297 matches
-
au loc săptămânal, prima zi de proteste fiind duminică 1 septembrie 2013. Până în prezent, protestele majore au avut loc duminică, în zilele din timpul săptămânii având loc proteste locale mai mici, iar sâmbătă fiind rezervată răspândirii de informații despre proteste. Climaxul manifestării are loc duminică, oamenii protestând în orașele mari, numărul acestora crescând de la începutul acestei mișcări. Protestele au fost organizate în orașe din întreaga țară, mii de oameni participând în special în București și Cluj-Napoca. Proteste au avut loc și
Protestele împotriva Proiectului Roșia Montană din 2013-prezent () [Corola-website/Science/330144_a_331473]
-
un pol țiganului”. De mult nu mi se mai spusese țigan; în schimb, putea să mi se dea polul drept compensație...” Această primă suită pentru orchestră este considerată a fi o scriitură ce îmbină stilul neoclasic cu cel neobaroc. Însă climaxul acestei îmbinări de stiluri, îl atinge următoarea suită, "Suita pentru orchestră nr.2 op. 20". Numărul de instrumente propus de autor pentru prima parte este de 64 de coarde, fără contrabas și un timpan. Partea a doua adaugă contrabasul și
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
puțin egală a Preludiului. Ideea centrală a acestei părți se regăsește în măsurile: Tema este în La bemol major însă aceasta se încheie pe treapta a șasea, strategie specifică folclorului românesc. Procesul elaborării tematice în această secțiune a lucrării atinge climaxul în zona de extremă concretizare tematică și anume repriza contrapunctică pe cinci voci reale (7 măsuri înaintea reperului 12). Aceasta este construită tot în tehnica secțiunii de aur. Atacul sff al violoncelelor și violelor ce declanșează dezvoltarea contrapunctică ce pregătește
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
gaură misterioasă în peretele băii sale. Primul joc din serie valabil numai pentru PSP (PlayStation Portable), Silent Hill: Origins îl are în centru pe Travis Grady, un șofer de camion tulburat psihic. Origins este primul joc din serie creat de Climax Studios. Silent Hill: Homecoming, cunoscut și sub numele de Silent Hill 5, este valabil pentru Sony PlayStation 3 și Microsoft Xbox 360. Jocul este creat de compania The Collective de la Foundation 9 Entertainment. Protagonistul este Alex Shepherd, un soldat întors
Silent Hill () [Corola-website/Science/309623_a_310952]
-
pe "arcade". Acesta, împreună cu "Mario Kart Arcade GP" din 2005, sunt cele mai noi jocuri publicate de Nintendo, pe "arcade". Din cauza eșecului înregistrat de "F-Zero: GP Legend" la debutul său pe piața internațională, următorul joc pe "Game Boy Advance", "F-Zero: Climax" nu a mai avut lansarea în restul lumii. "F-Zero: Climax" a fost singurul joc din această serie, ce nu a fost lansat pe plan mondial, însă a crescut considerabil popularitatea francizei în Japonia. Se spune că firma "Sega", creatoarea jocurilor
F-Zero (serie de jocuri) () [Corola-website/Science/304542_a_305871]
-
sunt cele mai noi jocuri publicate de Nintendo, pe "arcade". Din cauza eșecului înregistrat de "F-Zero: GP Legend" la debutul său pe piața internațională, următorul joc pe "Game Boy Advance", "F-Zero: Climax" nu a mai avut lansarea în restul lumii. "F-Zero: Climax" a fost singurul joc din această serie, ce nu a fost lansat pe plan mondial, însă a crescut considerabil popularitatea francizei în Japonia. Se spune că firma "Sega", creatoarea jocurilor "Sonic", ar fi ajutat foarte mult seria "F-Zero", producând "F-Zero
F-Zero (serie de jocuri) () [Corola-website/Science/304542_a_305871]
-
best-of "Light of This World" din 1987. Alte patru au fost numite (unele cu titlul diferit) drept sample-uri MP3 gratuite oferite de Demby pe pagina sa oficială începând cu 2001: această listă de piese parțială avea următoarele titluri "Ascent", "Choral Climax" (acum "Exultate"), "My Heart Doth Soar", "The Flying Bach", "Certainty" (acum "Trust"), și "Stargate" (acum "Through the Stargate").
