504 matches
-
găsi drumul către liniște și Împăcare. Totul a Început cu ceva vreme Înainte de Crăciun. Spaima și disperarea puseseră stăpânire pe mine. Toată lumea se pregătea pentru sărbătorile de iarnă. Numai eu, suflet singuratic, aveam să mă Închid În castelul meu de cleștar și cu inima strânsă, neîmpăcată - urma să aștept trecerea sărbătorilor și intrarea În noul an fără o oază de speranță. Și iată, că durerea sufletului meu a ajuns până la Dumnezeu care - În marea lui iubire pentru semeni - s-a milostivit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
caro din prima, furai două banane ca nimic și se scria în dreptul lor!" Știam și eu foarte bine treaba asta, dar pluteam ambetat pe aripile gloriei. Eram un zeu al bridge-ului hălăduind prin Olimp. Aveam o limpezime analitică de cleștar și intuiții de geniu. Simțeam prin toți porii jocul. Priveam cu o milă nedisimulată la cei doi amărâți care, într-un mod absolut rudimentar și lamentabil, încercau și ei să descopere cum ar putea încropi de-o manșă. Au ajuns
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fotograful care-și vârâse deja capul sub perdeaua neagră. Soția sa, mai mult ca sigur Magda, mai tânără, proaspătă, îmbrăcată în alb, cu o jachetă brodată pe gât, cu umeri bufanți, pălărie albă cu boruri largi, ochi verzui, ca de cleștar, fața rotundă, fină, ochii radiind de fericire. Semnificativ era faptul că pălăria cu boruri largi îi umbrea fruntea, urechea dreaptă și umărul drept. Epa ar fi aprins o lumânare, dar de câte ori venea aici, constata că uitase să aducă măcar o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să ucidă demonii și să potolească puhoaiele, apoi să realizeze o lucrare grandioasă, aceea de a reconstrui Cerul și Pământul. Nüwa culege mai întâi trestie și paie și le pune în crăpătura cerului, peste care stivuiește apoi pietre de culoarea cleștarului. Și pentru că pietrele de culoarea cerului nu i-au ajuns, a adăugat și pietre albe, galbene, roșii și negre. A aprins apoi trestia și paiele, luminând întregul cosmos. Pietrele de toate culorile s-au topit astfel, încetul cu încetul, iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
întredeschisă (oricât de frig ar fi fost afară), foșnetul copacilor se amesteca deseori cu fâșâitul focului din sobă, umbrele crengilor se împreunau pe pereți cu umbrele obiectelor, întunericul se umplea cu povești (nu cu zmei, prințese, motani încălțați, palate de cleștar, cai înaripați și babe știrbe), vârât sub plapumă ascultam un alt fel de basme, cu Alexandru Macedon, Ulise, Domițian, Mucius Scaevola și Pompei, cu Magellan și Vasco da Gama, cu Edmund Hillary și Tenzing Norgay, cu poneii lui Robert Falcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dacă știi și vrei s-o descoperi. Ștefan Macovei, clasa a V-a C Amurgul Înfiorarea amurgului coboară peste satul de vacanță de pe malul Dunării. Mă plimb pe lângă apă, printre sălciile pletoase care-și atârnă crengile, spărgând ușor oglinda de cleștar. M-am hotărât să aștept aici apusul soarelui, să mă bucur intens de clipa în care soarele îmbrățișa apele Dunării. Amurgul aduce cu el o undă de răcoare, făcând apa purpurie să se înfioare și mii de păsări să se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și Înțelepciunea syriotă: va constata mai Întîi că, pe cîmpurile cerebrale 17, 18 și 19 ale lui Ruby, ale mele adică, e o dezordine de cristale ce refuză să se Înlănțuie, dau Îndărăt de la legarea lor Într-o structură. Dar cleștarele sînt acolo și Închid În ele crîmpeie de lume. Priveliști care au fost și nu mai sînt, Însă de care el leagă anume identități. Peisajele nu sînt tocmai cele de altădată, s-au alterat cu timpul, au căpătat patine și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
locul pentru o coroniță de platină. Care a venit și a preschimbat luna în argint și focul în aur. Încât făcliile ce au ajuns până la ea s-au metamorfozat într-o cale spiralată de aur. Și la castelul scos din cleștarul apelor adânce și albastre ale mării locuia o preafrumoasă prințesă. Pe această prințesă o văzu în vis un prinț, tânăr și frumos ca și ea. Cei doi se potriveau de minune, și prințul pe loc se îndrăgosti de ea. Porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
