117 matches
-
specific. La merele și perele care se maturează, cloroplastele din epidermă și hipodermă sunt active în primele faze. Pe măsura avansării în coacere, culoarea lor se schimbă prin apariția culorii complementare și a culorii de fond. Are loc trecerea de la cloroplastele bogate în clorofilă la cromoplaste, bogate în celelalte tipuri de pigmenți. Acest fenomen poate fi urmărit și la ardei. În cazul maturării tomatelor, conținutul în clorofilă scade de la 1,0-2,95 mg/100g, la 0,1-0,6 mg/100g. Viteza
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
tratamente cu citokinine, care au un efect dublu, atât de stimulare permanentă a refacerii celulare, cât și protector 100 retardant al degradării clorofilelor și maturării (spanac, mazăre, castraveți, ardei, ceapă verde, ridichi, varză) (Pantastico, 1975). Acidul abscisic este sintetizat în cloroplaste pornind de la carotenoide sau de la precursorii metabolici ai acestora. După Delley (1966), are acțiune inhibitoare asupra maturării diverselor fructe sau semințe. Etilena poate fi considerată un hormon de maturare, întrucât este generată de țesuturile vegetale, sporind permeabilitatea membranelor și organelor
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
de Spirogyra. Mărimea lor variază în domeniul de la 10-100 µm lățime și se pot extinde la cîțiva cm lungime. Filamentele neramificate, lunecoase sunt compuse din celule cilindrice conectate capăt la capăt. Fiecare celulă conține una sau mai multe spirale de cloroplaste verzi, de la care provine și denumirea genului (Figura 4.5). Pereții celulei au două straturi: peretele extern este compus din celuloză, în timp ce peretele intern este din chitină. Nucleul este suspendat în vacuola centrală prin filamente fine citoplasmatice. Cloroplastele sunt inserate
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
spirale de cloroplaste verzi, de la care provine și denumirea genului (Figura 4.5). Pereții celulei au două straturi: peretele extern este compus din celuloză, în timp ce peretele intern este din chitină. Nucleul este suspendat în vacuola centrală prin filamente fine citoplasmatice. Cloroplastele sunt inserate în citoplasma periferică, iar numărul lor este variabil și redus. Sub acțiunea luminii masa de Spirogyra produce oxigen, eliberat sub formă de bule în decursul fotosintezei. 4.2.1.2. Tipuri de biosorbenți conform modului de obținere Biosorbenții
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
copie. Acidul dezoxiribonucleic (ADN) este suportul informației genetice pentru toate organismele vii autonome. La eucariote această informație genetică este înmagazinată în nucleul celular, care este delimitat de o membrană, însă o mică parte este înmagazinată în unele organite intracitoplasmatice (mitocondrii, cloroplaste). Genomul ce se găseste în nucleu este fragmentat în mai multe molecule liniare de ADN, care reprezintă cromozomii. Mărimea genomului corespunde numărului de perechi de baze ce se găsesc în cromozomii unei celule haploide. Mărimea genomului este, în general, constantă
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
levurile și protozoarele cu genom mic, pe de alta - creșterile în conținutul ADN per genom sunt în general asociate cu o creștere în mărime a celulelor, parametru strâns corelat cu multe funcții fiziologice - efectul prezenței ADN mitocondrial și ADN din cloroplaste asupra calculelor poate fi considerat ca neglijabil datorită proporției neînsemnate de ADN din genomul total. Cele mai mari cantități de ADN per celulă (1012 perechi de nucleotide) se găsesc și la unele eucariote simple precum Amoeba și la plantele de
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
