2,427 matches
-
un mic ținut; MOON domnea atunci în lumea toată Și țesea zorii, ca pe-un azimuth. Și-așa creștea fetița într-o zi, Cât ceilalți se-nălțau cam în vreo trei; Tot descântând steluțe, ea urzi, Slove aldine în vechi clopoței. Și... chicotind cu struna de major. Și-a-nchipuit palatul de cleștar, Că e obrazul unui acordor. Visând eternitatea-ntr-un lăstar... Once upon a time... a fost odată, O copiliță într-un mic ținut Cu povestea, dintr-un vis
POVESTE de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 by http://confluente.ro/aga_lucia_selenity_1420027630.html [Corola-blog/BlogPost/374391_a_375720]
-
batjocoreau. O, în ce mocirlă înjositoare fusese aruncată! Necugetat părinte care, în ambiția ta prostească, ai săvârșit o faptă blestemată! Biata prințesă plângea cu lacrimi șiroaie, dar lacrimile ei se transformau în delicate flori albe, cu petale în formă de clopoțel. Indignat, căpitanul începu să tragă furios cu jeturi de raze fierbinți în obraznicii jegoși, care începură să scherlăie speriați și să o lase în pace pe prințesă. Apoi, căpitanul trase câteva jeturi de raze în cercurile albastre care o înlănțuiau
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424077927.html [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
-i prefac. Scoase de la piept buchetul de flori firave cărora le spuse: “Prefaceți-vă în chipeși flăcăi!” Din florile aruncate pe podea răsăriră mai mulți voinici, dintre care unul mai chipeș, înalt și subțirel, în veșminte și cizme albe, cu clopoței de argint la cingătoare, făcu o reverență, spunând: - Poruncă, stăpână! Primăvara zâmbi entuziasmată: - O, frumos flăcău, te numesc Ghiocel și fii primul meu vestitor! Ia-ți ceata ta și pleacă în țara lui Mărțișor să spuneți la toți că voi
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424077927.html [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
urmare are rol purificator). Costumele călușarilor sunt de fapt costume populare tradiționale românești ( pantaloni strânși pe coapse și cămăși albe, purtate peste pantaloni, strâse cu o curea lată, în picioare opinci, iar pe cap o pălărie) la care se adaugă: clopoței la opinci, mărgele la pălărie și centură, ornamentate din care pornesc niște bete ( centuri , țesute din lână, și anume, culori folosite din antichitate: roșu, galben si albastru care se regăsesc în drapelului României - sau bete multicolore) care se încrucișează în
CĂLUŞUL, DANS TERAPEUTIC STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 by http://confluente.ro/Calusul_dans_terapeutic_str_elena_armenescu_1372067233.html [Corola-blog/BlogPost/364021_a_365350]
-
grâu dat in copt Pletele galbene-n joc Da! Ei sunt cu noi dintotdeauna aici Cu pietrele, opaițele, altarele Baladele îmiresmate cu dor Doinele izvodite din lacrimi Reintrupate in cuvinte Graiul ... Cu dansul acesta unic, bărbătesc In care chiar și clopoțeii râd și cântă Din timpuri imemoriale strămoșești Spre care gândurile în hore strălucesc Esența n-a pierit, ea se păstrează sub jurământ, în ritmul triumfal sărbătoresc! Referință Bibliografică: Călușul, dans terapeutic stravechi / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CĂLUŞUL, DANS TERAPEUTIC STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 by http://confluente.ro/Calusul_dans_terapeutic_str_elena_armenescu_1372067233.html [Corola-blog/BlogPost/364021_a_365350]
-
de mândru purtau straiele. Albul cămășilor și al ițarilor îi părea mai strălucitor sub gătelile colorate, iar pălăriile cu mărgele și panglici sângerii - adevărate odoare vii, menite să-i împodobească doar pe acești aleși! Dar jocul răsunator al pintenilor și clopoțeilor?! Dar îndemnurile Vătafului!? Dar vorbele rostite ca răspuns?! Și perindarea între plimbarea lentă și începutul mișcării ritmate?! Dar toiul dansului în zbor de zvâcnete scurte, rotiri în aer?! Toate-i plăceau! Toate-l făceau să creadă că e frumusețe de
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1443336134.html [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
