254 matches
-
Ogigia, acest "buric al mării", omphalus al povestirii și simbol al cordonului ombilical tăiat, simbol al singurătății, al izolării și exilului, încât Ulise nu-și mai dorește decât moartea în acel loc fără oameni și fără viitor. Ospitalitatea preschimbată în claustrare nu mai e întâlnire, ci alienare, expatriere de sine într-o imensă îndepărtare în același timp spațială, dar și temporală. La sfârșitul acestui surghiun, Calipso va trebui cu regret să îl lase să plece, declarându-i dragostea și suferința unui
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
urmeze visurile și reveriile, care sunt de altfel de atotputernicie și de cucerire (a fi un sfânt pentru mamă înseamnă a fi arhiepiscop, ceea ce atestă o fervoare religioasă destul de mondenă). Castelul însuși este prezentat într-un spațiu de închidere, de claustrare. Imaginile care îl prezintă sunt agresive: "Cele patru turnuri de la colțuri aveau acoperișuri țuguiate, acoperite cu solzi de plumb, iar temelia zidurilor se sprijinea pe blocuri de stânci care coborau prăpăstios până în fundul șanțului cu apă"384*. Mai multe incinte
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
-se de izbucnirea unei furtuni încearcă să intre în casa pustnicului) care se termină prin achiziționarea unui scut (obiect simbolic de protecție). Fiindcă ceea ce caracterizează casa Usher este într-adevăr neospitalitatea ei funciară, neospitalitate fizică mai întâi, în închiderea, singurătatea, claustrarea ei, în părăginirea și secretul ei. Stăpânul casei este ultimul descendent al familiei care nu va mai primi niciodată supuși noi în sânul ei. Ceea ce se oferă vederii naratorului, înainte ca el însuși să devină victimă, este spectacolul excluderii, prin
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lui necunoscută"; "pământul e cu râie-n rădăcină", dealul "un pustiu de piatră". Nici urmă de mioritism! Neașteptată la vitalistul de mai înainte e implantarea în mâhnire; dezorientat, simplu figurant sortit derizoriului, Omul lâncezește: Mergem încet spre cine știe unde"; sentimentul de claustrare e un dat etern: "O temniță e capul meu / ce-și pierdu cheile la începutul lumii" (Un gorgan de pământ). O stea-băiat și o stea-fată nasc planete iluzorii, tărâmuri pustii: "Iubita mea, iubita mea, noi, o stea dublă..." Clopote înalte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
albanez face o vizit... oficial... la Belgrad și semneaz... acorduri comerciale. De asemenea, un alt ministru merge la Paris În octombrie 1980. În mod vizibil, foarte izolat... dup... ruptură cu Chină, Albania este silit... din rațiuni economice s... ias... din claustrare. Astfel, În 1983 se reiau schimburile comerciale cu Beijingul. Acest Început de deschidere va fi dus mai departe de succesorul lui Enver Hodja. Ramiz Allia, succesorul Împietrit CÎnd, la dou... zile dup... moartea lui Hodja, survenit... la 11 aprilie 1985
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
s-a sfârșit, eul e sub ape, iar această contopire cu esența materiei îl alină și îl salvează de măcinarea în gol a cotidianului. Geneza, motivația și elaborarea prozei lui B. sunt intim legate de condiția sa biografică. Boala și claustrarea au dus atât la o acutizare a percepției, a gândirii, cât și la o detașare față de existență. Schimbarea perspectivei, a conținutului vieții, limitarea la funcțiile spirituale provoacă o deplasare fundamentală. Toată experiența anterioară se reorganizează, capătă alt înțeles, iar prezentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
și un centru al forțelor, fiind la rându-i fântâna izvorând, un principiu de inspirație și de mișcare, o centralizare parcă secretă. Prin lumea infinită, conștiința umană e determinată să hălăduiască mereu precum și Bacovia e un rătăcitor în pofida aparentei sale claustrări. "Captif en ce moment sur la Terre, je m-entretiens avec le coeur des astres, qui prend part à mes joies et à mes douleurs", scrie Nerval, ca o unitate sufletească a multora născuți nu contează unde și când pe suprafața
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
face cu o asimilare a valorilor, apoi cu un efort de eliberare de sub constrângerea acestora. Orice aspirație este deschidere și depășire. O deschidere a persoanei mele și o depășire de sine, dar și o depășire a lumii. „A-fi-În-lume” implică o „claustrare normativă” acceptată, dar care, În timp va genera angoasa, neliniștea existențială, de care persoana mea dorește să se elibereze, căutându-și echilibrul În altă parte. În mod simbolic, aceasta se realizează prin acte sublimative, Întrucât este imposibil de a ieși
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
tăi ochi. Este o prăbușire, asemenea unei paralizii a vieții sufletești și morale. 3. Izolarea Aceasta este situația limitativă predominant formală. Este separarea mea de lume, de semenii mei. Izolarea este fie o retragere narcisistă aleasă de mine, fie o claustrare pe care mi-o impun alții. Ea reprezintă Însingurarea, pierderea contactelor și Îngustarea comunicării, atât cu mine, cât și cu ceilalți. Izolarea mă duce la disperare, așa cum disperarea mă rupe de lume și mă izolează interior. Prin izolare și disperare
