254 matches
-
vulg și cu apetență pentru incinta sobră a mediilor culturale. Însuși actul de terapie hipocratică, de o discreție mergînd pînă la pragul confidențialității, îi preschimbă în naturi retrase, iubitoare de tihnă mizantropică. E ca și cum secretul profesional le dă imboldul unei claustrări în spirit, de unde aerul de însingurați a căror poftă de comunicare și-o satisfac departe de lume. Ei sunt oficinali în accepția nobilă a termenului, preferînd liniștea cabinetului în locul agitației din mijlocul plebei. Nimic mai nefiresc pentru acești claustrați de
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
se concentreze.“ (p. 53) A treia condiție e spiritul de grup, cu apariția unei solidarități în viciu, nimeni neputînd să fie boem de unul singur. Dacă vrei să chinuiești un boem e îndeajuns să-l silești la un trai singuratic, claustrarea resimțind-o ca pe o pedeapsă mai mare decît balamucul. Boemul are o natură cu precădere sociabilă, ahtiată după reuniuni mondene. Dar care sunt trăsăturile boemului? Prima e optimismul ferm, alături de buna părere de sine. Mai precis, boemul e subevaluat
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
politic, atît de legitim în scrisul unui fost deținut de conștiință și, mai mult decît atît, martir al Gulagului indigen unde a fost supus unor suferințe atroce din care i s-a tras și moartea: Frapează mai întîi impresia de claustrare sub cer. Nu există decît pămînt, cer, păsări și stele; dar un spațiu în care păsările trec fără să fie zărite și fără cîntec, în care stelele se tulbură pe traseele lor Ťfără luminăť, poate fi altceva decît o vastă
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
strict umană este cu atît mai săracă cu cît ele au pornit de fapt tocmai din acele experiențe cruciale pe care le-am trecut sub tăcere. Iubirea, suferința, boala, moartea celor apropiați, lectura unei cărți, nașterea unui copil, stagiul militar, claustrarea penitenciară sau revelația credinței sînt cîteva exemple. Ele dau substanță vieții noastre și tot ele sînt actul de legitimare a aceea ce sîntem în cursul vieții. Din acest punct de vedere, orice curriculum vitae este forma convențională de deformare a
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
de epoleții grei, devin simpli mielușei, fugăriți de infractori pe aleile grotescului jenant sau sunt șantajați de interlopii care fac legea. Recenții violatori ai liniștei romantice de odinioară, ne schilodesc prin amputarea lentă a structurilor sufletești, generând consternare, panică și claustrare. Au arme performanțe în mână și drepturile omului în gură. țopia este enervanta prin definitie. Este stridenta și agresivă. A devenit o profesie rentabilă, căutată de jurnaliști și televiziuni. Indiferent genul. Chiar dacă este la feminin sau la masculin, țoapa sau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Sandu - aici am comasat și parafrazat afirmațiile a doi critici de film, să văd dacă se recunosc - iar sentimentele nu conving prin dramatism, chiar dacă jocul actorilor e mai mult decît ok. Asta pentru că afectele sunt mult prea izolate, din start, claustrarea lor nu se clădește treptat, ca în cazul, să zicem, al Visătorilor lui Bertolucci. Un alt element care m-a intrigat se numește "voice-over". Mai exact, vocea lui Kiki - totul se narează retrospectiv din perspectiva ei - care punctează anumite momente
Personajele sînt sentimentele by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10747_a_12072]
-
mi se pare o chestiune mult mai complexă la Nedelciu, și e legată tot de presiunea sufocantă și de ideologia manipulatoare a comunismului. Ruralul nu e numai un spațiu „de deschidere și de libertate”, iar urbanul un spațiu închis, de claustrare, ci ambele sunt afectate, mai mult sau mai puțin, de modernitatea, de industrializarea comunistă, așa cum oamenii înșiși, mutați de la țară la oraș, dintr-un spațiu în altul, suferă crize de identitate și de dezrădăcinare. Personajul de tip alter ego al
Proză și spațialitate by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4161_a_5486]
-
ego al lui Nedelciu e un tânăr născut la țară și transplantat la oraș, cu studii universitare, iar relația lui cu urbanul e una deopotrivă de atracție-respingere; respingerea nu ține însă de mentalul rural patriarhal (orașul - loc de mefiență, de claustrare), ci tocmai de uniformizarea cenușie, traumatizantă a urbanului de către comunism.
