110 matches
-
pe care o zăriseră În vale. Rudarul nu a avut mult de lucru ca să-și repare gospodăria: era În Baltă trestie să faci acoperișuri pentru toată țara. Puț În curte nu avea, așa că apă de băut căra nevastă-sa cu cobilița de la Fântână, iar de udat grădina și de făcut chirpici luau de pe balta lui Lală, care devenise deja canal de irigații. Nu după mult timp, curtea părea că se afla acolo de când hăul. Primăria de atunci nu i-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
da întramurg, tălăncile de la gâtul vitelor sunau mistic în depărtare, ca și cum procesiuni invizibile de clopotnițe mânăstirești ar fi coborât în vale, printre dealurile Cotnarilor. Și de pretutindeni, pe to ate potecile care duceau la Fântâna Robilor, pâlcuri de fete cu cobilițele pe umăr, treceau vesele și gureșe ca stolurile de vrăbii.” Conu Manole îl duce pe ajutorul de judecător la vie. „... Era o vie, ca toate viile. Nici mai frumoa să, nici mai urâtă. Coardele întinse pe garduri de haraci, de
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
era Crăciun. Vara se consuma și pește proaspăt prins cu plasa în apele râului. în satul Boarca nu era apă bună de băut. Apa din fântâni era amară, sărată și sălcie. Localnicii, în deosebi femeile și tineretul, aduceau apă cu cobilița de la o fântână din afara satului, singura cu apă bună de băut. Iarna pe viscol și vara pe ploi torențiale era foarte greu de adus apă de la acea fântână. în ajunul sărbătorilor, sâmbăta după amiază, se formau cozi cu cei care
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
raionul Târgul Frumos, compusă din trei sate, Hăbășești, Strunga și Cucova, cu o singură biserică și cu trei cimitire. Ca paroh în parohia Strunga eram atât de sărac încât vara mergeam prin sat în reverendă dar desculț. Căram apă cu cobilița la casa parohială. în ruinele vilelor moșierului Manolescu Strunga, distruse de invazia sovietică, își aveau domiciliul obligator soții bătrâni și bolnavi Elvira și Petru Valter din orașul Roman. I am descoperit printre ruine, atenționat de un localnic, când mergeam cu
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
amigdalite. Dânsul m-a prevenit că am intrat în grea încurcătură cu acest Marcoci, și m-a atenționat că foarte greu voi reuși să ies din această încurcătură. .Am dus lipsă și de apa potabilă pe care o căram cu cobilița dintr-o văgăună foarte adâncă și cu alunecuș, iarna de ghiață și vara de ploaie sau de praf. La Strunga am păstorit șase ani. În acel timp mi s-au născut Suzana și Serafim. Gospodarii din Hăbă șești mi-au
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
pantaloni din bumbac gros, singurul lui trofeu. Scutură încetișor gălețile, zincul scoase un clinchet liniștitor, domestic. Era visul lui să aducă din război două găleți, lucru atât de util, pe care nu obosea să și le închipuie purtate pe o cobiliță de o femeie tânără, viitoarea lui nevastă. În ranița pe care o părăsise când dezertase era deja o găleată. Când se culca în mijlocul soldaților care umblau prin întuneric și al cailor care treceau printre trupurile adormite, își vâra capul în
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cele spuse cu mîine-i sărbătoare. Nu știu ce a intenționat autorul, dar pot să-mi Închipui, că În acel moment de ploaie ușoară, luminată de soare, curcubeul s-a nimerit călare pe cumpăna fîntînii. Pe unul din capetele ei, ca pe o cobiliță purtată pe umăr de o ființă cvasimitică, un fel de erou din basme sau din povești. La ce-ar fi bună cumpăna decît la a cumpăni, a cîntări lucrurile și a le pune În echilibru. Un echilibru dinamic obținut prin
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și de istorie literară „oltenească”. Autorul pornește de la premisele unui „specific oltenesc” în literatură, insuficient descris ori explicat. Se pomenește de „apetența pentru poezie” și de cele cinci trăsături prin care Petre Pandrea definea „spiritul oltean”: tipul atletic, lăudăroșenia, complexul cobiliței, tendința migratoare, spiritul de echipă. În cazul unor scriitori precum Cezar Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Mihail Sadoveanu, F. vorbește despre „complexul originii”. De la Macedonski la Arghezi este un dicționar de scriitori care „aparțin” Olteniei, atât criteriul apartenenței, cât și „specificul oltenesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287006_a_288335]
-
fără botez; altfel, copilul ar învia și ar face mult rău semenilor săi. Celui care îi moare [cineva] întîi, clopotul nu se trage și umblă cu căciula în cap. Cui i-a murit cineva, acela cară nouă săptămîni apă, cîte-o cobiliță, unei rude, în fiecare zi cîte una, de la Joimari pînă la Joimoși, de sufletul aceluia. Se crede că acela care a avut aici, pe pămînt, mai multe femei pe ceea lume va trăi cu acea dintîi, iară celelalte vor sta
