336 matches
-
venit chiar acum, Îmi era tare dor! Eram În camera alăturată și aranjam În ordine alfabetică volumele din literatura română, hai să-ți arăt! O voce bărbătească, vag cunoscută lui, răspunse precipitat: Nu pot, am doar două trei minute până claxonează șoferul, sunt chemat la secretarul comitetului județean de partid și cred că este groasă de tot! Nu a ieșit exportul și nici calitatea nu este cea așteptată! Hai, repede te rog, nu te superi, nu? Nu putem aștepta până te
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
scrie, mai dați un franc. Când mă uit mai bine, jos într-un coșuleț, refuzase o monedă, probabil mai deformată. Hai să băgăm alta, haț s-a ridicat bariera, Doamne ce deștepți suntem! Mergeam pe autostradă pe partea proștilor, ne claxonau și tirurile. Mergeam de se zgâlțâiau și tablele de pe Dacie și era nouă. Aveam 140 liniștit. Mai încolo, altă barieră, pregătește banii, când, haț, îmi dă un tichet parcă-l văd și acuma. A, e bine, asta e fără bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
sângele. “Bestie nenorocită!”, ne spuneam În gând, ce bine că era doar un simplu portărel. În jurul orei 7.30, elevii exteni au Început să dea buzna la poartă, grăbindu-se la ore. Puținii profesori care aveau câte o mașină “Dacia” claxonau de zor să li se deschidă porțile mari. Noi stăteam pe băncuța din baraca portărelului, băncuță aflată chiar lângă ușă, cu capetele plecate, spășite și gândindu-ne cu Îngrijorare la cele ce aveau să urmeze... A venit din nou vremea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
strălucitor grație proaspetei ceruiri, Fauvé a tras adânc aer și benzină prin supapele de admisie și a turat jucăuș motorul. Degeaba: grațioasa apariție nu i-a acordat nici măcar un clipit din semnalizatoare. Îndrăzneala lui a mers atunci mai departe: a claxonat scurt, coborându-și ușor geamul din stânga față. Alfina s-a făcut din nou că plouă, fluturându-și absentă ștergătoarele peste parbriz. Mânios, el a pornit girofarul și a tușit scurt din sirenă, iar acest ritual masculin de etalare a puterii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
unui țarc, convins fiind că nu mai avea scăpare, Îi simțea deja aroma pătrunzându-i prin filtrul de polen, Însă ea a zbughit-o dintr-un grajd alăturat și aproape că i-a atins portiera când a trecut pe lângă el claxonând vesel. Apoi, când Fauvé abandonase aproape orice speranță de-a o regăsi și mergea blestemând la turație joasă În căutarea urmelor pierdute, Alfina i-a ieșit brusc În față, la o cotitură. În acel decor În care ziua Își dădea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se nășteau și ele, răsărind ca niște globuri luminoase În jur, spărgându-se În focuri de artificii imediat ce treceam. În față erau Întinderi nesfârșite, pline cu Întuneric, ca și cum sute și mii de ani-lumină ți-ai fi ținut ochii Închiși, degeaba claxona tata și aprindea faza lungă, Încercând să distingă ceva În față, pentru că În bezna aceea nu era nimic de care ar fi putut să se ciocnească. La un moment dat, am tras pe dreapta să dormim. Când am deschis ochii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
morman de dărîmături și gunoaie. Cu mîneca își tamponează rana din care curge un firișor de sînge. Privește la fațadele degradate ale clădirilor, la acoperișurile încovoiate, la gropile din asfalt și la copacii prăfuiți de pe marginea străzii. Un șofer îl claxonează văzîndu-l că nu îndrăznește să traverseze, deși se află în dreptul unei treceri pentru pietoni. Încă nu-și poate lua inima în dinți, se întoarce înapoi pe trotuar, la ce bun să mai treacă de pe-o parte pe cealaltă ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe care erau sculptate o cruce și data morții Dictatorului și a soției sale. Era întuneric, iar grupul de manifestanți nu era ghidat decît de razele firave ale lunii. Automobiliștii care treceau pe acolo le strigau cuvinte de încurajare și claxonau sperînd să-i mai dezmorțească de frig. — Trebuie să fii de acord că toată știința asta se bate cap în cap cu morala creștină, zice Dendé, ciulindu-și urechile atent la pocniturile ce se aud sub focul care încă arde
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
