167 matches
-
14 august 1950 în localitatea Nițchidorf, județul Timiș, România, fiul lui Zimmermann Iosif și Maria, cu domiciliul actual în Germania, Worms, Heinrich Heinestr. 8-10. 53. Clondir Florian, născut la 13 aprilie 1951 în localitatea Modelu, județul Ialomița, România, fiul lui Clondir Vasile și Floarea, cu domiciliul actual în Republica Cehă, Brno, Blatonicka 16. 54. Herăscu Marta, născută la 13 martie 1955 în Sighișoara, județul Mureș, România, fiica lui Goro Mihai și Iuliana, cu domiciliul actual în Suedia, Bromolla, Storgatan 11. 55
EUR-Lex () [Corola-website/Law/198312_a_199641]
-
CPSF 59-65). Până să publice „Straniul caz al doctorului Jeckyll și al lui Mister Hyde”, apărut abia în 1970 (CPSF 375-378), Adrian Rogoz l-a prezentat pe americanul Robert Louis Stevenson cu o emoționantă poveste fantastică de dragoste, „Diavolul din clondir” (TFE 59, CPSF 67). Au urmat „Misterele unei curse”, un roman scris chiar de redactorii revistei: Donáth András, Fáskerthy György și Haás Endre. Interesant e faptul că povestea fantasticei întreceri cicliste din Africa ocupă un spațiu diferit: patru fascicule în
Tudományos-fantasztikus elbeszélések () [Corola-website/Science/318503_a_319832]
-
un refuz. Expus spre Sud, alături de sala consiliului și lângă bucătării, cu pardoseala din teracotă, se afla refectoriul, vast, cu un Crist și o mică statuie la capătul meselor călugărițelor, care au un tacâm și o ceașcă de faianță, cu clondir și farfurie de cositor. Din vesela folosită de călugărițe în secolul al XVIII-lea, subzistă încă un foarte drăguț ceainic, ornat cu ghirlande de flori, din faianță din Islettes, compus dintr-o strachină cu capac și farfurioara sa, care dovedește
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
vreme, este interpretată ca o ridicare din morți a decedtului. Un american își ucide servitorul chinez al cărui fel de-a fi îl enervează la culme. Înainte de a muri, chinezul își ucide, la rândul său, asasinul. Un client cumpără un clondir cu sirop de la proprietarul unui magazin, deși acesta este mort de multă vreme. Halucinația pacientului unui ospiciu, conform căreia un câine uriaș dorea să-l ucidă, devine realitate. Supraviețuitorul unei bătălii din timpul Războiului Civil află că, în realitate, el
Valea bântuită () [Corola-website/Science/331782_a_333111]
-
vorbească. D-nii din opoziție spun despre noi că toți sîntem niște animale, niște brute... O voce. Nu toți, numai unii. Oratorul. D-lor invoacă asupra noastră Spiritul Sfânt, care să se coboare în formă de porumb sau de... O voce. Clondir. Oratorul. D. Mîrzescu l-a comparat pe d. ministru c-un idiot. O voce. Protestez, nu-i adevărat. Oratorul. L-ați comparat cu Cincinatus. Eu din discuțiile oratorilor n-am putut găsi cărarea... O voce. Ai rătăcit-o. Oratorul. Dar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
alt felinar, observă el. Lăsând, poate, la o parte dimensiunea. Dar pe galere am văzut și mai mari. - Nu În felul cum arată se află minunăția. Ci În sursa luminozității sale. Aceasta. Scotoci din nou prin dulăpior, de unde scoase un clondir astupat. Prin suprafața de sticlă se Întrezărea o substanță alburie, nisipoasă. Ținând-o cu grijă, o apropie de chipul poetului, pentru a o putea observa mai bine. - În ultimii săi ani de viață, Elia aprofundase studiile de alchimie: acest praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
putea observa mai bine. - În ultimii săi ani de viață, Elia aprofundase studiile de alchimie: acest praf e ultima sa descoperire. Dar nu a vrut să Îmi dezvăluie ce compoziție are, stăruind numai asupra extremei sale periculozități. - Și cum funcționează? - Clondirul trebuie pus pe plită și Încălzit. Sunt de ajuns doar câteva momente ca să se aprindă și să emane o strălucire uimitoare, albă și lipsită de variații, ca aceea a soarelui. Din instinct, Dante Întinse mâna să apuce sticla, Însă Arrigo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În lumina lumânării punctul unde trebuia așezată lampa lui Elia, orientată către prima oglindă. Aruncă o ultimă privire spre Arrigo. Mâinile Îi tremurau de emoție În timp ce deschidea capacul lămpii. Apoi, cu un gest mai hotărât, apropie flacăra vie de micul clondir. Praful alb se aprinse cu o străfulgerare incandescentă. Concentrată de pe scutul de alamă, raza păru să sară pe suprafața de sticlă. În jurul lor, o fantasmagorie luminoasă se aprinse de-a lungul pereților Baptisteriului, ca o cunună de flăcări. Strălucirea luminii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ascuțită și la nasul care-mi curgea, păstrat totuși la limita decenței datorită faptului că-l ștergeam din când în când cu mânușa de lână. Foarte rar reușeam să dau de oameni care stăteau de veghe și-și treceau un clondir de rachiu ieftin de contrabandă unul altuia, într-unul din acele bungalouri la care se ajungea printr-un pod de scânduri întins peste mlaștina lungă a curții, o cameră de prieteni îndoliați. Când intrai cu florile tale într-una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
