799 matches
-
același timp, șoaptele și hohotele groase de râs care izbucneau pretutindeni; larma dihorilor prin vizuini hârjonindu-se cu zăpadă. Din cauza gerului, zgomotele se auzeau limpezi, fierbeau în aer și se imprimau, ca niște încrustații: clămpănituri uscate, seci. Nechezături, tălăngi și clinchete mărunțind liniștea și ferecând-o în zale de fier, apoi câte-o frântură de mormăituri ursești; mugete slabe, cârâituri, țipete răzlețe, chemări scurte, înăbușite-n foșnetul mătăsos al ninsorii și gemetele și urletele de la nuntirea Tudorei. Închise ochii, amețită, apăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
le dădeam târcoale, vor zbura și ele. Încă de pe acum au început a nu mai fi, roase de neant, și mâine poate, din această existență și din această prezență n-am să regăsesc decât ruini, spuză și râsul ca un clinchet al Veveriței. (Cel mai tare) În acest fragment are loc o dublă mișcare poetică: în primul rând, o tentativă de neantizare a realului (înțelegând prin aceasta nu neapărat "vidarea" lui, ci devitalizarea, văduvirea de "duh"), în urma căreia poetul, precum luptătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
taci. Taci, iubitul meu. Vasile s-a lungit pe universalul covor persan din sufrageriile noastre, Îi făcea bine să stea așa, pierdut sub privirile ei, să se Închipuie copil și cum se joacă adolescentele cu el, disimulându-și perversitatea În clinchetul râsetelor, cum Îl Înfașă În aburul sexualității lor abia presimțite. De ce mi-ai zis „iubitul meu“? — De ce te interesează? Nu ești mulțumit? — Cine? — Tu. Nu ești mulțumit că ești iubitul meu acum? Nu sunt iubitul tău, Ionela, și nu te
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
au râs de mine, cu toate că nu sunt îmbrăcat în bufonul regelui pentru a fi în ton cu decorul sau, cel puțin, așa cred, e soare, frumos, cald, sfârșit de săptămână, văd că se pregătește și un fel de turnir aici, clinchet de săbii lovite în joacă, pentru ca turistele sensibile să ducă mâna la piepturi și să exclame aaaaaa, au venit și cu mârțoage, dar par bidivii focoși cu harnașamentul pe ele, ceea ce înseamnă, din punctul meu de vedere, strict personal, că
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
totul e bine când se termină cu bine, forever young I want to be, urmează două curbe periculoase, una la dreaptă, cealaltă la stânga, motorul mugi din nou, poate că voi renunța la ceaiul fierbinte, dar la pătură nu, auzi un clinchet în spate, he, he, sticlele de whiskey păreau a fi nerăbdătoare, concurență serioasă pentru ceaiul ăla care începe să piardă teren, nici nu-mi place, habar nu am cum de mi-a intrat în minte, poate că e vorba doar
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
redeveni dureros de naturală (atunci când te doare normalitatea, poți să te retragi, poate că ai băut prea mult, zâmbi). Proiectorul se stinse, scena rămase scufundată în întuneric, cuprinsă de o tristețe iremediabilă, se auzi zgomotul făcut de scaunele trase și clinchetul ultimelor pahare ciocnite, iar el nu întoarse capul. Îi auzi doar pașii câteva secunde, apoi se făcu liniște. În sală, în mintea sa, în anotimp, în viețile paralele care (tocmai pentru că sunt paralele) nu se întâlnesc. La plecare, ieșind în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
evident, dar îmi place să cred că o astfel de femeie, într-o astfel de casă, avea neapărat un clopoțel de argint pe care să l poată agita ușor atunci când dorea să ceară ceva, nici nu contează ce anume. Presupusul clinchet al acelui clopoțel face toți banii, din punctul meu de vedere, în această cameră și la această oră. Scutură din nou portțigaretul, gândindu-se că ar fi momentul să scoată chiștocul și să pună în loc o altă țigară. Fuma mult
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
grijă de noi! Râzând cu toții, s-au despărțit unii spre casă, Petre, Camelia, Beatrice și Mihai s-au urcat într-o sanie și au pornit spre Zamora. Pentru Beatrice, drumul săniei prin zăpadă, fulgii mari topindu-i-se pe obraji, clinchetul clopoțeilor cailor, era un spectacol netrăit niciodată. Și ceilalți se bucurau de bucuria ei. Au ajuns la castel și din nou exclamații de uimire și bucurie. Castelul, pe fundalul unei păduri de brazi uriași, apărea exact ca în poveste. Brazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