vioară în vâltoarea pasiunii. Este un mister care trebuie neapărat dezlegat, iar trupul său este freamătul mării dezlănțuite. Mâinile ei calde te duc în Paradis, îngerii o visează și de aceea dorm mereu, glasul ei răsună ca un clinchet de clopoțel sau ca o colindă de iarnă binecuvântată. Nu poți dormi decât cu amintirea ei pe pleoape. Aleargă cu pletele ce-i flutură în soare, ca spicul grâului sub vântul serii. Te fascinează prin naturalețea cu care își joacă propriul rol
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Alma_roman.html [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
și azi acele versuri frumoase. Mi-amintesc, cum mergeam în ziua de Crăciun în cete cu colinda, apoi cu hăitul la Anul Nou. Mergeam prin nămeți, fericiți... Culiță Agachi și Vitalie Gavrilă duceau prăjina cu colaci, Tudor Agă suna din clopoțel, Tolică Munteanu și Slavic Arseni cu buhaiul..., Victor Mocreac pocnea din harapnic, iar eu mergeam liber, eu îi dirijam, că numai eu cunoșteam hăitura cea mare cu Badea Vasile pe care mă învățase tata. El cunoștea multe hăituri. Am prins
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/iacob_cazacu_istrati_1484418488.html [Corola-blog/BlogPost/369517_a_370846]
-
unui ocean care își închide vuietul într-o scoică și comorile din adânc, în perle. Cântecele Stelei Enache sunt alternative între modalitățile de condensare în superbitate a vocii dăruite artistului să edifice muzicii obeliscul propriu, sunător liric, sensibil, ca un clopoțel de floare, ca un clopoțel de argint, ca un clopoțel de porțelan cu clinchet fin de iubire și dor, aluvial de melodii, ca avalanșa miracolelor din pieptul pianului. Dacă încetează a fi auzite un timp cântecele Stelei Enache - pentru că nici
STELA ENACHE. VOCEA, CA O LIRĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Stela_enache_vocea_ca_o_lir_aurel_v_zgheran_1389104743.html [Corola-blog/BlogPost/363678_a_365007]
-
vuietul într-o scoică și comorile din adânc, în perle. Cântecele Stelei Enache sunt alternative între modalitățile de condensare în superbitate a vocii dăruite artistului să edifice muzicii obeliscul propriu, sunător liric, sensibil, ca un clopoțel de floare, ca un clopoțel de argint, ca un clopoțel de porțelan cu clinchet fin de iubire și dor, aluvial de melodii, ca avalanșa miracolelor din pieptul pianului. Dacă încetează a fi auzite un timp cântecele Stelei Enache - pentru că nici lămpile cerului nu ard zi
STELA ENACHE. VOCEA, CA O LIRĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Stela_enache_vocea_ca_o_lir_aurel_v_zgheran_1389104743.html [Corola-blog/BlogPost/363678_a_365007]
-
comorile din adânc, în perle. Cântecele Stelei Enache sunt alternative între modalitățile de condensare în superbitate a vocii dăruite artistului să edifice muzicii obeliscul propriu, sunător liric, sensibil, ca un clopoțel de floare, ca un clopoțel de argint, ca un clopoțel de porțelan cu clinchet fin de iubire și dor, aluvial de melodii, ca avalanșa miracolelor din pieptul pianului. Dacă încetează a fi auzite un timp cântecele Stelei Enache - pentru că nici lămpile cerului nu ard zi și noapte, ci, numai când
STELA ENACHE. VOCEA, CA O LIRĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Stela_enache_vocea_ca_o_lir_aurel_v_zgheran_1389104743.html [Corola-blog/BlogPost/363678_a_365007]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > GHIOCELUL DIN BUCLELE ÎNVĂȚĂTOAREI Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului În tremur surd de clopoței, Un ghiocel din bucla ta (Între atâția ghiocei) A fost sădit de mâna mea. Mi-aduc aminte când, sfios, Silabiseam întâiul “mama”, În timp ce dumneata, ritos, Îmi aureai de zor arama. Și ghiocelul meu creștea Alături de-alții, peste timp, Până ce
GHIOCELUL DIN BUCLELE ÎNVĂŢĂTOAREI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1465114288.html [Corola-blog/BlogPost/381270_a_382599]
-