Novus Magnificat () [Corola-website/Science/327201_a_328530]
-
precum și efecte sonore de asemenea digitale, ca: zgârieturi, reverb, etc.. Majoritatea compozițiilor de acest gen utilizează o formulă simplă compusă din intro->buildup->climax->outro. Partea de introducere este similar sau identică cu cea de outro, si variază mult față de climax, acesta fiind esență melodiei la care se ajunge de obicei prin intro->build-up, așadar, progresiv. O mare parte din compozițiile Hardstyle deasemenea utilizează vocale în anumite părți ale compoziției (deci, nu pe toată durata melodiei că versuri), acestea regăsindu-se
Hardstyle () [Corola-website/Science/315225_a_316554]
-
timpan și este introdusă materialul tematic principal. După o introducere orchestrală intră pianul cu o secțiune solo ce introduce o nouă melodie ce va prezentă în întreaga primă parte. De aici muzica alternează în secțiuni contrastante de grandiositate și delicatețe. Climaxul este atins în "Grandioso" în care orchestra preia melodia pianului acompaniată de solist. A doua parte amintește de genul blues - începând cu o melodie elegantă interpretată de trompeta solo acompaniată de un trio de clarinete. Urmează o porțiune mai rapidă
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
principală este din nou reluată de către flaut. Partea se termină într-o cadență pașnică și introspectivă. Ultima parte este pulsantă și energică cu câteva elemente ale muzicii ragtime ce include atât material nou cât și melodii din părțile precedente. Un climax fals este întâlnit în secțiunea "Grandioso" identică cu cea din prima parte ce evoluează spre momentul maxim al concertului, dominat de pian, după care lucrarea se încheie. Premiera a avut loc în interpretarea Orchestrei Simfonice din New York sub bagheta lui
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
Aneroid Annaheim Antler Archerwill Arran Atwater Avonlea Aylesbury Aylsham Bangor Beatty Beechy Belle Plaine Bethune Bjorkdale Bladworth Borden Bracken Bradwell Briercrest Brock Broderick Brownlee Buchanan Buena Vista Bulyea Cadillac Calder Canwood Carievale Carmichael Caronport Ceylon Chamberlain Chaplin Christopher Lake Clavet Climax Coderre Codette Coleville Conquest Consul Craven Creelman Dafoe Debden Denholm Denzil Dilke Dinsmore Disley Dodsland Dorintosh Drake Drinkwater Dubuc Duff Duval Dysart Earl Grey Ebenezer Edam Edenwold Elbow Elfros Elstow Endeavour Englefeld Ernfold Eyebrow Fairlight Fenwood Fillmore Findlater Flaxcombe Forget
Listă de localități din provincia Saskatchewan () [Corola-website/Science/318693_a_320022]
-
astfel: Prima și ultima secțiune au o legătură tematică între ele deorece concertul începe și se încheie cu aceeași temă în Re bemol major. Secțiunea mediană (Sol diez minor) este mai întunecată dar deloc mai puțin glorioasă decât celelalte două, climaxul său fiind mai mult abisal decât arogant. Prokofiev a dedicat primul său concert pentru pian "înfiorătorului Șrepin". Concertul a avut premiera la Moscova pe 25 iulie 1912 cu Prokofiev în calitate de solist și cu Konstantin Saradzhev dirijor. Prokofiev a scris mai
Concertul pentru pian nr. 1 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329897_a_331226]
-
acesta la o producție de teatru independent), acumularea de certitudini și misticoidisme (maternitatea care te vindecă de cancer) despre rolul exclusiv matern al femeii pe fața pămîntului e un mecanism retoric programat să provoace revoltă. Asta, deși nu există nici un climax și nici vreun final cathartic („finalul“ e, în fapt, extrareprezentațional: discuția cu publicul postspectacol; mă întreb dacă Pentru că meriți și-ar păstra forța retorică <i>în absența</i> acestor discuții), doar un continuum în care se amestecă forme de definire
Comunicat de presă: Pentru că Meriți - proiect observațional de artă activă () [Corola-website/Science/296032_a_297361]
-
al spiritualității mai accentuat și concepții ale lumii de dincolo. El ajunge la adâncimi extraordinare în câteva lucrări mai întunecate ale perioadei, în special în ciclurile de mari dimensiuni. De exemplu, liedul "Der Doppelgänger" (D. 957, No. 13) atingând un climax extraordinar, transmițând disperarea la realizarea respingerii și moartea iminentă, o imagine rigidă și vizionară în sunet și cuvinte care au fost prefigurate un mai înainte în "Der Leiermann" (D. 911, No. 24) la finalul ciclului "Winterreise" - deși compozitorul a reușit
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
se pierde iar violele repetă tema introductivă. Cu puține variațiuni adagio-ul de început este repetat și dezvoltat cu o intensitate ascendentă. Și aceasta dispare făcând loc unor variațiuni a celei de-a doua teme. Aceasta se dezvoltă spre un climax: a variațiune extrem de puternică a primei teme. Această puternică repetarea culminează cu o disonanță terifiantă. După această izbucnire muzica devine foarte tăcută și nu sugerează nicio rezolvare a întunecimii climaxului. A doua parte, prima din cele două Scherzo-uri, constă
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
