364 matches
-
nemțișori - florile care Împânzeau, În pâlcuri, Întreg cimitirul. Își umplea poala rochiței, alerga până la buza gropii și le presăra lăcrimând peste trupul Îngerului. Pământul l-am Împins cu mâinile și l-am bătătorit. Ne-a luat destul de mult timp. Lutul cleios se lipea cu Încăpățânare. Întrun târziu, am dus treaba la bun sfârșit. Eram extenuați. Goanță se văieta mereu că-l dor brațele, că nu se mai poate mișca de oboseală și de foame. Mormântul l-am făcut să arate ca și cum
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cărare. Emil îl ascultă. Picioarele lui călcau lianele tăiate ca și cum ar fi plutit peste ape. Amândoi înaintau greu, dar încercau să nu-și julească mâinile și picioarele. Ploaia continua să cadă și să înmoaie pământul, care se făcea tot mai cleios și se întindea pe pantalonii și bocancii lor. Mai e mult? — Nu cred. Mergem de mai bine de șase ore și nimic. — Trebuie să fie pe aici pe undeva. Emil se opri și se întoarse spre Daniel. — Mi-e greu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nu știu încă prea bine cât de bogat va fi. Ei, dacă masa de după întoarcerea de la cimitir e bogată și bine stropită, atunci, ehe!, răposatul era, cu siguranță: "un băiat nemaipomenit". Mda... Ia uite, domnule, cum cade omul pe drojdia cleioasă a depresiei din nimic! "Păi, da. Astăzi, vorba aia, știi cân' pleci d-acasă, da' nu știi când și cum te mai întorci înapoi. Am ajuns de mi-e și silă să mă mai uit la știri. Numai crime, tâlhării
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
repede în morman.... Sub lumina slabă a felinarului, a apărut trupul chircit al lui Hliboceanu... Căciula era căzută alături. Mitruță i-a băgat mâna sub cap, cu gând să-l întoarcă cu fața în sus, dar a simțit că ceva cleios i se lipește de degete... A tras-o înapoi ca mușcat de șarpe... În firul de lumină al felinarului, s-a arătat o licărire roșie în jurul capului lui Hliboceanu... A fost lovit în cap. Altfel nu avea de unde să fie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Doamne ferește! - și, taman în clipa când dau să deschid ușa, convins că am șters toate urmele, inima-mi stă-n loc când zăresc ceea ce-mi atârnă de șpițul pantofului ca niște muci vâscoși. Sunt un Raskolnikov al labagiilor - dovezile cleioase mă-mpresoară! Te pomenești că am și pe manșete? și-n păr? și-n urechi? Toate întrebările astea mi se-nvălmășesc în cap în timp ce mă-ntorc la bucătărie, încruntat și posac, ca să mormăi la taică-meu cu îndreptățire când își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
posibilitate care să nu-mi vină-n minte, dar nici una - dacă testiculul nu mi-a plonjat cumva înapoi către mațe și acolo a început să se transforme într-un ou din acelea pe care le smulgea mama ciorchine, galbene și cleioase, din interiorul întunecat al vreunei găini ale cărei mațe tocmai le arunca la gunoi. Și dacă o să-nceapă să-mi crească și sâni? Și dacă penisul o să mi se usuce și-o să devină sfărâmicios și într-o bună zi, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Te-ntreb, cine se mai pricepe să mi-o ia la labă la fel de bine ca mine? Numai că, așa cum stau pe spate, jetul îmi părăsește țeava la orizontală, zboară peste toată lungimea bustului și îmi aterizează cu un plescăit jilav, cleios, dogoritor, drept în ochi. Fir-ar mă-ta a dracu’ de jidan împuțit! țipă Bubbles. Mi-ai încleiat toată canapeaua! Și pereții! Și veioza! — Mi-a intrat în ochi! Și să nu mă mai faci tu pe mine jidan, băi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mare de trandafiri și crini, veștejiți și maronii; florile stau într-o vază de sticlă verde cumpărată de la florărie, cu un pic de apă înnegrită pe fund. Pe masa din bucătărie sunt alte aranjamente florale - vrejuri moarte într-o apă cleioasă și împuțită. Pe podeaua sufrageriei, de-a lungul peretelui din fund, se aliniază alte vaze, din care se ridică câte un maldăr de spumă verde presărată cu trandafiri chirciți și uscați sau cu garoafe negre și păioase pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
diferite umpluturi. Acestea sunt preparate diferit în nordul țării față de sud. În nord, găluștile se modelează prin rostogolire. Miezul este făcut din susan, alune sau pastă din soia, amestecate cu zahăr, apoi este amestecat cu apă și făină de orez cleios până când cocoloșul ajunge la mărimea dorită. Cei din sud amestecă făina de orez lipicios cu apă. Apoi, prepară umplutura din castane, alune, susan, pastă din curmale sau din soia. Cele mai renumite sunt găluștile preparate de locuitorii din Ningbo, estul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
