58 matches
-
apă purtați de curenții ascendeți se transformă în picături, iar când pătrund în stratul superior îngheață devenind grindină, fulgi de zăpadă, măzăriche. Particulele tot mai mari, înghețate, nemaiputând fi susținute de curenții de aer ascendenți, cad, iar în cădere, prin coalescență continuă să se mărească, iar când ajung în zona cu temperaturi pozitive încep să se topească devenind picături mari de ploaie formând aversele. O parte din particulele înghețate, neavând timp să se topească sau în anumite condiții de distribuție a
Cumulonimbus () [Corola-website/Science/306581_a_307910]
-
utile atât pentru diagnostic cât și pentru tratament (81). Clasificarea osteoartopatiei se face pe criterii evolutive și anatomice. Clasificarea pe criterii evolutive a fost propusă de Eichenholtz în 1966 și include faza de dezvoltare (acută) (foto 7) și fazele de coalescență și de reconstrucție (cronice). În fazele de coalescență și de reconstrucție se produce proliferarea calusului, consolidarea fracturilor și apoi anchiloze și deformări ale piciorului. Clasificarea anatomică Sanders-Frykberg 50 (1991) descrie cinci tipuri de localizări în funcție de articulațiile și oasele interesate: I.
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
81). Clasificarea osteoartopatiei se face pe criterii evolutive și anatomice. Clasificarea pe criterii evolutive a fost propusă de Eichenholtz în 1966 și include faza de dezvoltare (acută) (foto 7) și fazele de coalescență și de reconstrucție (cronice). În fazele de coalescență și de reconstrucție se produce proliferarea calusului, consolidarea fracturilor și apoi anchiloze și deformări ale piciorului. Clasificarea anatomică Sanders-Frykberg 50 (1991) descrie cinci tipuri de localizări în funcție de articulațiile și oasele interesate: I. Interfalangiene și metatarso-falangiene II. Tarso-metatarsiene III. Naviculo-cuneiforme, talo-naviculare
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
indivizi se separă din punct de vedere reproductiv de populația principală. Biologul evoluționist Richard Dawkins a postulat că secvențele ADN-ului mitocondrial uman (moștenit numai pe linie maternă) și ADN-ului cromozomului Y (moștenit de la tată) prezintă un punct de coalescență situat la aproximativ 140 de mii de ani și, respectiv, 60 de mii de ani în urmă. Cu alte cuvinte, strămoșii pe linie feminină ai tuturor oamenii care trăiesc în prezent conduc înapoi în timp la o singură femeie (Eva
Efectul „gâtului de sticlă” () [Corola-website/Science/321867_a_323196]
-
umană a fost probabil redusă la aproximativ 15.000 de persoane atunci când supervulcanul Toba din Indonezia a erupt și a declanșat o schimbare climatică majoră. Teoria se bazează pe dovezile geologice ale unor schimbări climatice bruște și pe probele de coalescență ale unor gene (incluzând ADN-ul mitocondrial, cromozomul Y și unele gene nucleare), precum și pe nivelul relativ scăzut de variație genetică al populației umane. Cu toate acestea, coalescența fiind un proces genetic așteptat, el nu indică, în sine, o gâtuire
Efectul „gâtului de sticlă” () [Corola-website/Science/321867_a_323196]
-
pe dovezile geologice ale unor schimbări climatice bruște și pe probele de coalescență ale unor gene (incluzând ADN-ul mitocondrial, cromozomul Y și unele gene nucleare), precum și pe nivelul relativ scăzut de variație genetică al populației umane. Cu toate acestea, coalescența fiind un proces genetic așteptat, el nu indică, în sine, o gâtuire a populației, deoarece ADN-ul mitocondrial și ADN-ul cromozomului Y reprezintă doar o mică parte a întregului genom și sunt atipice prin modul lor de transmitere doarece
Efectul „gâtului de sticlă” () [Corola-website/Science/321867_a_323196]
-
genelor sunt fie moștenite de la tată, fie de la mamă și, prin urmare, pot fi urmărite înapoi în timp, fie prin strămoșii pe linie maternă, fie prin cei ai liniei materne. Analiza mai multor gene a permis identificarea unor puncte de coalescență diferite, variind între 2 milioane de ani și 60.000 de ani în urmă, ceea ce infirmă existența unei strangulări extreme recente (de exemplu, o singură pereche de reproducători). Pe de altă parte, în anul 2000, un articol din revista științifică
Efectul „gâtului de sticlă” () [Corola-website/Science/321867_a_323196]
-
mai importantă decât în cazul despicăturii labiale. Regiunea feței derivă, în cursul dezvoltării embrionare între săptămânile 4-12 de viață intrauterină, din cinci muguri: Mugurii mandibulari și maxilari sunt derivați din primul arc branhial care, în cursul dezvoltării embrionare, va forma: Coalescența mugurilor începe anterior, la 8 săptămâni de viață intrauterină fuzionând mugurii globular (derivat din mugurele fronto-nazal) și maxilar. Defectele de fuziune în această regiune determină despicăturile labiale care sunt situate paramedial. Fuziunea proceselor palatine, derivate din mugurii maxilari, cu formarea
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]