bolilor au loc numeroase procese: creșterea intensității, respirației și transpirației; scăderea conținutului în hidrați de carbon; scăderea conținutului în apă al țesuturilor; creșterea concentrației în unele elemente ca: K și P etc.; micșorarea capacității de fotosinteză, prin scaderea numărului de cloroplaste; creșterea proceselor fermentative, corelată cu o scădere a pH-ului; apariția unor substanțe specifice fitoalexine. II. Modificări anatomo-morfologice În cursul patogenezei apar modificări structurale sesizabile cu ochiul liber: hipertrofiile (datorate acțiunii unor substanțe de tip auxinic eliberate de agenții patogeni
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
tumefaciens); atrofiile (sunt cauzate de agenți patogeni care pot distruge în întregime un anumit organ al plantei sau aceasta rămâne într-un stadiu incipient de dezvoltare (atrofia endocarpului lemnos la fructele de prun Taphrina pruni); decolorările (datorate scăderii numărului de cloroplaste sau dispariția lor (Plumpox virus la prun); petele colorate (cauzate de ciuperci cu un miceliu pigmentat (pătarea roșie a frunzelor de prun Polystigma rubrum). necrozele (datorate modificării țesutului atacat într-o fază finală (focul bacterian al rozaceelor Erwinia amylovora); ciuruirile
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
ce transmite virusul necrozei tutunului, Synchytrium endobioticum ce transmite unele virusuri la cartof și Polymixa betae transmite virusul ce produce rizomania la sfecla de zahăr. Modificări citologice, anatomice și fiziologice induse de virusuri la plante Celulele parazitate de virus au cloroplaste mult mai mici, mai puține și mai slab colorate, ceea ce induce simptomul de îngălbenire. O parte din virusuri produc deformări din care cauză pe frunze apar gofrări sau bășicări iar în țesuturi pot apare necroze și degenerarea floemului. Unii arbori
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
din ADP și acid fosforic, deci este o ATP-sintază). Unele pompe sunt prezentate în detaliu mai jos (vezi cap. 5.8.1, 5.9.18) Pompele din clasa F se găsesc în: membrana bacteriană, membrana mitocondrială internă, membrana thylakoidă a cloroplastului la plante Pompele de protoni din clasa V se găsesc în: membranele vacuolare la fungi și plante, membranele endosomale și lizozomale la celule eucariote, membrana osteoclastelor și a unor celule tubulare renale la om. 5.7.2. Transportul activ secundar
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
acestora (liza). 5. plastidele sunt prezente numai la plante. Ele prezintă de asemenea 2 membrane, cea din exterior netedă iar cea interioara pliată spre interior însă paralel cu axul longitudinal, formând pliuri numite tilacoide. Plastidele, la randul lor pot fi: • cloroplaste, de culoare verde, cu pigmenți clorofilieni, cu rol în fotosinteză • cromoplaste de culoare galbenă, portocalie sau roșie, datorită pigmenților xantofilă, α și Îcaroten și licopen, și sunt prezente în flori. Funcția lor este atragerea insectelor pentru polenizare și răspândirea fructelor
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
funcții. Structura membranelor depinde de tipul de organism și de condițiile metabolice. Aspectul comun sugerează o legătură cu structura mitocondriilor. De fapt membrana internă a mitocondriei are trăsături commune cu membrana celulară a bacteriei. Faptul că atât mitocondriile cât și cloroplastele se divid (în unele cazuri odată cu diviziunea celulară, în alte cazuri independent) a sugerat că organismele procariote și organitele specializate în conversia energiei au o origine comună. Celulele eucariotelor de origine animală sunt diferite de cele vegetale. Atât celulele animale
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
într-o celulă satelit, numită celulă Schwann (Fig. II.3). Teaca de mielină pune în evidență flexibilitatea membranei și apariția precum și structura ei este legată de funcția sa specifică. Un alt exemplu este îngrămădirea membranei sub forma unor discuri plate (cloroplaste) sau sub forma unor bastonașe din celulele din retină. Ele prezintă deci adaptări la funcțiile specifice. Cea mai importantă funcție a membranei celulare este de a menține o compoziție chimică puțin diferită în interiorul celulei față de exteriorul său. Această funcție se
