9,031 matches
-
medicamente sau leacuri. Tătucă, pe cine vei mai îngropa dumneata până la următorea sărbătoare din calendar? S-a terminat așteptarea: bătrâna Liusia, de la doi, care umbla mereu beată, a ieșit împleticindu-se pe scară, cu părul vâlvoi și, ronțăind o ultimă coajă de pâine amară, a căzut în mijlocul holului, lată. Vremuri mai bune... Greu peste greu, da' poate vei prinde tu vremuri mai bune, îmi zice cu amar mătușa Polina și mai înhață două piroști, înfulecă gâfâind șașlâc, pelmeni și cârnați cu
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
și lemnul sângerat de ochiul vizetei în întuneric. Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă, Paturile mizerabile s-au dat de mult la topit și lingurile de alpaca măsoară golul isteric. Ca două surori, rana și răutatea nu mai ascund miez și coajă de pâine, ții de destinul strâns, cu mâna încleștată pe lesă, te lași târât la plimbare de câine. Ce labe puternice și ce grumaz, ce urechi ascuțite, Memoria mai ascunde de Dumnezeu cuie și limbi de cuțite. Picioarele se afundă
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
coboare din vârful cireșului, unde stam cocoțată cu poeme de Shelley în poală, O să orbești tot citind și citind dar aici nu mă găsește nimeni De-ar fi subțioara crengilor mai puțin ascuțită, mai domoală... E drept că pielea și coaja pe trunchiul cireșului sunt mătăsoase, Că simt pe spate și coapse satinul vârtos, picuri de clei, când și când, Că se-nțeleg bine frunze, ramuri și oase, Cuvintele mușcate și mestecate în gând. Trag de litere și le cânt și
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
le asmute să se arunce goale în mare; De asta copiii din flori îl cunosc cu toții Și îi strigă: tată Da, fiecare cititor are poetul său. Dar dacă poetul e un grăsan Care a vrut să adune tot pămîntul sub coajă, Să-l ocrotească într-un fel încasînd bobîrnacele celor svelți, Își alintă trupul cu: fratele meu, porcul, Iar pe tine, cititorule, te pune pe drumuri greșite Arătîndu-ți ipotetica stea Canopus, Trimițîndu-te pînă acolo, tăindu-ți apoi orice posibilitate De a
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]
-
fața propriului ei copil, șarpe, dar copil, eliberîndu-se astfel de tot ce o mai putea reține, o mai putea întoarce din drum și, întocmai ca o mireasă care, dezbrăcîndu-se de toate podoabele, sfîșie voalul ale cărui zdrențe cad ca niște coji pe pardoseaua rece a bisericii și aleargă spre fericirea nevăzută ce luminează în spatele preotului și a altarului pentru a nu se supune viitorului care așteaptă s-o absoarbă, așa și ea zdrobise capul propriului copil-șarpe, înțelegînd că din burta ei
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
întrebat Inman. Malvern Hill. Sharpsburg. Petersburg. Oricare dintre acestea constituia un exemplu grăitor de priveliște nedorită. Dar Fredericksburg însemnase o zi care i se întipărise cu precădere în minte. Așa încît s-a rezemat de stejar, a început să despice cojile umede ale arahidelor și să-și vîre miezul cărnos în gură, în timp ce-i istorisea orbului povestea lui, începînd cu perdeaua de ceață care se destrămase în dimineața aceea, dînd la iveală o oaste numeroasă ce mărșăluia pe deal în sus
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
acul scorpionului// surîsul și optimismul din fierea mea” (Embleme). Entuziasmul standardizat ori mievreria îl oripilează așijderea: „Versuri patriotice ritmuri de broscuțe subtile/ dialoguri de frișcă roză în fum de țigară violetă// prefer poezia tăcută fîlfîitul foilor de ceapă și trosnetul/ cojii de pîine însoțit de monologul amurgului” (Menuet, 3). În chip caracteristic, orizontul perioadei postdecembriste apare întunecat de fariseism și impostură, în accente de sarcasm aproape jurnalistic, precum o complinire firească a delicateței visătoare. Ne aducem aminte cu emoție de acele
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
pur și simplu. Toată camera pute a tine. Cum v-am spus, eu nu simt nimic. Dumnezeule, chiar și fără dinți aș vrea uneori să mestec ceva. I-am spus asta femeii. Mi-a adus o felie de pîine fără coajă și mi-a vîrît jumătate din ea în gură. Nu am reușit. Femeia a rîs și a mîncat singură bucata de pîine. Unghiile mele cresc încă, probabil și unghiile de la picioare. Știu pentru că una din femei mi-a spus: Ai
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
