KorAP: Find »[drukola/base=clucereasă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 >

74 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

vocea, de gestul, de expresia lui. Numai că, după un moment în care el își savura succesul, Alecu izbucnea în hohote de râs și își bătea joc cu cele mai usturătoare vorbe de bieții spectatori creduli. ― Sfinte Dumnezeule, șopti iar clucereasa Elenca, nu mă arunca în același coșmar! Nu lăsa demonul să-mi răpească băiatul! N-aș mai putea să în... Văzu deodată sania oprită în fața porții. Recunoscu vizitiul. Dar sania era goală. Nici urmă de Iancu. Simți cuțitul rece al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
bolta porții drept, cu fruntea descoperită și netedă, cu obrazul înseninat. Îi simți transfigurarea ca pe o mângâiere. O percepu cu sufletul și toată negura amintirilor se risipi. Iancu zâmbi, apoi făcu, pentru ea, o reverență cu multe înflorituri. Și clucereasa se trezi murmurând ca într-un extaz: ― Oh, evghenitu’ mamei! Să te ție Dumnezeu așa cum mi-ai apărut acum: curat, încrezător și plin de har. Zorii luminau deja fereastra și Iancu îi surprinse iluminarea. Apoi, acel semn vag cu mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
să vorbească și îl ascultă cu fața spre fereastră. Nu se întoarse nici măcar atunci când fu nevoit să-i dea banii pentru treaba făcută. Omul îi urmărise pe cei doi. Aflase despre tânăr că era boier, se numea Văcărescu Iancu, fiul cluceresei Elena Dudescu și al lui Alecu Văcărescu și că își făcuse studiile la Viena și Pisa. Dar imaginea tânărului studios fu imediat înlocuită de imaginea petrecărețului care chefuise cu lăutari țigani la marginea orașului. Și generalul află amănunte despre local