de frunze. • Toamna... ciorile creionează cerul în puncte negre. Sinistru se aude o rapsodie în re-major. Vibrează frunza de frică, suflată de vânt în culori. Pământul îmbracă haină arămie, timpul rămâne în urmă. Pleoapele ridicate-n nori în sunet de clopoțel arcuri pe retină pun. * Miezul nopții Nu-i noapte tot timpul există și zi, stele prinse-n colier, rouă ce-nghite iarba curată, umbră ce-nșeală căldura în amiază, crin imperial balsam al inimii. Nu-i noapte tot timpul există
TOAMNA... de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_mariana_balasoiu_1474994280.html [Corola-blog/BlogPost/362799_a_364128]
-
Pe-o asemenea zi, ea se regăsea în amintiri, cu ghiozdanul cel negru și plin de cărți și caiete, alergând spre școală, uitându-se îngrijorată la ceasul rotund și mic de la mâna sa, și așteptând, din clipă în clipă sunetul clopoțelului. Pleca mereu de acasă în ultima clipă, știind că poate parcurge în maxim 5 minute drumul spre școală. Avea de urcat două etaje până la clasa cu peste 30 de copii, și trebuia să se instaleze în banca a patra de pe
GIMNAZIU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1463075666.html [Corola-blog/BlogPost/381980_a_383309]
-
daruri date Ori bunătăți ce stau pe masă. Chiar eu ezit, ca mai demult, Între cadouri și bucate, Dar glasul inimii ascult Și-aleg un semn de bunătate. Cadou de la copii mei, Mănuși, căciulă și fular, Primesc în zvon de clopoței Și ei primiți acum în dar. Văd fiecărui bucuria Pe față și în ochi jucând, Când își găsește jucăria Ce-o aștepta de dor arzând. Cu sufletele împlinite De bucurii și daruri multe, Întoarcem Tatălui smerite Rugi care vrem să
ÎN DIMINEAŢA DE CRĂCIUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1419494102.html [Corola-blog/BlogPost/367898_a_369227]
-
ar fi să mă prefac, Străine îți vor fi două cuvinte. Iubirea mea în al primăverii prag Va fi un vis cu aripile frânte. MĂRȚIȘOARE DE CUVINTE Din zăpada diafană S-alunge a vremii iarnă, Mândri răsar ghioceii Și scutură clopoțeii. Să anunțe-n toată țara, Că a venit primăvara, Duc vestea de sărbătoare În grămezi de mărțișoare. Crini, zambile, margarete... Pentru măicuțe și fete, Pentru colege, iubite... Sunt daruri binevenite. Eu, din generoase gânduri, Pun mărțișoare pe rânduri, Pentru toți
ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNEASCĂ-„RENAȘTERE , COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1460152063.html [Corola-blog/BlogPost/384856_a_386185]
-
pe Prințesă întinsă pe-o pătură pe iarba verde, citea o carte. -Suntem oaspeți buni, zise ea, nu furăm prune! Dacă ne trebuie îți vom cere ție! Cum te cheamă pe tine? - mă întrebă ea cu un glas fin, de clopoțel. Îi spusei cum mă cheamă, îmi repetă de vreo câteva ori numele și tăcu, rușinată de privirile mele insistente. Se juca în mâini cu vreo patru pietricele, le arunca pe rând în aer și le prindea. -Auzi, mai zise ea
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
că mă arunc din mașină. Strigă femeia cea prea elegantă pentru o zi de marți. Tea se trezește din visare. “O, Doamne unde merg eu?” La Gura Secu mirose a brad, pământul mustește de apă, pe marginea șoselei mulțime de clopoței albaștri. A ajuns. În poarta mănastiri inima o ia razna. Se schimbă în grabă, își acoperă capul cu eșarfa alba luată de la Hozeva cu doi dolari (putea s-o ia și cu unul dacă nu era grăbită să cumpere). Face
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1412694057.html [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
acoperindu-i ochii, sau gâdilându-i lobii urechilor cu vârful limbii. Se ridică până ce acoperi în întregime trupul fragil și armonios al fetei, cu masivitatea corpului său, susținându-și-l în mâinile-i puternice. Pendulul bătea nerăbdător la intrarea în clopoțelul de argint, gata să scoată cele mai acute sunete. Dalia era pierdută, dar și nerăbdătoare. Abia aștepta să simtă vibrația arcușului deasupra coardelor violinei sale, iar cele două instrumente bine acordate, să dea naștere celei mai divine muzici. Simți cum
