99 matches
-
parti-pris-uri. E drept că autorul nu se aventurează niciodată până în actualitate, interesul său nevizând producția literară din zilele noastre. Despre aceasta nu se pronunță, în schimb, articolele sale despre perioadele mai vechi reușesc să le confere câtorva scriitori de mult clasicizați un aer viu, să-i smulgă din insectarul studiilor literare și să-i surprindă în dinamica întregii literaturi. Iată care sunt scopurile volumului, formulate chiar de autor: "Într-o perioadă agitată de inerente bătălii canonice, revizuiri, lupte generaționiste sau între
Câteva sinteze by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9270_a_10595]
-
român. Teoria imitației servile față de literatura franceză este combătută printr-o analiză la obiect a condițiilor noastre istorice particulare, care făceau ca mișcarea literară de la 1840 să nu fie ,nici reacția față de raționalismul excesiv al secolului XVIII, în forma lui clasicizată din Occident", nici dezgroparea unui trecut literar strălucit. Romantismul românesc, observă autorul, a fost o Renaștere fecundată, pe de o parte, de romantismul occidental și, pe de altă parte, propulsată de mitul poeziei populare. Realitățile noastre politico-sociale au impus lirica
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
nici nu visau că-l au. Pe de altă parte, însă, in ce măsură oamenii politici vor accepta că la emisiunea lui Călinescu să aibă umor, iar la alte emisiuni, serioase, să revină la gravitatea mortală și agresivă caracteristică talk-show-ului clasicizat de alte posturi de televiziune și, pînă la un punct, la ProTV. Pentru moment, să facem o scurtă incursiune în ceea ce aș numi clasicul talk-show de televiziune autohton, indiferent de postul care îl găzduiește. El cuprinde ultima afirmație a invitaților
Un altfel de talk-show by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17618_a_18943]
-
american. Netrăind epoca respectivă nu pot să știu care dintre cele două chipuri ale „obsedantului deceniu” este mai veridic sau mai reprezentativ pentru spiritul timpului. Trebuie să recunosc însă că Sorin Antohi și Virgil Nemoianu reușesc să tulbure serios imaginea clasicizată despre anii de început ai comunismului românesc. Pe marginea multor alte afirmații ale lui Virgil Nemoianu privind istoria și istoria literaturii se poate discuta îndelung (de exemplu, presupusul rol nefast al unirii din 1918 asupra evoluțiilor politice românești din perioada
Radiografia unui dezastru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7016_a_8341]
-
tezismul epocii. Cei patru autori aleși, Horia Lovinescu, Teodor Mazilu, Marin Sorescu și D. R. Popescu, sînt diferiți, nu numai la nivelul formulelor dramatice utilizate, ci și la acela al impactului și al valorii. Dacă un dramaturg ca Horia Lovinescu, clasicizat de vechile manuale și ierarhii, cu greu s-ar mai putea juca azi, și în versiuni adaptate, Marin Sorescu sau chiar Teodor Mazilu sînt mai puțin marcați de epoca în care au scris și poate la un alt nivel valoric
Recapitulări, nu revizuiri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14789_a_16114]
-
resursele. De aceea, pentru a oferi o imagine de ansamblu a operei și o istorie a receptării, este binevenită ediția critică îngrijită de Cristina Balinte, în colecția academică de ,Opere fundamentale", coordonată de Eugen Simion. Dintre contemporani au mai fost clasicizați în această colecție: Marin Preda, Petru Dumitriu, Marin Sorescu, Nichita Stănescu și Ștefan Bănulescu. O evoluție lină, neaccidentată, un progres continuu reprezintă drumul creației epice a lui Sorin Titel, de la debutul cu schițele simple ca niște exerciții corecte făcute de
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]
-
fenomenul literar cel mai răsunător în Franța. Debutul editorial al genului n-a fost tocmai încurajator. Asta se întâmpla în 1970, când un editor curajos s-a decis să-l publice pe americanul James Ellroy. În SUA, genul era deja clasicizat, încă dintre războaiele mondiale. Un critic francez, de altfel, inclusese Șoimul maltez al lui Dashiell Hammett în rândul celor zece romane care „au făcut America”. În Franța, până cu trei sau patru decenii în urmă, romanul polițist nu era considerat
Noul roman polițist () [Corola-journal/Journalistic/3611_a_4936]
-
a face un nou mod de abordare a textului literar, în învățămîntul de toate gradele, cu speranța că el își va croi drum și în critica literară. Căci, în ciuda aparaturii, ce poate apărea uneori sofisticată, autoarea reușește performanța de a clasiciza întregul sistem prin definirea componentelor sale și prin limpezirea structurilor ce-l alcătuiesc. Contribuția e dublă: la nivel teoretic și la cel aplicat, acesta cuprinzînd întreaga evoluție a descrierii, de la cronicari la postmodernii optzeciști. Cunoașterea textelor, alegerea și analiza acestora
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