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
costume mai mult sau mai puțin exotice. Manuc îmbrăcase costumul alb al unui prinț indian, cu un mare safir prins în turban, deasupra frunții. Mariam avea o minunată rochie din mătase și o coafură de zeitate chinezească. Domnița Ecaterina și clucereasa Elenca zâmbeau sub voaluri pastelate de cadâne. Obrajii lui Stimo, secretarul marelui dragoman Dimitrie Moruzi, răsăreau rumeni din barba inelată a lui Darius, regele perșilor. Se „nimerise” alături de Marioritza.. Locul era extrem de strâmt, așa că el o ținea pe după umeri. Fluturarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
minte născocitoare de sultan care să ne împiedice să facem asta sub motiv că starea proastă a drumurilor ar descuraja pe eventualii năvălitori. Toată lumea izbucni în râsete, amintindu-și de celebra găselniță a sultanului. Domnița Ecaterina schimbă o privire cu clucereasa Elenca și clătină din cap. ― Degeaba vă entuziasmați, dragii mei! Chiar dacă, să zicem, vom scăpa de otomani, nu noi vom fi aceia care vom hotărî ce va fi și ce nu va fi sau ce vom face și ce nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
nu. Dânsa nu se atinsese toată seara nici de pană, nici de hârtii. Să-l fi avut oare gata pregătit? Gata pregătit doar pentru el? PAGINĂ NOUĂ 17 Un râs plăcut, sănătos, un hohot de bărbat tânăr spulberă visul și clucereasa Elenca se trezi. Dar nu deschise încă ochii. Zâmbi. Savura blândețea fără margini a clipei de conciliere dintre vis și realitate. Știa că Iancu și Safta erau deja în grădină împreună cu Nicolae, cu toate fetele și feciorii casei. Iarna trecuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
de ignobil. Nici mucenicii nu-i gusta. Miroseau a mort. Ca și coliva. Ambele îl făceau să se gândească la propria lui moarte, la propria lui descompunere. Din aceleași motive, nici măcar mormintele strămoșilor din cimitir nu le vizita. În privința asta, clucereasa Elenca se deosebea fundamental de Alecu. Pe ea nici moartea, nici sufletele din lumea de dincolo nu o înspăimântau. Acolo se afla și sufletul tatălui ei, omul care îi dăruise viața, care o ocrotise și o înconjurase cu atâta iubire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
dintr-un trecut imemorabil, curat și sălbatic. Devenea conștientă că aparținea într-adevăr unui ciclu firesc al naturii. În grădină, argații tunseseră pomii, greblaseră frunzele uscate și adunaseră toate resturile în grămezi. Grădinarul săpase straturile de trandafiri și de hortensii. Cluceresei îi plăcea mirosul de pământ reavăn, miros din primeneala naturii. Iancu o văzu cum respiră adânc și zâmbi. Mama lui micuță, cu părul nepieptănat, semăna cu o copilă uimită, rătăcită printre minunile lumii. ― Bună dimineața, mamă clucereasă! O săltă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
și de hortensii. Cluceresei îi plăcea mirosul de pământ reavăn, miros din primeneala naturii. Iancu o văzu cum respiră adânc și zâmbi. Mama lui micuță, cu părul nepieptănat, semăna cu o copilă uimită, rătăcită printre minunile lumii. ― Bună dimineața, mamă clucereasă! O săltă în brațe și o roti ca pe o păpușă, în râsetele celorlalți. Azi ești mai ușoară decât ieri și alaltăieri. ― Ce-ar fi să mă cântărești și pe mine, nepotache! îi strigă Nicolae. Cu plăcere, dumneata unchiulache! Iancu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
să sari peste focuri, dumneata Nicolache! Tu ești deja suflet plutitor. O slugă aduse de la bucătărie câteva lemnișoare aprinse la un capăt, le potrivi la baza grămezilor și uscăturile luară imediat foc. ― Acum, copii! Săriți cât mai sus! îi îndemnă clucereasa, bătând din palme. Avea convingerea că, sărind peste foc, vor trece cu bine peste toate greutățile viitoare. Iancu își făcu cruce și sări primul peste cele trei focuri. ― Așa să-mi ajute Dumnezeu! Unu!... Doi!... Și trei! Îl urmă clucereasa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
clucereasa, bătând din palme. Avea convingerea că, sărind peste foc, vor trece cu bine peste toate greutățile viitoare. Iancu își făcu cruce și sări primul peste cele trei focuri. ― Așa să-mi ajute Dumnezeu! Unu!... Doi!... Și trei! Îl urmă clucereasa, cu poalele cămășii de noapte suflecate. Sări înalt peste fiecare foc, de i se văzu pielea albă a pulpelor. Sări și Nicolae, chiuind, cu bereta de catifea într-o mână și făcând fel de fel de figuri cu picioarele prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
pielea albă a pulpelor. Sări și Nicolae, chiuind, cu bereta de catifea într-o mână și făcând fel de fel de figuri cu picioarele prin aer. Zbura peste focuri și veselia lui îi molipsi pe toți. Doar Safta se codea. Clucereasa clătină din cap. Nici Marițica, măritată de curând, nici Safta nu-i semănau deloc, ca și cum n-ar fi avut în ele nici măcar o picătură din sângele ei. Copila asta iar mă face de rușine. Hai, flăcăi, ajutați-o! Fu luată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
sângele ei. Copila asta iar mă face de rușine. Hai, flăcăi, ajutați-o! Fu luată de subsuori, săltată și trecută pe deasupra focurilor. Ea doar strânse picioarele, dar se întrecu în țipete și râsete. De fapt asta își dorea, realiză și clucereasa, văzându-i exuberanța stârnită ca din senin. Când focurile se mai potoliră, se treziră tropotind pământul. Se prinseră pe după umeri, închizând cercul acelei bătute fără lăutari. Ritmul se păstra de la sine, fără eforturi. Îl aveau în sânge. Clucereasa își lăsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
realiză și clucereasa, văzându-i exuberanța stârnită ca din senin. Când focurile se mai potoliră, se treziră tropotind pământul. Se prinseră pe după umeri, închizând cercul acelei bătute fără lăutari. Ritmul se păstra de la sine, fără eforturi. Îl aveau în sânge. Clucereasa își lăsă capul pe spate și privi cu nesaț cerul. Tocmai începea să capete albăstrimea fragedă a unei zile de primăvară. Respiră adânc aerul. Mirosea a pământ, a foc și fum bun, a ceruri primitoare. Și se simți în întregime

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Bucuria de a constata că iubita lui cea mică îi semăna perfect. Și ea bătea șaua. Intermezzo informativ: Pentru unele mame, o supărare poate fi un prilej de nobilă mândrie. După liturghia pentru cei patruzeci de martiri creștini de la Sevastia, clucereasa Elenca reveni în casa ei părintească, în casa Dudescului, una dintre cele mai impunătoare case din centrul Bucureștiului, copleșită de sentimentul ciudat al unei întoarceri în timp. Intră în odaia ei și rămase în picioare. Se gândea la vechimea nobilimii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
având în dreapta lui steagul albastru iar în stânga vulturul negru. Privi, mai ales, cavalerul în armură, deasupra căruia strălucea coroana comtală, un cerc de aur ornat cu pietre scumpe și nouă țepi din aur susținând tot atâtea perle, sub deviza virtus. Clucereasa Elenca se simți cu adevărat mândră. Era vorba de o mândrie așezată, îndreptățită, cu totul demnă. Iancu, fiul ei, înscris pe una dintre frunzele acelui arbore, se dovedise cu totul vrednic de acei strămoși. El era de acum cavalerul drept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
mai erau întunecate. Căpătaseră o tentă galbenă spre maluri, acolo unde reflectau mai bine culoarea ramurilor de sălcii care se pregăteau de înmugurire. Se gândea la apropiata plecare a tânărului Iancu în surghiun. Își amintea cuvintele domniței Ecaterina despre frământările cluceresei Elenca. „Atâta bărbat mai are și ea în casă. Un fecior. Răsfățat, crescut în rafinamente de femeie. El este singura ei iubire și bucurie. Se va prăpădi de dorul lui. Nu vorbește cu nimeni despre asta, nici măcar cu mine, prietena