asta. Știți ce-o să facem noi cei de aici dacă o să avem noroc? i-a întrebat, o să ieșim afară. O să-i batem cu propriile lor arme. Hai că devine interesant, observă taximetristul, asta voiam să aud, puneți-vă cu toții pe claxonat, că asta o să deblocheze cu siguranță traficul. Azi s-a dat la pompe rația de benzină, nu se vede? Au ieșit cu toții în oraș cu mașinuțele, bravo lor! Uite-așa i-a jucat Stalin pe degete atît pe Churchill, cît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de pe celălalt trotuar, din dreptul trecerii de pietoni din față de la cinematograful Studio. Nu mai avu răbdare să se facă verde, sări de pe trotuar direct în mijlocul traficului și traversează bulevardul ca un apucat, printre mașinile aflate în viteză, care îl claxonau sau frînau brusc cînd nu aveau pe unde să-l ocolească. Credeai că n-o să mai vină, erai presat de timp, peste mai puțin de trei ore trebuia să fii la poarta unității, altfel Comandantul avea să facă spume la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fiindcă s-a dus cu ticălosul ăla bătrîn. Femeile. Nu pot. Carole Shirley Nu pot Shirley, găsește pe cineva puternic. Slujba asta, viața asta, m-au secat de vlagă. N-am nevoie acum să remorchez o invalidă. Un ticălos mă claxonează pe centură și mă gîndesc să mă iau după el dar nu mă simt În stare. Ne-a scăzut capacitatea de a face față. 00mănîncă000000mănîncă00000mănîncă00 Halesc la greu dinnu abuza de cocaină Bruce o voce greu de descifrat Îmi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
o să-ți facă bine,,. Antoniu mulțumește, și ia mărul din mâna bătrânei, și-l vâră Într-un buzunar al scurtei de iarnă, ponosite. O privește pe bătrână, cum coboară treaptă cu treaptă, nesigură de picioarele bolnave. Nu mai ninge. Mașinile claxonează incontinuu din cauza ambuteiajelor și oamenii sunt nervoși și preocupați să iasă cât mai repede din vacarmul ăsta infernal. Antoniu se apropie de chioșc și, de data asta nu mai Împrumută ziarul, ci Îl cumpără numărând bănuț cu bănuț. Vânzătoarea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu lăcomie. Scara rulantă Îl duce la suprafață. Locul În care femeia a murit, nu mai poartă nici un semn al violentului sfârșit, mulțimea s-a Împrăștiat, iar mașinile ce năvălesc din toate direcțiile, Își văd mai departe de drumul lor, claxonând de parcă se apropie sfârșitul lumii. Rămâne un timp cu privirea În gol și cu mâna Întinsă. Simte În palmă luciul câtorva bancnote și se hotărăște să plece. Pe cer, nori dolofani se descompun și se recompun cu repeziciune ca Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
auzi iarăși. Era un lucru extraordinar că putea trece neauzit În cafenea. Cât va dura, se Întrebă el, până când ea va deschide fereastra? Atunci o vor auzi. Plecă de la masă și În stradă auzi țipetele mai limpede, dar taximetrele treceau claxonând, câțiva portari de hotel se bălăbăneau pe pavajul lunecos, cărând bagaje, și nimeni nu se opri, nimeni nu auzi. Ceva lovi pavajul cu un clinchet metalic și Josef privi În jos. Era o monedă de aramă. Curios lucru, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nici o casă În apropiere, apărură deja doi sau trei săteni care ofereau spre vânzare apă minerală și dulciuri pe bețigașe. Drumul mergea paralel cu calea ferată, cele două fiind separate doar de o creastă de zăpadă troienită. Șoferul unei camionete claxonă și strigă de mai multe ori: „Cursă rapidă până la Belgrad! O sută douăzeci de dinari! Cursă rapidă până la Belgrad!“. Era un preț exorbitant și singurul care-i dădu atenție a fost un negustor corpolent. La marginea drumului Începu o târguială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Eckman le Încâlcise cu atâta ingeniozitate. Mai avea de făcut și vizite. La trei și jumătate, cum trecea cu mașina pe lângă hipodrom, Îl zări pe domnul Savory făcând fotografii În mijlocul unui grup de copii. Acționă rapid. De trei ori Îl claxonă din taximetru, strângând para de cauciuc, și de fiecare dată copiii izbucniră În râs. Era șase și jumătate când Myatt se Întoarse la hotel. — Kalebgian, domnișoara Pardoe se află undeva pe aproape? Domnul Kalebgian știa tot ce se Întâmpla În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