fetele. Totul e în ordine, eu cu bolnavii mei de la Policlinică, Alice cu facultatea, se pregătește de examene, învață toată ziua și cea mică e la școală. Liniștit cu familia, dori să audă glasul Anei. Avea o voce ca un clinchet de clopoței și-i făcea bine s-o audă ori de câte ori era plecat. Când era la Liceul Lazăr, la ore, Ana își închidea celularul, îl deschidea în pauze și se sunau reciproc. Sună și-i auzi "clopoțeii": Bună, tată! Bună, fetițo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
se odihnească aici. Sper să-i conving." Fu trezit din visare de sunetul telefonului. Auzi în receptor: Sunt la Cireșica, mănânc o înghețată. Simți cum îi fuge pământul de sub picioare și scăpă telefonul din mână. Auzi o voce, ca un clinchet de clopoței: Tată, sunt Ana. Ce-ai pățit? Nimic. M-am speriat când te-am auzit. Uite așa face omul infarct. Te rog să nu mai mănânci înghețată la Cireșica, știi că ai probleme cu gâtul și pe la Cireșica mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
facă loc în dreapta domnului Uehara. M-am așezat fără să scot o vorbă. Uehara mi-a umplut paharul cu saké. Apoi l-a umplut pe-al lui și-a zis răgușit: — Noroc! Paharele noastre s-au atins ușor, cu un clinchet trist. — Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac! strigă cineva. Chiuitura a fost preluată de altul: — Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac! Și-au ciocnit paharele zgomotos și au mai înghițit câte o dușcă de saké. Unul după altul au preluat refrenul fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
dominantă timbrală sau alta, ele sunt construite prin aglomerarea de obiecte sonore provenind din lumea rurală : pocnete de lemne, bătăi de toacă, glasuri de fluiere și de păsări (inclusiv de buhă rău-prevestitoare), acordaje și pizzicato-uri de instrumente de coarde, clinchete de clopoței, exclamații și strigăte... Dacă țesătura lor n-ar fi atât de densă iar culoarea n-ar fi deliberat "arhaizantă", imaginile ambientale ar putea trece drept decupaje din lumea sonoră a satului maramureșean din totdeauna. În a treia categorie
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
prea ironic fără saț... Sunteți și voi oare, zilnic, atât de resurscitați? Strâng toamne lângă pietrele ce s-au aruncat fără temei, Și contemplez asupra caracterelor unor josnice femei... Mi se închid drumuri pe care ziua eu le-am visat... Clinchetul copilăriei este deja respins și uitat? Ofer atât cât un miren poate da din suflet, Dar mulți așteaptă o simfonie, nu doar un sunet. Uităm să respectăm ce avem mai de preț: În loc de iubire oferim mizerabilul dispreț! Aplec ochii în
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
timp de cuget Mințim... că ne pasă de al vostru plânset Mințim... că mai citim din nou un verset Mințim... spunând mizerii cu un sălbatic urlet Mințim...că ajutăm dar nu mai mișcăm un deget Mințim... că simțim al copiilor clinchet Mințim... și totuși ne stingem încet. Suspin tomnatic Lacrimi de foc mocnind pe obrazul meu Mă eliberează de obișnuita tristețe sufocantă Dar în interior flăcările îmi renasc mereu Și iarăși cineva mă minte...chiar mă încântă. Ploile necontenint arată că
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
locul prea mult pentru a face schimbări: când venea la Brinac, parcă intra într-o peșteră de tăcere și întuneric, unde nu-l putea deranja nici un telefon nedorit. Așa că acum auzi vibrația prelungă a firului de legătură, mai înainte ca clinchetul clopoțelului să răsune în camera din spate a casei, lângă bucătărie. Fără îndoială că, dacă l-ar fi auzit din interior, ar fi perceput altfel sunetul: un clinchet mai prietenos, mai puțin găunos, mai puțin imprevizibil, ca tusea venind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Așa că acum auzi vibrația prelungă a firului de legătură, mai înainte ca clinchetul clopoțelului să răsune în camera din spate a casei, lângă bucătărie. Fără îndoială că, dacă l-ar fi auzit din interior, ar fi perceput altfel sunetul: un clinchet mai prietenos, mai puțin găunos, mai puțin imprevizibil, ca tusea venind din plămânii unui bolnav... O pală de vânt rece de dimineață clătină tufișurile, înfiorând iarba înaltă de pe alee. Undeva, poate în șopronul din grădină, se zbătea o scândură desprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ochii, orbit de lumină. Ce să fac? Ce încerc să fac? 17 Madame Mangeot muri în noaptea aceea. Chemaseră din nou preotul și din camera sa de la etaj Charlot urmărise zgomotele care însoțeau scena morții: pași trecând încolo și încoace, clinchetul unui pahar, clipocitul apei curgând la robinet, vorbe rostite în