205 matches
-
1994, 137 p.) și Ecouri ale literaturii latine în spațiul cultural european (2007, 306 p.) O altă direcție fundamentală în opera lui Ștefan Cucu o reprezintă hermeneutica intertextuală, ilustrata prin două tipuri de cărți rar întâlnite în „bibliografia unui erudit clasicist”: Literatura în Dobrogea. Dicționar biobibliografic. Vol. I - ÎI (1997 - 1999, în coautorat) și Portrete literare. Scriitori și publiciști contemporani din spațiul pontic (2002, 227 p.) „Imaginarul ficțiunii” este o altă formă originală prin care Ștefan Cucu exprimă „trăirea Antichității” și
„EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI” de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365644_a_366973]
-
versuri, Constantă, Editura Muntenia, 1993, 45 p., Muzeul sufletului, versuri, Craiova, Editura Reprograph, 2001, 199 p., Ultima zi a unui filosof, român, Constantă, Editura Ex Ponto, 2007, 194 p., Iubire târzie, român, Constantă, Editura Ex Ponto, 2013, 160 p. Portretul clasicistului Ștefan Cucu, realizat prin activitatea științifică și literară, este pus față în față cu portretul reflectat în oglinzile receptorilor: Constantin Cioroiu, Grațiela Gheorghe, Alină Capelariu, Enache Puiu, Traian Diaconescu, Radu Bărbulescu, Arthur Porumboiu, Vasile Sarbu, Gheorghe I. Tohăneanu, Emil Dumitrașcu
„EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI” de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365644_a_366973]
-
aceea că intelectualul Ștefan Cucu trăiește cu intensitate în paginile cărții, fiind el însuși în ipostaza de personaj, desăvârșit conturat, ale cărui întâmplări de viață impresionează puternic. Această trăsătură distinctiva captează interesul cititorului, menținându-i treaza în permanență curiozitatea cunoașterii clasicistului integrat în zona filologica a școlii românești. Ne alăturăm și noi celor care-i recunosc meritoriile contribuții sub raportul importanței cunoașterii științifice, a relației dintre realitate și ficțiune, dintre experiență directă și procesul creației, dintre sursele nemijlocite ale oricărei scrieri
„EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI” de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365644_a_366973]
-
numită încă Visul american. Autorul nostru este negreșit un paradoxal umanist, asupra de crezul creștin, probabil neoprotestant american, pare-se evanghelist, un optimistic, cum spun americanii, inimos, cu un remarcabil apetit de „povestaș- moralist”, aproape de tip rural „bătrânesc”, de tip clasicist al prozei didactice - în tradiția de dinainte de „realismul socialist”, dar mai ales din „ obsedantul deceniu...1980 - 1989... Modele cu adevărat benefice, fără a ne gândi la imitație, ci doar la discursul „cronicii de familie” - dar unul strămutat sub alte ceruri
DESPRE CONDIŢIA STRĂ-MUTĂRILOR: IMPRESII LA O CARTE A DIMENSIUNII ROMÂNEŞTI A EXISTENŢEI SAU PARABOLA BERZEI OARBE ... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356986_a_358315]
-
Despre Novele, Mihai Eminescu scria că „exprimă fondul sufletesc al poporului nostru“. CONCEPȚIA Ioan Slavici considera că „frumosul în artă trebuie judecat în funcție de bine și adevăr“. În perioada 1871-1880, Slavici adoptă poziția lui Maiorescu în privința atitudinii critice, fiind un adevărat clasicist. După 1880 și până la apariția romanului Mara, el se afirmă ca un scriitor realist, iar viziunea realistă îl conduce la ideea de obiectivitate. De aceea, Ioan Slavici este considerat „părintele prozei noastre obiective“, proză care va culmina cu Liviu Rebreanu
Variante Bacalaureat rezolvate. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339509_a_340838]
-
