182 matches
-
fusese dedicată povestirea, descoperise Într‑o zi, cu o uimire frisonată, că, de fapt, cele mai intime coșmaruri ale sale erau deja materializate În piatră dură, ca‑ntr‑un monument hidos. După mai bine de șase luni de la acel vis coșmaresc, și cum povestirea fusese deja tipărită, o revistă va publica cu subtitlul „Arhive“ următorul articol: „În Munții Stâncoși, aflați la est de capitala statului Utah, Salt Lake City, se află una dintre cele mai bizare arhive din Statele Unite ale Americii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
prietena înotând în larg, înconjurată de rechini cu gurile larg deschise. E vorba de o situație visată și naratoarea nu știe de către cine: de acea prietenă sau chiar de ea însăși (Rechinii războinici cu ochii albaștri). În Îngerul exterminator, momente coșmarești (dialog cu un arici) alternează cu situații dintr-o realitate stranie, cu un mic eseu dialogat, pe tema extincției, și cu un altul inspirat de un paragraf din Muntele Vrăjit al lui Thomas Mann, în care se afirmă că iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cațăr pe grilajul de fier spre clonul meu transcendental de excremente • un pas propovăduit de fecale și altul profețit de fier forjat • buchete tot mai cărunte în iarna vespasienelor“ ș. (tot) a.m.d. Ideea de a reprezenta în poezie viziunile coșmarești provocate de migrene sau de a concepe poezia însăși ca pe un delir nu este, luată în sine, de disprețuit. Dar autorul o aplică neinspirat și abuziv, cu o insistență maniacală, ignorându-l pe cititor. Acesta devine martorul inoportun al
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
rest / de pe când jinduiam în arest // între mocirle și Everest / la coada vacii în Est" (28 iunie 1998). La capătul celălalt, marcat de un rictus de gravitate ce înlocuiește surîsul ca și de dimensiunea amplă a tabloului, apare o perspectivă coșmarescă a unui final de epocă, în imaginar și cadențe dantești. Prin aceste versuri poetul face o încercare de solemnizare a tehnicii d-sale mergînd pînă la răsucirea patetică. Aceasta îi izbutește formal la fel de bine ca și witz-ul: Trec prin tunel
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
un infern concentraționar unde homo homini lupus și nebunia, bestialitatea, crima devin reperele unei lumi scoase din țâțâni. Soția doctorului îl ucide pe acest "rege" grotesc de balamuc și lupanar, iar un incendiu transformă întregul stabiliment într-o imagine sulfuroasă, coșmarescă, infernală ca în Capriciile lui Goya așa cum înainte fusese un fel de stultifera navis, corabie a nebunilor. Filmul lui Meirelles este structurat în trei părți care corespund ca în Divina Commedia unei experiențe fundamentale a înțelegerii arhitecturii divine. Pe de
Orbitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7324_a_8649]
-
unde au mers ororile comunismului. Filmul alternează fragmente crâncene cu altele pașnice sau aparent pașnice, după care, pe neaștetate, intervine dezastrul. Un potop, de exemplu, care distruge totul. Nu prea știi întotdeauna unde se sfârșește realitatea și unde începe visul coșmaresc. O astfel de imagine brutală - cea mai cumplită metaforă a unei scene de vânătoare - este cea în care vânătorii voioși ajung în pădure și încep să vâneze... oameni. Aceștia, unii îmbrăcați în ușoare veșminte albe, au aspectul delicat și nevinovat
Explore Dance Festival 2010 (I) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5974_a_7299]
-
reprezentînd musculaturi triumfale în încordarea lor care se silește a elibera o mișcare și totodată a o zădărnici. Are loc o competiție între trup și spirit al cărei loc de desfășurare e visul încărcat, dificultuos. Impresia de oniric bătînd spre coșmaresc e adesea de neînlăturat. Tentînd a se trezi, poeta folosește cîteva cuvinte de ordine precum jocul, așteptarea, melancolia: „Am găsit pe zid urme de gheare,/ semnul însîngerat al tigrului./ Dar în posteritate locul/ se va numi «odaia liniștii»./ Aici am
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
mai călători niciodată - de fapt, că aș fi foarte fericit dacă aș fi măcar în stare să scriu despre călătoriile mele - hotelul Chesières mi-a venit instantaneu în minte. De ce?” Răspunzând la această întrebare, Tony Judt ne introduce în labiritntul coșmaresc al bolii care avea să-l răpună: „Însușirea frapantă a acestei boli neurodegenerative e că-ți lasă mintea liberă să reflecteze asupra trecutului, prezentului și viitorului, dar te deposedează încetul cu încetul de orice posibilitate de a converti reflecțiile în
Memorii de dincolo de mormânt (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5346_a_6671]
-
mai întâi diferența specifică și abia pe urmă genul proxim, se situa, la finele deceniului al nouălea, un critic mai tânăr, Ion Bogdan Lefter. Acesta remarca, într-o cronică referitoare la cea de-a patra carte a Elenei Ștefoi (Confesiuni coșmarești, în Contrapunct, an. I, nr. 40, din 5 octombrie 1990), tocmai un prea franc atașament al autoarei față de valorile generației sale. Poezia Elenei Ștefoi, scria Lefter, „se supraîncarcă de tropi de un anumit tip, clișeizat în anii ‘80”, pomenind în