Proză și spațialitate by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4161_a_5486]
-
Poncifele numeroase pot irita, dar, treptat, poetul își impune jocul, cititorul acceptă convenția: poezia propusă de el nu are nimic comun cu poezia care l-a precedat sau chiar cu poezia contemporană lui. Desprindem, ce-i drept, cîteva „teme" posibile (claustrarea fecioarelor blonde și palide în spațiul monastic sau în castele, peisaje mirifice din Sud, interioare de lux aristocratic, unde muzica joacă un rol tutelar etc.), însă aparentele „teme" schițează doar un décor fantastic, desprins din lumea simbolismului crepuscular; sensul ultim
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
parte a poemului, tonului încrâncenat și uneori frust. Moartea ca boală Nici o diferență formală între poemul comprimat din primul volum și cele în proză din Și morții sunt fructe, poate doar una calitativă: universul liric e complet diferit, senzația de claustrare nu subzistă. Dacă acolo întunericul pândea mereu fără să se arate vreodată, aici universul există sub semnul maladivului: "În fiecare zi vizităm bolnava./ Camera o cunoaștem pe dinafară: Încă trei pacienți/ sunt acolo, iar aerul este acru de tânguială" (Între
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
căci schema poemelor pare să se lase descifrată bine, iar cele câteva trucuri textuale și de recuzită, prin care poetul reușește insolitarea de care vorbeam, încep să deranjeze prin evidența lor: o locație incertă, toponim sugestiv-simbolic, cîteva personaje cvasi/pseudomistice, claustrarea zidurilor, întuneric de sfârșit de lume, un îngropat de viu sau morți vii, cîteva replici în dodii, prorociri bizare sau afirmații paradoxale. Misterul se banalizează prin repetitivitate, iar cînd devine previzibil descifrarea lui nu mai tentează și realizarea trece neobservată
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]
-
mici și cu creșteri de volum obținute aproape exlusiv prin “cucerirea” unor noi piețe. Este o legumă cu nimic mai specială ca roșia sau cartoful. În România are însă statul de “nou intrată”, un efect al “ruperii de lume” și “claustrării” suferite în cele aproape cinci decenii de comunism. Sparanghelul a fost menținut pe val în tendințele culinare la zi de către nutriționiști, “sectă” care îi apreciază calitățile ascunse în compoziția mineralo-chimică. Sparanghelul conține 93% apă, foarte puține calorii și foarte puțin
Leguma cu producţie de 100 tone la ha [Corola-blog/BlogPost/93510_a_94802]
-
care nu va mai ieși niciodată la lumina soarelui. Dacă mai și ajunge aici În circumstanțe speciale, așa, ca tine, de exemplu -respectiv, mai mult nolens decât volens -, e firesc și de așteptat să se sperie și să trăiască sentimentul claustrării, să fie măcinat de neliniște și de dorința de a evada. Toate astea se știu; din acest motiv, tentativa ta de a părăsi Centrul În maniera În care ai făcut-o a fost privită cu Îngăduință și Înțelegere. Dincolo de anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
este neutralitate. Stoicii sînt indiferenți, nu neutri, parcă așa spunea Noica. Păstrînd proporțiile, iată, sînt și eu indiferent În fața alternativei pentru că am credința că tot ce se Întîmplă În ultimă instanță e spre bine. — Păi, domnule, față de somnul matale suveran, claustrarea mea e... — Hai s-o lăsăm baltă. Fiecare pasăre pe limba ei piere. Am obosit, n-ai vrea să schimbăm discuția? Mai bine Îți recit ceva din Pessoa: „Să-i imităm pe Perșii din poveste În timp ce-afară, - aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lor. În alte părți, geniul se adaptează unei existențe terne, scutită de neprevăzut. Viața unuia dintre cei mai mari matematicieni moderni, neamțul Bernhard Riemann, ce-a fost altceva decât viața unui izolat, aproape a unui călugăr? În opoziția cu această claustrare, cu această "stilizare" ce-și are măreția ei, în Franța, istoria gândirii, ca de altfel istoria pur și simplu, amplifică semnificația tragicului dincolo de margini. Fie încenușarea înaltelor haruri geometrice ale lui Pascal pe rugul unei credințe mistuitoare; fie duelul stupid
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sau gândurile, doar încordarea maximă. Tot ce e în jur se vede că prin pâcla, în schimb gemete, vaiete, țipete, scrâșnete, bufnituri se aud clar, răsunând într-o lume strâmta, înghesuita pe ecranul îngust, aproape pătrat, ceea ce accentuează senzația de claustrare, de strangulare. Un băiat supraviețuiește prin minune gazării, doar ca să fie ucis cu mâinile goale de un nazist. Martor al acestei scene, Saul recunoaște în copil propriul său fiu. Poate își închipuie că îl recunoaște, nu se știe, nici macar nu
SON OF SAUL) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362837_a_364166]
-
decât un singur loc, pentru Domnia Voastră. Vara, din cauza căldurii, presupun că nu se poate sta acolo. Dacă vă mai supăr cu ceva, invitați-mă pe mine în cele mai călduroase luni, că nici eu nu am să mă plâng de claustrare. Fără nici o legătură cu cele de mai sus, cunosc pe cineva care și-a dorit toată viața să doarmă vara în cort, dar n-a fost să aibă parte. Și totuși într-una din zile, a căzut la pușcărie, nu