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și pentru înțelegerea poeziei ca asceză și destin. Printre rugi, demitizări, fragmente delirante, scrisori de dragoste sau impresii „metafizice”, poemele devin ciudate, „buclate”, „telefonate” etc. Ș. sugerează compatibilitatea sacrului cu eroticul pe un ton când grav, când libertin, ca în Cobilița cu furnici și alte proceduri (1999). Filtrând un vag univers sorescian, cu versuri „populare” despre armată ori cu imagini rurale atipice, poetul se metamorfozează frapant. De la religios trece la profan, în secvențe îndrăznețe, nu o dată licențioase cu program. Critica îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289779_a_291108]
-
pentru Lungul poem haiku de o mie de strofe (2000), un exercițiu stilistic insolit. SCRIERI: Mereu secunda, mereu și Dumnezeu, Târgu Jiu, 1995; Universul din piatră, Iași, 1996; Pașii de sub simț, Iași, 1997; Semantice umbre, pref. Cezar Ivănescu, Iași, 1998; Cobilița cu furnici și alte proceduri, Cluj-Napoca, 1999; Lungul poem haiku de o mie de strofe, postfață Valentin Tașcu, București, 2000; Blestemul bărbăției și alte imagini sociale, București, 2002. Repere bibliografice: Ioan Holban, Ușorul respir al luminii în om, „Bucovina literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289779_a_291108]
-
case la intrare, pe perete se află un ștergar peste care stă o tavă de lemn încrustat. În odăi fotolii acoperite cu perne și carpete cu motive românești. Pe unde se poate se etalează bibelouri: lupoaica, ploscuțe, un oltean cu cobiliță, păpuși cu fețe bănățene sau clopuri maramureșene, învelitori din Bucovina, opincuțe moldovenești, marame oltenești. Când se adună la masă măcar odată pe săptămână servesc meniuri tradiționale și vorbesc pitoresc ca în Ardeal, moale ca în Moldova, precipitat ca oltenii după
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
Sărindarului, care Îți oferea, cu glas baritonal, salipul său, savantă licoare exo tică, suc distilat din coji și boabe mult aromatice, servit fierbinte În ceșcuțe de cafea și cu bonomie orientală; sau la precupețele zvelte și legănate pe șolduri sub cobilița cu chiupuri mari de pământ și cu străchioara cu cărbuni aprinși la fund, oferind gospodinelor leneșe la gătit ciorba de burtă dreasă cu ou și cu oțet și tuslamaua prea suculentă, din călcâi, muche și mură, cu usturoi; sau la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
suculentă, din călcâi, muche și mură, cu usturoi; sau la noptatecul ospătar ambulant cu cren vurști calzi, serviți cu hrean, cu vin fiert și pâine de secară tre cătorilor Întârziați și birjarilor de după miezul nopții și până-n ziuă, când apărea cobilița turcului și samovarul său de alamă cu ceai parfumat cu cuișoare, sau lapte fierbinte cu franzelă albă pentru lumea mai calică, grăbită la treabă. și când vardistul cel blajin, ocrotitorul femeilor cu rele nă ra vuri din mahalaua noastră, Își
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de a ne face o idee despre felul cum arăta vechea capitală a Japoniei. Ne-am plimbat prin tot „orașul” vechi, preț de câteva ore, timp în care am admirat lucruri pe care nu mi le imaginam, printre care și cobilița cu două hârdaie, din lemn, în care se cărau excrementele umane pentru comercializare. Ele aveau mare căutare, fiind folosite ca îngrășământ natural. Am rămas foarte surprinsă când am aflat acest lucru, dar ghidul ne-a spus că și în China
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Făcu?» - «Îhî... o fată». Și baba Ioana, înduioșată: «Urzicuța mumii, urzicuță». Era 28 februarie. O mulțime de puișori umpleau curtea, iar Matei, vizitiul, se ntorcea de la adăpătoare cu doi superbi cai ungurești; cum trecea din nou, ducând două găleți pe cobiliță, Mitrana, cărând la rândul ei niște apă caldă, i-a șoptit duios, fără să mai aștepte întrebarea care țâșnea din ochii lui: «Îhî: o coconiță mică». Iar el, lăsând jos căldările pline cu apă rece, și-a făcut semnul crucii
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
adusă de fiecare familie din Valea Grădiștei sau Valea Ulmului, pe distanțe de 2-3 kilometri, folosindu-se, în cel mai bun caz, caii, dar cum procesul de colectivizare pauperizase populația, locuitorii satului, inclusiv copii, urcau apa cu găleți, echilibrate pe cobiliță, ceea ce necesita un efort considerabil. Apa din fântâni era o soluție neconstantă, care depindea de frecvența ploilor. Apa de ploaie era o sursă excelentă pentru o parte din nevoile gospodărești spălarea rufelor, igiena corporală, dar nu acoperea nevoile de curățenie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
