120 matches
-
Frenkian, Apollodoros sau Despre bătrânețe. Dialog socratic, introd. trad., pref. Cicerone Poghirc, București, 1978; Filosofia greacă până la Platon, I-II, București, 1979 (în colaborare); Despre Pythagora și pythagorei: Philolaos, București, 2001. Repere bibliografice: Mihai Zamfir, Apolinic și dionisiac în exegeza clasicistă, RL, 1982, 2; Dan C. Mihăilescu, „Anatomia suferinței”, T, 1982, 1; Alexandru Niculescu, Reetimologizarea, RL, 1982, 8; Paul Dugneanu, „Anatomia suferinței”, LCF, 1982, 9; Smaranda Vultur, Discursul suferinței și retorica lui, F, 1982, 6; Andrei Ionescu, Râvnita suferință a cunoașterii
NASTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288354_a_289683]
-
, Adelina (20.V.1920, Brăila - 17.VIII.2006, București), clasicistă. Este fiica Elenei Grecea (n. Manoliu), institutoare, și a lui Constantin Grecea, procuror militar. Urmează cursurile Liceului de Fete din Brăila și ale Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, specialitatea limbi clasice, luându-și licența în 1942
PIATKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
și caracterul educativ al scrierilor lor. Doar lunga introducere la romanul lui Fénelon (o transpunere fidelă a unui studiu al lui La Harpe, Vorbire asupra poeziii epice și de bunătatea poemii lui Telemah) indică un anume interes pentru normele estetice clasiciste, în perioada începuturilor teoriei literare românești. Lipsa de discernământ a lui P. în alegerea operelor străine, vizibilă mai ales după 1833 și criticată de Mihail Kogălniceanu într-o notiță din „Dacia literară”, se explică și prin dorința de a pune
PLESOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288851_a_290180]
-
la conspirația lui Leonte Radu. Opera lui P., cu țintă satirică, își are un impuls tocmai în această nemulțumire. Cunoscând limbile greacă, franceză și rusă, comisul e un spirit nutrit și de enciclopedismul și iluminismul veacului al XVIII-lea. Elemente clasiciste și preromantice coexistă în poezia sa. El s-a bucurat de notorietate datorită unei scrieri - apărută în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, în 1839 - căreia i s-a dat titlul Niam vine și niam să trece. În versuri ce
POGOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
este cel intitulat Thanatos și Bios, în care se face un studiu lucid asupra filosofiei și psihologiei (nu și psihozei) morții, în linia Spinoza-Pascal, cu întoarceri la Cicero, Democrit sau Epicur, apoi la Goethe și La Rochefoucauld, aducând o privire clasicistă asupra fenomenului. Concluzia finală este clară în acest sens: „A privi moartea ca un fapt, nu ca un mister, în aceasta constă severitatea și frumusețea clasicismului.” Până aici eseistica lui P. e strict filosofică. Al doilea eseu, Eros, cu o
PAPAHAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288674_a_290003]
-
-i nuanțat și pe Carducci și Pascoli, cel din urmă decadentist prin excelență. Ordonate cronologic, exegezele monografice sunt scrise într-un stil cu acuzate valențe poematice, agreând frecvent paradoxul. Fibra lirică a autorului vibrează profund la stimulii operei, dar formația clasicistă temperează expresia verbală. Expunerea avansează calm pe spațiul întins al analizelor, coagulându-se uneori în pledoarii strânse, dirijate lucid spre finalitatea demonstrației de idei. Rare interogații aparent patetice și afirmații aproape sentențioase indică un retorism strunit. Expunerea capătă culoare și
BALACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285562_a_286891]
-
27; Const. M. Popa, „Aproapele nostru trădează”, R, 1992, 3-4; Dan Milcu [D. Micu], O panoramă a romanului contemporan, L, 1993, 34; Ion Dodu Bălan, Marian Barbu, „Aspecte ale romanului românesc contemporan”, „Glasul românesc”, 1993, 15; Răzvan Voncu, Seninătatea vocației clasiciste, L, 1994, 29-31; Tudor Nedelcea, Aspecte ale romanului, „Excelsior”, 1996, 1; Constantin Cubleșan, Aspecte ale romanului, ST, 1996, 6; Const. M. Popa, Toamna coloneilor, R, 1996, 10-12; Stan Velea, Marian Barbu, Simona Barbu, „Simbolistica poeziei lui Ion Barbu”, RITL, 1997
BARBU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285624_a_286953]
-
Poștei, bisericii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și Colegiului Național Mihai Viteazul, și pe direcția vechii Gări de Sud (punctul terminus al bătrânei avenide), Palatul Ghiță Ionescu, de vreo jumătate de secol sediu al Muzeului Urban de Artă, cu arhitectura sa clasicistă, inspirată de stilul Second Empire, strălucește ca o nestemată pe fundalul nopții călduroase, dincolo de grilajul sobru al gardului de fier forjat, de la stradă, cu marea majoritate a surselor proprii de iluminat, aprinse. Poți să te piși pe el de șperaclu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cît complexul „ctitoricesc” care a caracterizat marile figuri ale criticii noastre, psihologia pionieratului și a începutului ex nihilo, a produs, din nevoia așezării pe temelii stabile a unei culturi încă tinere, statornice, însă de la o vreme