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 5 de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348085_a_349414]
-
resentimente de femei și resentimentele/ bărbaților pe care i-au născut, de care se simt răspunzători: unele/ desfășurând la/ loc ața/ morții". Amestecul voit dintre sacru și profan, dintre prezent și trecut, dintre viitor și trecut, dintre o stare de claustrare și una de expansiune, caracterizează o realitate văzută și o percepție dorit descompusă:" (...) Zahărul/ vanilat este factorul necesar de claustrare/ chimică... Vă/ voi însoți și eu o bună bucată de drum, îmi/ dați voie, spune Temperatura de Descompunere, sper să
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
ața/ morții". Amestecul voit dintre sacru și profan, dintre prezent și trecut, dintre viitor și trecut, dintre o stare de claustrare și una de expansiune, caracterizează o realitate văzută și o percepție dorit descompusă:" (...) Zahărul/ vanilat este factorul necesar de claustrare/ chimică... Vă/ voi însoți și eu o bună bucată de drum, îmi/ dați voie, spune Temperatura de Descompunere, sper să nu vă deranjeze. Și/ Temperatura de Descompunere se învinovăți că/ n-a făcut încă nimic de seamă...". O mare mobilitate
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
pentru ca să se sălbăticească, și aici îl citez pe sfântul Efrem Sirul, ci ca să îmblânzească sălbăticia acestei lumi. Nu era la Rohia într-o închisoare gândită, judecată omenește. Poate că era o „închisoare” monahală, în sensul că era un loc de claustrare, de liniște desăvârșită, un loc care nu permite să ieși din niște reguli. Niște reguli care sunt acceptate în primul rând de cel care le-a îmbrățișat dinainte. Toate cărțile părintelui Nicolae, mă gândesc la cărțile pe care le-a
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
Și-amăgirea lasă-mi...”(Gazel) Și pentru că era prea îngustă cărarea „am trecut unul prin altul” Sugerează suflete pereche, suprapuse, îngemănate; întregul, o singură ființă. „Îmi caut /rătăcirile de-odinioară/prin poiană,/...și-așvrea/să fii și tu în rătăcirea mea.”( Claustrare) Tabloul naturii degajă armonie și farmec, la realizarea lui contribuind lunca, grădina, parcul, pădurea. „Tu ești poveste, carmen ești,/poem de glume tinerești,/stea luminândă-n bolți cerești/și-arzând în focuri pământești.” Jumătate înger, jumătate pământean. Un semizeu. Să ai
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
se închide în propriile sale trăiri”, Cavoul este „retragerea eului liric într-un spațiu protector, din fața agresiunii lumii exterioare, oprimante și lipsite de noimă, dar și celelalte cuvinte: sicrie, funerar, cavou, mort, plumb ne trimit la o lume a închiderii, claustrării, a lipsei de orizont existențial și, în cele din urmă, la un spațiu infernal prin dimensiunile sale minimale, mortificante [...] Scindat între zădărnicia înălțării și conștiința damnării, poetul nu resimte decât realitatea abuzivă exterioară și pe cea interioară - devastată de deziluzie
BACOVIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381885_a_383214]
-
lui iunie, vara venise devreme, ne făceam traseul obișnuit la bordul unuia dintre cele trei P IV cu care plecasem în direcția sud-est, spre Tilburg. Soare, verdeață proaspătă, aveai cu ce să-ți bucuri privirea. Eram veseli și senzația de claustrare, ce ne chinuia între gardurile de sârmă ghimpată ale bazei, rămăsese îndărătul porții închise de santinele în urma noastră. Îmi venea să ies din namila blindată și să mă dau de-a berbeleacul prin iarba crudă de la marginea drumului. Iar Martin
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
răstignirea dar și despre învierea sa din morți întărind de fapt ceea ce relataseră prin scrisori magistrul Ahnbar Ruthavan și proconsulul Publius Lentullus. Învățătura pe care ucenița o predică în fața împăratului îl făcu pe acesta să devină mai optimist, ieșind din claustrarea cu care se înconjurase. De aceea, magnificul dorea să meargă la Roma și după cercetările necesare în astfel de situații urma să proclame legalitatea noii credințe în fața Senatului. Caligula prinse însă de veste acest lucru prin spionii săi. Ba mai
ROMANUL ANCHETA LA FINAL. EPILOG de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369237_a_370566]
-
moment venețian în care, iluzionat, îmi vine să cred că nu sînt doar un biet... anonim. 13 iunie Șuvoiul trăpașilor lumii, pe Strada Nuova, are ceva de manevră psihiatrică. De la un pavilion la altul. Necesară scoaterii, o clipă, din chingile claustrării clinice. Omenirea asta, nevoită să se strecoare prin țarcul coșcovit ce-o poartă fie spre Piața San Marco, fie spre gară, pare tehui-halucinată de ce și-a propus. Fețele, chiar și rar zîmbitoare, se circumscriu, consimțit, unui subit sindrom maniacal. Fără
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]