făina de orez lipicios cu apă. Apoi, prepară umplutura din castane, alune, susan, pastă din curmale sau din soia. Cele mai renumite sunt găluștile preparate de locuitorii din Ningbo, estul țării, și din Chengdu, în sud-vestul țării. Găluștile din orez cleios și fierte sunt moi și dulci și sunt un simbol al reîntregirii familiei. Obiceiuri legate de Sărbătoarea Primăverii la etniile minoritare Sărbătoarea Primăverii este celebrată împreună de toate cele 56 de etnii naționale din țară. Multe dintre acestea au un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
zi din ultima lună lunară este "optul de aur", reprezentând de altfel debutul tradițional al activităților de sărbătorire a Anului Nou chinezesc. În această zi se mânâncă un fel de terci din orez fiert, numit Laba Zhou, care conține orez cleios, fasole roșie, mei, sorg chinezesc, mazăre și alte ingrediente, cum sunt curmale uscate, miez de castane, miez de nucă, migdale, alune, semințe uscate de lotus etc. Conținutul variază de la o regiune la alta. În nord, acest terci este un fel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
că, atunci când Sakyamuni a plecat de acasă pentru a dobândi virtutea, a leșinat pe drum din cauza foamei și oboselii. O păstoriță care trecea pe acolo l-a luat cu ea și i-a dat să mănânce un terci din orez cleios și nuci. Întremat, Sakyamuni s-a așezat sub un tei pentru a medita și acest episod ar fi, potrivit legendei, momentul întemeierii budismului. În amintirea acestui eveniment, credincioșii gătesc anual acest fel special cunoscut ca Laba Zhou. 2. Obiceiuri populare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nordică rece, oamenii gătesc carne de oaie și de câine, care reprezintă un aport energetic pentru organism, făcându-l mai rezistent la frig. Tăițeii sunt populari în zonele insulare, în vreme ce Tangyuan (un fel de gălușcă cu umplutură, făcută din orez cleios și servită în supă) este specifică regiunilor sudice. Sărbătoarea Qingming Qingming înseamnă "limpede și luminos" în traducere din limba chineză. După calendarul tradițional agricol chinezesc, sărbătoarea cade pe 5 aprilie. Aceasta marchează al cincilea termen în calendarul tradițional lunar și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
făcut fiecare familie timp de un an, până pe data de 23 a ultimei luni a anului tradițional. Interesant este că sacrificiul pentru Zeul Bucătăriei, în loc să fie din carne de vită, porc și oaie conform obiceiurilor de jertă, constă în prăjituri cleioase, asemănătoare cu rădăcina florii de lotus și are în compoziție dulceață tradițională chinezească. Prăjitura cleioasă are rolul de a-l împiedica pe Zeul Bucătăriei să vorbească în cer, de rău, familia vizitată, lipindu-i acestuia buzele. Desigur, aceasta pare a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
anului tradițional. Interesant este că sacrificiul pentru Zeul Bucătăriei, în loc să fie din carne de vită, porc și oaie conform obiceiurilor de jertă, constă în prăjituri cleioase, asemănătoare cu rădăcina florii de lotus și are în compoziție dulceață tradițională chinezească. Prăjitura cleioasă are rolul de a-l împiedica pe Zeul Bucătăriei să vorbească în cer, de rău, familia vizitată, lipindu-i acestuia buzele. Desigur, aceasta pare a fi o înțelegere tacită între Zeul Bucătăriei și credincioșii săi, el acceptând cu bună știință
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
prilej cu care sunt pregătite diferite feluri de mâncare. Yuanxiao (găluște din făină de orez vâscos) sunt servite în a 15-a zi din prima lună a calendarului tradițional, Sărbătoarea Lampioanelor, ce constituie ultimul eveniment din programul Sărbătorilor Primăverii. Găluștile cleioase din orez fierte, sunt moi și dulci. Servirea acestora este un gest simbolic al dorinței reîntregirii familiei. Zongzi, făcuți tot din orez glutinos, sunt o mâncare specifică Sărbătorii Bărcilor-Dragon, ce cade pe 5 mai, după calendarul agricol chinezesc. Conținutul este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a trăit în secolul al III-lea î.e.n. Se spune că acesta s-a sinucis în semn de protest, după ce statul lui a fost invadat. În memoria sa, oamenii au pus pe apa râurilor tuburi de bambus umplute cu orez cleios. Mai târziu, acestea