2,043 matches
-
dar clopotele de la Saint-Roche, alternanța semafoarelor de la intersecția dintre Rue de Pyramides și Rue Saint-Honoré, căderea previzibilă a picăturii de apă din robinetul de pe palier, nu au încetat nicicînd să măsoare orele, minutele, zilele și anotimpurile... Lumea nu s-a clintit și tu nu te-ai schimbat. Indiferența nu te-a făcut diferit. Nu ai murit. Nu ai înnebunit... Timpul, care veghează totul, a oferit soluția împotriva vrerii. Timpul, care cunoaște răspunsul, a continuat să curgă." William S. Burroughs, Junky, traducere
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
în a doua grupă valorică a prozatorilor ’70-iști) scrie o frază foarte exactă: „Faptele povestirilor sunt, până la un punct, o acumulare de banal, de neînsemnat, din sfere foarte diverse ale vieții domestice și lăsând impresia că nimic nu poate clinti obișnuitul lipsei de eveniment. Deodată însă, ceva vine să tulbure banalitatea până la convertirea în curiozitate, în insolit, în extravagant; acest ceva este întotdeauna un produs al banalității înseși, apărut dinlăuntrul ei și concurând-o treptat, grație unei mutații de semnificații
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
fi el de duce, nici pe cei doi tinerei frumușei, asemănători la chip, Viola și Sebastian, ci tocmai pe el, intendentul Malvolio, fără prea multe haruri date de cel de sus. Cititul scrisorii, în care un mușchi nu i se clintește pe față, doar ochii i se rotesc în toate părțile, îl face pe Malvolio să își schimbe, incontrolabil, cîteva locuri, poziții, ca un copil care are în mîini o jucărie mult dorită și vrea să epuizeze pe loc variantele de
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
actele de comunicare - orală și scrisă - (de la Cantemir la Hasdeu, de la Odobescu, până la filosoful Noica ) - indică numai spații interioare, de la văzute, la nevăzute, de la concrete, la abstracte. Acum, expresia În labirint devine aproape tautologică. Dacă sensurile lui În sunt de neclintit În concretețea lui, chiar și când auzim În suflet, atunci termenul de labirint ne trimite spre mitologie (În Egipt și În Grecia). Cât și cum, dar mai ales când, termenul s-a răspândit În lume, cu pletora lui de identificări
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
ochiul uitării Diamant fără granițe de pe creasta bucegilor nostalgia se-așterne pe lumina ocultă a amintirii noaptea patimei vibrează neîncetat dincolo de adâncul ființei toate se duc trecând prin ochiul orb al uitării - doar diamantul mântuit de haos rămâne în noi neclintit Două flori o iarbă magnetică rămâne pe urma tălpilor pășite în împietrirea nopții din tresărirea zării două flori neasemănate un crin albastru o garoafă neagră îmi cresc din osul frunții înmerismări furate din pădurea scufundată aduc o boare umezindu-mi
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
îndepărtate Cuvinte nerostite grindini negândite întâmplări înșelătoare îmi cad în palmă de-a lungul cuvintelor pe care nu le-a rostit cel pierdut prea devreme zadarnic câte o stea zburătoare se nimerește în cununa neuitării cuvintele rămân tăinuite în tăcerea neclintită din iarba mormântului Răstimpul dat port în auz stârnirea ascunsă a răstimpului ce mi-a fost dat în puterea cui se află căderea clipei rănile timpului prins în opreliști de gheara uitării din pustiul nicăierii se apropie tiptil începutul sfârșitului
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
plimbe pe trupul meu privirile eu râdeam apoi mi s-a făcut milă de ei și am vrut să le spun asta dar gura mea gura mea încet încet se veștejea Razî de soare pe care nimeni nu o poate clinti Pe această hârtie aș fi putut să aștern un poem dacă nu s-ar fi așezat această rază de soare pe care știu că nimeni nu o poate clinti Clatin ăntunericul cu barba mea albî Prietenul meu din copilărie a
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
se veștejea Razî de soare pe care nimeni nu o poate clinti Pe această hârtie aș fi putut să aștern un poem dacă nu s-ar fi așezat această rază de soare pe care știu că nimeni nu o poate clinti Clatin ăntunericul cu barba mea albî Prietenul meu din copilărie a trecut ieri pe la mine el are și acum tot 13 ani eu clatin întunericul cu barba mea albă
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
ele "prudent, cenzurează emoțiile, elimină aproape complet viața foarte intimă din narațiunea confesivă". Dar și prin eșecuri, prin experiențele ratate, nu chiar puține, opera epică a lui Mircea Eliade îi apare criticului "productivă" pentru literatura română, căci și acestea au clintit inerții: În timp ce romanul românesc mergea măreț și liniștit pe albia cunoscută, verificată, Eliade încearcă să-i mute cursul. Agită spiritele, schimbă conflictele, tipologia..." "Un spirit al amplitudinii", "al întregului", "un spirit al totalității", aceștia sunt termenii deseori folosiți de Simion
