34,665 matches
-
ursi crîncena caznă,/ departe-s de cetate și de orice drum./ Un strigăt sînt, și deznădejde,/ ar fi tîrziu de-acum un ajutor să vină;/ nici cîinii nu-s, gonesc pe undeva urmîndu-ți ciuta.// Se duce ziua sau în ochi coboară bezna?// Dar ce-i cu-aceste ramuri zvelte/ care-mi cresc din brațe?/ Pasul de ce nu-l pot porni către umbrar?/ Întîrzie prin frunze fum de jertfe,/ cîntări aud, alaiuri mă-nconjoară,/ cu panglici și mărgele mă împodobesc./ Dar nu
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
Nici urmă de sentimentalism, nici un popas meditativ, totul se petrece într-o cavalcadă a generațiilor, ca într-un film derulat prea repede, din care ne rămîn întipărite pe retină imagini tăiate dur, colțuros și grăbit. În fine, a treia carte coboară în prezent, în actualitate și, mai ales, în biografie. Eu, Luca și Chinezul este un roman al României anilor '95-'96, plin de nume abia alterate. O femeie tînără încă, cu un soț cvasi-inexistent, așa cum apărea și în primul roman
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
și-a ales modul de a fi neînțeles în timpul vieții pentru a fi interpretat la nesfârșit după moarte..." Stratul de limbaj pornografic din Ulysses e datorat Norei. Dar Nora nu i-a citit cărțile. însă, când sicriul lui a fost coborât în groapă, a strigat: "Jim, ce frumos ești!" Sollers, în traducerea fermecătoare a lui Dinu Flămând, e un vrăjitor care învie. Philippe Sollers, Războiul gustului. Traducere de Dinu Flămând. Editura Polirom, 2002. ...fiindcă Joyce scandase cândva latinește La o nouă
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
principalul pericol din publicistica noastră de azi. Se citește cu urechile, nu cu ochii. Nu se scrie, se țipă. Dacă Gogol ar fi fost român ar fi dat privilegiu de personaj urechii, nu nasului: o ureche respectabilă și elegant îmbrăcată coboară dintr-un cupeu, pe Calea Victoriei... Dacă Pinocchio ar fi fost român, i-ar fi crescut, la fiecare minciună, urechile, nu nasul, căci neadevărurile din România de azi au drept sursă principală auzul. Numai Muc cel Mic s-ar fi putut
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
s-a părut cuviincios. Adineaori, după dejun, privirea mi-a căzut pe scrisoarea ta și pe micul portret gravat pentru mine. Mi-au dat lacrimile, căci eu îți spun adio. Alaltăieri, în biserică, te-am privit. Ieri te-am văzut coborînd pe străduță și intrînd în atelier. Ai devenit hidos. În plus, reamintindu-mi încăierearea ta cu Ennemond, mi-am zis că nu știi să te bați. Ai fost jalnic. Mai jalnic nici că se poate. Pe lîngă toate astea, mi-
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
Ce pot să fac? - Zău, nu te vezi cum ești! Își vîră batista în mînecă. Îi spune: "Voiam să te ucidă. Acum nu mai vreau." Abia își termină vorbele, că Meaume se smulge din brațele ei. Se ridică, se îmbracă, coboară două etaje, intră în apartamentul meșterului, discută cu el și cu soția lui. Pleacă neîntîrziat. Meaume spune: "Aveam să-mi duc în altă parte cîntecul meu amar. Așa cum există cîntece de pierzanie, există și o pictură de pierzanie." Acidul este
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
scriitori și gînditori ai Cercului literar de la Sibiu, abia cînd vom înțelege că "Școala de la Tîrgoviște" sau Alice Botez sau Nicu Steinhardt reprezintă autenticele valori postbelice, în vreme ce N. Stănescu și I. Alexandru și I. Gheorghe și M. Preda pot fi coborîți, iar L. Dimov și M. Ivănescu urcați, abia atunci vom începe să scriem o istorie literară credibilă a perioadei postbelice. Abia atunci după ce am aplicat drastic niște severități estetice/etice, putem trece la metode mai simple, mai flexibile". Și cu
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
cu pustiul epocii de consum - Italia marelui boom postbelic și al dolcei vita - personajul lui Buzzati experimentează vestita nostalgie de la boue, sau, cum observă în postfață Smaranda Cosmin, "în accepție dostoievskiană, curiozitatea, deopotrivă masochistă, de a proba până unde poate coborî sufletul omenesc și câte lovituri poate îndura". Experimentul ia sfârșit prin uzură. Laide e salvată prin speranța maternității. "E ora ei, fără ca ea s-o știe a sosit pentru Laide marea oră a vieții iar mâine va fi totul ca
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
Ne dăduserăm întîlnire la intrarea pe pod și m-am îndreptat într-acolo. Ieșind din casă, am văzut umbrela la locul ei, ca și cum ar fi încercat să mă prevină cu privire la ceva, dar nu i-am dat importanță. Nici nu am coborît bine patru trepte, cînd o senzație ciudată a pus stăpînire pe mine, am avut un presentiment cu neputință de înțeles și m-am întors ca să las bastonul și să iau umbrela. Am plecat așadar cu umbrela, dar, înțelegînd cît de
