560 matches
-
cnezii au fost o categorie de fruntași și judecători ai satelor românești. Juzii erau magistrați aleși de comunitatea obștii pentru a îndeplini atât funcții militare, cât și judecătorești. Voievodul stăpânea un ținut mai mare în care puteau intra mai multe cnezate. El conducea oamenii la război, de aceea i s-a spus voievod, ceea ce în limba slava înseamnă conducător de oaste. a) Adunarea Generală. La aceasta participau toți membrii majori ai obștii, majoratul fiind fixat între 18-30 de ani în funcție de vârstă
DESPRE OBŞTEA SĂTEASCĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340717_a_342046]
-
Ajungând pe firul ARIADNEI prin labirintul întunecos al veacurilor, ne vom opri pentru o clipă a semnala cititorului Diploma dată de regele ungur, BELA al IV-lea la 2 iunie 1247 Cavalerilor Ioaniți, din care rezultă existența formațiunilor statale românești: „ cnezatele lui IOAN și FARCAȘ până la OLT și cnezatul lui LITOVOI” (anexăm facsimilul numitului document aflat în Arhivele VATICANULUI). Edificatoare sunt și actul de danie emis la 8 ianuarie 1285 de regele Ungariei, LADISLAU în care se vorbește de LITOVOI si
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL ANTIRACHETĂ AMERICN ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371142_a_372471]
-
veacurilor, ne vom opri pentru o clipă a semnala cititorului Diploma dată de regele ungur, BELA al IV-lea la 2 iunie 1247 Cavalerilor Ioaniți, din care rezultă existența formațiunilor statale românești: „ cnezatele lui IOAN și FARCAȘ până la OLT și cnezatul lui LITOVOI” (anexăm facsimilul numitului document aflat în Arhivele VATICANULUI). Edificatoare sunt și actul de danie emis la 8 ianuarie 1285 de regele Ungariei, LADISLAU în care se vorbește de LITOVOI si fratele sau BĂRBAT, documentul regelui Ungariuei, CAROL ROBERT
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL ANTIRACHETĂ AMERICN ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371142_a_372471]
-
Ajungând pe firul ARIADNEI prin labirintul întunecos al veacurilor, ne vom opri pentru o clipă a semnala cititorului Diploma dată de regele ungur, BELA al IV-lea la 2 iunie 1247 Cavalerilor Ioaniți, din care rezultă existența formațiunilor statale românești: „ cnezatele lui IOAN și FARCAȘ până la OLT și cnezatul lui LITOVOI” (anexăm facsimilul numitului document aflat în Arhivele VATICANULUI). Edificatoare sunt și actul de danie emis la 8 ianuarie 1285 de regele Ungariei, LADISLAU în care se vorbește de LITOVOI si
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL AMERICAN ANTIRACHETĂ ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371147_a_372476]
-
veacurilor, ne vom opri pentru o clipă a semnala cititorului Diploma dată de regele ungur, BELA al IV-lea la 2 iunie 1247 Cavalerilor Ioaniți, din care rezultă existența formațiunilor statale românești: „ cnezatele lui IOAN și FARCAȘ până la OLT și cnezatul lui LITOVOI” (anexăm facsimilul numitului document aflat în Arhivele VATICANULUI). Edificatoare sunt și actul de danie emis la 8 ianuarie 1285 de regele Ungariei, LADISLAU în care se vorbește de LITOVOI si fratele sau BĂRBAT, documentul regelui Ungariuei, CAROL ROBERT
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL AMERICAN ANTIRACHETĂ ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371147_a_372476]
-
Ajungând pe firul ARIADNEI prin labirintul întunecos al veacurilor, ne vom opri pentru o clipă a semnala cititorului Diploma dată de regele ungur, BELA al IV-lea la 2 iunie 1247 Cavalerilor Ioaniți, din care rezultă existența formațiunilor statale românești: „ cnezatele lui IOAN și FARCAȘ până la OLT și cnezatul lui LITOVOI” (anexăm facsimilul numitului document aflat în Arhivele VATICANULUI). Edificatoare sunt și actul de danie emis la 8 ianuarie 1285 de regele Ungariei, LADISLAU în care se vorbește de LITOVOI si
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL ANTIRACHETĂ AMERICN ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371144_a_372473]