învăluind-o. Brazii din parc nu mai sînt la fel de frumoși ca aseară; vîntul îi aruncă în toate direcțiile, măturînd văzduhul cu crengile lor. Un autobuz de transport local înaintează anevoie prin pîrtia deschisă de lama tractorului, iar în urma lui, salvarea claxonează nervos, vrînd să-l depășească. "Foame, frig... gîndește Mihai, răsunîndu-i în permanență vorbele lui Negrea despre situația în care se află Lazăr. Și nu-i numai el... Aura, abia ieșită din spital; prietena lui Vlad, o adolescentă... Vreo cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ale lui Vlad, într-un joc lung, de reală plăcere. Uite arată ea cu privirea prin geamul din stînga, spre colina din depărtare, unde un schior coboară în viteză către oraș. Vlad se retrage brusc din îmbrățișare și începe să claxoneze prelung, dar schiorul dispare după malul înalt al șoselei. Ce piesă? întreabă Paula, retrasă cuminte pe locul ei. Ora solstițiului, de un coleg al meu, Vlădeanu, cel care a coborît la autogară. A, feblețea doamnei Aura... murmură fata. Poftim? Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
necăjește Vlad. Putem zăbovi, la întoarcere, aici, la restaurant, să bem o cafea fierbinte. Oare? o ia Vlad de după umeri, iar fata rîde încet. Care restaurant, că n-am văzut nici unul. Of, ce-or fi vrînd ăia din microbuz de claxonează atîta?! se înfurie el și, deschizînd portiera, scoate capul să privească înapoi peste cabină. Toți mecanicii stau înșiruiți, în urmă, pe marginea iazului. Disperat, Cornea îi face semn să vină și el. Vlad și Paula coboară. Cînd ajung lîngă mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un pinten de atac, ai superfrâne, airbaguri, poți să prinzi 140 km/h doar gâdilând nevrotic pedala de accelerație. Te simți ca un tanchist dând iama în infanteriști. Ți se pare de bun-simț ca toată lumea să fugă din calea ta. Claxonezi ca la incendiu, clipăi din faruri și bagi viteză. Gipul nu simte gropile și abia saltă trecând peste trupuri. La urma urmei, fraierii făcuți terci, altfel destinați unei morți anonime, ar trebui să se simtă onorați că au fost călcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
urmei, de câte ori nu m-am întors eu de la școală tocmai când se însera și de câte ori n-or fi trecut avioane cu reacție pe cer și nu s-or fi auzit autobuzele de la cap de linie uruind, bufnind ca tusea măgărească, claxonând sau ambalând motoarele înainte de-a pleca în cursă. Ce-ar fi fost să le țin minte pe toate? Șahist nu sunt, nici elefant, nici vreo arătare cu memorie hipertrofiată. Dacă el spune că-n ziua aia l-am salvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
stinseră. Am simțit mâna lui Helen Remington pe braț. Își schimbase poziția în scaun, mai aproape de mine, cu umărul ei puternic lipit de-al meu, cu mâna pe volan peste a mea. Privea mașinile care ne ocoleau pe ambele părți, claxonând. - Întoarce aici - poți conduce liniștit un pic. Am intrat cu mașina pe drumul de racord care ducea la străzile pustii de ciment ale unui cartier de bungalow-uri. Preț de o oră, am condus pe străzile goale. La porțile bungalow-urilor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
apropia cu o viteză colosală și o intenție vădită: să salveze copilul. Lumea, percepând planul japonezului, începu să-l încurajeze: Hai, bagă, mai repede, mai repede, fugi moșule, fugi etc. Vatmanul, dându-și și el seama ce se întâmpla, acceleră, claxonând în același timp. Scoase capul pe geam și urlă: - Luați copilul de pe șine! La o parte! Spectatorii priveau fermecați, realizând că văd un film care, spre deosebire de cele din cinematograf cu o acțiune similară și Stallone sau Van Damme în rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pământ de rușine. Am smuls chiloții și i-am aruncat în torpedou. Yves nu observase nimic, se uita râzând la lumea de-afară, care făcea poze din toate părțile mie, mirelui, miresei, mașinii. Chiloților, cu câteva secunde mai înainte. Am claxonat vesel și am pornit spre Snagov. Nu m-am uitat în oglindă tot drumul. Anca și Yves sporovăiau despre invitați, despre ce a spus mătușa X, despre rochia verișoarei B, despre pălăria domnului U. Totuși, simțeam ura și tristețea Ancăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
oamenii c-au năvălit și șoarecii de câmp, popândăii și guzganii și bizamii, se-adună-n cete în mijlocului drumului, dar sunt mai altfel, unii albi, alții maronii, alții cu blana mai mare și cozi mai scurte, stau așa, poți să-i claxonezi, bagi farurile pe ei, nu mișcă, îs mulți, așteaptă să fie storcoșiți sub roți. - De la apă, Grigore, le-a intrat în galerii și i-a scos... - Da, de la apă o fi, dar nu mișcă, se strâng unii în alții, chițanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]