toate, părea stăpâna acelei primăveri, ieșită din miezul și iarba pământului, vestitoare a întinsei câmpii. Stătui cu ei vreo două ore, nu știau cu ce să mă servească de-ale gurii, și, după o mică întârziere, anume calculată, odată cu aducerea clondirului cu țuică, desfăcui micul pachet ce-l țineam la mine, și le dădui; ei, un capot înflorat, de „bună calitate”, mă asigurase doamna Pavel, iar lui o tabacheră de metal argintat, cu încrustări și reliefuri geometrice, nouă, cumpărată de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
iar localul încăpător era împodobit de jur-împrejur cu budane burduhănoase vopsite în galben-deschis, date cu lac, ale căror cercuri și canale de aramă sclipeau. Mai sus, pe rafturi, sticlele de lichior, bocalele cu fructe în rachiu și tot soiul de clondire orânduite cu grijă, ascundeau pereții, răsfrângându-și în oglinda din spatele tejghelei culorile lor vii, verdele-crud, auriul-stins și culoarea gingașă a rășinei [...]127. O descriere poate fi concepută ca ordonarea unui ansamblu de denumiri pe firul textului. În mod inevitabil, cel
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tripletului verdele-crud, auriul-stins și culoarea gingașă a rășinii care sunt cohiponime ale unui hiperonim, culorile lor vii. Vorbim despre "hiperonimie", deoarece elementele semnificatului culorile lor vii se regăsesc în cele trei culori, care sunt hiponimele lor. La fel, sticle, borcane, clondire sunt cohiponime ale unui termen non-realizat lexical, cel care ar desemna recipientele de sticlă. Vom nota totuși că textul nu se mulțumește să reproducă decupaje fixate în limbă, el are facultatea de a și le institui pe ale lui: de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sta prea mult în mijlocul mirenilor. Nimic din înfățișarea lui nu trădează abstinență, post, rugăciune, smerenie („Era acel călugăr om frumos/ și nu pierit la chip ca o stafie”555), ci, dimpotrivă, plăcerea, îndestularea, veselia („Era plinuț la trup, ca un clondir/ Ochi înfocați și jucăuși, măi-măi”556), are ceva din statura și comportamentul unui nobil, proprietar al unui domeniu, emancipat, ridiculizând preceptele și convingerile învechite: „și se ținea în pas cu vremea nouă/ Nu da pe-acei ce păcătoși i-arată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Dumnezeu Și cui să mă închin nu am habar, Dar am crezut și crede-voi mereu în Artă, în Moldova și-n Cotnar. Suav, amurgu... Suav amurgu-și lasă rugina în pahare, Miresmele grădinii în noi se răspândesc S-a desfundat clondirul cu vin moldovenesc, Mai toarnă, cârciumare, mai cântă, lăutare! Sfrijită ca o Sfântă Vineri Sfrijită ca o Sfântă Vineri Mi-a spus o babă: la români, “Băbeasca” place mult la tineri, Pe când “Feteasca” la bătrâni. * în antologia „In vino veritas
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
negustoreasă, e În tratație de amor cu domn’ Mitică, după cum lasă să se Înțeleagă prevenitul Iancu Zugravu. Leanca (din schița Justiție) Îl cheamă În fața judecătorului pe mușteriu nu atât pentru că acesta bea fără să plătească ori pentru că i- a spart clondirul cu mastică prima, cât mai ales fiindcă i-a adus grave ofense, lezându-i onoarea. Prevenitul o consideră „pramatie” („Bravos, domn’ judecător! Ai văzut și dumneata acușica ce pramatie e dumneei?”, iar Leanca - comersantă de băuturi spirtoase - ripostează; despăgubirea impusă
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
de la mitul creației), de la care, în principiu, ei n-au ce învăța, iar în chestiuni sufletești cu atît mai puțin, procedează altfel în situații similare. Trag o mamă de bătaie copilului iubit, își iau o pungă de semințe și-un clondir de ceva tare și se așază metafizic pe prispă, așteptînd, de cele mai multe ori zadarnic, îndreptarea păcătosului. octombrie 2004 Dialogurile lui Platon din Galați De cînd a devenit bucureștean și manager la o echipă mare, Mihai Stoica a preluat însușirile celor
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
superbă nuvelă de tinerețe 145), confruntarea cu propria moarte transformă clorotica făptură într-o banală țață pusă pe ceartă (nu într-o harpie!). Posibila "dramă" glisează aici înspre comedie, iar scena finală amintește, și prin limbaj, de caragialianul "proces" al clondirului cu mastică. Tot în notă comică (mai exact: parodică) dramatizează Lovinescu, în lipsa altor surse de inspirație, episodul mitologic al răzbunării încornoratului Vulcan (în Homer travestit), episod focalizat așadar pe același pattern al triunghiului conjugal, cu motivul adiacent al vicleniei feminine