era Crăciun. Vara se consuma și pește proaspăt prins cu plasa în apele râului. În satul Boarca nu era apă bună de băut. Apa din fântâni era amară, sărată și sălcie. Localnicii, în deosebi femeile și tineretul, aduceau apă cu cobilița de la o fântână din afara satului, singura cu apă bună de băut. Iarna pe viscol și vara pe ploi torențiale era foarte greu de adus apă de la acea fântână. În ajunul sărbătorilor, sâmbăta după amiază, se formau cozi cu cei care
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
raionul Târgul Frumos, compusă din trei sate, Hăbășești, Strunga și Cucova, cu o singură biserică și cu trei cimitire. Ca paroh în parohia Strunga eram atât de sărac încât vara mergeam prin sat în reverendă dar desculț. Căram apă cu cobilița la casa parohială. În ruinele vilelor moșierului Manolescu Strunga, distruse de invazia sovietică, își aveau domiciliul obligator soții bătrâni și bolnavi Elvira și Petru Valter din orașul Roman. I-am descoperit printre ruine, atenționat de un localnic, când mergeam cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
amigdalite. Dânsul m-a prevenit că am intrat în grea încurcătură cu acest Marcoci, și m-a atenționat că foarte greu voi reuși să ies din această încurcătură. Am dus lipsă și de apa potabilă pe care o căram cu cobilița dintr-o văgăună foarte adâncă și cu alunecuș, iarna de ghiață și vara de ploaie sau de praf. La Strunga am păstorit șase ani. În acel timp mi s-au născut Suzana și Serafim. Gospodarii din Hăbășești mi-au dăruit
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
case la intrare, pe perete se află un ștergar peste care stă o tavă de lemn Încrustat. În odăi fotolii acoperite cu perne și carpete cu motive românești. Pe unde se poate se etalează bibelouri: lupoaica, ploscuțe, un oltean cu cobiliță, păpuși cu fețe bănățene sau clopuri maramureșene, Învelitori din Bucovina, opincuțe moldovenești, marame oltenești. Când se adună la masă măcar odată pe săptămână servesc meniuri tradiționale și vorbesc pitoresc ca În Ardeal, moale ca În Moldova, precipitat ca oltenii după
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
scula cu noaptea în cap și aprindea cuptorul cel mare. Apoi pleca tocmai la pădure și aduna crengi ca să aibă ce să ardă până spre amiază, când băgau pâinea la copt. Pe urmă alerga cu două coșuri mari, agățate de cobiliță, până la balta din pădure, să culeagă lintiță pentru gâște și rațe. Nu se ducea singur, ci cu jumătate dintre femeile de la curte. El stătea pe mal și aduna bănuții mici de verdeață de pe suprafața bălții cu o greblă uriașă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
paseist. Sentimentul său pentru natură, de pictor al plantelor, se împletește cu pictura animalieră. Vraja trecutului este vrajă strict voievodală. Istoria se face de voievozi, istoria n-o face poporul, în creația lui Sadoveanu. Acest scriitor moldovean, cu satanica lui cobiliță de juvete, este un scriitor conservator, retrograd, reacționar, paseist și antiprogresist, așa cum l-a prezentat, amplu, H. Sanielevici, în volumul Poporanismul reacționar". Camil Petrescu e și el sever amendat în postura sa bovarică de creator de sistem filosofic, de husserlian
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
cînd n-ați văzut în viața dumneavoastră un răsărit de soare, în mai, peste o livadă înflorită". Vînzătoarele de flori se așază pe Calea Moșilor și în Piața de Flori, lîngă Biserica Sfîntu Anton. Ceva mai tîrziu sosesc oltenii cu cobilițele. Se recunosc după chemare, iar vocile care străpung aerul au același impact ca firmele luminoase ale magazinelor. Fiecare are strigătul lui, "după felul omului și după felul mărfii". Mircea Damian face o mică radiografie sonoră: "Uneori strigătul este ca un
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
marfă: ceapa, usturoiul, ardeii, morcovii. Umbra lăsată de negustorii cu coșuri are, din cauza coșurilor cu zarzavat înfoiat, aripi și nu e de mirare că Nicolae Ionescu, fotograf-artist, pozează un șir de olteni care-și lasă, pe asfalt, imaginea de îngeri. Cobilița îl atrage și pe Arghezi, sensibil, de altfel, la tot ce ține de arta negustoriei, și îi laudă mecanismul ingenios, care permite anularea unei greutăți prin alta, egală... (Fragment din volumul Întoarcere în Bucureștiul interbelic, în curs de apariție la
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]