-
veacurilor, ne vom opri pentru o clipă a semnala cititorului Diploma dată de regele ungur, BELA al IV-lea la 2 iunie 1247 Cavalerilor Ioaniți, din care rezultă existența formațiunilor statale românești: „ cnezatele lui IOAN și FARCAȘ până la OLT și cnezatul lui LITOVOI” (anexăm facsimilul numitului document aflat în Arhivele VATICANULUI). Edificatoare sunt și actul de danie emis la 8 ianuarie 1285 de regele Ungariei, LADISLAU în care se vorbește de LITOVOI si fratele sau BĂRBAT, documentul regelui Ungariuei, CAROL ROBERT
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL ANTIRACHETĂ AMERICN ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371144_a_372473]
-
din 1247. Procesul evoluției politice într-o hartă dată de consecințe a fost perfect surprins de academicianul Ioan-Aurel Pop când analizând înaintarea ungară spre est și sud-est, dincolo de exteriorul munților, în spațiul teritoriul românilor schismatici - a remarcat existența voievodatelor și cnezatelor românești aflate în raporturi de vasalitate apăsătoare, unele, sau de vasalitate formală, altele. Între acestea, la apus de Olt, erau „trei țări ale românilor ca niște cercuri interioare, adică incluse unul în altul: cel mai mic era Țara Hațegului, plasat
ŢARA SEVERINULUI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376352_a_377681]
-
tocmai lecturate ‘’Frumoasa mea, transpoezia’’. Secvențele sale literare ne arată un lirism al cuvântării, remarcat de Nicolae MANOLESCU și la Magda CÂRNECI, de care autorul pare mai mult decât apropiat. Surprinde, ... XX. CATINCA AGACHE ION MUSCALU , UN ISTORISITOR PASIONAT AL ,,CNEZATULUI DIN VALE”, de Pompiliu Comsa , publicat în Ediția nr. 1812 din 17 decembrie 2015. De la debutul editorial al scriitorului Ion Muscalu a trecut un sfert de veac, timp în care el a publicat, cu un efort de creație de invidiat
POMPILIU COMSA [Corola-blog/BlogPost/376236_a_377565]
-
1)1015) și a lui Iaroslav I cel Înțelept (1016-1018 și 1019-1054), statul kievean atinsese apogeul puterii sale. În acel stat, creștinismul, de tip bizantin, devenise religie de stat. Ulterior, în secolele XII-XIII, Rusia Kieveană s-a destrămat în câteva cnezate, situație care a determinat acțiuni de cucerire din partea mongolilor, lituanienilor și a polonezilor. Unificarea Rusiei s-a realizat într-o perioada relativ lungă în secolele XIV-XVI, în jurul marelui cnezat al Moscovei, în timpul domniei lui IVAN al III-lea 1462-1505, care
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Ulterior, în secolele XII-XIII, Rusia Kieveană s-a destrămat în câteva cnezate, situație care a determinat acțiuni de cucerire din partea mongolilor, lituanienilor și a polonezilor. Unificarea Rusiei s-a realizat într-o perioada relativ lungă în secolele XIV-XVI, în jurul marelui cnezat al Moscovei, în timpul domniei lui IVAN al III-lea 1462-1505, care s-a eliberat de sub ocupația mongolă, denumită "Hoarda de Aur". A urmat IVAN al IV-lea, cunoscut în istorie drept IVAN CEL GROAZNIC (1533-1584), care s-a proclamat țar
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
VI-VII, avem 15 grupări, dar o grupare cuprindea acum 20-25 așezări, care se extind ca suprafață și număr de locuitori, pentru secolele VIII-X, asistăm la o și mai mare concentrare a așezărilor, concentrări ce se identifică cu formațiunile politice (cnezate, voievodate, țări). În secolele precedente, grupările demografice îmbrăcau forme inferioare de organizare social-politică, obști sătești teritoriale reunite politic în uniuni de obști, mai mari sau mai mici. Existența unor structuri social-economice specifice genera forme de organizare politică aparte. Concret, apariția
