123 matches
-
clocit ale Siberiei de Nord până la malul Mării Nordice. Păsările migratoare nu se întâlnesc doar în emisfera nordică; dar, deoarece la Sud de Ecuator suprafața uscată este mult mai mică, numărul lor este redus, fiindcă au mai puține locuri pentru clocit. Cel mai departe migrează chira arctică. Ea cuibărește la Polul Nord și iernează în Africa de Sud, America de Sud și Antarctica; aceasta înseamnă că parcurge anual 35 de mii de kilometri. Înainte de migrare, păsările își măresc masa. Unele păsări mici chiar își dublează masa
Migrarea păsărilor () [Corola-website/Science/302559_a_303888]
-
margini crengi groase, spre interior fiind din ce în ce mai fine, pentru că la mijloc să fie o adâncitură căptușită fin, cu fire de blănuri de animale. Ouăle sunt albastru-verzui, cu puncte cafenii-brune. Ponta are 4-6 ouă. Puii eclozează după cca 3 săptămâni de clocit. Cât sunt mici, în primele două săptămâni, puii sunt cvasi-permanent îngrijiți de femelă, care îi păzește, îi apără de frig, îi hrănește cu hrana adusă de către mascul la cuib. Când puii devin mai mari, hrana este adusă de ambii părinți
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]
-
o singură dată pe sezon. În cazul pieririi primilor pui, femela depune ouă a doua oară. O pontă este alcătuită din 5-6 ouă albe, punctate cu roșu, cu dimensiunile (19-20) х (13-14) mm. și greutatea de cca. 1,7 g. Clocitul durează 14-15 zile, ajungând la 20 de zile în verile ploioase. În timpul clocirii masculul se angajează să facă rost de hrană și pentru femelă, lucru greu de îndeplinit pe vreme rea, când femela se vede nevoită să părăsească cuibul pentru
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
sunt folosite cuiburile altor păsări sau cele de veverițe. Este o platformă subțire și fragilă din crenguțe, căptușită cu rădăcini, radicele, tulpini mici de plante și ierburi, eventual cu câteva fire de păr. Ponta conține obișnuit 2 ouă. Ponta și clocitul au loc de de două ori pe an, mai rar de mai multe ori. Ouăle sunt depuse în Europa de la mijlocul lunii mai până la sfârșitul lunii mai și începutul lunii iunie, dar ouăle pot fi depuse până în septembrie. Cu toate
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
în stufăriș; cuibul este o adâncitură cu ceva plante, puf și câteva pene. Ponta este depusă de la mijlocul lui aprilie până la începutul lui mai. Ouăle, în număr de 8-10, sunt de culoarea smântânii până la brun-ruginii. Incubația durează 21-23 de zile. Clocitul începe o dată cu depunerea ultimului ou, fiind asigurat de femele. Are loc o singură clocire pe an. Puii sunt nidifugi (acoperiți cu puf, imediat după ieșirea din ou) și sunt conduși de femele; pot zbura la 5-6 săptămâni. Puii sunt acoperiți
Rață cârâitoare () [Corola-website/Science/329292_a_330621]
-
al anzeriformelor este adecvat vieții petrecute pe apă, care presupune adesea o expunere la frig și la prădători. Se înmulțesc o dată pe an. Dimorfismul sexual este slab sau puternic afirmat. Sunt păsări monogame, dar masculul nu participă de regulă la clocit și nici la creșterea puilor. Cuibăresc de obicei lângă apă, în mijlocul vegetației bălților sau pe malurile din apropiere, prin vegetația de la sol sau în semănături. Unele specii își fac cuibul în scorburile din arbori, crăpăturile dintre pietre sau folosesc cuiburile
Anzeriforme () [Corola-website/Science/306980_a_308309]
-
venirea primăverii însă, sosesc cu sutele la malul mării pentru depunerea ouălor. Își sapă cuibul deaupra stâncilor, pe pantele acoperite de vegetație, dar pot fi întâlniți și la baza stâncilor abrupte, sub grohotișuri. În lunile de vară, între locurile de clocit și bancurile de pești, papagalii de mare formează în aer o adevărată aglomerare. Succesul clocitului depinde de distanța ce trebuie parcursă pentru procurarea hranei pentru ei înșiși precum și pentru puii flămânzi. Papagalul de mare se scufundă cu o viteză uimitoare
Papagal de mare () [Corola-website/Science/315163_a_316492]
-
deaupra stâncilor, pe pantele acoperite de vegetație, dar pot fi întâlniți și la baza stâncilor abrupte, sub grohotișuri. În lunile de vară, între locurile de clocit și bancurile de pești, papagalii de mare formează în aer o adevărată aglomerare. Succesul clocitului depinde de distanța ce trebuie parcursă pentru procurarea hranei pentru ei înșiși precum și pentru puii flămânzi. Papagalul de mare se scufundă cu o viteză uimitoare în căutarea hranei sale preferate, anghila de nisip. Își folosește aripile drept motor de propulsie
Papagal de mare () [Corola-website/Science/315163_a_316492]
-