O viziune a sentimentelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5348_a_6673]
-
fantasticului absurd-derizoriu. Am putea spune că autorului i-a reușit un hybrid sau o alianță irlandezo-rusă neașteptată, deși Chișinăul și Dublin-ul sunt orașe „înfrățite” ca istorie politică și lingvistică, rupte între două identități (doar că istoria moldovenească este mult mai coșmarescă decât cea dublineză). Volumul lui Joyce este de altfel nu doar un model exterior, ci și unul internalizat: personajele „circulă” de la o povestire la alta, incipitul fiecărei povestiri este abrupt, fără ocolișuri, stilul colocvial, tonalitatea familială, fiecare povestire fiind monologul
Un nou gen by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5210_a_6535]
-
Street, Tim Burton a impus prin creația sa cinematografică aproape un gen în sine, care presupune amestecul de tragic, grotesc, sadism, absurd, comic și suav, pe fundalul unei atmosfere gotice fără vârstă. Din universul burtonian, aflat la jumătatea drumului dintre coșmaresc și ironic, vin și personajele volumului de față, tot felul de copii ciudați, parțial umani, parțial altceva: mașină, obiect, aliment, gunoi, care poartă nume precum Chibrita, Zgâicioasa, Băiatul-stridie, Voodoțica, Gunoiela, Brânzelul, Puștiul-pată (în versiunea românească). Întâmplările sunt pe măsură: dl
Melancolica moarte a Băiatului-stridie and alte istorii de Tim Burton by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/6506_a_7831]
-
mergem, nici ce ne așteaptă” (Exercițiu de mîntuire. Ridicare la cer). Nu emite imprecații, nu blasfemiază, limitîndu- se la constatări uimite, dezamăgit la un mod lileal. Spiritualitatea i se exprimă indirect, printr-o spaimă de materia prizată în accepția ei coșmarescă. Într-una din nopți, cînd s-a simțit „o fabrică de coșmaruri”, se visează ca „o bucățică de gheață pusă pe o plită încinsă”, apoi ca și cum s-ar afla „într-o piuă mică”, în care cineva îl pisa transformîndu-l „într-
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]
-
doar acestui personaj ce cară mare parte din tensiunea piesei, ci și montării în sine. Un personaj și două actrițe. Vîrste diferite, profiluri diferite, experiențe diferite. Scene întregi de așteptări și acumulări, de izbucniri construite și argumentate milimetric în realități coșmarești, în beții ascunse, în eșuări ce desfigurează, într-un joc actoricesc impresionant în rigoare, dar și în nebunia cu care cele două actrițe se aruncă în drama acestei femei. Un cuplu ce duce impecabil stranietatea relației lor este acela al
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
oarecare, ci o spațiu al izolării forțate, o insulă a condamnaților în care se impun alte reguli și autorități. Gould, un deținut privilegiat datorită talentului său de a picta, spune povestea acestei societăți miniaturale, dar cu un ritm de viață coșmaresc. Tot ce într-o comunitate normală e considerat beneficiu al științei și se folosește în favoarea locuitorilor ei, pe insula lui Flanagan devine instrument de control diabolic. Cartea cu pești a lui Gould e o lecție despre cât de nocive se
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
arabă, învăluind coșmarul inegalității dintre bărbat și femeie, homosexualitatea sau tema corupției într-un halou de absurd oriental. Într-un fel poate fi comparată cu autorul libanezo-canadian Rawi Hage (deși Beirut ’75 doar anticipează izbucnirea războiului civil din Liban). Secvențele coșmarești sunt trasate cu pană de oțel; de altfel această „specialitate” a fost reluată ulterior și în alte scrieri ale autoarei (Coșmaruri din Beirut, 1977). Raluca Moanță este, ca și Oana Ghica, competentă și talentată, intuind cuvintele potrivite, echivalând cu suficientă
Noi traduceri din arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5065_a_6390]
-
fi scrise despre cineva care îți este simultan partener și model. N-am să insist asupra acestor fragmente, deși ele fac deliciul lecturii. Îi las cititorului surpriza de a parcurge paginile antologice despre copilul care deschide ochii asupra unei realități coșmarești - în care promiscuitatea și sărăcia păreau a fi anticamera firească a infracționalității. Fără să detaliez, am să spun doar că mărturisirile lui Dan C. Mihăilescu se înscriu între cele mai fascinante (și înfiorătoare) texte confesive pe care le-am citit
Critica electrică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3480_a_4805]
-
fulgerate, poemul epic amplu pe temă filozofică va ocupa deja un loc central (Ceasul greu). În spațiul ultimelor două volume, compuse aproape integral din piese antologice, poemul amplu ajunge formă de bază. Cîteva piese pleacă de la sugestii culturale explicite (peisajul coșmaresc din Tainicul țel evocă un fel de Turn Babel monstruos, cîrciuma din Balada vechii spelunci este varianta degradată a cîrciumii Auerbach din Faust); multe abordează motive mitologice; altele rămîn invenții epice ale poetului. Toate posedă aceeași trăsătură frapantă: într-o
