371 matches
-
desprinse din traiul lor de zi cu zi. Codrul care i-a adăpostit pe acești oameni i-a învățat multe taine; știu că atunci când pădurea vuiește va veni vreme ,grea” adică furtună. Văzând primăvara frunza copacilor acoperită cu o substanță cleioasă și dulce , spun că aceasta este mană și vestește un an bogat. Când bate vântul dinspre pădure va veni ploaie. Frunza codrului îngălbenită dintr-o dată toamna, le spune că iarna ce va urma va fi grea și lungă. Dacă la
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
sin. "Tricholoma mirabile" (comestibil, fără lapte, crește sub pini) sau "Melanoleuca vulgaris" (comestibil, fără lapte, crește ubicuitar în păduri). Lăptuca neagră este una dintre puținele ciuperci comestibile cu lapte alb. Ea nu se potrivește la ciulama sau sosuri, pentru că devine cleioasă în caz de ar fi gătită. Cel mai bine place friptă în tigaie în unt sau la grătar, cu sare, piper, pătrunjel chimen și mujdei, servind-o cu garnitură de smântână, lămâie și pâine albă, dar și preparată ca chiftea
Lăptucă neagră () [Corola-website/Science/336392_a_337721]
-
în "demersale" și "pelagice". le de morun, nisetru, păstrugă etc. acipenseride se numesc "icre negre". Icrelor de chetă, lostriță și a altor specii, mai ales din Oceanul Pacific, li se spune "icre roșii". De regulă, icrele sunt plasate într-o substanță cleioasă, câte una sau mai multe împreună. Fecundația icrelor poate fi externă sau internă. Icrele celor mai multe specii de pești au o valoare nutritivă ridicată, de aceea atât icrele roșii, cât și cele negre, au o utilizare largă în arta culinară. Ele
Icre () [Corola-website/Science/311508_a_312837]
-
denumit insula Aquidneck Island. Alți istorici cred că numele ar fi derivat din neerlandezul "Roodt Eylandt", însemnând în olandeza veche "Insula Roșie", care i-ar fi fost dată de exploratorul olandez Adriaen Block datorită aspectului dat de un anumit sol cleios de culoare roșie prezent pe țărmul insulei. În ciuda faptului că cea mai mare parte a statului este situat pe continent, numele de Rhode Island este înșelător, conducând pe mulți la concluzia că întreg statul este insular, uneori chiar confundând statul
Rhode Island () [Corola-website/Science/304060_a_305389]
-
au o temperatură optimă de creștere de 24 °C. Abundența lor a fost relaționată cu factori precum temperatura, viteza vântului și prelevanța vânturilor estice. În timpul hibernării adulții pot tolera temperaturi scăzute, dar rata de supraviețuire se reduce mult în soluri cleioase sau slab drenate. Pentru a evita umezeala excesivă caută zonele sudice a pantelor. Ouălele lor sunt rezistente la frig și căldură. "Forficula auricularia" pot cauza daune culturilor, florilor sau fructelor când populația de urchelnițe ajunge la niveluri înalte. Între preferatele
Forficula auricularia () [Corola-website/Science/322985_a_324314]
-
amiezile înfierbântate, întroienindu-ne cu amintiri, răni deschise ce ne țipă prin vise... Murmurăm împreună litaniile de seară, prinși în mirificul clipelor efemere... Dintr-o dată, la umbra unui mesteacăn, tăcerea ierbii se destramă, galopând spre câmpie, trădată fiind de pământul cleios al pădurii..., tăcerea ierbii se sufocă, în fuga ei nebună înfrântă de flăcările clocotitoare ale Iadului... Am ațipit sub roua dimantină a dimineții, memorând tăcerea ierbii și, răvășit de dorința revederii, îmi scald setea de vis în rana amintirilor dăltuite
Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
picioare musculoase cu copită despicată, un gât relativ lung terminat cu un cap scurt prevăzut la ambele sexe cu două coarne inelate și încovoiate spre înapoi. În spatele coarnelor se găsesc două glande care secretă în perioada de împerechere un lichid cleios cu miros neplăcut. În timpul verii capra-neagră are o culoare spălăcită brun-roșcată, partea inferioară a corpului fiind alb-gălbui, având pe spate o dungă neagră. Iarna culoarea caprei este brun închis, brun negricios, fiind alb pe abdomen și picioare, capul fiind de
Capră-neagră () [Corola-website/Science/314398_a_315727]
-
Dextrinele. În miere se mai găsesc în cantități mari și alte holozide complexe sau heterozide ca mucegaiuri, gume, etc, denumite impropriu "dextrine". În mierea de mană dextrinele pot depăși 5%. Prezența dextrinelor mărește vâscozitatea mierii și îi dă un aspect cleios, neplăcut. Substanțele nezaharoase se găsesc în cantități mici în mierea de albine, aproximativ 1% din miere, și nu sunt lipsite de importanță, contribuind la specificitatea acestui apreciat produs. Fermenții ("enzimele" sau "diastazele"), sunt catalizatori biologici cu originea în celula vie
Miere () [Corola-website/Science/303566_a_304895]
-
