225 matches
-
am rupt un ciob din lună pe cer să scriu gândurile mele din lacrimi de iubire pictez un râu într-o privire... nu ai băgat de seamă în seri târzii cobor pe malul unui râu să caut chipul tău în clipocitul stropilor de dor Referință Bibliografică: TE CAUT / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2151, Anul VI, 20 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel Birtu Pârăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
TE CAUT de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385027_a_386356]
-
încă se mai auzeau muzica discotecilor din Venus. În larg, navele militare își mai etalau becurile de veghe la puntea de comandă. Din când în când, se auzea țipătul unui cormoran rătăcit de cârd. Ca o muzică în surdină, percepeam clipocitul valurilor molcome ce se loveau de barcă. Un guvid trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am scos din apă și l-am aruncat în minciogul larg, fixat de strapazanul bărcii. Încet, încet, creștea greutatea capturată și minciogul
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
nr. 2040 din 01 august 2016 Toate Articolele Autorului LA EDEC Te oprești expirând din rărunchi privești în jur inspiri prin toți porii mirosul pământului reavăn cum mai plesnesc mugurii fragezi pe ramuri și vinețiul norilor se diluează cu un clipocit în neliniștea apelor dar picioarele îți sunt încă afundate în glod așa că îți petreci cu mai multă grijă funia peste grumazul obosit și-naintezi prin clisa vâscoasă trăgându-ți cu încă un pas viața la edec. Referință Bibliografică: LA EDEC
LA EDEC de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382501_a_383830]
-
care mă cobor ușor E populat cu voci și șoapte Și totul e încântător. Și elfli, și îngeri, și serafimi Dansează-n cercuri unduind; Nu-i încleștare și nici patimi, Doar dragostea hălăduind. Fântâni cu lapte și cu miere Cu clipocit te-ademenesc, Iar grijile sunt efemere: Toți le-au uitat și prăznuiesc - Sunt mese-ntinse sub terase, Cu tot ce-ai vrea și ai pofti, Iar vinurile tămâioase Îți dau putința de a ști Ce este-aceea-nflăcărare, Ce e căldura inimii
TĂRÂMUL VISULUI... de NELU PREDA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383636_a_384965]
-
departe. Este celălalt râu ce vine din altă parte străbătând la rându-i toate obstacolele întâlnite de apele vieții în lungul lor drum înspre marea cea mare. Cand vine spre a se împreuna într-o singură curgere se aude doar clipocitul valurilor ce se sparg licărind în albe începuturi. Curg așa de firesc de parcă se cunosc de cand lumea. Sclipind în soarele ce le privește arzând , se pierd licărind speranța că au întâlnit ce au dorit și căutat toată viața. Marea îi
EXTRAS DIN IZVOARELE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383215_a_384544]
-
din pământ ghiocei și violete. Peste tot domnea liniștea din neliniște, ca și cum nimic nu se întâmplase. Deși apa lacului ajunsese până la bârnele podului vechi, cel cu picturi medievale unde moartea hoinărea deghizată în toate evenimentele vieții. Am fixat valurile liniștite, clipocitul molcom mă amețea. La un moment dat, am văzut în apă fața tumefiată a soțului meu, aducând cu fața lui Mikael când încerca să iasă din apă cu gura larg deschisă. Alte chipuri trecătoare se prezentau, vrând să contribuie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în zona de pescuit, trecând pe lângă pescărușii, ce-și spălau nepăsători aripile în răcoarea apei. Deasupra mea, câțiva nori erau aninați în jurul lunii, ca o coroniță pe capul unei codane, aflată la joacă cu prietenii prin poieniță. Se auzea doar clipocitul vâslelor ce spărgeau oglinda nemișcată a undei și fâșâitul bărcii strecurându-se încet, încet, spre largul necuprins al întinderii de apă. Marea era albastră și limpede ca un cristal. Razele lunii pătrundeau până în adâncuri, luminând calea meduzelor, ce se unduiau
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
1 și numărul 2 din Saturn. Am luat direcțional perpendiculara pe mal, trăgând la vâsle liniștit. La început, se mai zăreau prin ceață bărcile apropiate, apoi, cu timpul, dispăreau. Curenții marini ne conduceau pe trasee diferite, doar goarna sirenei și clipocitul ramelor în apă se mai auzeau în liniștea întunericului. Încercam să mă mențin pe aceeași direcție, să nu mă abat nici în stânga, nici în dreapta. Riscam să mă învârt în cerc, dacă trăgeam într-o direcție mai mult, din cauza curenților care
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