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
suma bolilor noastre!”. Florin Toma lămurește, prin vocea medicului, două dintre obsesiile prozei lui: boala și fisurile realității. Ele asigură adesea trecerile strategice în fantastic sau în realism magic până în teritoriile absurdului. Nu singure, ci intermediate de vis, de obicei coșmaresc. „Nimeni nu poate interzice dreptul imoral de a visa”, spune dr. Gordon. După cum e imposibil să acoperim fisurile, ceea ce ne asigură o devastatoare mediocritate și o „suferință a eului”, din moment ce egopatia noastră este „sfântă”. Prin umare, „suntem doar niște recipiente
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
domeniu. în ce mă privește, las la o parte proza și poezia, consider eu, "delirante" pe care le comit, amintind aici doar antologia de poezie românească Deliruri și delire, care s-a dorit a fi un manual al tehnicilor onirice, coșmarești, halucinatorii etc., explorate în lirica scrisă în România mai cu seamă în secolul XX. Lumea fantasmelor, aceasta este obsesia firească și ținta Centrului de Cercetare a Imaginarului. Cum poate fi traversată irealitatea, care îi sînt instrumentele, care sînt structurile lumilor
Phantasma, o privire din interior by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/15217_a_16542]
-
sale principale, în jurul cărora brodează povestea Luizei Textoris, sunt Alice in Wonderland și Maestrul și Margareta, surse „la vedere”, incluse în text, numele de familie al eroinei indicând, poate, originile livrești ale personajului. Dacă atmosfera pare adesea apropiată, prin iminența coșmarescului și ambivalența fantasticului, prin coloratura întunecată a acestuia, de atmosfera din celebrul roman al lui Bulgakov, „metoda” construcției lumii fantastice este mai apropiată de cea a lui Lewis Carroll. Intrările și ieșirile dintr-o lume în alta (printr-un tunel
Un loc „plăcut” și numai al lor by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4031_a_5356]
-
spre bine. Nu era așa. Pe lângă clasicele cotonogeli administrative, sistemul a pus la bătaie totul: de la subtile sabotaje ale generației „vechi” la șarjele comunistoide conduse de o doamnă corpolentă, cu gură mare și talent mic. Retrăiam, într-un fel, episoadele coșmarești care l-au avut drept protagonist pe-un alt super-român, I.-L. Caragiale. Asemeni lui Conu Iancu, Andrei Șerban a plecat scârbit, promițându-ș i să nu mai calce vreodată prin aceste locuri. Ar fi avut tot dreptul s-o facă
Andrei Șerban ca eșec by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3940_a_5265]
-
mă-ntreb? Probabil că da. Nici o artă inventată până azi nu poate descrie adecvat oroarea vederii unui corp sau, mai mult, a propriului corp lipsit de viață țintuind cerul bisericii. Pentru numele Tău, Dumnezeule, ce e bucata asta de lemn coșmarescă în care m-am preschimbat eu însumi și de ce sunt gri și rece? Ce sunt degetele acestea descărnate și al cui e scheletul ăsta care urmează să fie coborât în pământ? Al meu în nici un caz, nu recunosc arătarea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Îl vor flanca. Dar brusc, nici nu trecu bine pragul celulei, fu copleșit de credința că totul avea să se termine așa cum o cerea logica vieții. Deși totul era acum Împotriva morții, totul era de partea vieții În acel vis coșmaresc: tinerețea sa, descendența sa, renumele familiei sale, dragostea mamei sale, bunăvoința imperială, ca și soarele care cădea pe el pe cînd se urca În trăsură cu mîinile la spate, ca un tîlhar. Doar că toate acelea aveau să fie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În odăi Întunecoase zăceau În bălți de sînge trupurile căsăpite ale unor bărbați, iar fetițe violate, cu ochi Înspăimîntați, priveau În gol, după draperiile sfîșiate. Scena era cît se poate de reală, la fel de reală ca și cadavrele. În această scenografie coșmarescă, doar zăpada era artificială. „Pe stradă erau Împrăștiate piese disparate de mobilier, oglinzi, veioze zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfîșiate. Strada părea acoperită de nea, peste tot se așternuse puful penelor, chiar și În copaci.“) Lui Krușevan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și trei de ani... De fapt, nu eu sînt importantă, eu n-am nici un fel de Însemnătate, deci să revenim la Mendel Osipovici. În poezia „Revelație“ din ciclul omonim, „stelele antropofage“ nu semnifică nici „angoase subconștiente“, nici „transpunerea unui vis coșmaresc“, cu atît mai puțin „totemuri“, ci, efectiv, suprapunerea a două imagini: În acea zi Mendel Osipovici citise Într-o revistă de popularizare a științei că ar exista așa-numitele stele canibalice, așadar un canibalism stelar, iar pe plan conceptual un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]