9,109 matches
-
pe sub balcoanele ca niște grădini ale caselor cu pervazul doldora de flori... Dar așa, în împărăția asta deprimantă de asfalt crăpat, beton încins, praf, noxe, claxoane și 38 de grade!? Ca un stâlp eu stam în soare când domnișoara cu coș portocaliu probabil dispăruse cu mers de felină pe vreo străduță mai umbroasă. Am impresia că orașului ăsta, tot mai ostil vara, nu-i pasă deloc de amor! Mi-am trecut în agendă să nu uit să cumpăr niște ghivece cu
Orașul, amorul și domnișoara cu coș portocaliu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13551_a_14876]
-
încolo recunoașteți că v-ați grăbit. Și tot dvs. aduceți vorba despre versul fierbinte de astăzi, care mâine va fi rece și bun de aruncat. Fiți încă o dată prevăzător și corect. Una este să-ți arunci cu mâna ta la coș rebuturile, și alta când o face redactorul, al cărui birou devine neîncăpător din pricina producțiilor veleitarilor harnici și entuziaști care, dacă ar putea, ți-ar trimite alaltăieri ce vor scrie poimâine. Nu este, Doamne ferește, cazul dvs., deși și textele pe care
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13580_a_14905]
-
pentru a înțelege semnificația acestor diferențe de natură istorică. La 15 septembrie 1840, pe la șase dimineață, vasul Orașul Montereau, gata de plecare, pufăia rotocoale mari de fum în fața cheiului Saint-Bernard. Lume peste lume șosea cu sufletul la gură; butoaie, otgoane, coșuri cu albituri stînjeneau trecerea; mateloții nu răspundeau nici unei întrebări; călătorii se îmbulzeau; baloturile erau urcate în cele două tambururi ale vaporașului și harmalaia se pierdea în fîsîitul aburilor, care, țîșnind de sub plăci de tablă, învăluiau totul într-un nor albicios
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
excepțe, scena din leagăne. Poate lucrurile se vor mai aranja. Oblomovul lui Tocilescu își privește moartea. Este, în final, spectatorul a ceea ce se întîmplă după disparița lui. În timp ce-și pregătește patul-sicriu și retragerea, decorul, obiectele sînt încărcate în coșuri mari. Scena se golește. Îl plînge Agafia, îl regretă, bocind ușor, bătrînul decrepit Zahar. Oblomov se uită. Se ridică, își ia "crucea" în spate și pleacă, ușor, pe o geană de lumină. O candelă arde, agățată undeva, tot spectacolul. Cine
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
apăruți din neant în viața noastră ne luminează opțiunile, oferind întortocheatelor căi ale existenței coerența destinului. Întîlnirile esențiale din viața unui om nu au, în mod obligatoriu, finalitate pozitivă. Esențială este și întîlnirea dintre liceanul imberb, cu fața plină de coșuri, aflat într-un loc nepotrivit la un moment nepotrivit, și plasatorul de droguri dispus să-i ofere o cale originală de a-și demonstra încă incerta bărbăție. În fond, întîlnirile esențiale sînt doar niște exerciții de admirație care lasă urme
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
voi uita niciodată visul constant din acea perioadă: stau la birou și doresc să scriu un roman al cărui titlu este "Înfrângere"; aștern pe hîrtie titlul, simt că nu mai am nimic de spus, brutalizez hârtia și o arunc la coș, iau o nouă coală pe care scriu titlul "Înfrângere"... De atunci au trecut 7 ani, multe lucruri s-au schimbat în viața mea, dar "România literară" a rămas constantă. Îmi plac sentimentul de așteptare ce se întinde între un număr
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14025_a_15350]
-
melancolică depresie. Mai mult decât atât, el nu ezită să-i povestească fostului său coleg de facultate, actualul profesor american Andrei Dumitrescu, în termeni mai mult decât expliciți performanțele sale erotice, asemeni unui adolescent căruia nu i-au dispărut toate coșurile de pe față. În schimb, evoluția sentimentală a Isabelei, sesizabilă cu maximă finețe de la o scrisoare la alta, este cât se poate de credibilă. La fel cum plauzibilă pare și melancolia tot mai frustrată a Lidiei. Se înnoptează. Se lasă ceața
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
Identitatea națională însăși este, pentru Mircea Anghelescu, un concept dinamic, precum orice noțiune istorică; ea înseamnă ceva la 1918 și altceva în anul de grație 2006. Aceasta nu echivalează cu renunțarea la tradiție, expedierea sa ca o vechitură nefolositoare la coșul de gunoi al istoriei, ci, dimpotrivă, cu asumarea precedată de conștientizarea ei. Nimic important nu se pierde, totul evoluează, se transformă istoric și glisează conceptual, îmbrăcând noi forme peste fondul sedimentat de probleme. Nu altfel au stat (au mers...) lucrurile