chiar de-i ziua tristă și haină Sub umbra ei, încet, încet... te pierzi Printre coloane ca-ntr-un templu mă afund Sub capiteluri fremătânde de smarald, Sublime glasuri printre crengi ascund Aceleași păsări care-n sufletele noastre ard. Un clipocit de ape sprintene arine Își împletește șoapta în cântări lăstune, Printre copaci ard clipe sibiline Iar eu aștept, aștept... ca-n vremurile bune. Referință Bibliografică: Aștept, aștept pădurea! / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 291, Anul I, 18
AŞTEPT, AŞTEPT PĂDUREA! de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361122_a_362451]
-
și de parcă ar aduce Slava lui Dumnezeu. Dar cine poate cunoaște taina cântecului lor? Nici un val nu încrețea oglinda apei, doar valurile făcute de luntre se pierdeau pe suprafața lacului. Deodată, un țipat de cocostârc străbătu liniștea nopții și un clipocit de apă se alătură clipocitului făcut de vâsle. Nu ne speriasem deoarece știam că sunt peștii jucăuși care se arătau la suprafața apei. Ne aflăm în mijlocul lacului și ne îndreptarăm privirile spre cer. O clipă, rămăsesem uimiți. Fără suflu. Pe
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
lui Dumnezeu. Dar cine poate cunoaște taina cântecului lor? Nici un val nu încrețea oglinda apei, doar valurile făcute de luntre se pierdeau pe suprafața lacului. Deodată, un țipat de cocostârc străbătu liniștea nopții și un clipocit de apă se alătură clipocitului făcut de vâsle. Nu ne speriasem deoarece știam că sunt peștii jucăuși care se arătau la suprafața apei. Ne aflăm în mijlocul lacului și ne îndreptarăm privirile spre cer. O clipă, rămăsesem uimiți. Fără suflu. Pe cer nu se mai văd
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
trăirea în iubire/ Prin sufletele care-o definesc/ Odă de slavă întru fericire/ Chemării din destinul omenesc// Dorințele se mistuie-mpreună/ Eșarfele de raze de pe plai/ Vor împleti trăirilor cunună/ Să preamărească pământescul rai// Sublima dăruire cu tandrețe/ Reverberează-n clipocit de râu/ Luceferii dau stelelor binețe/ Când sunt culese spicele de grâu// De amirat iubirea fără stavili/ Pe un pământ pierdut în infinit/ De admirat gândirea fără pravili/ Ce-nfruntă secolul dezlănțuit”. (De admirat). În viziunea lui Virgil Ciucă, lumea
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
lumini asemănător și totuși opus celui de la răsărit, desfășurându-se în direcție inversă de pe înălțimea boltei cerești înspre stânci, lumina mergând de la strălucire la estompare. Soarele devine un disc strălucitor între nori, marea se retrage în sine si parcă dormitează, clipocitul ei se lovește firav de țărm. Soarele apare și dispare dintre nori. Când se arată pe cer într-o lumină strălucitoare orbitoare, marea strălucește pe margini, împrejurimile devin aurii. O ceață pare a acoperi dealurile din zare. Cerul și marea
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
are culoare verde-argintie, cealaltă dinspre răsărit are culoare albastră. Ca și în răsăritul soarelui pe mare se manifestă o fâșie de lumină argintie, dar mult mai palidă decât cea din răsărit. Totul este cuprins de nemișcare, marea pare că dormitează, clipocitul ei se lovește firav de țărm, stoluri de pescăruși se adună pe țărm, pregătindu-se parcă de somn. Soarele începe să își piardă din strălucire, stâncile devin alb-gălbui. Dealurile din partea de vest încep să se lumineze. Cerul dobândește reflexe aurii
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
încă se mai auzeau muzica discotecilor din Venus. În larg, navele militare își mai etalau becurile de veghe la puntea de comandă. Din când în când, se auzea țipătul unui cormoran rătăcit de cârd. Ca o muzică în surdină, percepeam clipocitul valurilor molcome ce se loveau de barcă. Un guvid[ Guvid, guvizi = nume generic dat unor specii de pești mici, cu capul mare lățit și cu corpul subțiat spre coadă. (DEX)] trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
încă se mai auzeau muzica discotecilor din Venus. În larg, navele militare își mai etalau becurile de veghe la puntea de comandă. Din când în când, se auzea țipătul unui cormoran rătăcit de cârd. Ca o muzică în surdină, percepeam clipocitul valurilor molcome ce se loveau de barcă. Un guvid trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am scos din apă și l-am aruncat în minciogul larg, fixat de strapazanul bărcii. Încet, încet, creștea greutatea capturată și minciogul
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
unu și numărul doi din Saturn. Am luat direcțional perpendiculara pe mal, trăgând la vâsle liniștit. La început, se mai zăreau prin ceață bărcile apropiate, apoi, cu timpul, dispăreau. Curenții marini ne conduceau pe trasee diferite, doar goarna sirenei și clipocitul ramelor în apă se mai auzeau în liniștea întunericului. Încercam să mă mențin pe aceeași direcție, să nu mă abat nici în stânga, nici în dreapta. Riscam să mă învârt în cerc, dacă trăgeam într-o direcție mai mult, din cauza curenților care