apă se produce o adevărată aglomerare de papagali de mare. Aici are loc, între perechi, ceremonia curtării (își freacă ciocurile unul de altul), după care are loc împerecherea și abia apoi revin pe mal să-și ocupe locul obișnuit de clocit. Perechile tinere trebuie acum să-și sape locul de clocit, deși dacă există posibilitatea, mai degrabă vor ocupa o vizuină de iepure. Legătura dintre membrii unei perechi durează de obicei toată viața. Chiar dacă nu-și petrec împreună tot timpul anului
Papagal de mare () [Corola-website/Science/315163_a_316492]
-
Aici are loc, între perechi, ceremonia curtării (își freacă ciocurile unul de altul), după care are loc împerecherea și abia apoi revin pe mal să-și ocupe locul obișnuit de clocit. Perechile tinere trebuie acum să-și sape locul de clocit, deși dacă există posibilitatea, mai degrabă vor ocupa o vizuină de iepure. Legătura dintre membrii unei perechi durează de obicei toată viața. Chiar dacă nu-și petrec împreună tot timpul anului, în fiecare an se întâlnesc din nou la cuib. Femelele
Papagal de mare () [Corola-website/Science/315163_a_316492]
-
ocupa o vizuină de iepure. Legătura dintre membrii unei perechi durează de obicei toată viața. Chiar dacă nu-și petrec împreună tot timpul anului, în fiecare an se întâlnesc din nou la cuib. Femelele depun singurul ou într-o „cameră” de clocit aflată la capătul unui tunel de doi metri, acesta va fi clocit de ambii parteneri, cu rândul. Când puiul iese din ou, părinții își împart și responsabilitățile de procurare a hranei. O parte din pui cad pradă pescărușilor. Puiul de
Papagal de mare () [Corola-website/Science/315163_a_316492]
-
pe lângă lacuri și bălți mari de apă dulce. Este o specie migratoare, aparținând tipului de faună european. Sosește în aprilie și pleacă spre sud în luna octombrie cu câteva excepții, care iernează în România. Preferă locurile foarte liniștite, biotopul de clocit îl constituie lacurile de apă dulce sau lagunele litorale cu vegetație. Corcodelul cu gât negru Este o specie migratoare, aparținând tipului de faună european. Sosește în martie și pleacă spre sud în luna octombrie cu câteva excepții. A fost observat
Listă de păsări din România () [Corola-website/Science/323367_a_324696]
-
în martie și pleacă spre sud în luna octombrie cu câteva excepții. A fost observat în apele interioare, pe cursurile părăsite (moarte) ale Oltului și Siretului, cu stuf abundent. Clocește în Lunca și Delta Dunării. Este o specie migratoare. Pentru clocit preferă lacurile puțin adânci de apă dulce. Este în număr mic, necesită protecție Furtunarii sunt caracterizați prin nară unită și sept de mărime medie. În lume sunt 75 specii de furtunari, dintre care în România se pot întâlni 2 specii
Listă de păsări din România () [Corola-website/Science/323367_a_324696]
-
cu un moț de pene, iar rața are un colorit mai brun și nu prezintă moț. Depune 6 până la 14 ouă în perioada mai-iunie într-o gaură din sol, lângă apă, sub vegetație. Bobocii ies după 24 de zile de clocit și sunt acoperiți cu un puf brun-negricios, cu pete galbene pe abdomen.
Rață moțată () [Corola-website/Science/332861_a_334190]
-
Glareolinae vânează de obicei hrana pe sol, aripile sunt lungi, ascuțite, care le ajută la alergare. Au trei degete la picoare, degetul mijlociu fiind mai lung și dezvoltat. Pasărea crocodilului, din punctul de vedere al habitatului și comportamentului în perioada clocitului, face excepție de celelalte păsări din această grupă. Populează malurile nisipoase ale fluviilor africane, în timp ce celelalte păsări trăiesc în regiunile aride, în savane sau de deșerturi. Pasărea crocodilului depune ouăle și le va acoperi cu nisip, ceea ce va face ca
Cursoriinae () [Corola-website/Science/316575_a_317904]
-
al scorburii 5-8 ouă, începând de la sfârșitul lui aprilie până la începutul lui mai. Ouăle sunt eliptice, netede, mate, uneori punctate cu pori evidenți, colorate cenușii, gălbui, oliv sau verzui spre cafeniu. Coaja se pătează în cuib. Incubația durează 16-19 zile. Clocitul începe înaintea încheierii pontei și este asigurat de femelă. În perioada clocitului, masculul îi aduce de mâncare. Femela părăsește cuibul doar seara și dimineață pentru scurt timp. Cât clocește, la femelă se dezvoltă glanda uleioasă de la baza cozii, din care
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
mai. Ouăle sunt eliptice, netede, mate, uneori punctate cu pori evidenți, colorate cenușii, gălbui, oliv sau verzui spre cafeniu. Coaja se pătează în cuib. Incubația durează 16-19 zile. Clocitul începe înaintea încheierii pontei și este asigurat de femelă. În perioada clocitului, masculul îi aduce de mâncare. Femela părăsește cuibul doar seara și dimineață pentru scurt timp. Cât clocește, la femelă se dezvoltă glanda uleioasă de la baza cozii, din care, în caz de primejdie, se proiectează un lichid brun-negricios, cu un miros