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
Pentru prima oară, urmând o firească extensie a actului muzical artistic, un număr de concerte a fost susținut și în afara localității, chiar în afara județului, chiar în spații neconvenționale; ...cvartete de Haydn și de Smetana au fost oferite publicului ocazional ce coboară zilnic - aproximativ trei mii de vizitatori! - în Salina de la Praid; ...unul dintre concerte a avut loc la o adâncime de 150 de metri sub pământ, în lăcașul de cult în care se reculeg de-o potrivă credincioșii români și maghiari
Sezonul estival by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14908_a_16233]
-
transferate și moaștele Sfintei Genevieva, - o ladă imensă de bronz roșcat - se află înmormântați Descartes și Pascal, Panteonul fiind rezervat doar modernilor... Vizavi de biserică, bistroul britanic The Bombardier, iar peste drum de el, La Dame blanche și Gaudeamus. De unde, coborând colina salvatoarei Parisului, dai într-o mică piațetă de restaurantul La Méthode, cu strada Descartes, lăsând în stânga străduța Laplace. Nu lipsește nici romancierul pornit în căutarea timpului pierdut, evocat pe firma localului pe care scrie apăsat La Madeleine de Proust
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
Luni apar la chioșcuri noile programe tv. Să vezi și să nu crezi: în multe din ele sînt anunțate, pe zilele trecute, schimbările de program. Ca în bancul cu insul care întreabă: "Fiți amabil, îmi puteți spune unde trebuie să cobor pentru stația cutare ?". Sigur că da, orientați-vă după mine, Dvs. coborîți la prima înaintea mea". Am vizitat Muzeul Național de Artă, secția "artă europeană". Surpriză plăcută: nu dezamăgește, chiar văzut după mari muzee europene. Surprize neplăcute, trei. Prima, lipsa
Vara în capitală by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14935_a_16260]
-
crezi: în multe din ele sînt anunțate, pe zilele trecute, schimbările de program. Ca în bancul cu insul care întreabă: "Fiți amabil, îmi puteți spune unde trebuie să cobor pentru stația cutare ?". Sigur că da, orientați-vă după mine, Dvs. coborîți la prima înaintea mea". Am vizitat Muzeul Național de Artă, secția "artă europeană". Surpriză plăcută: nu dezamăgește, chiar văzut după mari muzee europene. Surprize neplăcute, trei. Prima, lipsa vizitatorilor. A doua, legitimațiile de gazetar, valabile pretutindeni în lume, nu sînt
Vara în capitală by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14935_a_16260]
-
bucureștene nu te pot dezamăgi niciodată. Schneider mânca foarte ușor, dimineața. La prânz, puțin de tot. Seara, nimic. Medicii, când se întâmpla să treacă pe la policlinică, se chemau între ei, uluiți, să și-l arate - părea un schelet în marș coborât de pe planșele de anatomie. Când am dat mâna întâia oară cu el, m-am temut să nu se fărâmițeze în palma mea. Ciudat. Privirea o avea limpede, trează și blând ațintită asupra mea. De obicei, din mândrie, poate, fac față
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
un strălucit matematician, ale cărui cărți sunt publicate la mari edituri din străinătate. Există și varianta cinică: Păi tu nu vezi cum ne sfidează? Eu vin la cursuri cu autobuzul, mă înghesui printre plasele precupețelor și bastoanele bătrânilor, iar ei coboară cu obrăznicie din jeep-uri și năvălesc în sală un sfert de oră după mine. Ciocoi nesimțiți, îndrăznesc să sune la mobil chiar în timpul orelor! Mestecă fără rușine gumă, și-o scuipă spre mine când fac imprudența să le atrag
Doi operatori ontologici: copy și paste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14990_a_16315]
-
s-ar lupta în jumătățile creierului meu, în aripile creierului meu, cum Swedenborg și alți mari savanți l-au comparat cu păsările și fluturii. Luminile ieșind din stânga tâmplei, trecând ca dungi de lumină spre tâmpla dreaptă și apoi urcând sau coborând nu sunt decât spirite sau îngerii care trec pe câmpul magnetic al corpului ca printr-un aer special. în Arcana Caelestia, Swedenborg scrie despre asta: spiritele și îngerii influențează voința noastră care se află în jumătatea stângă a creierului unde
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
frazare, nu o deviere metaforică, ci ritmică, acesta fiind principiul, forța ei. Wordsworth - poezia nu se deosebește cu nimic de proză, cu excepția ritmului. De obicei limbajul uzual nu poate comunica emoții intense, pentru a comunica emoții intense trebuie să se coboare până la urlet sau să se înalțe până la cântec. Grija cea mai mare a lui Joyce, scriind proză: a așeza cuvintele în așa fel încât ele să conțină o muzică, și aceasta să nu fie poezie. Poezia fiind cântec fără muzică