șoaptă. Ușa se deschise și Carosse băgă capul înăuntru. Se instalase în ceea ce numea dormitorul lui, dar se ferea din calea străinilor. —Slavă Domnului, totul o să se sfârșească în scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ferea din calea străinilor. —Slavă Domnului, totul o să se sfârșească în scurt timp. Mă trec fiori, nu alta, șopti el. Moartea nu este un eveniment privat, nu se cuibărește pur și simplu într-un trup și cu asta basta. Șoapte, clinchete, scrâșnet de podele, apă curgând în chiuvetă. Moartea e ca o operație făcută în regim de urgență și fără personal calificat... sau ca o naștere. Te aștepți să auzi din clipă în clipă țipătul nou-născutului, dar în final nu auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
e ca o operație făcută în regim de urgență și fără personal calificat... sau ca o naștere. Te aștepți să auzi din clipă în clipă țipătul nou-născutului, dar în final nu auzi decât tăcerea. Clipocitul apei nu se mai aude, clinchetul paharelor încetează, podelele nu mai scârțâie. Carosse oftă mulțumit: — S-a sfârșit! Ascultară amândoi ca niște conspiratori. Apoi adăugă: — Totul s-a terminat. Iar acum ea o să înceapă să se întrebe ce să facă. Nu poate rămâne singură în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
chilia să plonjez majestuos către cina propusă de tine, unde vom savura cuvinte dulci-sărate de bucătărie franceză câte o înșiruire de litere foarte gustoasă în centrul unei pagini A4 albe va răsplăti curajul meu incredibil o șansonetă de pahare în clinchet și fondue șuierând ne va face să dansăm într-un colț ascuns al cârciumioarei începutului de dragoste mă voi linge pe degete după ce voi deveni dependentă de crema de zahăr ars a poveștilor tale spumoase mă voi lăsa cucerită de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
kanas, și te odihnești. zăpadă acrișoară cu ciocolată din somn m-au trezit acele bradului care mă înțepau în obrazul drept am deschis ochii și am văzut pachete aurii cu funde roșii erau visele noastre, clipele care vor urma și clinchetul râsului tău stăteam ghemuit și cuminte pe zăpada acrișoară amestecată cu fulgi de ciocolată și așteptam să vină moș crăciun pentru tine nouă în primul loc: e timpul să îți amintești: când ai văzut-o ultima dată pe ființa ta
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
sufletele... Costăchel și-a tras un scăunel lângă fereastră. Și-a așezat coatele pe pervaz și a rămas cu privirea în peisajul de afară. O ninsoare calmă stăpânea firea. În liniștea din pragul înserării - undeva în sat - a picurat un clinchet timid de clopoțel... „Aho! Aho! Copii și frați!”... Amintirile copilăriei picurau în suflet... picătură cu picătură. Pe nesimțite, una adevărată i-a umezit geana. Privirea zăbrelită de aburul lacrimei nu mai putea despărți realitatea de afară de amintiri... În zborul lor
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vorba, Costăchel a rămas din nou pe gânduri... Apoi, pe neașteptate, a întrebat: Unde-i băiatul? Îi plecat cu mai mulți colegi, să-i ure pe profesori. Nu știi cum îi obiceiul? Bine face - a răspuns Costăchel, absent. Afară ningea. Clinchete de clopoței se amestecau cu glasuri neprihănite... Ultima noapte a anului ardea cu ultimele licăriri ca un muc de lumânare... Costache! M-am întâlnit cu inginerul Cicoare - a deschis vorba Petrache. Ei! Ce face domnul inginer? Abia aștept să-l
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
așezată la masă. Turnând în pahare o licoare scumpă, un fel de vișinată, dar cu gust de sâmbure de migdale, tata ridică primul pahar și rosti, în loc de obișnuitul toast, doar cuvintele: - Să-mi trăiți și să fiți sănătoase, dragele mele! Clinchetul paharelor de cristal, asemenea unor clopoței de argint, suplini o unanimă aprobare. Ina însă nu se putu abține și veni lângă tatăl ei, îl îmbrățișă și-l sărută cu foc pe amândoi obrajii. Apoi trecu la mama ei și repetând
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mulți, mulți ani și să fie sănătos! În ochii celor doi părinți se ascunseră câteva lacrimi gata, gata de a apărea în pragul genelor, dar voind să se arate tari, găsiră că s-ar cuveni să mai audă încă odată clinchetul muzical al cupelor. Apoi, savurară rara băutură care, după gust și finețe, era tot ca o sărbătoare. - Acum, hai să vedem dacă stăpânului casei îi place ce au pregătit cele două gospodine, veni îndemnul mamei care, împreună cu Ina, așeză cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]