au fost înlocuite cu frunze de trestie, iar pachețelele umplute au fost legate cu ață. Sărbătoarea Lunii cade în a 15-a zi din a 8-a lună conform calendarului tradițional chinezesc, iar elementul culinar specific acestei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu un pat cât vaporul Titanic în care mă pierdeam în cel mai dulce răsfăț ce a existat vreodată, cu un șifonier uriaș plin de cearceafuri și pături sub care stătea pitită o bijuterie de săpun Fa pe care gustul cleios, infect, tot nu m-a dezvățat s-o mușc, cu un dulap în care se găsea marele Manitu, zeul indian, altfel o biată lumânare cu chip de om hâd, și cu un radio rusesc, imens, la care ascultam teatru radiofonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
e atît de complex, suficient de complex și de puternic pentru a descrie această foame. I-aș spune mai degrabă dragoste. Primară, poate, ori chiar perversă, În mod sigur neîmpărtășită, Însă cu toate astea dragoste. Aceștia erau mugurii, verzi și cleioși, ai unei pasiuni ce mi-a dominat Întreaga viață, unii ar zice mi-au distrus-o, și n-aș putea spune că nu au dreptate. Dac-aș fi avut un gram de intuiție, aș fi văzut În Îngrozitoarea durere abdominală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe Îndelete știrile: „Bombardamentele aeriene au făcut numai 255 victime În săptămîna aceasta...“ După ce sorbea din cafea și spărgea coaja oului fiert, citea despre „Bătălia Atlanticului“... Ouăle erau totdeauna fierte exact cum Îi plăceau lui: cu albușul tare și gălbenușul cleios. Ziarul spunea: „Amiralitatea comunică cu regret că Întreg echipajul a pierit“... Digby primea totdeauna o bucățică de unt, căci sanatoriul avea și vaci. În timp ce citea, Digby se pomeni cu Johns, care venea să mai schimbe cîte-o vorbă cu el. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și de care el părea jenat. Îi deschise pantalonii, iar el gemu comic și închise ochii. Sărutându-l în continuare, îi băgă mâna în chiloți. El gemu din nou. Angelica îi luă pula, din care deja se scurgea un lichid cleios și limpede, în mână și începu s-o mângâie. Pula se facea din ce în ce mai mare, iar Angelica, mai mult decât excitată, își dădu seama că va avea cel puțin parte de niște amuzament, dacă nu chiar și de altceva. Așa că toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cineva să-mi aducă niște găleți cu apă. Uite doi lei. Nu știu dacă mi se pare sau poate clipi din amândoi ochii. Miercuri Torn cam o treime din siropul de cătină în chiuveta de la bucătărie. E galben-vâscos, rămân sâmburi cleioși pe faianță. Las să curgă apa. - La cimitir! - La care? La „Eternitatea”? La „Sfântu’ Vasile”? Are dreptate, nu m-am gândit și nici nu mai am la mine gazeta cu ferparul. - Care-i mai cu ștaif din astea două? - Depinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
le uitase. După ce făcuse acea tentativă chemînd-o la post "pentru a discuta pe îndelete", fusese desigur într-un moment de cumplită slăbiciune, feminitatea guvernantei îl sîcîia nu doar cînd dormea, dar și cînd înota prin zăpadă ori țopăia prin lutul cleios, ocolind butucii de vie care țineau coasta rîpoasă să nu se prăvale peste așezare, și atunci i se părea că o vede în fața ochilor, exact în aceeași rochie de catifea vișinie, ca o flacără întunecată ce alunecă de ici-colo, apărînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era cuvîntul care exprima singura fantezie pe care și-o permisese Radul Popianu de multă vreme încoace. Altfel adjutantul era un om cît se poate de exact și cu picioarele pe pămînt. Nu pe oricare pămînt, ci pe pămîntul galben, cleios, pe lutul Vladiei. O dată cu plecarea prințului și fuga, pentru că fugă fusese de fapt plecarea lui Bîlbîie, care nu-și luase cu el nici măcar briciul, săpunul și piatra acră pe care le ținea pe pervazul ferestrei, lăsînd toate fleacurile, de la ciorapii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Comanei", o foaie săptămînală care nu făcea altceva decît să adune știri senzaționale din alte gazete, curiozități și bîrfe regale, dar nu s-a ales decît cu bani pierduți, cine era nebun să bată drumul îngrozitor, prin marea de lut cleios, de la Comana la Vladia să cumpere cu cîțiva lei mai puțin aceleași mărfuri pe care domnul Bercu le aducea chiar din depozitul en-gros local? Pe scurt, era de acum evident că Vladia se îndrepta cu pași siguri, e drept nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]