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a unei realități inacceptabile moral, fie ca pe un univers deschis interior, construit din valori morale supreme. Persoana luptă Împotriva singurătății sale chiar și În situația În care această singurătate Îi este impusă forțat. Aflată, de exemplu, În condiții de claustrare severă, absolută, Împotriva voinței sale, persoana va lupta Împotriva singurătății. Ea va apela la un dublu, la un alterego În care să se reflecte și cu care să comunice. În felul acesta, este refuzată Încremenirea impusă, pe care individul o
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de a acționa, autostimularea prin succesele obținute În viață, existența unui suport moral-religios. Factorii negativi sunt reprezentați de absența unei educații și instrucții corespunzătoare; prezența unor modele negative În formarea personalității și imitarea acestora, eșecuri, complexe de inferioritate și culpabilitate, claustrarea cu privarea de libertate, teroarea psihică sau tortura fizică, mizeria, sărăcia, foamea, lipsa de Încredere În sine și situațiile repetate de eșec, existența unor boli cronice invalidante; absența unui suport moral-religios. Este firesc, având În vedere factorii formatori ai personalității
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
spațiul cosmic nelimitat. Astfel privită problema, nomadismul este „primitivism” numai din punctul de vedere al unei mentalități citadine. Omul cetății nu-l poate Înțelege pe nomad, la fel după cum, În egală măsură, nomadul Îl refuză pe cetățeanul sedentar care preferă „claustrarea” Între zidurile cetății. Ne aflăm În fața unor atitudini morale și sufletești diferite. Mai mult decât atât, ele sunt și destine diferite, alte modele de viață, o altă mentalitate. Poate că din aceste motive „Întâlnirea”, destul de frecventă dintre cetățeanul cetății și
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
La nivelul compoziției, poezia este structurată în două unități logice, marcate prin „decupajul“ strofic (strofe inegale, de 16, respectiv 4 versuri, cu măsură și ritm variabile, cu rimă împerecheată). Incipitul asociază eului liric ipostaza poetului care creează întrun spațiu al claustrării, năzuind să transforme în artă orice experiență trăită sau imaginată: Le am scris cu unghia pe tencuială / Pe un părete de firidă goală. Prima secvență surprinde condiția neobișnuită a artistului modern, imaginând actul scriiturii întrun uni vers carceral. În acest
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
instalate într-un totalitarism de mai mică intensitate - ca în URSS și în democrațiile populare după 1956 - teroarea a continuat să bântuie în viața de toate zilele prin punerea sub control a societății de către o poliție politică omniprezentă și prin claustrarea populațiilor în interiorul unor frontiere închise ermetic al căror simbol cel mai grăitor a fost Zidul Berlinului*. Partidul Comunist Francez, un partid totalitar? Dar, se va spune, nu-i absurd să-i asimilăm pe comuniștii care n-au ajuns la putere
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comuniste și exilul Instaurarea regimurilor de democrație populară* după 1945 provoacă noi valuri de emigrație. într-un prim moment, aceasta este relativ lesnicioasă, dar spre sfârșitul anilor 1940, regimurile comuniste își închid ermetic frontierele. Acum, aceste popoare sunt supuse unei claustrări indispensabile supraviețuirii totalitarismului*. Lovitura de la Praga* din februarie 1948 îi silește la exil pe numeroși democrați. Este și cazul lui Paul Barton (Jiri Weltruski), socialist și democrat, autor, în 1957, al primei cărți despre munca silnică în URSS. Sau al
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Frica” se instituie în vocabule-temă, după cum „insula”, „lațul”, „limitele”, „păianjenul” țesându-și „plasa” peste rostire și gând sunt figuri ale cântărețului fie redus la tăcere, fie riscând să-și vadă versurile „împușcate”. Poeta nutrește, fără ieftin romantism, sentimentul însingurării și claustrării, ale cărui metafore sunt „efectul de seră” și insula: „A fi. Sentimentul de insulă./ Eu - mie - insulă.” Însă din exilul ei continuă să facă incizii - sincopate, stridente, neiertătoare - în carnea realului, și în propria-i biografie, și să constate și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