o tradiție anchilozantă. E o libertate meditată, elaborată. O libertate ce constă în aplicarea, nu lipsită de acuratețe, a unui set de procedee decelabile. Cu cît trece timpul, cu atît avangarda vădește o mai puternică autoconștiință a textului său. Se "clasicizează" astfel, datorită unei hiperlucidități (o "eliberare" la nivel cerebral), ce pare a compensa, surprinzător, inițiala năzuință de ieșire dramatică din chingile intelectului. Triumful dezintelectualizării trece într-un triumf al intelectualizării. Un avangardist tîrziu este poetul Paul Aretzu. Eminent absolvent al
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
Bahmuțeanu, Irinel Columbeanu, Vasile Turcu, Adrian Mititelu, Gheorghe Ștefan, Claudiu Răducanu, Teodor Atanasiu, Florin Călinescu. Voluntar sau involuntar, toți aceștia reușesc să stârnească hohote de râs la aproape fiecare apariție publică. Dintr-un motiv sau altul, replicile lor s-au clasicizat, fac parte din inestimabilul patrimoniu al tranziției, au devenit componente de bază ale memoriei noastre (a)culturale. După savurosul său Ghid al nesimțitului în care a descris in extenso fețele și modalitățile de exprimare ale mitocăniei anonime în anii tranziției
Clasicii decerebrării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10067_a_11392]
-
trei culturi - polemica franceză împotriva celei engleze etc. Capitolul despre poetologie prezintă cartea ca grădină, în care se recunosc trecerile de la estetica clasicizată, cu regulile lui Aristotel, la romanul sentimental, poezia în vers alb, drama burgheză în teatru (împotriva pieselor clasicizate de tip Voltaire, Racine, Corneille - critică pe care Ana Stanca Tabarasi o consideră nedreaptă, întrucât Voltaire însuși era adeptul grădinii englezești). Noul ideal nu mai era ca totul să fie universal valabil, ci cartea, ca și grădina, să reprezinte individualitatea
O carte românească de istoria ideilor în Germania by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/9090_a_10415]
-
al CC al PCR și favorit al lui Ceaușescu, a găsit de cuviință a scrie, după 1989, pagini vitriolante la adresa regimului pe care l-a slujit, timp îndelungat, încă de la precocele său debut cu Setea și Străinul, care l-au "clasicizat" de îndată, asigurîndu-i un loc în firida manualelor școlare. "Clasic și după moarte?", se întreba, în titlul unui text pamfletar, Barbu Cioculescu. Cum ne-am putea apropia de această conștiință duplicitară, reprezentativă pentru era comunistă, dar care, iată, încearcă a
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
decât cele mitologice nu am putea găsi, decât forțând clasificările istoricilor de artă, lucru de altfel greu de făcut sub impresia prospețimii pe care o degajă lucrările lui Dumitru Șerban. Am adăuga la aceasta că, paradoxal, modernitatea expresiei poetice se clasicizează instant, ca un dat natural, indiferent de cât de mult ai vrea să fie altceva! Lucrările lui Andrei Uncruț, așa cum au fost ele expuse în Palatul Baroc din Timișoara, păreau mai degrabă piese ale unui travaliu arheologic, descoperite în vara
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
Gheorghe Grigurcu Ultimul supraviețuitor al echipei „clasicizate” a revistei „Steaua”, Aurel Rău, exprimă cu pregnanță condiția poeziei ilustrate de aceasta. Fondul tradițional, de factură rurală, așa cum s-a observat fără dificultate, face joncțiunea, sub pana d-sale, cu un rafinament formal, cu o estetizare care-i acordă
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
continuare romanul Ora 25 de Constantin Virgil Gheorghiu, balada Mistrețul cu colți de argint de Ștefan Aug. Doinaș). Aici poate ar trebui să purtăm o discuție mai lungă. Sunt de părere că dicționarul coordonat de Ion Pop s-ar putea clasiciza sub titlul O mie de opere literare românești, incluzând în viitor încă aproximativ 150 de titluri, posibil a fi obținute din literatura basarabeană (total absentă) și completări din literatura exilului (mai slab reprezentată decât s-ar cuveni), din proza contemporană
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
să servească unei cauze pe gratis. Vorbim despre victimele programului, masa de manevră, inocentă și gata de sacrificii. De aici începe credința, care pietrifică pe neașteptate aburii calzi ai unei apariții bine primite, căci o modă se spulberă sau se clasicizează - ca în cazul programului riguros și terorist sub impulsul cărora se închid bisericile, se selectează valorile, se căpătuiesc învingătorii.
Programul și Bunul Dumnezeu by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9244_a_10569]
-
prefața remarcabilă a lui Cornel Ungureanu, mica antologie de repere critice și, în general, reproducerea fidelă, fără greșeli, a textului originar produc, împreună, o ediție bună, de la care poate începe o relectură a acestui mare prozator. Care, iată, s-a clasicizat.