și sunt frecventate de muște și de coleoptere. Sepale în număr de 4-5, petale numeroase, dispuse în spirală. Stamine numeroase. Fructele în formă de capsulă falsă, cu pereți cărnoși, se maturizează sub apă. Semințele sunt numeroase și au o substanță cleioasă care servește la diseminare 3. "Nymphaea candida" — nufărul alb ca neaua. O plantă mai rară în România, răspândită în apele stagnante sau lin-curgătoare din Delta Dunării și șesul Tisei. Înflorește în lunile iulie-august. Florile sunt albe, plutitoare, cu un diametru
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
Lactarius aurantiacus", "Lactarius corrugis", "Lactarius deterrimus", "Lactarius hygrophoroides", "Lactarius piperatus", "Lactarius porninsis", "Lactarius pyrogalus", "Lactarius subdulcis" sau "Lactarius torminosus". Lăptuca dulce este una dintre puținele ciuperci comestibile cu lapte alb. Ea nu se potrivește la ciulama, sau sosuri, pentru că devine cleioasă în caz de ar fi gătită. Cel mai bine place friptă în tigaie în unt sau la grătar, cu sare, piper, pătrunjel chimen și mujdei, servind-o cu garnitură de smântână, lămâie și pâine albă, dar și preparată ca chiftea
Lăptucă dulce () [Corola-website/Science/335539_a_336868]
-
Lumina!...”") dezvăluie zbuciumul interior al personajului, fiind semnul unei gândiri torturate de îndoială. Natura descrisă de Liviu Rebreanu este întotdeauna demitizată și depoetizată: peisajele sunt reci, umede și cețoase, cerul este cenușiu sau ciuruit de stele, în timp ce pământul este galben, cleios și zgâriat de bombe. "Pădurea spânzuraților" este considerat a fi unul dintre cele mai bune romane românești publicate vreodată, ce a contribuit la creșterea interesului internațional pentru literatura română. Criticul Alexandru Piru afirma că acest roman ocupă primul loc în
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
de pe pământ. Boii erau obosiți, iar rezervele de apă erau pe terminate. În 30 august, în lipsă de alte alternative, au pornit la drum. Sub căldura zilei, umiditatea care se găsea sub crusta de sare transforma solul într-o masă cleioasă; roțile carelor se scufundau uneori până la butuci. Ziua era foarte cald, iar noaptea foarte frig; diverși membri ai grupului au avut miraje, halucinații cu caravane și lacuri care îi făceau să creadă că l-au ajuns pe Hastings. După trei
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
pentru perioada în care comuniștii căutau să obțină puterea, el condamnă atitudinea politicienilor din România care continuau vechile jocuri politice, încercând să ajungă la un compromis. Frica de sărăcie, frica de risc și răspundere, îi trag pe cei mai mulți în pasta cleioasă a compromisurilor și a "combinațiilor"... Odată intrat în lanțurile compromisului, urmele lui grele nu se mai șterg și ziua descătușării se îndepărtează din ce în ce mai mult."" A doua concepție pe care Fărcășanu o combate o constituie renunțarea la valorile spirituale și acordarea
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
totuși n-au izbutit să descurce încâlceala și zig-zagul unei narațiuni în care trecutul și prezentul se încalecă, se întretaie, oglindind numai confuzia mintală a unui povestitor dezorientat. Scrisul ambelor volume rămâne totuși deopotrivă de vulgar, dezlânat și mai ales cleios, căci procedeul de construcție al acestei clădiri de chirpici e în mod vizibil bazat pe aglutinare și lipitură. În rezumat, Întâlnire la Judecata din urmă e o încercare de a-și construi prin mistificări o autobiografie scrisă cu lacrimi de
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
Volgei din mai până în iunie. În România în cursul inferior al Dunării depun icrele în martie-aprilie, la o temperatura optimă a apei între 8° și 12°. Fiecare femelă depune 4.200-25.400 icre pe vegetația acvatică. Icrele sunt galbene și cleioase, cu un diametru de 1,3-1,5 mm. Ecloziunea are loc după 12 zile. Are valoare economică redusă, se pescuiește în cantități mici, căci nici nu este prea frecvent. Carnea cosacului este de calitate inferioară. Se consumă mai mult sărat
Cosac () [Corola-website/Science/331309_a_332638]
-
se vedea ce urmează. Din fericire, viteza mașinii era mai mică decât ar fi trebuit să fie, dată fiind severitatea pantei, și era așa pentru că plouase, se vedea, cu ceva timp în urmă, astfel că roțile erau frânate de mâlul cleios. De după coama povârnișului, se întindea un tăpșan cu panta ceva mai lină, nu însă atât de lină încât mașina să se oprească și, cum în față se afla o perdea de copaci, foarte apropiați unul de altul, posibilul impact ar
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