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
socialiste multilateral dezvoltate, s-a cojit, lăsând să se zărească culoarea spoielii anterioare: bej. Ici-colo, frânturi de cărămizi roșii răsar timid de sub un albastru spălat de timp. Privită din capătul aleii, fațada Fortului 13 Jilava arată ca fața plină de coșuri a unui tânăr aflat la pubertate. Stând afară, mă încearcă o senzație stranie, apăsătoare. În fond, este Jilava - cea mai de temut temniță românească. Profitând de această împrejurare, „nea halat” - domnul care îmi este ghid prin fostul fort, mă pune
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
acesteia, Lazăr Lădariu, familiile nevoiașe din cele două județe au primit o centrală termică pe lemne, alimente de bază, iar copiilor de la orfelinatul din Odorheiu Secuiesc le-au fost distribuite cărți, rechizite școlare, dulciuri. Un sac cu jucării și un coș plin cu napolitane, din partea copiilor de la Școala gimnazială „Dacia” din Târgu-Mureș vor pleca, în aceste zile, spre orfelinatul din Odorhei, a anunțat, în cadrul manifestării, dna Mihaela Rașcu, iar la sediul ziarului „Cuvântul liber” vor fi adunate 1.000 de steaguri
„PUNŢI DE LUMINĂ” – UN PROIECT CÂŞTIGĂTOR! [Corola-blog/BlogPost/94308_a_95600]
-
Aceștia din urmă îl ghidează numai pe drumurile pierzaniei, pe la casele unor coate-goale și onor ministru nu mai vrea să fie indus în eroare. Destul D.P.R.R.P. și-a bătut joc de proiectele cu impact, pe care le-a trimis la coșul de gunoi, precum Lenin pe Dumnezeu. Ar mai fi ceva: îi pasă domnului Angel Tîlvar de ce lasă în memoria sutelor de mii de români din Serbia de Nord-Est, din Voivodina? Până acum, în afară de dispreț și lingușeală, nu știu să fi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94348_a_95640]
-
de apartamente de o cameră. Astfel, cei care au intrat în supermarketuri în perioada sărbătorilor ar putea să jure că tot ce s-a vorbit de criza financiară a fost o păcăleală, mascată de cumpărăturile frenetice făcute de ieșeni, cu coșuri pline la refuz și ore întregi de stat la coadă. Cei mai bucuroși de sărbătorile de iarnă au fost patronii lanțurilor comerciale, care au strâns bani pentru toată perioada amorțita de dinainte de sărbători și nu numai. Reprezentanții magazinelor susțin că
Vanzari de 40 milioane Euro in supermarketuri [Corola-blog/BlogPost/94402_a_95694]
-
-ți văd zâmbetul, nu-mi trebuie luna ca să fiu fericită... EȘTI DE AJUNS TU! Te am aici, în suflet și când îmi lipsește ceva trebuie doar sa ma gandesc la tine! Pentru că împreună, două jumătăți, avem.... TOT! 3. Într-un coș cu viorele Cântă două pasarele Una cântă TE IUBESC Altă cântă și mai bine TE IUBESC NUMAI PE TINE 4. Iubire fără sărut E un lucru neplăcut E că cerul fără luna E un clopot ce nu sună! 5. Să
Mesaje de Valentine’s Day [Corola-blog/BlogPost/94705_a_95997]
-
de câteva decenii în podul cu lucruri de prisos în noaptea aceasta când zidurile devin translucide ca sticla când arborii întunecați și pietrele prind viață deodată, prind suflet, memorie când casele se aud cum respiră când sufletul muribunzilor iese prin coșul caselor ca un fum și Dumnezeu se aude rătăcind pe străzi atât de aproape încât nu-l mai putem zări în noaptea aceasta când brusc se face lumină în cotloanele cărnii când felinare de ceață se bălăngăne sub pliurile memoriei
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
altceva decât s-o învăluie fâlfâitul răcoros și faldurile negre să se închidă în jurul ei ca o manta care ține durerea departe. chiar atunci fräulein anne o smulge de pe zander și-o așază pe bancă așa cum ai pune în spatele șaretei coșul cu vase și resturi de la picnic înainte de plecarea acasă. cu grijă amestecată cu dezgust * în pod miroase a rugină și a ploaie. un scul de ceață se deapănă pe șipcile peretelui din care a căzut mortarul. uca merge în vârful
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
Robert Șerban să fi avut vreo trei ani când am văzut pe stradă o femeie cum se oprește își duce mâna la frunte la coșul pieptului la umărul drept și la umărul stâng am crezut atunci că a cules ceva cu degetele am alergat acasă m-am oprit în fața oglinzii n-aveam nimic de luat nici de pe frunte nici de pe tricoul cu care eram îmbrăcat
Să fac același lucru by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/6092_a_7417]
-