unui model de codificare. Acest model ar fi analog cu cel natural, prezentat de genetică. Depășind înțelegerea statică, sincronă a fenomenelor, statuată de structuralism, introducerea modelului "genealogic", care s-ar transforma împreună cu obiectul său, semănînd cu dezvoltarea unui embrion sub coaja omului, ar reprezenta concomitent o subordonare la un tipar și o eliberare în imprevizibil, în unicat, întrucît "codurile biologice nu generează indivizi identici". Astfel paradigma biologică a culturii constituie o injecție de ontologizare în țesuturile acesteia, un semnal al eliminării
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
de la radioul și televiziunea națională, aceiași zvonagii-răspândaci-manipulatori dau tonul discuțiilor și vieților noastre. A trebuit să treacă cincisprezece ani pentru a vedea, limpede ca lumina zilei, că românii nu vor, în libertate, decât tot ce voiseră și în sclavie: o coajă de pâine cu salam și câteva ore de idiotizare în fața televizoarelor care deși sunt color, arată realitatea unicoloră a rozului murdar ceaușisto-iliescian. Probabil că și în celelalte țări "frățești" a dominat modelul kaghebist al conducerii organelor de presă și televiziune
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
fericit! ? De obicei, asemenea trăiri apar spontan, ne găsesc nepregătiți și, cu farmecul lor, ne fac mai buni, mai înțelegători și chiar mai iertători când ciorba pusă la răcit pe balcon ne este glazurată de vecina "de sus" cu firimituri, coji de cartofi și de ceapă, câte-un cocoloș de hârtie, două-trei pene (din perne, nu de gâscă!) ș.a., toate condimentate în final cu un strat de praf protector de la scuturatul covorului. Iar dacă momentul este acompaniat muzical de televizorul aceleiași
Cvartet de candidați by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12820_a_14145]
-
ieșit din casă ca să mă dedic cu totul lor și nici n-am ajuns la jumătatea teancului. Am făcut-o pentru sufletul meu și fără griji critice. Am început dimineața cu capitolul 5 din superbul "album științific" Universul într-o coajă de nucă de Stephen Hawking, care m-a atras într-un vis de care nu reușesc să scap: Este posibilă călătoria în timp?" Apoi am luat cartea cu titlul cel mai lung din toată viața mea de cititor, Honorificabilitudinitatibus (cuvîntul
Tîrgul de Carte Gaudeamus – Noiembrie 2004 by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12264_a_13589]
-
să mă arunc în primele în agitatele valuri care năvălesc pe plajă asemenea unui duh al mării negre, suveran al Evului mediu, privind din vîltoare înspre secolul douăzeci. Cîte trupuri de femeie - ciocolată, lapte, teracotă - oricum mult mai apetisante decît coaja rumenită a unei gogoașe. Totul e minunat, straniu, și ceva-ceva, poftim dacă vreți, cunoscut; o blîndețe fără sfîrșit coboară odată cu asfințitul din munții Caucaz. închizi ochii - peste pleoape pete purpurii pătrund cu îngrijorare, ca o eczemă, ca o infecție. Soarele
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
dragoste trăită de un Turgheniev bătrîn cu o actriță care joacă un rol secundar într-o piesă de tinerețe. Virtuozitatea autorului transpare în mînuirea convențiilor: pasajele din scrisori înrămate în istoriile puținelor întîlniri apar sub reflectorul mentalității de azi, jupuind coaja poveștii romantice pînă la nuditatea impulsurilor și a instinctelor. Să vorbim franțuzește e un autoportret, pe jumătate grav, pe jumătate ludic, realizat prin convenția epistolară. O doamnă ajunsă la vîrsta senectuții, dar cu prezență de spirit și vioiciune intacte îi
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
Simona Vasilache Departe de-a nu avea cursele ei rapide, literatura totuși prosperă, adesea, și prin povești încete, aduse cu diligența. Crește, fragilă, vrăjmășită, din întîmplările întinse în strat subțire pe sub care se mai văd, cînd crapă coaja, ca banii buni prin negreală, lumile de altădată. E semitransparența care-i vine pe plac, în tot ce scrie, Gabrielei Adameșteanu, de la întîiul ei roman, Drumul egal al fiecărei zile, un jurnal de creștere pe hîrtie cu filigran. În 1975
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
nuntașii Cei negri mi-au luat mama cei albi sora În inima mea o salvă de clopot un dangăt de pușcă au același răsunet Din casa mea ies nuntașii 1955 Apus de soare Se ia o portocală mai zemoasă (cu tot cu coajă) Și două-trei felii dintr-o lămîie bine coaptă Apoi se scurmă cu degetele un pumn de pămînt roșu și toate astea se frămîntă bine Firește că încă nu pot lua culoarea soarelui mistuit în mare Căci nicicum să se lege
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
