133 matches
-
pe nară. Iar coame albe scutură în vânt;Săgeți de raze le lucesc pe crupe,Perechi, perechi, se strâng în grupe -Minune-a existenței pe Pamant!... XI. COBZARUL TOAMNEI, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 1709 din 05 septembrie 2015. Cobzarul toamnei,cu ochi iscoditori, În freamătul pădurii liniștea o curma, Când soarele își lasă zboru-i,și-n urma Se țes arpegii ruginii,sub nori. Se-odihnește-o clipă,doar,și-ar vrea, Din raze-aurii,sub domuri de stejar, În dimineța lină,să
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
pictat, În alb și galben,vestale-crizanteme, Pe fata toamnei, ruginii embleme, Zac acum în templul sfărâmat. Când iarnă te-a citat la judecata, O adiere de-arome vag crizantemale, Înmărmuresc în cercuri de petale, Iar toamnă este ... Citește mai mult Cobzarul toamnei,cu ochi iscoditori,În freamătul pădurii liniștea o curma,Când soarele își lasă zboru-i,și-n urmaSe țes arpegii ruginii,sub nori. Se-odihnește-o clipă,doar,și-ar vrea,Din raze-aurii,sub domuri de stejar,În dimineța lină,să-și
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
pridvor./ Mă năpustesc prin vetrele străbune/ sub zări albastre, verde călător.// Pădurea freamătă mereu acelaș dor,/ sus cântece suave și legănări de vânt,/ în ochii-albaștri-ai fetei susură izvor/ iar vremea te vrăjește cu tainicul descânt.// Țîșnesc pe arpegii de bătrân cobzar,/ piscurile-n frac spre cer sunt încântare.../ Îmi întețesc fiorul și respir mai rar,/ verde, albastrul, roșul, toate-s sărbătoare.// Cade caldă sfânta lumină pe frunze,/ de aur, de argint, de aramă, de purpură,/ pare-un serafic purpuriu de buburuze
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
pridvor./ Mă năpustesc prin vetrele străbune/ sub zări albastre, verde călător.// Pădurea freamătă mereu acelaș dor,/ sus cântece suave și legănări de vânt,/ în ochii-albaștri-ai fetei susură izvor/ iar vremea te vrăjește cu tainicul descânt.// Țîșnesc pe arpegii de bătrân cobzar,/ piscurile-n frac spre cer sunt încântare.../ Îmi întețesc fiorul și respir mai rar,/ verde, albastrul, roșul, toate-s sărbătoare.// Cade caldă sfânta lumină pe frunze,/ de aur, de argint, de aramă, de purpură,/ pare-un serafic purpuriu de buburuze
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
pe lângă dragostea pentru cântecul popular românesc, a adus cu sine și alte semne caracteristice: o ipingea (manta bărbătească) veche de peste 150 de ani și grea de vreo 10 kilograme, o pereche de opinci și o cobză care a aparținut unui cobzar vestit, Ion Șerban, zis Tarzan, care a acompaniat-o pe Maria Tănase la New York. Le-a vorbit ploieștenilor despre relația sa cu poetul Nichita Stănescu la al cărui marș lung de 30 de kilometri pe distanța Șișești Drobeta - Turnu Severin
DRAGOBETELE SĂRBĂTORIT LA MUZEUL DE ARTĂ, PLOIEŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373346_a_374675]
-
Cum mai strigați de sărbători, Sfinte zile-n colb de carte. Chemați lângă voi fecioare, Via toată-acum culeasă, Să o calce în picioare, Lacrimă de must să iasă! Dar chemați și lăutarii, Să stârnim un dans pe struguri! Rupă strunele cobzarii, Când vor arde-n flăcări ruguri. Să dezlănțuim femeia, Într-un joc nebun de iele! Sară mustul pe aceea Mai frumoasă dintre ele! Să se scurgă-n sâni și plete, Și genunchii să îi ude, Iar pe coapse, pe-ndelete, Să
CÂNTĂ, CÂNTĂ, LĂUTARE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346486_a_347815]
-
de multă lume, el ce-i sarea și piperul cu un vag-măreț renume. Va muri încet, va trece dincolo de lumea asta, îngeri albi îl vor petrece alungându-i dor - năpasta. Așa gândea gondolierul - legănat de-a sa gondolă, el fiind cobzar - străjerul, cel ce cântă din bandolă. Apa rece și murdară valuri negre dă născare, aruncând mizer afară grea duhoare de sfidare. Plânge stins gondolierul după dragostea pierdută și smerit vrea ajutorul de la barca lui cea mută. E o poveste vag
TRAGEDIE DIN VENEŢIA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379214_a_380543]
-
țăranii, inclusiv popa, jucând de „duduie sub ei pământul” (Veselie). Evocator elegiac al lăutarilor și cântăreț al pribegilor, I. e un precursor al lui O. Goga, superficial însă, lipsit de freamătul dinamic al acestuia. Variațiuni în manieră sentimentală de romanță, cobzarul „mândru cerșetor”, lăutarul amintind „gloria trecută” sunt doar simple umbre. Deficitul de sevă este evident. Alte tablouri se salvează parțial ca schițe de compoziții. Niște gitanos valahi, „trei vagabonzi” - mama și copiii - joacă pe la porți „împiedicați în zdrențe” (Artiști). Goale
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
țară, România. Un nume, Ceaușescu, tr. edit., pref. Al. Balaci, București, 1988 (în colaborare cu Raluca Tulbure). Traduceri: Poeme bulgare, București, 1951; N. Gribaciov, Primăvara în colhozul „Pobeda”, pref. Mihu Dragomir, București, 1951, Poveste din pădure, București, 1953; Taras Șevcenko, Cobzar, pref. Mihail Sadoveanu, postfață Alexandr Deutsch, București, 1952 (în colaborare cu Val Cordun); ed. (Cobzarul), București, 1957, Poezii, introd. Mihai Novicov, București, 1960, 1814-1861, București, 1961 (în colaborare cu Sanda Arbore), Poeme, pref. Stelian Gruia, București, 1976, Cobzarul, îngr. și