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
legitimate estetic, acest roman - ce pare să fi fost scris înainte de Vestitorul - e bogat în accente neoexpresioniste, dar și raliat la practicile textuale optzeciste. SCRIERI: Vestitorul, București, 1997; Epopeea celestă, Craiova, 1999; Șah orb, București, 1999. Repere bibliografice: Tudorel Urian, Clondirul cu cerneală și internetul, „Cuvântul”, 1997, 8; Ion Roșioru, Un roman complex, TMS, 1997, 9; Evelina Cârligeanu, A noastră carte e uneori cu susul în jos, TMS, 1997, 9; Octavian Soviany, Scriptorul care nu se teme de diavol, CNT, 1997
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
bătrânii mei pe brânci, / Și care, tânăr, să le urci te-așteaptă. / Cartea mea-i, fiule, o treaptă.” Iar la D., poemul Destin cu cioburi începe așa: „Crâșmarul aplecat peste tejghele / Înfige-n noapte șiș, până-n prăsele; / La masa cu clondire de răvac / S-au așezat strămoșii mei și tac. / Știu, ați venit pe drumuri cristaline / Cerșind din târg în târg, până la mine, / Reptile oarbe din care mă trag / (Ca să-mi dați toate tainele-n vileag).” O artă poetică de semn
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
tatălui său. Iată cum își încheie epistola: Iar de-ai s-auzi cum bubuie katiușa, Să nu-nchizi ușa! Să ieși înveselit în prag, Cu ea vin eu, fecioru-ți drag. Și-apoi să te repezi în cramă Și-ntr-un clondir, așa, de seamă, Să scoți din vinul cel mai bun, Să-l bei cu mine sus, pe tun". La o primă lectură, s-ar putea crede că feciorul își îndeamnă tatăl la un gest sinucigaș. Dar, bubuitul katiușei este un
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
totuși cineva Într’o țară străină... dispus la compromis. Îmi place bostanul și În ipostaza de felinar - cum am făcut și eu În copilărie - sau, prin varietățile lui de o mare și de invidiat diversitate - tărtacele -, În aceea de vase: clondir ori cană și Încă, pentru aceia familiarizați cu laboratorul, de prototip al pipetei: cu mult mai mare Însă și pentru vin... Prefer Însă bostanul În ipostaza - latentă În sămânță - de protagonist al unor științe de frontieră. Și În aceea de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
duc taică-n mahalale Ca s-adun la haimanale Zidărași și dulgherași Că sunt buni de ciomăgași. ...Petre Grădișteanu Îi trage cu tufanu. Beizadea Mitică Găsi oala mică Că-i strâmtă la gură, Rea la-nghițitură. Junele Misir Suge din clondir. Bătăușii ține Isonul pe vine7 etc., etc. Ionică Frumosul, după ce-și debita cele două cântece și aduna gologanii, saluta frumos, spunând următoarele vorbe în limba franceză: „Je vous aime, je vous adore / Que pretendez vous encore? / Bonjour, mon angel
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Iancu Chipiliu / Preferă rachiu / Nea Andrei Purcică / Găsea oala mică / Și strâmtă la gură / Rea la-nghițitură... Popa Tache cântă / Rezemat în bâtă / Și bandiți-i ține / Isonul pe vine / Jucând tontoroi / Pe lân gă butoi... Junele Misir / Suge din clondir / Ca prim-procuror / Și ca cap al lor...“ (Chief electoral. Cântec poporar, datat 1870, în: N.T. Orășanu, op. cit., pp. 90-91). addenda 403 dovezi de dragoste. Una din aceste dovezi era să bea până în fund o sticlă cu apă de doi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sfârșitul unei idei sau în întreruperea construcției sintactice începute și continuarea frazei cu altă construcție. În operele literare, anacolutul este folosit adesea ca mijloc de caracterizare a unor personaje. Exemplu: " Eu, dom*judecător, reclam, pardon, onoarea mea, care m-a-njurat, și clondirul cu trei chile mastică prima, care venisem tomn atunci cu birja...” ( I.L.Caragiale- Justiție) Antiteza reprezintă figura de stil care constă în opoziția dintre două cuvinte, fapte, personaje, idei, situații, menite să se reliefeze reciproc. Exemplu : "Ea un înger ce
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
înscriu în arie realistă, istorisind tragedii din lumea satului (Frigul, Noaptea). Iminența unor grozăvii, care până la urmă se și produc, semnalează sminteala realului, care își iese, stihinic, din țâțâni (Lut). Cu vibrări de lirism (Clara Corona) și elemente de fanatism (Clondirul), se înfiripă alegoria, care, cu un tremur duios, poate fi și din lumea celor care nu cuvântă (Sfârșitul șoimului). Contând pe ritmul epic, parabola Subterana ar vrea să sugereze mecanismul alienant al unui sistem totalitar. Portretistica (figura bizară a bătrânului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]