1,528 matches
-
se conformează acestui tip de convenție. "Noi știm că așa ceva nu se poate întîmpla, dar dacă s-ar putea, uite ce-ar ieși" și demonstrează cu aplicație și convingere consecințele paroxismului în bălmăjeala. Cînd încărcătură nervoasă ar trebui să provoace clocotul, intervine muzică (Nicu Alifantis), armonia în dizarmonie, punctul de unde poate reîncepe goana în cerc. Inteligență și privirea ironică a regizorului supraveghează pățaniile scenice, ferindu-le de dezordine și vulgaritate. Actorilor li se cere o detașare "englezeasca" cum spunea cineva, să
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
două femei vor păzi bine existența scriitorului, nelăsîndu-l să se abată de îndatoriri, inclusiv de deșele solicitări bănești venite de la Ludovica, frații și surorile sale. S-a instalat cam de la început o stare surda de tensiune, care uneori dădea în clocot, între scriitor și familia sa de origine. Asta deși scriitorul, cînd și cînd, săritor, dădea o mină de ajutor, răspunzînd , cu inima largă, prea deselor solicitări. Dar alte ori, nu puține, rămînea impasibil, chiar la epistolele bine agresiv-revendicative ale mamei
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
părea european cu prisosință ("mai catolic decît papă"), pornind din aceleași impulsuri de inferioritate socială ce dorește a se autolichida. El însuși cultivator al excesului, al unui barochism moral hiperbolizant, al unor fervori revendicative ce sparg necruțător tiparele, în virtutea unui clocot vulcanic al sufletului de "obidit", se arătă ofuscat de peisajul sufletului slav. Se comportă aidoma unui japonez sau negru, ce respectă modă învesmîntării occidentale cu mai multă scrupulozitate decît un occidental: Adevărul este că între europeni și ruși e o
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
în postura de exeget al lui Victor Tulbure: "Ca pe-o peliculă de film, în care vibrează un puternic lirism, poetul rememorează, în momentele ei esențiale, istoria de lupte și suferințe a strămoșilor, trași pe roata la Belgrad, fremătând în clocot revoluționar la Izlaz, uciși în noua sute șapte sau împușcați în treizeci și trei. Corelația dintre trecutul eroic și prezentul socialist ne apare astfel organică și firească. (...) Partidului, ca împlinitor al unui vis de fericire nutrit de veacuri, ca educator al patriotismului
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]
-
însă n-am prea văzut). La partea asta de suferință și de elegie mai multă dreptate are Verax din Transilvania,4 carele zice că la Ada „tonul dominant e melancolia” și „o tristeță neobișnuită” din dragoste, de unde apoi „urmarea: sbucium, clocot, pustiu, nenoroc”. Întocmai așa. O fi avînd Ada și „versuri sfioase, de confesiune și descriptiv-naturiste”, cum zice Ciopraga,5 dar cînd suferă o face fără cruțare. Nici de sine, nici de retorică lăcrimoasă și funebrală: „De cînd plecatai veacuri sunt
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
Nichita Danilov Poetul Dimitrie Crudu poate fi văzut în fiecare zi dimineața, dar și la orele când amiaza dă în clocot, navigând pe bicicleta sa pliabilă în formă de fluture, prevăzută cu o umbrelă, menită să-l ferească de soare sau de ploaie, în funcție de caz, și un claxon imens ce seamănă cu o trâmbiță, prin cartierul Botanica, loc unde, de altfel
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
de declarativism și sentențiozitate, de "discurs" (așa se și intitulează cîteva poeme) cu care în genere poezia nu se prea împacă". Aruncînd o privire în viitor, cronicarul își dă seama că acesta va reține, din zona poeziei care "dă în clocot", doar "ceea ce e cu adevărat substanțial, după abolirea cantitativului și repetitivului". Un plus de dramatism, o adîncire a "rădăcinilor" și o "contorsionare" a "ramurilor" mai autentice, îi îngăduie poetei în discuție a-și recîștiga, pe alocuri, substanța risipită în numele unui
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
mai corupt parlament din lume! Bunul simț ar fi împins parlamentarii înșiși să ceară autodizolvarea, iar guvernul-penal, în frunte cu premierul-plagiator, să-și fi depus mandatul. Ne aflăm într-un nou moment exploziv. Piața Universității și alte piețe dau în clocot! Johannis e pus cu spatele la zid. De la el se așteaptă soluția, pe care nu prea are cum s-o dea. Degeaba bate șaua, măgarii se fac că nu pricep ! Sau îl ignoră cu bună știință! Se încearcă aceeași schemă ca și
TABLETA DE WEEKEND (100+8): HOŢII DE ÎNCREDERE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382691_a_384020]
-