plumb până să se instaleze gândul și imaginea miraculoasă a Silviei, acest coșmar mi-a revenit de mai multe ori. Același monstru de prunc cu urdori în loc de ochi, cu gură de broască în loc de gură de copil, cu sugestii din strâmbături cleioase ale unei limbi enorme care ar fi vrut să mă lingă, că infamia mi se adresa spunîndu-mi: nu ești ce crezi, un suflet de om cu aspirații spre ceea ce e sublim, ci un infam care zadarnic vrea să scape de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și de care el părea jenat. Îi deschise pantalonii, iar el gemu comic și închise ochii. Sărutându-l în continuare, îi băgă mâna în chiloți. El gemu din nou. Angelica îi luă pula, din care deja se scurgea un lichid cleios și limpede, în mână și începu s-o mângâie. Pula se facea din ce în ce mai mare, iar Angelica, mai mult decât excitată, își dădu seama că va avea cel puțin parte de niște amuzament, dacă nu chiar și de altceva. Așa că toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
centrale și Piața Primăriei gemeau de lume, unul dintre acești tovarăși ai mei a venit cu ceva nou și amuzant. Procurându-și, cine știe de unde, o cantitate de smoală (poate de altă substanță, în tot cazul o pasă neagră moale, cleioasă, mirosind a bitumiu), o împărți întregei bande pentru a fabrica din ea bulgări de aruncat în bărbile "harharilor". A urmat o goană fantastică. Aud încă țipetele în noapte. Văd încă panica în mulțime. Simt parcă și acum inima mea strângându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pudre, amesteca lichidele și unsorile obținute în bucătărie după metode numai de ea știute și, din când în când, testa rezultatele pe cobaii ei preferați: Mihnea și cu mine. Ne punea să întindem palmele, ne vopsea pe față cu smacul cleios, ne arăta diferențele pe nas și-n podul palmelor. Lucra numai noaptea, în week-end, ca vrăjitoarele moderne. Ziua, Maria făcea poze pe-ascuns trecătorilor, din mașină sau de la etajul „Hanului cu Tei“, încercând să adune dovezi despre conspirația farmaciștilor: așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
față, umplându-mi nările, urechile și gura: le și simțeam transportate în mii de cupole lichide spre gât, răsturnate pe trahee și năvălind în tuburile prin care pompam încă aerul. Sunetul dispărea. Plămânii deveneau niște bureți lipicioși, umflați cu materie cleioasă. Apoi apa lua foc. Mă sufocam înainte să dau drumul la robinet. Gol, mă simțeam ridicol, ca la recrutare. Parcă își plimba o mamaie în halat alb rigla pe mine, de sus până jos. Coloana curbată, capul parcă prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
toate la fel de diluate: prindeam pe sub mână doar laptele praf, pufos, alb. Învârteam lingura în punga cu folie de-aluminiu și-o scoteam încărcată cu o piramidă de pudră. Înfulecam de două-trei ori, pudra se lipea de cerul gurii, dulce și cleioasă, un gust de neuitat. Mai remarcai și-alte lucruri. Mărunte, abia când dispăreau, observai că existaseră. Băncile din parcuri și de pe-aleile de la Șosea: verzi, groase, din stinghii mari de lemn șlefuit, îți îmbrăcau spatele. Era o plăcere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-o fi fost „Făgărașul prozei“, în cazul ăsta?), iar Labiș, „al doilea Eminescu“ (poate chiar al treilea, dacă-l puneai și pe Arghezi). Repovestite, ultimele două secole abundau în avortoni metaforici, rebuturi oratorice alcătuite din salivă și pagini de istorie cleioase și nemestecate: „titani“, „regi“ (ai poeziei sau prozei), „cântăreți“ (ai naturii, patriei sau dragostei, după caz și chef), „corifei“, „maeștri“, „fruntași“ (aici intrau toți pașoptiștii, avansați, ca-n armată), „coloși“, „deschizători de drumuri“, (un fel de cercetași curajoși; eu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a mușcat Mihnea momeala, „Dă să vedem și-ultima scrisoare!“ I-am ignorat iritarea și-am apăsat cu degetul mic pe buton. Mi-a înghețat instantaneu. Scrisoarea 8. Ora 5.49. Cerul împachetează fațadele blocurilor în galben aprins. Aerul devine cleios, sunetele dispar. Aș vrea să mă-nșel, dar micile seisme din globii vizorului anunță ce poate fi mai rău: o furtună neuromagnetică. „Culcat!“ Răcnetul există numai în mintea mea, pentru că spațiul s-a strâns brusc în benzi de oțel. Timpanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu pricepere pe cap. Am inhalat mirosul de cânepă, l-am asociat cu lăzile copilăriei, în care mă ascundeam la Moroieni de nepoții Leordenilor, după care n-am mai știut nimic. M-am prăbușit senin, într-o gaură neagră și cleioasă. X. Epilog Ne-am așezat pe scaune, unul lângă altul, ca la teatru. În mijloc, tot pe-un scaun, dar legat fedeleș și cu fața acoperită, stătea un bărbat de-o vârstă cu mine. Purta cămașă, un pulover în V
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]