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
ambele hotărâte să se sacrifice pe același altar. După o noapte de chef, zdrăngănită de dans și igrasiată de băutură, câte una din ele, despărțită de belfer, mai adormea în trăsură. Respectuos, Spilka lăsa caii la pas, să nu-i clintească somnul, și o ducea la el acasă, unde-i așeza patul ca-n noaptea nunții. Numai că se întâmpla ca, în vârtejul sfântului păcat, să dea și de-o baiaderă cu un repertoriu mai bogat, ce scula muscălimea din somn
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
esopism par lui meme: “Îmi pasă ce se Întâmplă cu nefericita noastră țară. Nu pot Închide ușa casei cu dorința de a nu mai auzi nimic din ce se petrece În stradă. Sunt conștient că mă agit inutil, că nu clintesc un fir de praf În contra istoria pe care soarta, politica (dar și neseriozitatea noastră) ne-o impun, dar nu mă pot hotărî să devin „Înțelept”. Spună orcine vrea că perorația lui G. Călinescu, dintr-o cronică (a mizantropului, dar a
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
apucaseră să meargă la WC. Care a Îndrăznit, mă? Fi-v-ar mama voastră a dracu! Pârțuri, ai? Vă doare-n cur de ce zic eu? Hai, ăla care se știe... un pas În față! Nici unul dintre noi nu s-a clintit. Din nou, liniște! Parcă nici inimile nu mai băteau. Totul muțise. Pe drumul său spre tavan, cred că și păianjenul Încremenise. Asta Înseamnă coalizare și insultă adusă superiorului! Culcat, că v-a luat mama dracu! Înainte, marș! Toți, cei de
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
Părinți Capadocieni ..., p. 405. footnote>. Cunoscând că Hristos este numit de Sfântul Apostol Pavel „piatră”, ne va fi de un mare folos, fiindcă „ne va ajuta să ne Întărim viața noastră În virtute Și să rămânem neschimbați În ea, stăruind neclintiți În răbdare de-a lungul suferințelor Și arătându-ne puternici Și hotărâți cu sufletul, Împotriva oricărei năvăliri a păcatului. Căci numai prin aceasta Și prin altele de felul acesta vom putea fi Și noi ca piatra, căutând să Înfăptuim În
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
drept ... un edificiu de stuf, ambițios și gol<footnote Tranchefort, Francois-Rene. L’Opera, ed. Seuil, Paris, 1983, pag. 433. footnote>. Nimic nou. Istoria muzicii a consemnat deja gafe celebre, porintre ele căderea operei Traviata cu ocazia premierei mondiale de la Veneția. Neclintit de huiduielile publicului, G. Verdi a rostit celebrele cuvinte Qui vivra verra/ Cine va trăi, va vedea, și a avut întru totul dreptate. Turandot este precedată de Wozzeck de Alban Berg (1925) și succedată de Les Mahlheurs d’Orphee de
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
avut răbdare” În urmă cu un an, „timpul nu a mai avut răbdare” cu istoricul Gheoghe Buzatu”. Câțiva mari români l-au chemat la o masa rotundă a Adevărului: Nicolae Iorga, Mareșalul Ion Antonescu, Florin Constantiniu... și atunci; „În fața morții, neclintit,/ N-aveai ce o ruga,/ Ai lăcrimat și i-ai zâmbit/ Ca și la nunta ta”. La 20 mai 2013, România a suferit o pierdere ireparabilă! Rememorez câteva mesaje relevante prin care, cei care i-au apreciat principiile, cunoașterea, demnitatea
Bastonul de Mareşal al Istoriei Românilor [Corola-blog/BlogPost/93911_a_95203]
-
a devotatului secretar de redacție. Dar Mama Baciu era, și nu tocmai, un exemplu tipic pentru categoria amintită. Devotamentul lui nesmintit însemna solidarizarea cu cei cărora le datora refugiul în oaza numită Secolul 20. S-a dovedit însă absolut de neclintit când i s-a cerut, ca și lui Doinaș, să devină membru PCR. Refuzul lor vehement le-a atras amândurora "mazilirea" din funcțiile pe care le ocupau, apoi, pentru o vreme, chiar dispariția de pe frontispiciul publicației. Jurnalul lui de secretar
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
vorba ceea, le-a tăiat calea Salomeea cu capul Sfântului Ioan pe tavă, dansând viclean, ochilor lui de ortoman chemat la doge, să scape de cel Destin, în care toți am vâslit puțin - și ia și tu! Stau cu palmele neclintit să uit că toate au un sfârșit în orice piață ori viață de pe pământ. Porumbei, aici doar mâncând, întraripați și voioși, împrejuru-mi roată câte gondolele-ntr-o Regată în fața podului-zbor Rialto, și la Salute, în repezi, în largi volute, parcă
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