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și continuând cu secolele IX-XI. Aceste fortificații au fost înălțate inițial de uniunile de obști mai puternice, în scopuri de apărare față de invaziile străine. Așezările fortificate sau cetățile sunt obiective cu semnificație social-politică, sunt prezente în aria primelor formațiuni statale, cnezate și voievodate, și existau deja, în secolul al X-lea, în diferite regiuni locuite de români. Pe lângă cetățile-reședințe ale cnejilor și voievozilor români din Transilvania și Banat-Biharea, Dăbâca, Orșova s-au aflat și alte cetăți-fortificații. Ele se împart în trei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unor formațiuni statale. Instituirea bisericii creștine organizate este asociată cu organizarea politică-constituirea "țărilor" (voievodatelor) a dus la generalizarea procesului creștinării, înainte de anul 1000. Organizarea bisericească pe teritoriul românesc este strâns legată și de prefacerile social-politice din societatea autohtonă românească. Constituirea cnezatelor, voievodatelor și țărilor a creat condiții mai bune pentru organizarea instituțională a bisericii. Astfel, creștinismul a devenit religie "oficială" a conducătorilor formațiunilor politice voievodale: Gyula-Bălgrad-a primit credința de la Bizanț, Ahtum, urmașul lui Glad, s-a botezat la Vidin, în "legea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
terrae" (mai marii pământului), adică aristocrația boierii, care beneficiau de o serie de privilegii. Funcțiile (dregătoriile) au apărut după întemeiere, dar boierimea, ca o categorie socială distinctă, exista (dăinuia) încă înainte de apariția statului medieval și provenea din acei fruntași ai cnezatelor și voievodatelor, formațiuni prestatale, și era alcătuită din proprietarii de pământ, slavi la origini, apoi români, după asimilare. Așa se explică o mare parte din toponimia noastră-ei au dat nume proprii localităților și râurilor, care s-au menținut și după
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sunt cuvinte slave) lor sunt căpeteniile diferitelor triburi slave, venite aici, ca și ale populației autohtone supuse, ei împart dreptatea pe timp de pace și conduc oastea în timp de război. Pe văile râurilor, unde locuiau românii, autohtonii, se încheagă cnezatele și voievodatele (termeni slavi, preluați apoi și de fruntașii români.), amintite de primele izvoare istorice.31 Astfel, când vin ungurii în Transilvania, la începutul secolului al X-lea, ei află aici formațiuni politice ("ducate"-voievodate), cu o populație amestecată încă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ducem Bulgarorum et Sclavorum) e limpede că avem o populație amestecată, la începutul secolului al X-lea, români, slavi, bulgari, apoi pecenegi. Aceste formațiuni (voievodate), cu duci (voievozi) români sau slavi și cu o populație amestecată româno-slavă. Sub formă de cnezate și voievodate, la mijlocul secolului al XIII-lea, formațiuni politice sunt menționate și la sud de Carpați, dar acum izvoarele vorbesc doar de români, ceea ce înseamnă că, acum, asimilarea era demult încheiată. Asimilarea se încheiase, însă denumirile slave ale formațiunilor politice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și voievodate, la mijlocul secolului al XIII-lea, formațiuni politice sunt menționate și la sud de Carpați, dar acum izvoarele vorbesc doar de români, ceea ce înseamnă că, acum, asimilarea era demult încheiată. Asimilarea se încheiase, însă denumirile slave ale formațiunilor politice, cnezate și voievodate, au rămas. În felul acesta putem înțelege mai bine și introducerea, la începutul secolului al X-lea, după creștinarea bulgarilor, în 864, a limbii slave în biserica românească-pătura dominantă la noi, elementul politic (boierii) și bisericesc (clerul) erau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de bulgari în această zonă. La începutul secolului al IX-lea, a avut loc o mutație politică-teritorială în Europa centrală: chaganatul avar s-a prăbușit sub loviturile francilor și bulgarilor (796-803). Moștenirea avară era disputată între hanatul (statul) bulgar și cnezatul moravian. Pe fondul litigiilor între statele rivale vecine avarilor, în 862, este organizată prima incursiune a ungurilor în Europa centrală, fiind prădate domeniile lui Ludovic II Germanicul, aflate la apus de Dunăre. 