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
Gheorghe și Gura Portiței. Ținutul Cioticei este o succesiune de grinduri cu lacuri izolate, zone mlăștinoase, ape fluviale și salmastre, bălți nisipoase, traversate de dune paralele, stuf. Lacurile din zonă, în special, sunt locuri de pasaj, de popas și de clocit pentru lebede, stârcii albi, roșii și galbeni, țigănuși, lopătari. Inițial sat pescăresc, Gura Portiței este situată pe o fâșie îngustă de nisip, între Marea Neagra și limanul Golovița ; este cunoscută astăzi ca una dintre cele mai retrase (și liniștite) destinații turistice
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
de numai în procent 10 %. Față de alte specii de ciocănitori, au o comportare agresivă. Maturitatea sexuală păsările o ating la vârsta de un an. Cuibul este așezat în găuri în trunchiul copacilor, pe care îl fac scobind cu ciocul. Perioada clocitului are loc în a doua jumătate a lunii aprilie, femela depun în cuib 2−6 ouă albe, cu o mărime de 21,3x19 mm. Perioada clocitului până la eclozionarea puilor este apreciată la 12−14 zile, pui după 24 de zile
Picoides arcticus () [Corola-website/Science/318742_a_320071]
-
așezat în găuri în trunchiul copacilor, pe care îl fac scobind cu ciocul. Perioada clocitului are loc în a doua jumătate a lunii aprilie, femela depun în cuib 2−6 ouă albe, cu o mărime de 21,3x19 mm. Perioada clocitului până la eclozionarea puilor este apreciată la 12−14 zile, pui după 24 de zile vor zbura din cuib și caută hrană împreună cu părinții.
Picoides arcticus () [Corola-website/Science/318742_a_320071]
-
inteligența corbului determină o serie de variații în tipologia construirii cuiburilor. Corbul depune ouăle încă în luna februarie, începând chiar din această lună clocitul. Femela se bazează în această perioadă - pentru hrănire - pe ajutorul masculului, fără de care ouăle ar îngheța. Clocitul durează cca. 21 de zile. Masculul, atunci când nu caută mâncare pentru femelă, stă în apropierea cuibului, păzindu-l cu multă grijă. După eclozare puii mai stau în cuib cca. 40 de zile, fiind hrăniți pe rând de părinți. Ca și
Corb () [Corola-website/Science/302513_a_303842]
-
cadou "de nuntă". Și comportamentul femelei este caracteristic: își deschide aripile și ciocul asemeni puilor care cer mâncare ,iar alte păsări emit sunete asemănătoare celor emise de pui. În acest fel, femela primește nu numai hrana necesară depunerii ouălor și clocitului, ci de asemenea află că masculul se pretează creșterii ulterioare a puilor. Unele specii,în loc de hrană aduc partenerei crenguțe mai mari de copac, pe care le oferă aplecându-se repetat. Această formă de oferire a cadoului este parte componentă a
Dans nupțial () [Corola-website/Science/333890_a_335219]
-
mixte sau de foioase din Europa. Iernează în bazinul mediteranean sau pe coasta Atlanticului din Europa Occidentală. Hrana sitarilor constă din viermi, păianjeni, insecte și larvele acestora, ca și din fructe de pădure sau unele părți vegetale ale plantelor. Perioada clocitului la sitar are loc din luna mai până în iulie. Ca toate păsările din acest grup, după perioada împerecherii, care poate dura o zi, păsările se despart. Femela face un cuib pe sol sub formă de gropiță căptușită cu frunze, iarbă
Sitar de pădure () [Corola-website/Science/314373_a_315702]
-
cocoș și coroană, patru picioare și trup solzos de șarpe. În Europa medievală se credea că nașterea unui vasilisc se produce sub Steaua Cîinelui (Sirius): dintr-un ou sferic înfășurat în piele aspră în loc de găoace, ouat de un cocoș și clocit de o broască țestoasă, apare încoronat. O lespede din Viena poartă săpată o imagine deasupra acestei inscripții: "„Anul 1202, Frederic al II-lea, Împărat Roman a fost ales la domnie. În timpul împărăției lui s-a născut un vasilise dintr-un
Vasilisc () [Corola-website/Science/296925_a_298254]
-
rată de tip greu: femelă poate avea 3-4 kg, iar masculul 5-6 kg. În jurul anului 1600 a fost domesticita pe scară largă în Europa. Rata leșeasca are ca specific noduli roșii în jurul ochiului. Dintre păsările de curte, la această rată clocitul durează cel mai mult 5 săptămâni. Se împerechează de trei ori pe an, depunând 150 de ouă pe sezon (martie - august). Aceasta este o rată care nu măcăne, emițând niște sunete asemănătoare sâsâitului. Când sunt amenințate sau se împerechează, acestea
Rață leșească () [Corola-website/Science/317636_a_318965]