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
introduce noțiunea de fotosistem. Dar cercetările din domeniul fotosintezei s-au amplificat între anii 1950-1975, perioadă caracterizată de D.I. Arnon drept “perioada de aur” a cercetărilor în domeniul fotosintezei: delimitarea fazelor de întuneric și lumină, conceptul celor două fotosisteme, ultrastructura cloroplastului. Astfel în anul 1959, Hill și Bendall propun schema "Z " pentru transportul electronilor iar în anul 1961 Calvin primește premiul Nobel pentru elucidarea aportului CO2 în fotosinteză. In anul 1978 Mitchell primește premiul Nobel pentru mecanismul sintezei ATP-ului în
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
stare mai stabilă și să elibereze energia. Dacă la trecerea moleculei din starea excitată în starea inițială (fundamentală) aceasta emite lumină, fenomenul se numește fluorescență. Dacă însă trecerea se face printr-o stare intermediară, fenomenul se numeste fosforescență. In cazul cloroplastelor, aici există molecule capabile să absoarbă energia și, dintre acestea, cele mai importante sunt moleculele de clorofilă. R. Emerson în anul 1950 a arătat că radiațiile luminoase cu lungimea de undă mai mică, recepționate concomitent cu radiațiile roșii, determină o
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
cu lungimea de undă mai mică, recepționate concomitent cu radiațiile roșii, determină o rată fotositetică mai mare decât suma celor două rate fotosintetice luate individual. Acest efect de sinergism este cunoscut sub denumirea de “efectul Emerson”. In funcție de intensitatea luminii, cloroplastele se deplasează așezându-se cu axul longitudinal sau transversal, pe direcția sursei de radiații. Recepția radiației luminoase de către frunze este dependentă și de indicele suprafeței foliare care reprezintă raportul dintre suprafața organelor asimilatoare și suprafața solului acoperită de acestea. Coeficientul
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
plantele ierboase, aceasta se poate realiza prin administrarea de îngrășăminte organice care sporesc activitatea microorganismelor și intensifică respirația solului, care este sursa de CO2. In sere sau răsadnițe se pot folosi conducte de gaz metan sau CO2. Datorită numărului mare, cloroplastele determină o suprafață mare de absorbție a CO2. III.5. Frunza ca organ al fotosintezei Frunza este organul principal al fotosintezei deși fotosinteza are loc și în alte organe verzi (tulpină, fructe tinere). Frunzele au o structură specifică, adaptată pentru
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
pe cele două fețe ale frunzelor, în funcție de specie. • Frunzele conțin vasele libero-lemnoase care transportă apa și substanțele minerale spre celulele mezofilului foliar și seva elaborată spre toate organele plantelor. • Frunzele prezintă organitele specializate în care se desfașoară procesul de fotosinteză: cloroplastele. III.6. Cloroplastele și rolul lor în fotosinteză Cloroplastele reprezintă organitele fotosintezei. Ele au o arhitectură extrem de complexă care le permite să îndeplineasca rolul unor “baterii solare miniaturiazate, microuzime biosintetice” în care are loc fotosinteza. Cloroplastele sunt corpusculi sferici sau
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
fețe ale frunzelor, în funcție de specie. • Frunzele conțin vasele libero-lemnoase care transportă apa și substanțele minerale spre celulele mezofilului foliar și seva elaborată spre toate organele plantelor. • Frunzele prezintă organitele specializate în care se desfașoară procesul de fotosinteză: cloroplastele. III.6. Cloroplastele și rolul lor în fotosinteză Cloroplastele reprezintă organitele fotosintezei. Ele au o arhitectură extrem de complexă care le permite să îndeplineasca rolul unor “baterii solare miniaturiazate, microuzime biosintetice” în care are loc fotosinteza. Cloroplastele sunt corpusculi sferici sau ovali, de culoare