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
nu-ntrebi oameni căci nu vor ști a-ți spune să nu întrebi pe nimeni... Când vei auzi foșnetul pădurii vei ști că sunt acolo când răsare soarele mă vei zări-n lumina sa pe creste sus pe munte iar clipocit de ape de auzi să știi că-s eu cântând pe-o punte sonetul dragostei ce ți-am purtat mereu... Aș vrea să fiu pământul pe care cer senin l-acoperă în noapte și taine-adânc ascunse pierdute-n mii de
DACĂ MĂ CAUŢI... AŞ VREA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364645_a_365974]
-
încă se mai auzeau muzica discotecilor din Venus. În larg, navele militare își mai etalau becurile de veghe la puntea de comandă. Din când în când, se auzea țipătul unui cormoran rătăcit de cârd. Ca o muzică în surdină, percepeam clipocitul valurilor molcome ce se loveau de barcă. Un guvid trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am scos din apă și l-am aruncat în minciogul larg, fixat de strapazanul bărcii. Încet, încet, creștea greutatea capturată și minciogul
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
fie și mai dificilă, fiindcă multe dintre fete aveau pantofii cu tocurile mai înalte, asta îngreunându-le coborârea. Până la urmă tot grupul a ajuns cu bine pe aleile care erau paralele cu râul Someș, râul ce-și urma mersul cu clipocitul domol din acea seară de vară. Grupul s-a împrăștiat căci duminică seara nu trebuiau să meargă la cantină pentru masă, căci primiseră hrană rece. Alături de Zmeurica și Matei au rămas un grup de câteva fete care voiau să meargă
7 ZMEURICA; DUMINICA PE CETĂŢUIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349191_a_350520]
-
a dus la armată. L-a însoțit familia întregită, mama, tatăl și surioara lui mai mică cu patru ani. Florica trebuia să-și îndrepte grijile în alte direcții. Situațiile neprevăzute nu o tulburau, le primea cu luciditate și calm. Ascultând clipocitul valurilor Florica își îmbrățișă genunchii cu brațele, apoi încercă să-și destindă corpul. Stătea așezată pe piatra dintre valuri de mai bine de două ore... Acum Bobocel e student, a moștenit de la Andrei aptitudinea pentru matematici și s-a înscris
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
sa e cu adevărat deosebită, în stilul sârbo-bizantin. Slujbele se țin numai de hram, în data de 29 iunie. În prezent, Mănăstirea Cozia își duce viața proprie, echilibrată între rugăciune și avalanșa de turiști, între profunzimea nopților în care numai clipocitul Oltului se răsfrânge în ziduri și zumzetul zilelor pline de vizitatori. Mânăstire Cozia, fii binevenită alături de noi în noul mileniu creștin! Tu ești mare parte din istoria noastră, tu ești reperul frumu¬seților noastre duhovnicești, tu ne repre¬zinți în
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
a instaura un discurs poetic adecvat,uneori ironic,fiindcă la poet iluzia de eden se confundă cu libertatea căci libertatea există/ Numai în iluzia libertății. In lirica elenă I.M.Panayotpolos edenul se reflectă în dragostea de pământ,de pădurile și clipocitul apelor.Em mărturisește undeva:Am iubit acest pământ din prima mea tinerețe.Am umblat pe cărările lui,am ascultat freamătul freamătul pădurilor,clipocitul apelor,am deslușit mesajul oceanelor(...).Descoperirea tainelor vieții,cunoașterea pătimașă a iubirii ce depășește frumusețea telurică,irupând
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
iluzia libertății. In lirica elenă I.M.Panayotpolos edenul se reflectă în dragostea de pământ,de pădurile și clipocitul apelor.Em mărturisește undeva:Am iubit acest pământ din prima mea tinerețe.Am umblat pe cărările lui,am ascultat freamătul freamătul pădurilor,clipocitul apelor,am deslușit mesajul oceanelor(...).Descoperirea tainelor vieții,cunoașterea pătimașă a iubirii ce depășește frumusețea telurică,irupând spre spațiul invadat de lumină a ideii ,sunt tot atâtea elemente ale edenului poetului grec înțeles de poetul grec:Femeie cu trup de
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
pește. Am plecat iar în necunoscut. Încercasem să pescuim cu câțiva metri mai lateral când am revenit de unde am oprit prima dată, trăgându-ne pe parâmă, dar fără rezultat în mincioguri. Stăteam tăcuți pe mare și nu se auzea decât clipocitul apei lovindu-se de copastia bărcii. Nu mai aveam curajul nici să schimbăm impresii despre aventura noastră. Nu știam unde ne aflăm, cât de departe de mal suntem și dacă ceața se va ridica așa curând. Nu puteam să plecăm
RĂTĂCIŢI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347493_a_348822]