22 În anul 881, ei organizează o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stăpâni feudali, neprivilegiați și nerecunoscuți de statul medieval la începuturile sale. Stăpânirea lor era denumită, în documente, "dominium" sau "possessio", ceea ce înseamnă stăpânire. Stăpânirea cnezială se moștenea din tată în fiu (era ereditară) și cuprindea dreptul de a-și vinde cnezatul, de a-l putea dona sau schimba și chiar de a-l da ca zestre fiicelor. În plus, presupunea dreptul de judecată asupra sătenilor, îndatorați cu dijmă și cu muncă pentru stăpânii lor, așadar o stare de lucruri tipic feudală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
da ca zestre fiicelor. În plus, presupunea dreptul de judecată asupra sătenilor, îndatorați cu dijmă și cu muncă pentru stăpânii lor, așadar o stare de lucruri tipic feudală. Țăranii erau supuși cnezilor-aceștia erau stăpânii lor. Un text juridic maramureșean spunea: "Cnezatul era dreptul de a exercita stăpânirea pe proprietățile sale, în chip independent de magistrații țării". Această nobilime prestatală (cnezială) nu se afla, la origine, cuprinsă în instituțiile monarhiei feudale (Ungaria), de-aici situația lor de dependență pe pământurile nobiliare. Regatul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
episcopie subordonată Dristrei pare să fi fost la Dinogetia-Garvăn, așa cum indică un sigiliu de plumb descoperit aici. În același timp, mitropolia Dristrei întreținea relații cu cea a Kievului-expresie bisericească a relațiilor politice ale Dobrogei bizantine și ale Moldovei meridionale cu cnezatele rusești. La sfârșitul secolului al XII-lea, după 1185, voim asista la noi mutații politice și bisericești în regiunea Dunării și Dobrogei.28 În părțile apusene ale Dunării de Jos, în Banat, deși nu avem o tradiție antică creștină romană
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
același timp, este vorba despre prima atestare documentară certă a existenței unor episcopi ortodocși români la începutul evului mediu. Acești episcopi își aveau reședința undeva la sud și est de Carpați, și se aflau în preajma acelor conducători de formațiuni politice, cnezate și voievodate. Diploma Ioaniților datată 2 iunie 1247, pe lângă menționarea primelor formațiuni politice sigure, face referire și la organizarea bisericească din teritoriile sud-carpatice. Veniturile teritoriilor cedate urmau să se împartă între rege și cavaleri, dar se specifica faptul că în ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sus. În secolele care au precedat întemeierea statului medieval, au existat și la est de Carpați formațiuni politice românești. Nu știm numele acestora, dimensiunile și situarea geografică, dar românii (blahii) trăiau în sate și orașe, în unități teritoriale mai întinse, cnezate și voievodate, în tot spațiul carpato-nistrean. Cronicarul polon Dlugosz face referire la "Țara Șepenițului", un voievodat situat în nordul Moldovei, în partea sudică a regatului polon, iar D. Cantemir, în Descriptio Moldaviae, vorbește despre trei ținuturi vechi ale Moldovei, adevărate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de facto, nu se supuneau acestuia, înclinau să se administreze singuri. În vecinătate, în nord-estul Moldovei, în secolul al XII-lea, își făceau loc noi realități politice, după 1125, statul kievean a slăbit mult, s-a fărâmițat în mai multe cnezate autonome. La începutul secolului al XII-lea, s-a afirmat cnezatul Haliciului, unit ulterior cu Wolhynia (Volânia), în regiunea Rusiei apusene. Această formațiune s-a consolidat sub cneazul Iaroslav Osmomâsl (1153-1187)-unii istorici au susținut că, în secolul al XII
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]