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
nu era decât răzbunarea unui om bătrân care încă nu înțelegea că trebuia să renunțe la competiția cu mai tinerii săi concurenți. Marele Komandir ignora faptul că amara corecție a vârstei nu ține cont de gradele militare. Chervanul în care clucereasa îngrămădise scânduri pentru un pat, o saltea și două pilote, apoi hăinăraie, coșuri cu alimente, farfurii și o mică baterie de bucătărie înainta în goana celor patru cai, pe un drum pustiu, mărginit de câmpuri. Cuibărit între perne, simțindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
pernele de catifea roșie, îngemănate într-un sărut total, ardeau două trupuri detașate de restul universului ca însăși nemurirea. Și martori nu erau decât un joben, un baston și... două pistoale. Abandonate toate. Mute. PAGINĂ NOUĂ 33 Domnița Ecaterina și clucereasa Elenca pășeau alături pe alee. Veneau de la capela Văcăreștilor și se îndreptau spre momântul Luminăției Sale. Femeile nu se grăbeau și nici nu simțeau nevoia să vorbească. Se bucurau în tăcere de blândețea zilei. În pivnițele casei, erau vinuri din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
fi răzgândit, noi n-am fi fost eliberați, ci ocupați, cu acte în regulă, de ruși. (Nicolae zâmbi cu un efort vizibil, pentru că simțea doar amărăciune.) Asta este soarta noastră, necazul nostru, blestemul noastru: ori la turci, ori la ruși! Clucereasa Elenca se întoarse și zâmbi. Era fericită că îl vedea pe Iancu acolo, în urma ei. Fizic, nu se schimbase prea mult. Era doar ceva mai slab, ușor tras la față. Se schimbase însă cu mult mai mult pe dinăuntru. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
condusese pe drumul surghiunului. Îi văzuse teancurile de fișe de lectură, îi cunoștea planurile, intenția de a învăța temeinic și nu pe jumătate, dorința de a traduce cât mai mult. Îl simțea așezat în sine, cumințit, așa cum ar fi spus clucereasa Elenca. Dar nu era numai asta. Iancu gândea și acționa de parcă tocmai descoperise un drum interior. Drumul lui. Cred că va fi un om! Nicolae îl strânse ceva mai tare, cu dragoste, de braț, deși era conștient că amândoi pierduseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896

august, "de boala holeră și nu s-au găsit nimeni din boieri, cu carii au trăit în vremile care avea oareșcare stare, să dea ajutor a-l îngropa la biserică, ci au lăsat de l-au îngropat cioclii"; apoi a cluceresei "Frosina, a răposatului clucerului Antochi", în iulie și tot în aceeași lună, a domnului "Alecu sărdar, ginerele cluceresii, de boala holera, ce i-au venit cum zic din mâncare de pepene și i-au rămas soția cu 5 copii; milostivul

Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
Corola-website/Law/106118_a_107447

apartamente, București, calea Griviței 182. 1022. Burlea I. Aurelia, 4 apartamente, București, calea Griviței 356. 1023. Brezoi Ghedeon, 5 apartamente, București, str. Brezoianu 17-19. 1024. Blumen Marcu, 6 apartamente, București, calea Griviței 35. 1025. Beneche Ludovic, 6 apartamente, București, str. Clucereasa Elenă 20. 1026. Bereca M. Ioana, 2 apartamente, București, str. Munții Tatra 12. 1027. Batzaria Niculae, 5 apartamente, București, str. Dr. Radovici 10. 1028. Badea Ion, 7 apartamente, București, calea Dorobanți 73. 1029. Beghiu Niculae, 6 apartamente, București, str. Dogari

EUR-Lex (1950) [Corola-website/Law/106118_a_107447]
64. 3848. Ionescu Radu, 8 apartamente, București, Bulev. Gh. Coșbuc 16. 3849. Iancu Igor Elisabeta, 3 apartamente, București, str. A. Mureșanu 23 A. 3850. Ionescu Vișan, 14 apartamente, București, str. Ilie Pintilie 13. 3851. Iticsohn Hâim, 6 apartamente, București, str. Clucereasa Maria 6. 3852. Ionescu Alexandru, 10 apartamente, București, Cal. Rahovei 129; str. Traian 122. 3853. Ionescu Răducanu, 10 apartamente, București, str. Alex. Odobescu 5; str. Delea Nouă 9. 3854. Ionescu Hagi, 9 apartamente, București, str. Artei 7. 3855. Iancovici Iancu

EUR-Lex (1950) [Corola-website/Law/106118_a_107447]