dicționar al limbii universale, editat la Turnul Babel în aproape trei mii de sensuri înaintea lui Cristos și a neamurilor. Supușii încercărilor și-au jucat multe șanse care nu erau ale lor. De exemplu, fluxul elaborării, precedând și succedând poezia. Clocotul, vulcanul, haosul de unde ies formele, imperfecte; mereu inconștient, ignorat, ținut în întuneric, aproape ermetic. Un proces necesar înțelegerii, strâmbat prin lungi discuții, jocuri de noroc ale fanfaronului „intelectual”. Taciturnul este singur acum la marginea ceții. Textul, aparent alambicat, prin întorsăturile
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
țara mea viața-i care pe care un adevăr ca pâinea. Grădinile noastre plâng după rămurelele rupte de înfulecători noi, cărăm vreascurile că nu-i dă nimeni afară din pantaloni! În oglinzi, portrete lăcrimate oricât ne-am preface putem ignora clocotul? Răscoală-n suflet cine-și mai permite să se sacrifice pentru a face fericit pe cineva? Făgăduința se dezvoltă-ntru-na singura șansă de-a supraviețui rămâne protestul? - Ce trece vremea! În zadar trăim zile tranmdafirii, portocalii, violet... când ai sufletul necuprins
CA O ARCADĂ A ... ARMONIEI! de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381708_a_383037]
-
14 mai 2017. Zbucium Ce se gaseste-n trupul meu, de-mi lasă simfonii neînțelese? Ce se gaseste-n viața mea,un D-zeu, de mă ridică atunci,cănd gândul, vise negre țese? Ce se ascunde-n ochii tăi, un clocot de furie nepătrunsa? Ce se gaseste-n gândul tău, când noaptea-l lași,să ți-l pătrundă? Nu știu,tu-mi ești imaginar. Citește mai mult ZbuciumCe se gaseste-n trupul meu,de-mi lasă simfonii neînțelese? Ce se gaseste
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
imaginar. Citește mai mult ZbuciumCe se gaseste-n trupul meu,de-mi lasă simfonii neînțelese? Ce se gaseste-n viața mea,un D-zeu,de mă ridică atunci,cănd gândul,vise negre țese? Ce se ascunde-n ochii tăi,un clocot de furie nepătrunsa? Ce se gaseste-n gândul tău,cănd noaptea-l lași,să ți-l pătrundă?Nu știu,tu-mi ești imaginar.... ÎI. PLOAIA, de Ileana Vičič Stâncă , publicat în Ediția nr. 2315 din 03 mai 2017. Ploaia. A
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
rănesc ironizându-mi fiecare gest ca o păpușă de piatră cresc între a fi și a nu muri în absența mea sunt un pumn de mălai înainte de a fi fiert în ceaunul percepțiilor greșite despre mine însămi totul tace în clocotul apei te întâlnesc mereu înainte ca zidul să fie gata la fiecare aruncare de cancioc plin cu mortarul liant al cuvintelor nerostite zid în zid mă numesc uneori mă arunc spre el izbesc fruntea de bolta cerului interiorul scheaună ceva
CANCIOC PLIN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381814_a_383143]
-
Și nu mai știu unde sunt, nu mai știu ce caut. Plec mai departe, cu picioarele goale, prin cenușa fierbinte a dorințelor. Și în timp ce sufletul meu se răstignește pe inimă, încep să cânt din ce în ce mai tare, ca să acopăr urletele lavei în clocot, care îmi țâșnește din ființa preschimbată în crater Ghiocei A fi mai mult decât o părere, măcar nod, dacă nu gordian, unul care să nu se desfacă cu ușurință. Trecerea din este în a fost să se facă printr-un
CRATER GHIOCEI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384197_a_385526]
-
Cu mulțimea de-ntrebări Și-a fugit somnul...departe... Ești Doamne minunat! Cu ce-aș putea să Te compar Isuse Și-a Ta Iubire cum să o descriu Când stai ascuns în fiecare floare Și-n inimă Te simt...un clocot viu? Cum aș putea în ochi să Te privesc Din ei să sorb nectarul fericirii Când Tu ești peste tot, omniprezent Și ne îmbraci cu straiele iubirii? Și unde oare aș putea găsi Cuvinte să Îți laud măreția? Să-Ți
OMAGIU DIVIN 18 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384213_a_385542]
-
formula introductivă era una pe cât de expresivă (încântătoare, grav-surâzătoare), pe atât de concisă: ,,A fost odată ca niciodată, pe când se potcoveau puricii cu o sută de ocale... Că de n-ar fi, nu s-ar povesti...”. Frenezia epică a protagonistei, clocotul de vulcan abia ținut la foc mic, energia debordantă deversează, de nestăvilit, din urieșescul fagure cu miere al cuvintelor în cascadă: ,,Vreau să scriu eu, cu mâna mea, sfârșitul. Să scriu . Acum e a ta. Tu vei alege ce vei
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
puțin bune, cu rele. Peste căldura venită de la Mama Natură, spiritele parcă nu au mai avut tăria să se încingă la temperatura adecvată momentului decât pe ici, pe colo, oricum la momentul nepotrivit. Și chiar de-ar fi dat în clocot, cum s-ar fi încins, tot așa s-ar fi răcit, cum stă bine românului - de la sine adică, după cele trei zile - la cât este apreciată longevitatea oricărei minuni mioritice... Spre pildă, Legea 217/2015 a fost, mai este (se
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94213_a_95505]
-