excesive, stereotipuri de orientare clasicistă a gustului literar”. Nu întîmplător, în virtutea acestei prejudecăți clasicizante, „autorul Paginilor bizare face parte din categoria celor care se citesc cu resentiment, și așa se face că aproape unanimitatea criticii românești s-a constituit ca supra-eu colectiv, taxînd-o ca bufonerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de narcotice. Dezbaterea problemei iubirii nu are acuitatea din romanele lui Camil Petrescu, ci este mai mult un sistem de diferențiere și de caracterizare a eroilor. d) Enigma Otiliei pune în dezbatere și problema moralei, ceea ce dă romanului o dimensiune clasicistă, ca și problema paternității. Morala nu este văzută ca o problemă teoretică, ci implicată în modelul de existență, ca o coordonată a jocului de-a viața și de-a moartea. Dacă tipizarea, caracterul critic al romanului conturează dimensiunea realistă, trăsăturile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca o problemă teoretică, ci implicată în modelul de existență, ca o coordonată a jocului de-a viața și de-a moartea. Dacă tipizarea, caracterul critic al romanului conturează dimensiunea realistă, trăsăturile general umane ale eroilor, caracterul moralizator dau dimensiunea clasicistă. Lipsa principiilor morale face din Costache Giurgiuveanu un avar, din Stănică Rațiu un tâlhar, din Aglae Tulea o brută, din Georgeta o cocotă de lux, din clanul Tulea o pseudofamilie, din societatea burgheză un infern social. Este prezent și conceptul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fapului că „materialele noului par a se fi epuizat”. Dacă modernismul - în cadrul căruia avangarda reprezenta latura cea mai radicală - se caracteriza prin tendința de a depăși ierarhia generică stabilită „în vechiul regim al literaturii europene” sau, mai exact, în perioada clasicistă, postmodernismul sau - cum preferă Schultz-Buschhaus - post-avangarda ar putea fi definit în primul rând ca „încercare de recuperare a genurilor și cu precădere a genurilor narative”. Întregul sistem literar ni se înfățișează astfel supus unei tensiuni dinamice: pe de o parte
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Epistola către Voltaire se plînge că dialectul nostru, nefixat În legi stricte, Îi scoate peri albi, cu sugestia că dacă ar fi altfel, dacă legislația limbii române ar fi mai severă, operele bune ar putea apărea mai ușor. Erezie estetică clasicistă, Încredere fanatică În gramatică, Îngrijorare (de Înțeles) În fața anarhiei limbajului: „Avem un dialect bun, ușor și Înmlădios; În el fieșce cuvînt nu e ca la voi legat, cu un articol semeț, cu un pronume ciudat, Pronume-articole lungi care sufletul ți
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ordin biografic și tehnic. Prin îndemnuri prudente, Luca Ion, fiul, și autorul acestor rânduri reușisem a seduce pe îndărătnicul Caragiale să citească câteva colecții de povestiri ale lui France. Lectura umanistului arhaizant, în care pitorescul este condus cuminte de prudențe clasiciste, nu putea să scandalizeze nici să irite pe << moralistul>> român: această lectură a și operat o provocare rodnică asupra celui pregătit de alte motive, mai hotărâtoare, desigur, pentru a-și deschide câmp nou de lucru artistic’’. Balansarea obișnuită a gândirii
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
care se dezvolta atunci și care se numea "modernă". Mai important, ea deja descoperise toate temele pe care le va explora în următorii 60 de ani. Ceea ce rămânea era să afle cine era. Marguerite știa că fusese formată ca o clasicistă: un artist care îi venerează pe antici pentru realizările lor. Ar fi fost în stare să explice de ce nu există alți poeți mai mari decât Eschil și Pindar, dramaturgi mai mari decât Sofocle și Euripide, istorici mai desăvârșiți decât Herodot
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de aceasta. Omul nu se simțea doar neprietenos dar și rătăcit în univers. Acesta era mediul social în care Hadrian și cei doi succesori ai lui, Lucius Verus și Marcus Aurelius, s-au pomenit guvernând. Yourcenar însăși nu era o clasicistă profesionistă, dar era pe deplin conștientă de multe dintre aceste evoluții în activitatea științifică clasică. Chiar înainte de a emigra în America dispunea de lecturi extinse despre secolul al II-lea, deși nu este pe deplin clar ce anume citise. Cărțile
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
creatorul "romantic", dimpotrivă, discontinuitatea e "însuși principiul de existență a sufletului omenesc" și, nu mai puțin, principiul vieții înseși, mereu dinamică și imprevizibilă. În pofida opțiunilor lui teoretice, Lovinescu lasă impresia că ar fi însă tributar, în practica literară, tot concepției clasiciste, câtă vreme psihologia "eroului" său (cu suflet unitar și contradictoriu) admite o explicație de tip raționalist, ce pretinde a spulbera prejudecata "inefabilului" sufletesc, pernicioasele presupoziții metafizice. Măcar în această privință, criticul învinge "poetul" (romantic) din Lovinescu. Rezumând cele prezentate mai