celei de-a doua teme. Aceasta se dezvoltă spre un climax: a variațiune extrem de puternică a primei teme. Această puternică repetarea culminează cu o disonanță terifiantă. După această izbucnire muzica devine foarte tăcută și nu sugerează nicio rezolvare a întunecimii climaxului. A doua parte, prima din cele două Scherzo-uri, constă în două idei principale, prima fiind marcată de numeroase schimbări ale metrului care ar fi fost o provocare pentru stilul dirijoral al lui Mahler dacă ar fi trăit să dirijeze
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
-și pur și simplu zborul. În urma acelui accident și-au pierdut viața 13 spectactori și pilotul. Cât despre cursă, ea a fost câștigată de Phil Hill care s-a încoronat campion mondial. Chiar dacă Lotus-ul 25, propulsat de un motor Climax, a fost puțin fiabil în primele curse, în 1963 și-a tras partea leului, caștigând ambele titluri mondiale, la piloți impunându-se Jim Clark. John Surtess și Ferrari au beneficiat din plin de problemele tehnice ale lui Jim Clark din
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
după ce în prealabil s-a impus în Campionatul Mondial de Motociclism viteză. În 1965 Jim Clark și Lotus au revenit la putere, însă numai pentru un sezon, pentru că înainte de sezonul 1966 FIA a decis să schimbe regulamentul motoarelor. Cei de la Climax, furnizorul de motoare pentru Lotus au refuzat să construiască un nou motor, astfel ca echipa lui Jim Clark a avut de suferit. Câștig de cauză de pe urma noului regulament a avut Brabham, echipa lui Jack Brabham, campionul mondial din 1959 și
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
constă în faptul ca erau răcite cu apă. Asfel Brabham a dominat două sezoane, câștigând titlurile mondiale din 1966 și 1967, la piloți ele fiind împărțite în mod egal de Jack Brabham și neozeelandezul Denny Hulme. Nemulțumit de decizia companiei Climax de a nu construi un motor nou pentru sezonul 1966, când însă motoarele vechi erau în continuare acceptate, Colin Chapman, fondatorul si directorul echipei Lotus a început să discute cu americanii de la Ford în vederea furnizării de motoare de către aceștia. Acordul
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
include două sau trei chitări, o chitară baș, sintetizator, tobe și vocal. În general sunetul este heavy-bass, cu chitarele fiind reglate la B″ sau mai jos, echivalentul unei chitări cu 7 coarde. Sunetul post-metal tinde să evolueze în crescendo sau climax.
Post-metal () [Corola-website/Science/330557_a_331886]
-
și Agrostio - Festucetum valesiacae. ¬ etajul montan, mai puțin diversificat, se întâlnește la altitudini mai mari de 600 m. Aici vegetația zonală o constituie fitocenozele asociației Carpinus - Fagetum, care poate fi considerată pentru condițiile climatice și pedologice actuale, ca vegetația de climax. Cu totul insular și foarte rar, pe versanții însoriți ai etajului montan apar cenozele asociației Querco patraeae - Carpinetum. Vegetația zonală. Distribuția etajată a asociațiilor vegetale naturale este sincronă treptelor de relief desfășurate pe diferențe de altitudine. O serie de factori
Borod, Bihor () [Corola-website/Science/300847_a_302176]
-
ori în prima secțiune. Prima dată este auzită la corni și viole și continuă cu clarinetul, a doua oară în unison de coarde și mai poi la instrumentele grave de alamă, caz în care este augmentată. După atingerea momentului de climax urmează Trio, fără nici un fel de pauză. Aici, instrumente de suflat din lemn interpretează solo o nouă melodie lirică, în scriitură de canon. Ea este preluată de coarde, care adaugă prin aceasta o nouă secțiune. În mijlocul trioului, Copland a introdus
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
fi găsit locul chiar și în "Rodeo"” . Recapitularea primei secțiuni implică tema de scherzo, care se distinge de data aceasta prin implicarea pianului solo și care conduce printr-un material episodic la o recapitulare în tutti. Acest nou moment de climax este urmat de o reluare a temei din trio, interpretată de această dată în canon și cu implicarea întregii orchestre în fortissimo. Începutul părții a treia face referire la cel de-al doilea subiect din prima parte și mai apoi
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
coda sfidătoare a primei părți. Variațiunile ulterioare îmbină momente de meditație frumoasă cu momente jucăușe dar tensiunea primei părți nu este departe și contribuie la sentimentul permanent de neliniște. Ultima variațiune integrează tema cu violența primei părți, ducând la un climax inevitabil. Simfonia se încheie cu o reluare a temei interpretate de oboi. Simfonia a avut premiera la Paris pe 6 iunie 1925 sub bagheta lui Serghei Koussevitzki, căruia îi este dedicată lucrarea, dar nu a fost bine primită. După premieră
Simfonia nr. 2 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/330191_a_331520]
-
în Do minor. Se deschide cu două lovituri scurte și puternice de timpane. Este urmată de două lovituri mai ușoare, urmată de lovituri și mai ușoare care oferă tempoul părții care include referințe din muzica folclorică evreiască. Mahler a numit climaxul părții, care apare aproape de final, un "strigăt al disperării" și uneori un "țipat de moarte". Partea a patra, "Urlicht", este un cântec "Wunderhorn" interpretat de o solistă alto care servește ca introducere pentru final. Cântecul, în Re bemol major, ilustrează
Simfonia nr. 2 (Mahler) () [Corola-website/Science/332898_a_334227]