vrea, Când prea târziul nostru ciocăni-va-n ușă Cu ochii tăi și-n hohot să-i plâng venirea sa. Vreau lacrimi să-mi trimiți c-o viață înainte, Iar foșnetul de frunze când s-o-nteți, să știi De clocotul durerii purtate-or fi și puse Pe dâra de iubire-apusă și să vii. Iubite călător, atât ți-am plâns pe urmă De-am înecat în lacrimi trecutul nostru tot Și-acum când prea târziul nostru bate-n ușă, Iubite călător
IUBIREA UNUI CĂLĂTOR de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382141_a_383470]
-
-mbie chipurile albe de flori, din așternuturi, să iasă la lumină și să privească cerul. Era pe când din cioburile vieții speranțele au prins să zboare încântate și-au împletit suave mărțișoare tinereții simțind că iarna sufletelor e acum departe. Cu clocotul năvalnic în venele-nghețate, cu soarele în iriși și vântul cald cântând, îmbrățișasem pomii cu trupuri parfumate, simțind cum primăvara mi se strecoară-n gând! Referință Bibliografică: GÂND DE PRIMĂVARĂ / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1502
GÂND DE PRIMĂVARĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382328_a_383657]
-
incompatibilă cu logica dominației sociale și de aceea o respinge fără ezitări. Altfel spus, creația umană nu e teotropică, ci cratotropică. Scopul culturii e să consfințească niște relații de dominație care numai culturale nu sunt. Cu alte cuvinte, din cazanul clocotului social pleacă toate și tot la el se întorc toate. Ambiții și orgolii, valori și simboluri, ierarhii și premii, onoruri și prestigii - toate sunt parametrii culturali ai unui sistem non-cultural: societatea. Faptul că un roman e o carte de literatură
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
serioase, studii, apariția unor cărți-document, care neliniștesc prin propunerile lor, prin performanțele actorilor lor, care ne provoacă să ieșim din etichete și verdicte, care ne stimulează mintea, reîntoarcerea smerită la textul lui Shakespeare, la valoarea limbii, la trezirea simțurilor, la clocotul spiritual interior. Acesta este un exercițiu fundamental. Care, cred și mai sper, ar putea să dilueze suficiența, mediocritatea, paranoia, ideea periculoasă că nu existăm decît noi. Mai tîrziu, cînd am făcut Festivalul Național de Teatru, am priceput, pe propria-mi
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
de "istorioare deocheate, altfel zis sotadice, vechi de cînd îi lumea", cu toată pretenția lor de-a ilustra le dernier cri .Nu interesul pentru sexualitate i se pare reprobabil, autoarei, ci "zelul mimetic al tinerelor prozatoare, cu hormonii în mare clocot". Mimarea în colectiv a unei atracții dizgrațioase, pînă la urmă agasante, căreia i se ripostează cu... același limbaj crud: "canonul propus nu e canon, ci canoneală, dacă repetă iarășișiiarășișiiarăși Ťce pula mea!ť. E la fel de anost să stai tot timpul
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
ceai de mușețel, chimen sau fenicul. 4. Poți să mai bei apoi o cană cu ceai din semințe de in. Pune 250 mililitri de apă la fiert și adaugă 1 linguriță de semințe de in întregi. Lasă să dea în clocot, oprește focul și lasă 2-3 minute la infuzat. Se poate consuma ca atare sau poți să strecori semințele, după cum precizează dr. Jensen în cartea sa. 5. Mănâncă 5-6 prune uscate sau o linguriță de magiun natural de prune (neapărat fără
Cinci trucuri eficiente când suferi de constipaţie () [Corola-journal/Journalistic/69160_a_70485]
-
doarme noul său născut, "puiul de toamnă", cum îl numește el, eroul cărții - înfrânt pe moment în bătălia sa jurnalistică pentru dreptate și adevăr - visează pentru o clipă la utopia unei împăcări cvasi-universale. Este în acest roman-fluviu atâta viață, atâta clocot, atât adevăr și, în același timp, atâta responsabilitate pentru cuvânt, dar și atât firesc și atâta bucurie a autorului de a-și împărtăși trăirile, experiențele, revelațiile, într-o pendulare permanentă de la dramă la comedie, de la lacrimă la surâs, de la farsa
O carte emoționantă by Nadia PANDREA () [Corola-journal/Journalistic/6933_a_8258]
-
lipsit de semnificații, tern și derizoriu. Aici, dimpotrivă, banalul semnifică până la închegarea unei parabole politice nu foarte ample, romancierul preferând să respire frust drama unei incompatibilități funciare dintre formalismul sufocant al ideologiei și aptitudinea excepțională a personajelor de a trăi. "Clocotul" senzorial al personajului narator se realizează printr-o kinestezie a simțurilor aflate într-o alertă inoculată de proximitatea bolii/ideologiei, în "cazarma" unei realități/unui patriotism fad și pauper. Apariția romanului Sfârșitul bahic consemnează o receptare sinuoasă și o problematică
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]