Petersburg. Trebuie să înțeleagă ceva din logica negurilor, care proclamă umanitatea profundă a erorii. − Sunt impresionat! Strategie de maestru: să banalizăm abaterea
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
alte aparențe, cu care coabitează, antrenate imprevizibil de un șuvoi domolit, căci flexionat în toate direcțiile până aproape de stagnare, al clarității. Superioritatea reflecției metafizice din nord în raport cu cea meridională are mult de-a face cu efortul sporit impus ei de clar-obscur. Nordul e o deltă a luminii, o limită a puterilor ei de-a se distinge de mediul pe care-l străbate; adumbriri sedimentare provenind din amonte machiază abundent aparența. În labirintul septentrional, lumina pătrunde dezbărată de furoarea ei eroică mediteraneană
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o intensitate vizionară și reculul în melancolie” (Al. Cistelecan). Imaginarul se îmbogățește cu forme geografice și dimensiuni astrale: munții, marea, cerul, pădurea, soarele, luna, cosmosul (care adăpostește „cuvinte noi”, ca pentru o continuă „facere”). Deși e un elegiac mizând pe clar-obscur, poetul se dovedește și un visător care creează reverii fantaste în tipare expresioniste. El este „un expresionist care nu cultivă însă beatitudinile și imponderabilele naturii, ci semnele ei amenințătoare” (Eugen Simion), ca, de exemplu, în „Să ne adăpostim, stele / bâjbâie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
de relectură a literaturii, în temeiurile unor grile determinate de erudiție, de competențe culturale neobișnuite, având drept finalitate scoaterea sub titluri noi a unor subiecte clasicizate. Desigur, un punct nodal al discuției se va opri asupra fenomenul postmodernității. Atentă la clar-obscurul literarității textelor supuse discuției, Livia Iacob sesizează o trăsătură incontestabilă a postmodernismului (titulatură nu întotdeauna acceptată în sensurile ei): aceea de a indica o închidere, ceea este ulterior unei structuri. Urmărind autori precum Italo Calvino, Umberto Eco, Michel Tournier în
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
practică confortabilă a lecturii"330. Textul parodic are în permanență nevoie de "umbra sa: această umbră înseamnă un pic de ideologie, un pic de reprezentare, un pic de subiect: fantome, buzunare, dâre, nori necesari; subversiunea trebuie să-și producă propriul clar-obscur"331. Dar umbra despre care vorbește Barthes cu o evidentă intenție de decriptare a mecanismului de puzzle numit literatură poate ascunde și înclinația, manifestată de cercetătorii-practicanți ai aceleiași literaturi și exploatată până la refuz de postmoderniști, către metaficțiune. Aceasta orientează textul
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
artă paradigmatică cu valoare de exemplu moral și social”. Eseistul afirmă că Rembrandt practică aventura interioară, este un sedentar călătorind în universul spiritual al picturii, iar coloristica sa devine „element constitutiv al atmosferei afective”, poartă un „timbru liric”. S. definește clar-obscurul rembrandtian ca lumină fluidă, permeabilă, aptă să cunoască creșteri și descreșteri care potențează o atmosferă poetică, prilej de a trece în revistă contribuțiile la reprezentarea picturală a spațiului-lumină. O definiție pascaliană a omului ca „mănunchi de contradicții”, ființă care transformă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
cu privirea detașată a stoicului, analitică și aproape științifică, a celui ce a avut puterea să nu se lase covârșit de traumele lagărului de exterminare, într-atât încât să ignore valorile vieții cotidiene și ale libertății, cu partea lor de clar-obscur, negociere și concesii reciproce. Romanul cu o sută de voci Claudio Magris (n. Trieste, 1939) a dat poate cea mai succintă și sugestivă definiție a Europei: "Europa este demnitatea individului aflată în opoziție față de orice totalitarism". Cunoscutului scriitor și germanist