care s-au încumetat să aplice pentru a studia aici în următorii trei sau patru ani. În ultimii doi ani am participat ca intervievator, alături de directorul de studii clasice de la Gonville and Caius College, la procesul de selecție a viitorilor clasiciști și pot spune că amândoi am fi vrut să-i acceptăm pe majoritatea candidaților, deși, evident, acest lucru este imposibil. Mituri-sperietoare Interviurile la Oxford și Cambridge sunt o experiență unică pentru candidați și despre ele circulă nenumărate legende, de care
Un tânăr, oricât de talentat ar fi, nu va ajunge vreodată un specialist de top mondial într-o universitate românească () [Corola-blog/BlogPost/338140_a_339469]
-
predominantă fiind aceea că elevii ar avea nevoie vitală de această oră și că fără ea ar absolvi școala cu o infirmitate insurmontabilă. Argumentele aduse sunt, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, atât de desuete și stânjenitoare, încât pe mine ca clasicist mă fac să roșesc: 1. noi, românii, care, așa cum ne învăța Grigore Ureche, „de la Râm ne tragem”, avem datoria morală să studiem limba strămoșilor noștri romani ca să nu ne pierdem identitatea prin necunoașterea trecutului nostru etc.; 2. elevii au nevoie
De ce sunt împotriva orei de latină la clasa a VIII-a. Consideraţii practice () [Corola-blog/BlogPost/338164_a_339493]
-
chiar pe acest site, a scris o pledoarie emoționantă, sinceră și deșteaptă în favoarea limbii latine. Audiatur et altera pars sau argumente pentru o poziție diferită Eu mă delimitez însă de poziția favorabilă orei de latină și, cu toată răspunderea de clasicist care am predat și predau în continuare latină, dar și cu riscul de a fi tratat cu sudălmi, susțin categoric eliminarea ei. Iată argumentele mele: A. unicul „avantaj” al unei singure ore pe săptămână de latină la clasa a VIII
De ce sunt împotriva orei de latină la clasa a VIII-a. Consideraţii practice () [Corola-blog/BlogPost/338164_a_339493]
-
d-ta tot așa din multul-puținul ce l-ai fi avut când ar fi fost vorba de orice amic, necum de un amic de valoarea d-tale“. Hegelian în înțelegerea poeziei ca sensibilitate a ideii, schopenhauerian în explicarea folosului artei, clasicist prin simțul dezvoltat al armoniei și echilibrului, romantic prin concepția estetică, Maiorescu a fost un promotor al culturii, punând bazele criticii moderne într-un timp de confuzie în lupta cu adevărul. Partizan al evoluționismului, a combătut tendințele revoluționare de orice
TITU MAIORESCU LA A-175-A ANIVERSARE DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379791_a_381120]
-
prezentată și de Acad. Răzvan Theodorescu, care i-a făcut un portret sintetic și pertinent: „remarcabil istoric și lingvist, sprinten la minte, cu replica mereu pregătită, neobosit călător, vorbitor al unui număr foarte mare de graiuri, personalitate inconfundabilă și inconturnabilă, clasicist recunoscut, a creat o operă științifică vastă care însumează peste 90 de studii, cunoscător al unui număr foarte mare de graiuri, asimiliat în lumea academică germană nu își uită rădăcinile, credincios la senectute idealurilor științifice din tinerețe, clasicist recunoscut, savant
DOCTOR HONORIS CAUSA AL UNIVERSITĂŢII DIN CRAIOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373138_a_374467]
-
și inconturnabilă, clasicist recunoscut, a creat o operă științifică vastă care însumează peste 90 de studii, cunoscător al unui număr foarte mare de graiuri, asimiliat în lumea academică germană nu își uită rădăcinile, credincios la senectute idealurilor științifice din tinerețe, clasicist recunoscut, savant, patriot european în sensul cel mai profund al cuvântului, exemplu eclatant în sensul unirii patriotismului cu europenismul.” De asemenea, Acad. Răzvan Theodorescu a apeciat volumul omagial de o mare eleganță, editat la Chișinău pentru un fiu al Cernăuțiului
DOCTOR HONORIS CAUSA AL UNIVERSITĂŢII DIN CRAIOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373138_a_374467]
-