niciunul. Au descuiat Poarta pustiului cu firul de plantă de la Dardailă și au înaintat. Nici țipenie de suflare. Au mers cale lungă și au dat de un castel mare la întrarea căruia era figura lui Dardailă pe un soclu de cleștar. Trotinel s-a uitat la Căiță întrebător. Nu a mai fost nevoie de acceptul acestuia că Trotinel s-a așezat cu spatele la statuie și, după un salt înainte și unul îndărăt, a lovit cu amândouă copitele atât de puternic încât s-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mic, ceea ce nu-l Împiedica să fie un om sprinten și un spadasin de temut -, spre masă, unde luă loc alături de amici. Acolo Întinse mâna după ulciorul cel mai apropiat. Dă-mi, nu fi avar, A lui Bachus licoare de cleștar Îi zise lui Juan Vicuña. După cum v-am mai spus, acesta era un fost sergent cavalerist, foarte puternic și corpolent, care Își pierduse mâna dreaptă În luptele de la Nieuport și trăia dintr-un beneficiu regal constând din licența de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vă puteți imagina cu ce manuscrise proaste și cu ce gunoaie suntem confruntați în fiecare zi! Dar sub mâinile vindecătoare ale unui redactor de carte, aproape orice poate să fie înfrumusețat și înnobilat până ce devine literatură limpede și strălucitoare precum cleștarul! Acesta este, pe scurt, temeiul faptului că acum încercăm să facem împreună această carte despre Doré și despre Biblia lui. VIGNETA Manfred Marklund spune adesea: Dacă s-ar întâmpla ceva! Și-și răsucește degetele sub bărbie, ca și cum ar avea barba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
neputincioși. Sticla era groasă, nu putea fi sfărâmată cu una, cu două; câțiva inși înarmați cu târnăcoape ar fi reușit, dar o asemenea încercare, potrivit legilor cetății din apropiere, se pedepsea cu moartea. Se considera, poate, că fagurele acela din cleștar era un dar al zeilor. Locuitorii aduceau jertfe, sacrificând în zori, prin Marele Preot, un porumbel alb, iar în amurg un porumbel negru. Când soarele se ridica de-o palmă, edificiul aproape că nici nu putea fi privit, parcă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
îmbrățișează cu o căldură dumnezeiască, pe care, sînt sigur, nici sub aripile îngerilor n-o mai poți regăsi, cînd cîntecele ei te ridică în ceruri și glasul ei molcom, la limita somnolenței, te poartă prin păduri fermecate, prin palate de cleștar, prin văzduh și pe sub ape, pentru ca, finalmente, să-ți pună în brațe zîne vaporoase și translucide, fete de împărat care își tîrăsc părul peste frunzele ruginii de toamnă și el lasă în urmă dîre șovăitoare, ca șerpii, vrăjitoare voluptoase și
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
cu urechi, tot cu nasul d-asupra gurii și cu călcîiele la spate, dar de învîrtea copaciul smuls din rădăcină și mi-ți izbea la mir leii pustiilor, dihăniile cădeau tumba, cu labele în sus, marghiolindu-se a moarte" (Palatul de cleștar, 1884). Dacă mesajul social și uman al acestor texte sună neinteresant, lexicul și fraza lui Delavrancea frapau prin noutate. Ca și Odobescu, nuvelistul caută cu tot dinadinsul cuvintele ciudate, regionalismele uneori dizgrațioase, destinate să creeze impresia de „autentic", dar care
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
în slujba unui ideal plastic. El însuși desenator și acuarelist de talent, Delavrancea „pictează prin cuvinte" în această primă proză notabilă, un fel de tablou în tonuri impresioniste: casele, pădurile, obiectele și cerul compun o armonie strict picturală. Palatul de cleștar arată în ce măsură pretextul basmului cult servea la Delavrancea pentru fantezie epică și metaforism dezlănțuit. Deoarece atenția se fixează și aici asupra cuvintelor, asupra sintagmelor neobișnuite, istoria relatată de basm ajunge să fie total indiferentă. Prin scriitura picturală și metaforică, prin
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
Din epoca homerică și mai de din coace... Tibul, Propertiu, Catul, - scandaloșii, - nu mai scriau ca Virgil, Horațiu, Ovidiu, - deși acesta din urmă tulburase cu lamentările lui oglinda splendidă, celebrată de Horațiu, a fântânei Blanduziei - mai splendidă, mai clară decât cleștarul, „splendidior vitro"... Prea multă claritate strică, ziceau moderniștii, „furioșii" antici, excesiv de senzoriali, cântăreții curtezanelor romane, care introduceau în literatură femeile, milioanele de săruturi și vrăbiile. Această opțiune pentru instinct, această dereglare a simțurilor nu puteau să nu placă apărătoarelor fervente
Modern ești cât nu devii clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6097_a_7422]
-
câteva case mici, parcă îngropate în pământ sub cerul străin și el pe care se fugăreau nori albi, iar noaptea se aprindeau alte stele decât cele știute dincolo. Altfel de azur, mai adânc, iarbă până la brâu și ape iuți de cleștar. Altfel de poame, chiar și altă dulceață a a aerului...”. Și, pe urmă, ca în Deșertul tătarilor, celebrul roman al lui Buzzati: „Dar și pustietate cât vezi cu ochii, de care poți să-ți dai seama ce înseamnă cu adevărat