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_cap_lectia_de_stan_virgil_1346596641.html [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
pustiirii. Cana de pe colacul fântânii mă așteaptă cu apă bună. În față îmi stă decorul de basm, în spate am amintirile noastre, în gând mă zbat, răcnesc și în inimă parcă mă înec. Cuvintele se opresc undeva și doar cântecul clopoțeilor roșii l-aș mai recunoaște. Din rama veche și prăfuită chipurile lor îmi zâmbesc și mă îndeamnă să mă liniștesc. Rup logodna cu durerea și-mi îngrop tăcerile ca și cum stăpână am fost peste ele mereu. Mă mint, asta o știu
CÂND NE ASCUNDEAM DUPĂ CAIŞI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 by http://confluente.ro/lilioara_macovei_1426749294.html [Corola-blog/BlogPost/370251_a_371580]
-
aici stă puterea omului, în faptul că nu cedează în fața neajunsurilor umane sau ale împrejurărilor nefavorabile, ca aspiră spre ce este frumos, drept și plin de optimism. Nu de puține ori, în momente grele, sâcâitoare sau posomorâte, eu aud un clopoțel care mi-amintețte de ideea dătătoare de încredere în viață îmbrăcată într-o mare diversitate de forme: după nori se ascunde soarele, după ploaie vine seninul, după noapte vine ziua, nufărul crește din mal, sub pietre se află apă limpedelui izvor
GÂNDURI ÎN PRAG DE PRIMĂVARĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Ganduri_in_prag_de_primavara.html [Corola-blog/BlogPost/342551_a_343880]
-
pietre de râu/ ți-e teamă de o magică iubire ca de o moarte/ mă încalț în visele tale fragile îți port haina celor două nopți/ dragul meu drag cel mai de departe/ lava cuvintelor/ sapă între noi șapte sorți/ clopoței sună din grădini suspendate// între steaua dimineților și roua iubirilor perlată/ se iubește diafan/ cu simțurile aprinse ca unui cer magică artă/ goliți de cuvinte prea dulci prea amare/ curcubeu aruncat peste mare” (Pietrele soarelui). Suficient de departe de orice
DANIEL MARIAN DESPRE ANGELA CRISTEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1466793513.html [Corola-blog/BlogPost/373671_a_375000]
-
fără cioarapi și pe mâini, provocate de scărpinat. “Ei, deltă am vrut, deltă am găsit!” ne spuneam, trebuia să suportăm consecințele. Cât timp fierbea mămăliguța și sfârâia peștele pe grătar, la lumina răspândită de lampa cu butan, ne-am montat clopoței pe bambine, în eventualitatea vizitei vreunui somn curios, venit să vadă cine îi încalcă teritoriul. Semnale despre existența lui am avut la amurg, când am reușit să-mi reglez tirul - am limitat lungimea nailonului ce trebuia să se desfășoare de pe
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1444627371.html [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
mai mult țipa și hârâia, decât cânta. Cât timp ne frigeam în țepușe cina, eram la “Înșiră-te mărgărite” despre câte în lună și în stele... Ne simțeam ca niște haiduci, fără grija zilei de mâine. Așteptam doar ca zdrăngănitul clopoțeilor, atașați la bambinele fosforescente să ne trezească vigilența. De fapt, aceste bambine erau niște brățări vândute copiilor pe litoral, la tarabele din stațiuni, mai ales când se plimbau seara. În momentul îndoirii lor, se aprindea interiorul și strălucea în culori
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1444627371.html [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
rezolvăm împreună. . -O altă colegă: - Ce s-a întâmplat Lăcrămioara, spune-mi mie ! Te ajut cu ceva ? Lăcrămioara plânge, nu vorbește cu nimeni. Și-a pus capul pe bancă și plânge încet. Ceilalți stau tăcuți, așteptându-l pe diriginte. Sună clopoțelul. Se liniștesc și îl așteaptă cuminți pe diriginte. Intră dirigintele. Dirigintele:: - Bună ziua, clasă! Clasa în picioare : -:Bună ziua tovarășe diriginte ! .- Dirigintele: - Luați loc ! Face prezența, apoi se ridică de la catedră și se îndreaptă spre banca elevei Lăcrămioara, care plânge , apoi i
SERENADA PIESA DE TEATRU de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1478705541.html [Corola-blog/BlogPost/384240_a_385569]