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
a se teme de moarte, o dorește. În sprijinul demonstrației sale, Socrate îi mai spune ce a auzit din gura unui mag, Gobryas, al cărui bunic, trimis de Xerxes la Delos, a citit pe niște tăblițe de bronz că sufletele coboară în infern spre a fi judecate de Minos și de Rhadamante. Că cei drepți sunt trimiși într-un loc al plăcerilor, pe când răii sunt aruncați în altul, sortit unor veșnice cazne. Ai putea pune la îndoială povestirea lui Gobryas - spuse
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
Iliescu s-a dekaghebizat, i-au venit mințile la cap și a înțeles că nu avem altă șansă de salvare decât să mergem pe mâna Occidentului. Numai că același prezident, de parcă nici usturoi n-ar fi mâncat, imediat ce-a coborât în mijlocul mulțimilor, a început să tune și să fulgere împotriva Vestului - prin câteva simboluri ale sale, și mai ales F.M.I. O fi având dreptate dl. Iliescu, dar dacă e așa deștept, de ce-a adus țara în situația de-a
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]
-
a pavilioanelor,/ Ca să-i dăruiesc Elmei un buchet de streptomicină/ Păstrat de mine anume pentru ea...", "mă-nvîrt pe malurile mîloase ale Mareotisului,/ Uimit de anemonele strălucitoare,/ Uimit de tavanul care-mi oprește urcușul spre cer,/ în sporovăiala surorilor celeste/ Care coboară în stoluri albe spre farmacie, pentru aprovizionare". în numele "pozitivismului liric" ("se cuvine să redăm poeziei misterul prin filiera scientistă"), termeni strict medicali sau din fizică invadează spațiul poeziei. Folosirea lor nu îi dăunează, ba dimpotrivă, resuscită, într-o blîndă ironie
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
spre o reverie confuz luminiscentă, recurgînd la palpare: "Mă palpezi îndoială vecină./ Pe corpul meu, fugi, tu fără corp!/ Reveria peste ea însăși/ De la potop singură-și dă lumină" (Ciocănitoarea șvariantăț). Ori se exprimă într-o radicalitate simbologică: "trupul îmi coboară sau urcă în ceruri ascunse" (Ascultare). Dar întîlnim sub pana poetului, de cele mai multe ori, o viziune în sens opus, opulentă, luxuriantă, frenetică, gemînd voluptuos de asociațiile concretului imnic asumat: "Omnipotență, sînt jucătorul tău/ Și bogăția ta de elogii/ Cu joc
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
ne angajează față de noi înșine. Este hrana sufletului". îndemnurile lui Cocteau către "americanii din noi", cei năuciți de fapte, de noutate, de un perpetuu pragmatism, de automatism, au uneori un accent teatral: "rolul vostru este să învingeți moartea vie care coboară treptele lumii cu indiferența rea a jucăriei mecanice". în frumoasa traducere a Irinei Mavrodin, cuvintele sale vor fi greu de uitat: Nu veți fi salvați nici de arme și nici de avere. Veți fi salvați de minoritatea celor care gândesc
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
acum un sfert de secol și că și-a localizat chiar textul de față la Köln, în Germania exilului voluntar al lui Caragiale?) Ce ar mai fi de spus? Poate doar că dl Popa nu pierde ocazia de a le coborî în derizoriu chiar și pe victimele comunismului, întrebîndu-se retoric cum de n-a observat nimeni că "deținuții politici, înfometați cîndva în închisorile comuniste, au fost de fapt supuși unui regim alimentar acum la modă, care le-a prelungit viața". Pe
Critică literară și denunț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15384_a_16709]
-
rînd starea de exasperare - difuză, continuă, crescîndă - a unui om singur, care își asumă condiția de fir de nisip incapabil să oprească o mașinărie infernală. Apoi detaliile - de pildă "spectacolul morții", ascuns spectatorului, și sugerat dincolo de un vizor, sau tatăl coborînd brațul copilului care îl salută cu "Heil!", sau trenurile care trec, implacabil, și multe altele, care trădează cineastul de clasă. Pare incredibil că o producție de o asemenea dificultate a fost realizată, aproape în totalitate, la noi, în fostele studiouri
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
cuplu puternic și sudat. Numai că "forța unuia se sprijină pe slăbiciunea celuilalt, dar dacă acesta din urmă dispare, forța celuilalt nu se mai sprijină pe nimic și se prăbușește". Încet și fără patetism, mama se va afunda singură, va coborî conștient fiecare treaptă, nu fără a încerca să opună o subtilă rezistență. Când se pune problema lichidării casei părintești și găsirea unui apartament într-un azil de bătrâni, mama încearcă totul: refuză, contraatacă, tergiversează, bate în retragere, simulează: "noi voiam
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]