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
râul cu un singur mal unde palmierul crește, și nu pinul. Precum noi toți, a spus minciuni și-a auzit minciuni, a fost trădat și fost-a trădător, s-a perpelit de dragoste adesea și, după-o lungă noapte nedormită, cleștar pâclos în zori de zi văzut-a. Dar iată că aflat a fost el vrednic de-un mare glas, acela al lui Shakespare (pe celelalte-acesta le cuprinde), și de-altu-apoi, tot osebit, de glasul lui Angelus Silesius, din Breslau. Cu falsă
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
a subjugat și-a stăpânit și marea și uscatul. Și altul tot aici, ce-avea să vină, a cărui umbră fi-va-n veci lumină. Înserarea De ieri, de astăzi, ceasul înserării e unul singur, greu de conceput. Un limpede cleștar, stingher și mut, inaccesibil vremii și uitării. Se-așterne-ncet eterna înserare și-apoi în tainic cer se cuibărește. În cerul-acela spada își găsește loc hărăzit, și iazul, fiecare, precum ne-nvață-n nouă cărți Plotin, aidoma fiind cu arhetipul. Se-nșiruie
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
nu va înceta nicicînd să ne lumineze? Reluări și tot reluări, ceai fiert a doua și a treia oară, umplutură fără de rațiune, inepții publicitare, au fost iarăși abuziv folosite, în acele zile de supremă sărbătoare, - ce trebuiau să fie un cleștar de limpezimi esențiale. Uzurpatori de reputații intelectuale atentau - pentru a cîta oară? - la sacra cuviință pe care o impune acest punct înalt al orizontului nostru moral. Incompetența demult semnalată, în ce o privește pe Oltea Șerban Pârâu, se conjuga cu
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
pe umerii goi. Ea-l cheamă la mal, mângâieri și-alge proaspete-i aduce cu jocuri gingașe făptura ei caldă delfinul atinge, alunecă-alături, pe spate o duce, pești colorați îi oferă în dar Să vină-n cetatea cu porți de cleștar recifi de corali o așteaptă-n zadar ea nu poate ajunge. Visul frumos rămâne-o năluca mareele urca, tot urca..... În împletirea de mister Pe brațul tău ocrotitor direct din vis, încrezătoare, ca să te-ador am poposit ca-ntr-o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
rândul, în camera copilăriei mele a persistat mireasma fără seamăn a gutuilor. Gutuia din fereastră devenise un fel de leit-motiv al existenței mele. Adormeam mângâind-o cu privirile și mă trezeam... privind-o. în lumina dimineților albe, avea reflexe de cleștar, străluciri de rouă. țin minte că și când era pe patul de moarte și-am mers s-o văd înainte de a se stinge, bunica mi-a dăruit o gutuie. Multă vreme am păstrat-o ca pe o icoană. îmi mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
martie - Timișoara -, anul IV, nr. 4, primăvara, 2009, pp. 357 - 364). După cum se dovedește prin cele patru volume de versuri publicate de Marian Barbu în anul 2012 - Mulțumesc lui Newton, înfricoșata iubire sau statuile iubirii, Aproximări soresciene și Cuvântul, neîmblânzitul cleștar -, livada cu merii lirismului marianobarbian este în deplinătate de rod, nu numai pentru descoperiri de noi soiuri de parfum, de cidru și de legi gravitaționale, ci și pentru redimensionarea lucrărilor edenic-melifere și de înalt-înțelepte academii cu unic balaur „admis“ în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
inimă" (De mă chemai). Demnă de semnalat este și intonația imnică: "De Sărbătoarea Primăverii ninge./ E semnul bun. Nămeți topesc din cer,/ Sus aerul rarefiat se-ncinge,/ În mâini eterice sfiesc plăceri. /.../ Eu totuși văd buricele cum crapă/ de scapără cleștare în scântei,/ Iar flăcările izbucnesc din apă,/ Ca lotușii de inimă în zei." (Sărbătoarea primăverii). Mira Lupeanu trece cu ușurință de la o poezie domestică la una cosmică. Perspectiva se lărgește pe neașteptate, până la a cuprinde vastitatea spațiului celest. Atmosfera este
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
trișcă, un caval, ulcele și - de ce nu? - câte un bucium, achiziționat în greutatea lui în aur? Jumătate din turiștii americani vor pleca cu o soție româncă, jumătate din turistele olandeze cu un amant moldo-valah? Se va turna în paharul de cleștar al celui mai rafinat franțuz vinul podgoriilor noastre, din negre butelii? Vor cumpăra mașinile noastre de lux, produsele electronice de a cincea generație, cele mai sofisticate mode exclusiv de la București? Vor înfuleca zemoase felii de pepenoaice naționale, în țiplă păstrate
Cu patalamaua... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10213_a_11538]