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a lui Claude. Licornul este practic castrat, artistul umilit. La celălalt pol al romanului îi cunoaștem pe membrii familiei de la Chapelle, țesătorii tapiseriei, casa, munca și atelierul lor din Bruxelles, la anul 1490, o veritabilă pânză realistă, dar și de clar-obscur pentru Tracy Chevalier. O provincie și o mentalitate pragmatică și liniară ce contrasta cu grandoarea, furnicarul de oameni și mărfuri, cu amalgamul de lux și calicie din Paris. Georges, meșter lissier, este artizanul ce nu se bizuie prea mult pe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de la etajul inferior de la Cumpătu, continuând să și-o reprezinte în vis, datorită permanentului balans și glisări între ficțiune, oniric și real din care se compune cartea. Iată-l, de pildă, pe Victor revăzând fotografii, scene, fotogramele unui film în clar-obscur, sepia, oricum crepusculare, cu sora lui mică, care în cele din urmă se va adeveri dublura lui Victor îmbrăcat ca o fetiță de maică-sa. Sindromul imagisticii coșmarului (obsesia păianjenului monstruos din conacul de la Budila) îi îngăduie naratorului să amorseze
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
altostratus difuz, compact, cirus vag, consistența soarelui de noapte al galaxiei, Marele Tren mutat în sistemul de referințe, viraje de evitare într-o împărăție atît de nouă, nu c-ar putea să cadă de pe cer, dar să alunece! hipertrofia de clar-obscur baroc, detaliul pe muchie al norului-vîltoare, ciob de lumină obiectul zburător, îi revine lucirea scăpat în golf de senin provizoriu, ușa zidită pe jos cu boltă de roșeață, ce-a fost mai aprins s-a înfundat vînăt, un singur fir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
asta reprezintă tabloul), pe măsură ce te uiți la el, În aceeași măsură va da senzație de coacere, de Împlinire. Așa și este. și ca să revin la ultima pânză: nu există nici o Îndoială că este făcută de mână de meșteșugar. O dovedește clar-obscurul. Deasemenea nu există Îndoială În privința autorului, gir fiind cuvântul prof. Tempeanu, patriarhul de la Buftea. Îl voi Înrăma cum se cuvine și de fiecare dată când Îmi voi opri privirea pe el, Îmi voi aminti de Dl. Eugen Dimitriu, prieten al
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
contraste și contrastul închis-deschis. Lumina și umbra, închisul și deschisul sunt contraste polare, opuse total. Albul și negrul se folosesc pentru obținerea celor mai expresive efecte de închis-deschis. (Planșa nr.20) Rembrandt este socotit ca adevăratul reprezentant al picturii în clar-obscur. Cu toate că Leonardo da Vinci, Tizian și El Greco au folosit același contrast de închis-deschis, lumină umbră ca mijloc de exprimare, la Rembrandt este cu totul diferit. El simțea culoarea ca o materie compactă, cu tonuri de gri și albastru sau galbene
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
materie compactă, cu tonuri de gri și albastru sau galbene și roșii transparente, el a creat în pictura sa un efect de adâncime care poartă în sine o ciudată viață spiritualizată. Rembrandt se definește ca un artist al tehnicii în clar-obscur, realizând lucrări caracterizate prin dinamism și contraste violente de lumină și umbră. La el culoarea ajunge să și sporească puterea sugestivă. Rembrandt este acela care îi învață pe pictori folosirea cea adevărată a culorilor. Prin faptul că Rembrandt folosea un
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
de lumină , care devine imaterială, plină de tensiuni, culorile strălucesc de multe ori ca niște pietre prețioase. Lumina și umbra, închisul și deschisul sunt contraste polare, total opuse. Albul și negrul se folosesc pentru obținerea celor mai expresive efecte de clar-obscur. O suprafață umbrită își intensifică porțiunea de umbră în partea învecinată cu o suprafață luminată, iar o culoare își schimbă tonalitatea și intensitatea prin raport cu culoarea ce înconjoară. Pentru a ne face o imagine clară, putem să decupăm dintr-
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
sau negru ori altă culoare, diferite ca valoare. Pentru a obține efectul de contrast închis-deschis este necesar a se alătura culori, nonculori de întunecime egală sau apropiată. Condiția este însă de a se respecta cerințele acordului cromatic. Contrastul de închis-deschis (Clar-obscur) se poate realiza folosind albul și negrul, toată seria de griuri neutre posibile, precum și culorile luminoase sau întunecate cu toate seriile de griuri colorate. Pe cercul cromatic, cea mai luminoasă, cea maideschisă culoare galbenul, dar și cea mai întunecată, iar
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