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
zicem așa, o demonstrează. Purtarea sa de scriitor este aceea a geometrului care formulează definiția teoremei mai întâi și apoi o îndreptățește silogistic. Ciclul de romane Bizu se prezintă astfel ca teoremă literară. Căci d. Lovinescu rămâne scriitorul de structură clasicistă pe care îl cunoaștem, chiar dacă materia căreia i se aplică este concepția romanticistă a omului superior". Concluzia e de o tristă previzibilitate: "Diana este romanul mai mult al unui literat decât al unui romancier" (vezi Vladimir Streinu "E. Lovinescu, Diana
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Pasolini). Reflex al marii Eliberări europene din 1968, probă de contestare și provocare la adresa gerontocrației, Petrol este și un gest testamentar de deprovincializare a Italiei, a prozei italiene, un proiect de deparazitare a acesteia de clișeele bunelor sentimente paternaliste și clasiciste. Este un discurs, cu toate cărțile lumii pe masă, al scriitorului conștient că romanul său se scrie în postmodernitate prin rapel, juxtapunere și aglutinare de fișe de lectură, intuiții, probe de memorie, idiosincrazii, bricolaje în incurabil, morbid, visceral și umoral
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
primejduiesc treptat, dar inexorabil Europa. Ricardo, fugarul în Brazilia, se-ntoarce sub imperiul morții lui Pessoa la Lisabona, se cazează la hotelul Braganza, unde are relații formale cu directorul și personalul, mai puțin formale cu camerista Lidia; muza poemelor sale clasiciste se întrupează spre a da naștere unei carnale iubiri furtive și pe deplin împărtășite. Apare însă și Marcenda, fiica unui notar din Coimbra, tânăra cu mâna paralizată ireversibil. Întâlnirile lor pudice, tip medic-pacientă, devin tot mai angajante și disperate, până ce
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
nefericite, neconsolate, dominate de dezamăgire, dar plină de demnitate.144 Criticii au remarcat faptul că Montale nu continuă direcția aulica Petrarca Leopardi. Gilberto Lonardi vorbește chiar despre apetrarchism, dacă acesta înseamnă refuzul de a crede orbește în poetica de sorginte clasicista a modelului, susținut de un antinaționalism opus tendințelor grupului rondist.145 Diana Parra precizează că nu se poate vorbi despre un Montale critic al lui Leopardi decât reliefând distanțele ce ii separă, deoarece laureatul premiului Nobel neagă orice continuitate metrica
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ingenioasă: Spre a evidenția puterea lui Dumnezeu, singura care rânduiește totul în lume (v. 9), în versetele 10 și 11 poetul dă mai întâi exemple grandioase (leul, leoaica, balaurii), apoi se coboară în lumea măruntă a insectelor". La rândul lor, clasicistele Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu practică, în versiunea recentă pe care au dat-o Cărții lui Iov din Septuaginta, o întoarcere la tradiția primară, cea a reproducerii prin calchiere lexicală a modelului grecesc, dar propun, în loc de furnicoleu, o formulă inedită
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
despre drăgălașa comedie romantică franceză din 2001, ci despre o altă fragilă Amélie, Nothomb după numele ei belgian și aristocratic de familie, fată de diplomați născută (în 1967) și crescută o vreme în Japonia, plimbată îndelung prin Asia, o erudită clasicistă (agregée de grecă și latină la 21 de ani!), vorbitoare de cinci limbi, extravagantă și plină de umor, deși cumva aseptică, asexuată, nevrotică. Explicabil, de altfel. După 17 ani trăiți prin țara Soarelui-răsare, apoi în China, Bangladesh, Birmania, Laos, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lui Dobrogeanu-Gherea, un decepționism care participa la modelajul sensibilității finiseculare. Înregistrat în cultura română drept poet romantic, "ultimul mare romantic european", opera sa relevă valențe multiple, integrând și o dimensiune decadento-simbolistă într-o ramă romantică, din care nu lipsesc accente clasiciste mai puțin evidențiate. Declinul fiziologic al poetului și finalul său tragic- mizerabilist impresiona opinia publică la sfârșitul secolului în așa măsură că o epigramă nefericită a adversarului său întru poezie, simbolistul Alexandru Macedonski, îi aducea acestuia o dizgrație aproape unanimă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
după două decenii de folosire, casa nu putea crea impresia de bătrânesc. Din punct de vedere arhitectonic, Vasile Pogor (tatăl) a dovedit o înclinație pentru un eclectism foarte la modă între ceea ce criticul de artă Valentin Ciucă numește "joncțiunea tiparelor clasiciste cu cele medievale sau postmedievale", joncțiune având ca rezultat "o sinteză cu elementele unui nou mod constructiv cu specific local particularizant, unde tiparele impuse de autoritatea timpului se integrează într-o compoziție arhitecturală armonioasă și rafinată, trecută prin filtrele orgolioase
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]