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
conțin vasele libero-lemnoase care transportă apa și substanțele minerale spre celulele mezofilului foliar și seva elaborată spre toate organele plantelor. • Frunzele prezintă organitele specializate în care se desfașoară procesul de fotosinteză: cloroplastele. III.6. Cloroplastele și rolul lor în fotosinteză Cloroplastele reprezintă organitele fotosintezei. Ele au o arhitectură extrem de complexă care le permite să îndeplineasca rolul unor “baterii solare miniaturiazate, microuzime biosintetice” în care are loc fotosinteza. Cloroplastele sunt corpusculi sferici sau ovali, de culoare verde, cu dimensiuni de 3-10 µ
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
desfașoară procesul de fotosinteză: cloroplastele. III.6. Cloroplastele și rolul lor în fotosinteză Cloroplastele reprezintă organitele fotosintezei. Ele au o arhitectură extrem de complexă care le permite să îndeplineasca rolul unor “baterii solare miniaturiazate, microuzime biosintetice” în care are loc fotosinteza. Cloroplastele sunt corpusculi sferici sau ovali, de culoare verde, cu dimensiuni de 3-10 µ lungime și 0,5-4 µ grosime, vizibile la microscopul optic. Cloroplastele se pot deplasa în celule în mod pasiv, odată cu curenții citoplasmatici sau în mod activ, în funcție de
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
le permite să îndeplineasca rolul unor “baterii solare miniaturiazate, microuzime biosintetice” în care are loc fotosinteza. Cloroplastele sunt corpusculi sferici sau ovali, de culoare verde, cu dimensiuni de 3-10 µ lungime și 0,5-4 µ grosime, vizibile la microscopul optic. Cloroplastele se pot deplasa în celule în mod pasiv, odată cu curenții citoplasmatici sau în mod activ, în funcție de intensitatea luminii. La plantele superioare, fiecare celulă asimilatoare conține în citoplasmă între 15 și 200 cloroplaste, care totalizează o suprafață considerabilă de absorbție a
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
0,5-4 µ grosime, vizibile la microscopul optic. Cloroplastele se pot deplasa în celule în mod pasiv, odată cu curenții citoplasmatici sau în mod activ, în funcție de intensitatea luminii. La plantele superioare, fiecare celulă asimilatoare conține în citoplasmă între 15 și 200 cloroplaste, care totalizează o suprafață considerabilă de absorbție a CO2 și de captare a energiei luminoase. Unele specii au aproximativ 15 cloroplaste/celula (sfecla de zahăr, trifoi), alte specii au 15-30 cloroplaste/celula (graminee, fasole), iar altele au peste 100 cloroplaste
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
în mod activ, în funcție de intensitatea luminii. La plantele superioare, fiecare celulă asimilatoare conține în citoplasmă între 15 și 200 cloroplaste, care totalizează o suprafață considerabilă de absorbție a CO2 și de captare a energiei luminoase. Unele specii au aproximativ 15 cloroplaste/celula (sfecla de zahăr, trifoi), alte specii au 15-30 cloroplaste/celula (graminee, fasole), iar altele au peste 100 cloroplaste/celula (tutun,spanac). Din literatură rezultă că la unitatea de suprafață foliară se găsesc în grosimea frunzei între (3 - 15)*106
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
celulă asimilatoare conține în citoplasmă între 15 și 200 cloroplaste, care totalizează o suprafață considerabilă de absorbție a CO2 și de captare a energiei luminoase. Unele specii au aproximativ 15 cloroplaste/celula (sfecla de zahăr, trifoi), alte specii au 15-30 cloroplaste/celula (graminee, fasole), iar altele au peste 100 cloroplaste/celula (tutun,spanac). Din literatură rezultă că la unitatea de suprafață foliară se găsesc în grosimea frunzei între (3 - 15)*106 cloroplaste; la “Ricinus communis” s-au găsit 40*106 cloroplaste
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]