de răzlețe pe atît de semețe Natură moartă cu pește Radiofrafia unei lumînări: o coastă A unui sfeșnic: o catedrală de argint Pe porțelan zvîcnind în sînge un lob al ficatului Rănile date cu sare mistuind nisetrul Galbenul lămîiei, aroma coajei Lucirea albă a farfuriei. Strălucirea cuțitului Picură brînză ca un cauciuc vegetal Rumene mere, pace biblică. În oglinda din casă - clipește sosia În flacăra lumînării - roiesc fluturi de noapte 1966 Visele de dragoste ale lui Apollinaire Rînduri scrise pe bucăți
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
de dragoste reprezentativ pentru geniul lui Lucian Blaga, ,Vară lângă râu". În el, poetul se adresează unei fete pe un ton abia erotic; o numește Lia, și găsește comparații pentru frumusețea ei nu la nimfe, ci în perfecțiunile vegetale - strugurii, coaja albă de mesteacăn, și mai ales, înainte de toate, la Aristotel! Coborând din înălțimile unde cântă ciocârlia - manifestare a verii triumfătoare -, poetul îi acordă Liei perfecțiunea micilor zeități câmpenești; ea este: Pură ca entelehia / din sămânță și din muguri. Să ne
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
Dumitru Ungureanu nu are finețea cerută. Nici atunci când vizează grotescul, scriitorul nu e mai inspirat. Trecută de prima tinerețe, Paulina nu-l mai poate seduce cu mirajul trupului pe bărbatul mai tânăr decât ea. Pielea gâtului ei e "ca o coajă de stejar urinată de câini". Orice efect ar fi vizat autorul, comparația rămâne o expresie grosolană și atât. Ar fi putut găsi altceva și ne-ar fi arătat că nu își disprețuiește personajele feminine chiar dacă le refuză tandrețea unui elementar
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
de sus de-un ochi/ de pretutindeni și de nicăieri". S-a remarcat, pe bună dreptate, că poetul "echinoxist" reușește o uimitoare captare a tremurului primordial al ființelor și lucrurilor, a palpitului de la începuturile nebuloase ale lumii, când făptura crapă coaja de ou a increatului. Dar o esențială adăugire trebuie făcută. Această rumoare din adâncurile ființei n-ar exista fără căldura vie a Celui în care Ion Mircea crede cu toată fibra lui de om și poet religios. O ultimă mostră
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
ca toți romancierii...). Cel care i-l dă, Omul cu ciocul de aramă, personaj de basm absurd, amintind de fantasmele care o înconjoară pe Unica Zürn, e ucigașul lui Ferdinand Ramses Sinidis, un comis-voiajor. De fapt, Comis-Voiajorul, omul-sfîrlează, patinînd pe "coaja lucrurilor", fiindcă știe, vorba lui Holban, că în fața morții, orice am face, rămînem superficiali. La crimă, "romancierul" farseur e oarecum părtaș, așa că dă, în amintirea lui Ramses, manuscrisul la tipar. O poveste-acatist, pentru copiii cărora le-au trecut mai mulți
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
decît prea tîrziu sau dacă a existat o decizie politică împotriva dezmembrării. Experimentul s-a încheiat după scurt timp. De spiritul echipei începuseră să se molipsească și neoltenii tot mai încîntați că echipele Puterii, Dinamo și Steaua, erau puse pe coji de nucă de această trupă fără bani și fără proptele. Craiova a fost decimată de transferări din care Steaua și-a luat partea leului. Universitatea a rămas cîțiva ani după aceea o echipă puternică, dar n-a mai fost mare
Craiova minima by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11803_a_13128]
-
Cartea este un prieten cu bun-simț: știe să tacă atunci cînd ne obosește. îndeobște deschid o carte ca pe un pepene copt. Feșteala, aroma îmi ațîță apetitul. înfulec pofticios, căutînd să nu-i risipesc sucul. Dar nici să-i înghit coaja ori fărîmele. Vreau să-l dau gata dintr-odată. Să-l storc. N-am timp de dumicat. înghit iute. înghit tot. Chiar dacă sunt pîndit de indigestie. De care, mai întotdeauna, nu scap. Sunt însă, extrem de puține, e-adevărat, și cărți
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
Ridicol și înduioșător, pe ecranul televizorului alunecă texte din cele pe care pînă acum le găseam în mod tipic scrijelite pe bănci, mîzgălite pe pereți, caligrafiate în caietele de amintiri: “pe banca de la scoala am gasit o portocală Și pe coaja ce scria? Te iubesc nu mă uită”.
Scroll-uri și chat-uri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13024_a_14349]
-
Ce mai urmează? Să revenim la Năstase, beneficiarul încurcatelor socoteli politice ale ultimilor cincisprezece ani. Ce-a făcut cu toate atuurile enumerate mai sus? Le-a batjocorit cu un cinism de care doar marii asasini politici sunt capabili. Pus pe coji de nucă, el o cotește în stilul magistrului său, Ion Ilici, dând vina pe comploturi internaționale. Europa e de vină, desigur, pentru că oamenii din partid fură pe rupte. Europa e de vină pentru că în loc de reforme se minte cu nerușinare și
Primadona și ciomăgarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13052_a_14377]