Clasicizarea generației ’60 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6227_a_7552]
-
a numărat incorect proprietățile imobiliare, acuzație la care ziarul condus de Petre Mihai Băcanu a reacționat cu articolul citat anterior. Să se profileze un duel al premierului cu România liberă asupra acestei chestiuni sensibile sau Adrian Năstase va prefera soluția, clasicizată de alți demnitari, de a se adresa Justiției. * Deținătoarea portofoliului acestui minister, Rodica Stănoiu, a beneficiat conform propriei sale declarații, de prevederile legii caselor naționalizate, pentru a-și recupera o moșie cu conac. Din acest motiv, afirmă d-na Stănoiu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15974_a_17299]
-
rescrie tragediile ca pe niște farse, să se autocaricaturizeze. Comparația poate șoca, deși scriitorul american s-a impus ca o adevărată forță a naturii. Laureat al tuturor marilor premii literare americane (Nobel-ul continuă însă să-l ocolească), a fost clasicizat încă din timpul vieții, prin includerea lui în selectul club literar „The Library of America", colecție mai exclusivistă decât „Pleiade". Până în 2013, când urmează să împlinească 80 de ani, vor apărea toate cele opt volume identice, tipărite pe foiță de
Regres sau un alt fel de joc? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6428_a_7753]
-
Lovinescu. În opera de ficțiune a lui Gala Galaction, nici o altă piesă ulterioară nu se ridică la nivelul estetic al unor proze ca Moara lui Călifar, Gloria Constantini, La Vulturi! sau De la noi, la Cladova, prin care autorul s-a clasicizat. Ca să nu exagerez prea mult, voi spune totuși că într-o antologie a celor mai bune povestiri mai pot fi adăugate În pădurea Cotoșmanei și Lângă apa Vodislavei, din volumul următor, Clopotele din Mănăstirea Neamțu, apărut în 1916. Ceea ce nu
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
idei". Goga e poetul și ziaristul unui moment, din al cărui suflu vremurile mai așezate vor face istorie. Arghezi, în schimb, e "fermecătorul posesor al unui mare temperament poetic". Romantic, spune cronicarul. Părerile lui Pompiliu Constantinescu despre Arghezi s-au clasicizat îndeajuns, însă nu strică amintirea lor de la sursă. La firul ierbii - să ne gîndim cît de proaspăt era, la vremea acestei cărți, debutul lui Arghezi - e primul să-i constate unitatea, și deopotrivă jocul de contrarii. Eminescianismul dizolvat în originalitate
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
mele cărți n-au scris bine decât Alexandru Matei, Cezar Gheorghe și Tudorel Urian, fidelul meu admirator Tudorel Urian și geamănul meu literar Octavian Soviany, care sunt infinit mai tineri și mai curajoși în a se aventura decât pleiada tinerilor clasicizați din fașă, parcă programați să ajungă cât mai repede în „înalta societate". Concursul de creație de la Onești, care-mi poartă numele, mulțumită lui George Chiriac și doamnei profesoare Gârmacea, mă bucură și mă face să mă simt iubită, un sentiment
Nora Iuga - „Berlinul e singurul oraș de iubit și de urât până la moarte“ by un cristian () [Corola-journal/Journalistic/6306_a_7631]
-
netradițional,<footnote Condiția de fezabilitate Mins în-parcurs pretinde o foarte bună însușire/asumare a datului formal dpc, fie prin repetiții (ca metodă de adâncire a unor reflexe de instrumentare raportate exclusiv dpc), fie printr-o formidabilă intuiție (empatizare). Odată probat-legitimat (clasicizat), modul/metodica de instrumentare propriu-zisă se conservă și șlefuiește (readaptează) ca valoare, în și prin forța/veghea (memorialitatea) unei tradiții culturale. Cum însă sunt de parcurs și forme auctoriale, nereferite cu totul unei tradiții, este necesară instrumentarea acestora prin interfețe
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
puține legături în geografie, regăsindu-se, mai ales, în alaiul dionisiac al unui real (pre)văzut ca scenă a unui spectacol care, orice s-ar întîmpla, trebuie să continue. Aparent, locul unde prozatorul întîlnește pictorul e portretul: nu cel clasic (clasicizat), însă, ci ideea fixată la Val Gheorghiu, mai ales, în feminitate: mulțime de "portrete" (idei) de femei în toată proza sa, instalate, confortabil, în vehiculul erosului. Un erotism sudic (există și unul "nordic"? Da, s-ar zice, citind, măcar, pe
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
doar eu reprezentam În ochii poetei „noul”, inclement cu vechii „dogmatici”, iar tema nici nu a fost abordată. Pentru mine era mai curând o șansă de a cunoaște, Îndeaproape, pe unii dintre cei care reprezentaseră, și Încă reprezentau, nume aproape clasicizate În deceniile anterioare, reduși atunci la simple clișee de reprezentare și reduși, ulterior, de unii dintre retorii pătimași ai eliminatoriilor „reevaluări” la alte clișee, de sens invers. Nu eram printre aceștia, mă interesau cu adevărat dilemele celor care mă precedaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]