un prieten, de conducătorul Cubei, nici după ce au ajuns cunoscute în lumea largă atrocitățile comise. "Fidel Castro face parte din oamenii pe care îi iubesc cel mai mult" exclamă cu mândrie marele scriitor. "Fidel și Gabo" constituie un tandem de neclintit din 1958. Gabriel Garcia Marquez a semnat petiția de protest împotriva persecuțiilor, a tăcut când camaradul de breaslă Herbert Padilla a fost obligat să se autoflageleze în fața călăilor ideologi. Probabil că neoficial Gabo a pledat pentru lărgirea ariei de îngăduință
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
va lăsa răsfățată și înmulțită se va lăsa sărutată împletită în nouăzeci și nouă și în nouă sute nouăzeci și nouă dezpletită scurt pe doi cucul va sta pe ouăle sale în cuib în vecii vecilor ca o coroană împărătească de neclintit de pe o frunte înțeleaptă și glorioasă scurt pe doi poemele imperiale vor cutreiera munții și dealurile vremilor ca oile albe și ca miei albi în vremuri de decență și bunăstare vulturii se vor amesteca și fecunda cu ele născînd poemele-vultur
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
aflu lucruri esențiale urmărind reacția insului față de spirit, omul în fața morții și a dragostei " (17 mai 1942). Acestor aprecieri de la începutul Jurnalului privind marxismul le corespund cele din finalul Jurnalului arătăndu-ne că, în ciuda desfășurării istorice, concepția lui Eliade nu se clintise cu nici un centimetru: Dacă marxismul va triumfa în lume și creștinismul va fi abolit, se demonstrează că omul nu poate suporta paradoxul de a fi om; adică de a avea el, finitul și efemerul, nostalgia infinitului și a eternității; de
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
Adolescent fiind corăbii scufundam, pomană mării mele și jertfă le dădeam...) O urgie abea șoptită îl făcu să tresară. Cîntările străvezii ale doamnei Hildegard von Bingen. Și un prizonierat sirenoid în absida unei catedrale... Visul i se adeveri; mătăsurile zăceau neclintite în finestre. Doar marea torcea tăvălindu-se la piciorul lui. Erea o chemare continuă, pe care o avusese în scoica urechii de mai-nainte de-a se naște. O unduire molcomă care-i îndulcea și cele mai crunte furtuni. Pentru
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
ființă orice-aș face norul bîzîie ca un bondar răcoarea solară se-nvîrte ca o morișcă. Centrul de azi Centrul de azi e altul decît cel de ieri doar marginea e-aceeași Centrul un pic frivol zăpăcit mobil marginea virtuoasă răbdătoare neclintită Centrul gata a străluci a porunci marginea așteptînd poruncile ori măcar umbra Centrului. Oare de ce acest cerc Oare de ce acest cerc acest cerc nespus de limpede aidoma sîngelui curgînd din robinetul de baie cum fluieră vîntul printr-însul ca printr-
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14330_a_15655]
-
iulie. În anturajul regelui și în cercurile guvernamentale, la Sinaia și la București, emoția fu grozavă. Ecoul ei zgudui și vîrfurile sociale mai puțin "amestecate" în politică, difuzîndu-se apoi tot mai slab pînă în păturile mijlocii. Dar țăranii nu se clintiră. Ce-i drept, auziseră și ei de întîmplare. Dar în conștiința lor o țară străină, oricît de apropiată, rămîne depărtată ca-n basme. Ce va să zică o țară? Eee, păi o țară, bunăoară România, va să zică un rege, va să zică consiliu de coroană
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
ce se întîmpla? Nu simțeau nici un sentiment pentru camarazii cu părul lipit de frunte, cu fețele descompuse care colcăiau în mocirlă. Totuși voința le paralizase. Timpul parcă se oprise în loc. Mănușile transformate în cravașe ale ofițerilor nu reușeau să-i clintească. Aceștia alergau urlînd de-a lungul rîndurilor încercînd să-i determine să facă stînga-mprejur. Într-un tîrziu se puseră din nou în mișcare ca niște somnambuli, pornind îndărăt în pas alergător. Aflînd că însuși generalul Teodorescu, comandantul garnizoanei, fugise la
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
despre conținut, ci despre o nenorocită de virgulă, care ți-a scăpat, undeva pe la jumătatea textului. Ba poți să scrii chiar și despre el (un articol despre cât de enervant și de penibil e, de exemplu), nu i se va clinti nici un mușchi pe față, până nu va găsi o stângăcie de exprimare, pentru care să te admonesteze. Comentatorul agramat, ahtiat după greșeli de gramatică. E vai de mămica lui, fix în domeniul în care se dă specialist, dar ține să
Comentatorul paranoic versus comentatorul care nu a făcut sex de mult by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21188_a_22513]