și a spiritului din generație în generație. Fără îndoială, e de dorit să distingem între o adevărată metafizică și una falsă, astfel încât să restabilim o măsură echitabilă în raport cu unilateralitatea dominatoare a acelei epoci. În cazul evreilor din Ghetto există un clar-obscur, amestecat ori însoțit de superstiții, chiar îmbibat cu jargon metafizic. Dar nu e nimic contrafăcut, nu e nimic fals. O stare? Dacă vreți, o filosofie populară, tocmai luminarea ei revenindu-ne nouă. Un prilej, altminteri excelent, prin capcanele învăluitoare, de
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
a ființării poetale la rostitul actual al ființei poetice. Imaginea poetală nu e una de primă instanță, nu se impune ca prezență evidentă la suprafața textului, nu intră în orizontul de vizibilitate al ființei textuale. Inaparența ei este un fond clar-obscur, intermediul translucid al ivirii semnificabilului originar. Ceea ce este de prim abord și apare în textul unui poem este imaginea deja constituită, prinsă în complexul semnificațiilor ca element al unei lumi imaginare. Este imaginea poetică textuală ca obiect al tematizării interpretative
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
prin exfolierea ce pune cuvântul în abis - dezidentifică subiectul însuși. Reducție în urma căreia singura experiență posibilă este cea a unei imagini numenale, inevidente, care - după Heidegger - nu se dă decât "acolo unde cuvântul se frânge"12. Infrarealul e un limb clar-obscur, tărâmul posibilelor stratificate, concurente, divergente. Un interspațiu viu, fremătător, al ființărilor vagante, suspendate între increatul din care s-au desprins, dar care le ține în plasa hipnoticei origini ce le cheamă, și înscrierea lor creatoare în orizontul unei ființe îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
acesta zeul? Deodată se opri stingher și mare,/ Atât de singur că părea un zeu". Nu suntem oare martorii epifaniei, ai luminii care aduce în lume chipul nevăzut al sacrului?28 Dar imaginea apariției diafanului nu e limpede; este chiar clar-obscurul ce joacă în privire și îi dejoacă perspectiva. Nici nor, nici zeu, sau poate ambele, în imaginea dublă a unei tainice intricări, în țesătura căreia norul pare un zeu iar zeul apare în chip de nor29. Nu mai suntem obișnuiți
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al vizibilului. Pustia nu are față, nu arată decât ștergerea din vedere, adâncul coborâtor în noaptea ființei, reflux al categoriilor ființării, până la absorbția în neființă. Iar ultima noapte nu e cu adevărat pragul premergător al marii Zile a opta, limbul clar-obscur între părăsire și accedere, întunecare și iluminare?64 A fi în Ultimul - ca și cum n-ai fi - înseamnă deja întrezărire a Primului, primultimitatea unei prezențe de absență: un aproape-deja-și-nu- încă. De aceea, ajungerea până în adâncul sinelui implică premergerea 65, atingerea unui
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
te-ai fi aplecat să ridici/ un obiect abia zărit pe covor", "ca și cum nici nu l-ai fi văzut" (Perplexitate, vol. Alte versuri, VE, p. 314). Devianța este însă aici refracție, schimbarea de sens a luminii care străbate un filtru clar-obscur, proiectând - în trecere - o imagine transparentă, interfața acestui pasaj. 8 Derealizare ca efect al devianței reprezentării și referinței, căci ceea ce este spus și văzut trimite spre ființarea posibilului pur, apriorică oricărei instanțe de discurs, "înainte de a se deschide lumina/ albă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a spațiilor de cazare pelerini, pe care presa oficială ortodoxă a publicat-o înainte de începerea sărbătorii. Am intrat în interior, nimic deosebit în afară de câțiva trecători ca și mine și câțiva cerșetori „de-ai casei”, foarte activi și în timpul pelerinajului, liniște, clar-obscur, o zi ca oricare alta. Femeia de la pangar îmi confirmă faptul că „și aici la noi este cazare pentru pelerini, am ținut biserica deschisă toată noaptea, un călugăr s-a ocupat. Dar să știți că nu a venit mai nimeni
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Isărescu, dl Băsescu nu suflă o vorbă despre alți membri ai „guvernărilor anterioare” - dnii Meleșcanu, Quintus, Vasile, Tăriceanu, Berceanu, Frunzăverde și, „cu voia dvs., ultimii pe listă”, Stolojan și longevivul Băsescu. Cât privește „linia a doua” care a operat în clar-obscurul orbitorului sistem comunist, lucrurile rămân încă extrem de confuze. O confruntare electorală între dnii George Pădure și Traian Băsescu sfârșea apoteotic, cei doi acuzându-se reciproc de a fi colaborat cu „organele”. Ce au înțeles telespectatorii a fost că preopinenții se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]