în manuscris). Întâia tălmăcire, pusă de A.H. la îndemâna clerului și, deopotrivă, a elevilor din Academia Domnească de la Iași e, previzibil, catehismul sau Gramatica teologhicească, redând (după o versiune în latină) Teologia (Bogoslovia) arhiepiscopului Platon Levșin, mitropolit al Moscovei, ilustru clasicist, o personalitate carismatică a lumii culturale ortodoxe, dar și, nu mai puțin adevărat, ireductibil adversar, critic acerb al Revoluției franceze și al influențelor carteziene. Contextul pune în valoare, prin contrast, discernământul, moderația cu care procedează la emanciparea școlii ierarhii moldoveni
AMFILOHIE HOTINIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285317_a_286646]
-
așezat temeliile culturii moderne s-au format sub egida modelului clasic: fie în școlile din București și Iași, cu limba de predare greacă, fie în cele din Blaj, animate de ideea latinității, fie în licee și universități occidentale. Un curent clasicist n-a existat în literatura română. Nu avea cum să apară, de vreme ce emanciparea de teologie s-a produs abia în secolul al XVIII-lea, sub impulsul iluminismului, și a început să-și precizeze caracterele distinctive în contextul unor creații culturale
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
lui C. răstoarnă, de fapt, raportul worringerian: nu arta imprimă mișcare vieții emoționale, ci activitatea estetică este aceea care exprimă „impresiile eterogene”, ce constituie „viața fenomenală”. În această ordine a ideilor, a raporturilor dintre viață și artă, se vădește spiritul clasicist: pe urmele vechilor greci, C. consideră viața ca pe „un proces creator, similar construcției unei opere de artă” un proces care se desfășoară „sub semnul imaginației și al rațiunii”. În privința scrierilor literare, a acordat uneori girul semnăturii sale unor debutanți
COMARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
, Ștefan (24.IV.1888, Ploiești - 25.III.1958, Cluj), clasicist și traducător. Provine dintr-o familie de mici meseriași de origine aromână. Student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, discipol al lui V. Pârvan, B. a studiat apoi la Berlin. A venit în contact cu vestiți
BEZDECHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285715_a_287044]
-
CIZEK, Eugen (24.ÎI.1932, București), clasicist. Este fiul Virginiei (n. Bălescu), profesoara, și al al lui Alexandru Gustav Cizek, funcționar, si frate cu Alexandru Nicolae Cizek. C. urmează liceul clasic (1948-1951) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1951-1955), încheindu-și studiile superioare cu lucrarea
CIZEK-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286289_a_287618]
-
uniuni de creație și asociații științifice românești: Uniunea Scriitorilor, Societatea de Studii Clasice „Ovidianum” ș.a., și internaționale: Societatea de Studii Latine (Paris), Societatea de Studii Neroniene - Centrul de Studii asupra Monarhiei Antice (Clermond-Ferrand), Societatea de Studii Petroniene (Florida, SUA) ș.a. Clasicist, prin pregătire, cu vocație de istoric, C. își va localiza interesul științific în câmpul Antichității latine. O singură carte, întâmplător cea dintâi, Evoluția românului antic (1970), acoperă și zona Eladei, în relație comparatista și de reciprocă determinare cu cea română
CIZEK-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286289_a_287618]
-
MARINESCU, Ion M. (21.IX.1880, Craiova - 25.IX.1965, Iași), clasicist. Este fiul Ecaterinei (n. Brănescu) și al lui Marin Marinescu, institutor și preot. Urmează cursurile școlii primare și ale Liceului „Carol I” la Craiova, luând bacalaureatul în 1899, iar pe cele universitare la București, unde în 1903 va absolvi Facultatea
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