ce lucrau cu râvnă pentru rege, Câți scutieri? Guvernatori din insule cu orhidee? Câți comandanți de galioane și slujbași ai crimei? Dau tot mai scurt ocol zăpezii pe alee. Si frigului din noi îi dau ocol, Să-l strângă-n coșul pieptului căldură, Leagănă sita cu nămol Să scurgă cea din urmă picătură. Pe vremuri, Ludovic al XlV-lea, prea minunatul rege-pară, Porecla îi venea de la obrajii în grăsime, Păstra din pântecosul fruct zaharisit de soare Miezul, la el, iar coaja
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
Cu limba, Lunecau de pe înălțimile rugăciunii Ca de pe tobogan Oamenii îi îmblînzeau Îi foloseau ca îngeri de companie. Dar poetul? Desculț, flămînd, cu hainele numai zdrențe Cerșea la poarta dinspre sud, pe acolo pe unde ieșeau din oraș Învinșii. În coșul de gunoi a aruncat zdreanța unui poem care începea așa: Doamne, cît de bine era pe atunci! Brutarul cocea pîine; Croitorul făcea haine pe măsură; Pantofarul făcea pantofi care zburau vrăjiți; Grădinarul planta tufe de flori ale căror lujeri se
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
să întârzie la masă. În loc să răspundă, înșfăcă haina și căciula, trântind în urma lui ușa groasă, dinspre stradă. În fața prăvăliei era liniște iar flacăra felinarului se topea albă în lumina amiezei de decembrie. Înspre Colțea nu se vedea niciun capișon. Numai coșurile unor sănii, împodobite cu crengi de brad și buchete de imortele vopsite, se legănau alene. La ospătăria lui Barbărasă doi băieți veseli tocmai scoteau din cuptor o tavă cu dovleac, iar mirosul se răspândi în valuri calde pe deasupra străzii tapetate
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
care nu văzuseră încă namila să stea pe loc și să caute cu privirea sursa acelei emoții generale. Un balon cât casa, în fâșii galbene și roșii, se lăsase în fața ospătăriei lui Barbărasă. Iar de marele balon era atârnat un coș de nuiele, pe care Țenefațem îl apucase cu amândouă mâinile. Își aruncă înăuntru caucul, apoi, ridicându-și poalele hainei, își făcu vânt peste balustrada de răchită. N-apucase nimeni să se dezmetecească, nici măcar cei doi băieți nu-și dădură seama
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
să te bucuri de viață ca de-un costum prost croit sau de-o cămașă stînjenitor de largă sau de-o pereche de ghete ce te strîng prefăcîndu-te că nu le vezi defectele simțind covîrșitor cum lumina-ți pătrunde pînă-n coșul pieptului mut iar vocile-ți intră în ochi făcîndu-te să lăcrimezi. Instantaneu Sub vîntul greu se-ating oarecum incestuos răscoaptele fructe și zări flexibile ce ele însele se-ndoaie cum crengi. Filatelist Pui ochelari clasorului să te măsoare el pe
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
Radio România Cultural. A new girl in town (I) Cîți ani ai? Dacă asta m-ai întreba ce-aș răspunde? O zi? Visul m-a aruncat afară cu putere, cu ură. Sînt un copil de o zi, frămîntîndu-se neliniștit în coșul lui de răchită sau mai degrabă în acvariul lui din salonul de prematuri. O fetiță nouă a sosit în oraș, dar oare de fetițe avem nevoie sau de băieței, dar oare în ochii ei care încă nu văd te poți
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
ca acasă. Nu însă și noi: cu excepția câtorva boarfe de sintetică, a pălăriilor din fibre de cocotier și a băuturilor alcoolice - toată bogăția de pe polițe se oferă doritorilor contra valutei forte... N. ia calea direct spre raionul îmbuteliat. Pune în coș vreo zece sticle de coniac și cam tot atâtea de holerca din trestie de zahăr. Mă interesez dacă e milionar. Nu-mi poate răspunde, dar îmi arată cu degetul etichetele mărunte, greu lizibile de pe sticle: Dumnezeule! Coniac armenesc de zece
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
sunt rânduite în nemărginitul ocean, picătura mică și mare, Cenușa ne împarte averea, s-o strângem, nepăsătoare la lauda sfinților din tropare. Numărătoarea Numărătoarea s-a terminat Cinci degete de la o mână, cinci degete de la mâna cealaltă, Coastele țin în coșul lor de calciu gălbui făptura nu prea înaltă. Deasupra lor, ca două toarte mai cresc din amfora cărnii, sânii cu vinișoare albastre sub piele, pe care îi mângâi de parcă ai învăța un meșteșug de la împletitorul de nuiele, de la cel ce
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
să umble desculță la 10 cm deasupra vacarmului da, da, în Groenlanda numai de n-ar fi sunetul acesta și persistența lui ajunge să te oprești o clipă și totul se duce de râpă. un sunet alb despică țestele zdrobește coșul pieptului lovește peste gură cu puterea unui armăsar asta este. picioare amorțite ochii tuse cu junghiuri la ce bun să mut munții de cărți peste munții de cărți să înalț o structură impertinentă ca să se prăbușească la suflarea unui prunc
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]