Flori de mucigai În ciclul Flori de mucigai este evocată lumea stranie, dezolată, a universului carceral, unde viața este reprimată, mortificată, un fel de bolgie a infernului dantesc. Având ca punct de plecare estetica urâtului, Arghezi prezintă un univers al claustrării cu mocirlă, frig, cătușe, păduchi, șobolani, zăvoare, mucigai, din care nu lipsește totuși frumosul, o frumusețe recuperată prin vis sau amintire. Lumea închisorii este lumea valorilor confuze, poartă stigmatele răului: răul și urâtul sunt conjuncturi ale destinului. Sub expresia de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lumina, iar mucigaiul semnifică urâtul, răul, descompunerea, întunericul. Titlul trimite spre estetica urâtului, spre creația lui Baudelaire. Structurată în două secvențe lirice, poezia exprimă crezul artistic arghezian pe de-o parte, și neputința artistului de a crea în condiții de claustrare, pe de altă parte. Singur, în spațiul carceral, fără uneltele scrisului, poetul încearcă să scrie versuri "cu unghia pe tencuială", cu slabele sale forțe creatoare. Dar versurile ("stihuri fără an") fuseseră săpate în sufletul artistului: "Stihuri de groază/ De sete
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
scrisului, poetul încearcă să scrie versuri "cu unghia pe tencuială", cu slabele sale forțe creatoare. Dar versurile ("stihuri fără an") fuseseră săpate în sufletul artistului: "Stihuri de groază/ De sete de apă/ Și de foame de scrum". În condiții de claustrare, artistul nu se mai regăsește pe sine în calitate de creator, harul poetic ("unghia îngerească") s-a tocit de atâta efort. În final, în atmosfera sumbră e întuneric, ploaia se aude "departe afară" și poetul simte durerea ca o gheară, fără a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
gheară, fără a se putea exprima. Deznădăjduit, se căznește să comunice cu lumea, "cu unghiile de la mâna stângă"; aceasta, după o anumită simbolistică, trimite la forțe demonice. Unele cuvinte din lexicul arghezian șochează: mucigai, regionalism arhaic, metaforele sugerează starea de claustrare, atemporalitatea stărilor de tristețe este semnificată de vocabularul religios (Luca, Marcu, Ioan). O poetică a antipoeticului așează lirica argheziană sub semnul categoriilor negative: urâtul, banalul, bizarul, oribilul, bufonescul etc. În celula închisorii, versurile sunt scrise "pe un părete de firidă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nătâng, și fă-te-ncoace...") Copilul voia să-l scoată afară din cochilie ("ghem vărgat și ferecat"), la lumină, micuțul fiind o ființă solară. O furtună s-a dezlănțuit pe neașteptate și a surprins melcul care voia să iasă din claustrare. Încercând să tulbure ritmurile naturii, cu descântecul său, copilul a dezlănțuit forțele obscure (căpcăun, joimărițe, muma-pădurii) și a grăbit moartea ființei plăpânde. Există în univers o ordine a firii, ascunsă, care nu trebuie tulburată. Copilul știa că melcul părăsit în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sentimentului; comparația "ca o strângere de ape" semnifică tensiunea lirică; metonimia se creează prin asocierea privirii cu spiritul, care tinde spre absolut ("Și privirea-n sus țâșni,/ tocmai lângă ciocârlii"); metafora cercului poate semnifica: perfecțiunea, absolutul, oul cosmogonic, dar și claustrarea. Iar ciocârliile exprimă înălțimea greu de atins, deoarece aceste păsări zboară la mare înălțime. În dulcele stil clasic N. Stănescu a fost "spiritul solar al înalturilor", înscriind opera sa în linia noului limbaj poetic european susținut de Baudelaire, Rimbaud, Mallarmé
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
revista „Cum vorbim”. Hrănit de energii primordiale, peisajul agrest trimite încă, la B., discrete semnale, până la margini obscure, „viclene” de târg, la pragul căruia se poticnesc „ulița”, drumul („figură” ce revine în poeme obsesiv), de unde și exasperarea reprimată, senzația de claustrare, în piatră sau în „dugheni îngenuncheate”, așteptând umil, ca dinspre un alt orizont, transcendent, „darul pâinii”. Poetul pare astfel a celebra, și el, elanul primitiv și inocența satului, în replică la spleen și la anostul citadin, dar nostalgiile sunt reținute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
faustic, cu disperata genialitate a unui jucător de rasă. Eroic, misterios și totuși obsedat de partida pentru care supraviețuise unei probe infernale. Partida cu miză supremă. Cuceritoare este narațiunea anului de ucenicie a lui Hans (Castorp?), pregătirea acestuia amintind de claustrarea într-un sanctuar și temniță totodată. Un fel de antrenament tortură la un șah "propedeutic". O perfecționare extremă a minții prin derealizare în timp și spațiu. Eventualele greșeli erau penalizate prin "șocuri electrice" emise de piese. Ca și eroul din
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
un fel de psihoterapie ad-hoc, de a-l îmbrobodi prin varii stratageme, inclusiv sexuale, se irosește în zadar. Suspiciunea, calculul, mediocritatea blindată, funesta frigiditate a "partenerului" se dovedesc a fi tot atâtea ziduri inexpugnabile. Miranda, în cele două luni de claustrare supravegheată, se confruntă cu psihopatologia unui avorton, neîncetând să-l numească ucigaș al vieții și frumuseții. Colecționarul este un criminal din orgoliu, un orgoliu al imaturului sado-maso ce nu pregetă să condamne la moarte l'autre (în sensul dat de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]