poetului Alecu Văcărescu, prezentat ca un „Petrarca românesc”. Analizând o poezie a lui Gr. Alexandrescu și alta a lui I. Catina (în articolul Poezie), G. remarcă „figuri frumoase” și „idei delicate” în tratarea, originală, a unei teme comune. În spirit clasicist, el vedea în copierea naturii izvorul tuturor operelor artistice. Sporadic, a compus poezii patriotice ocazionale și meditații alegorico-filosofice. Repere bibliografice: Encicl. rom., II, 523; Gh. Adamescu, Scrierile lui Iosif Genilie, „Buletinul Societății Geografice Române”, 1901; Ilie Popescu- Teiușan, Vasile Netea
GENILIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287214_a_288543]
-
MIHĂESCU, H.[aralambie] (7.ÎI.1907, Udești, j. Suceava - 28.ÎI.1985, Iași), clasicist. Este fiul Domnicăi (n. Ciobanu) și al lui Dumitru Mihăescu, țărani. Urmează școală primară în satul natal, după care devine elev la Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava. Trece bacalaureatul în 1928 și se înscrie la Facultatea de Litere și
MIHAESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288112_a_289441]
-
din Efes, Horațiu și Vergiliu, Tacit, Aristofan). Principala să lucrare de sinteză, considerată moment de referință pentru studiile clasice românești, este Istoria literaturii latine (1947), din care s-a tipărit doar prima parte, De la origini până la Cicero. În această carte, clasicistul alătura unui bogat aparat de date istorico-literare numeroase glose critice, pe cât de pertinente, pe atât de agreabile, dezvăluindu-și nu numai apetenta pentru valențele estetice, ci și înzestrarea de netăgăduit de comentator. După mutarea la București se concentrează mai ales
MIHAESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288112_a_289441]
-
Colaborează Mircea A. Diaconu (Iulian Vesper. Destin și poetică, Mircea Streinul și literatura bucovineană, Poezia iconaristă, Destinul poetic al lui George Drumur), Ștefan Hostiuc (Poezia română postbelică din nordul Bucovinei: generații și paradigme), Adrian Dinu Rachieru (Traian Chelariu sau Rafinamentul clasicist), Mihai Cimpoi (Refuzul frontierei. Portret Ion Vatamanu) ș.a. Mai puține la număr sunt lucrările de sinteză consacrate istoriei literare din epocile precedente, cum sunt cele semnate de D. Vatamaniuc (Eminescu și Bucovina), Lora Bostan și Brândușa Grigorco (Proza bucovineană din
GLASUL BUCOVINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287291_a_288620]
-
al tiranului Nero, dar și aparentele inconsecvențe din tratatele de morală, în care idei riguroase și chiar rigide ale doctrinei stoice se atenuează și capătă accente de umană înțelegere. Erudiție și totodată reală capacitate de empatie cu autorul studiat dovedește clasicistul și în Publius Vergilius Maro (1970), cea dintâi monografie românească consacrată poetului antic, lucrare pe cât de precisă, pe atât de vie, menită să îl apropie pe cititorul actual de o figură emblematică a clasicismului latin. Autorul se arată interesat cu
GUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287394_a_288723]
-
prin simț al nuanțelor, intuiție lingvistică și capacitate de a transpune adecvat spiritul originalului într-o limbă română suplă și firească, oferind astfel versiuni convingătoare din scrierile unor autori atât de diferiți cum sunt Seneca, Tacit, Iuvenal sau Dimitrie Cantemir. Clasicistul mai alcătuiește manuale școlare și culegeri de texte latine, îngrijește cele trei volume ale ediției Opere alese din scrierile lui Cicero (1973) și elaborează cel mai amplu Dicționar latin-român publicat în România (1983), lucrare lexicografică de referință, care înglobează materialul
GUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287394_a_288723]
-
HÂNCU, Agenor Bogdan (24.VI.1956, București - 8.VIII.1991, Mangalia), clasicist. Este fiul Monicăi Hâncu (n. Bilțiu-Dăncuș), bibliotecară, și al lui Radu Hâncu, clasicist. Licențiat în limbi clasice al Universității din București, H. a fost profesor de limba latină în comuna Ianca (județul Brăila), apoi la București, în învățământul preuniversitar. După
HANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287407_a_288736]