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
Raluca Tulbure). Traduceri: Poeme bulgare, București, 1951; N. Gribaciov, Primăvara în colhozul „Pobeda”, pref. Mihu Dragomir, București, 1951, Poveste din pădure, București, 1953; Taras Șevcenko, Cobzar, pref. Mihail Sadoveanu, postfață Alexandr Deutsch, București, 1952 (în colaborare cu Val Cordun); ed. (Cobzarul), București, 1957, Poezii, introd. Mihai Novicov, București, 1960, 1814-1861, București, 1961 (în colaborare cu Sanda Arbore), Poeme, pref. Stelian Gruia, București, 1976, Cobzarul, îngr. și pref. Dan Horia Mazilu, București, 1990; Nikolai Tihonov, Două torente, București, 1954; A. S. Pușkin, Rusalka
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
Taras Șevcenko, Cobzar, pref. Mihail Sadoveanu, postfață Alexandr Deutsch, București, 1952 (în colaborare cu Val Cordun); ed. (Cobzarul), București, 1957, Poezii, introd. Mihai Novicov, București, 1960, 1814-1861, București, 1961 (în colaborare cu Sanda Arbore), Poeme, pref. Stelian Gruia, București, 1976, Cobzarul, îngr. și pref. Dan Horia Mazilu, București, 1990; Nikolai Tihonov, Două torente, București, 1954; A. S. Pușkin, Rusalka, postfață Tamara Gane, București, 1959; Hristo Botev, Poezii, pref. Anghel Todorov, București, 1961, Acela nu moare!, pref. trad., București, 1976 (în colaborare cu
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
până la sfârșitul vieții va desfășura o intensă activitate literară și diplomatică în favoarea României. Este o perioada fecundă, când îi apar cele mai multe cărți de versuri, romane și piese de teatru, antologia de folclor Nuits d’Orient (1907) și libretul operei Le Cobzar, de fapt o prelungire a culegerii de poeme Le Rhapsode de la Dimbovitza, care, pe muzică de Gabrielle Ferrari, s-a jucat pe scenele din Monte Carlo (1909) și Paris (1912). Se impune în lumea literelor franceze, trezind un binemeritat ecou
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
de două scurte piese: Stana (dramă în versuri, tradusă din franceză de poetul D. Nanu și publicată în „Convorbiri literare” în 1904) și Pe urma dragostei („dramă țărănească” scrisă în limba română în 1905), precum și de libretul de operă Le Cobzar, compus împreună cu Paul Milliet. Singurele lor calități constau în încercarea de relevare a universului spiritual al țăranului român, cât și în lirismul unor episoade, ce atestă încă o dată vocația romantică a autoarei. Un interes deosebit prezintă însă paginile memorialistice, unde
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
Ileana Carmen Moldovan, București, 2003; Pe urma dragostei, introd. A. P. Vojen, București, 1905; The Queen’s Friend, Londra, 1907; Le Jardin passionné, Paris, 1908; Amor vincit, Paris, 1909; Le Sortilège, Paris, 1911; ed. (Vraja), tr. Bucur Velințaru, București, 1922; Le Cobzar (în colaborare cu Paul Milliet), Paris, 1912; La Dormeuse éveillée, Paris, 1914; Dans l’or du soir, Paris, 1927; Elena Văcărescu, Anna de Noailles, Miresme de departe, tr. A. Pop-Marțian și Ștefan Bălcești, Câmpulung, 1927; Projections colorées, Paris, [1928]; Mémorial
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
valle del Dimbovitza), tr. Anna Millani Vallemani, Cità di Castello, 1891; ed. (Le Rhapsode de la Dimbovitza), București, 1892; ed. Paris, 1899; ed. (The Bard of the Dimbovitza), tr. Carmen Sylva și Alma Strettell, pref. Carmen Sylva, Londra, 1892; Chants du Cobzar, Paris, 1905; Songs of the Valiant Voivode and Other Strange Folk-lore, Londra-New York, 1905; Nuits d’Orient. Folk-lore roumain, Paris, 1907. Traduceri: Carmen Sylva, Jéhovah, Paris, 1887, Die Sphynx gesichtet, Berlin, 1890. Repere bibliografice: G. I. Ionnescu-Gion, „Chants d’Aurore
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
pe margine: „Nu e stil de dicționar!”, adică nu e un stil științific, fiindcă un dicționar reprezintă o lucrare științifică. Într-un articol despre o altă publicație, Poezie, cântec, joc (1950-1954), scriam la un moment dat: „Între cei mai zeloși cobzari proletcultiști se numără Laurențiu Profeta, Aurel Giroveanu, Matei Socor ș.a.”. Redactorul a subliniat expresia „cobzari proletcultiști” și a scris pe margine: „Nu e stil de istoric literar!” - cu alte cuvinte, nu e stil științific. Analizând cele două cazuri, se vede
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
dicționar reprezintă o lucrare științifică. Într-un articol despre o altă publicație, Poezie, cântec, joc (1950-1954), scriam la un moment dat: „Între cei mai zeloși cobzari proletcultiști se numără Laurențiu Profeta, Aurel Giroveanu, Matei Socor ș.a.”. Redactorul a subliniat expresia „cobzari proletcultiști” și a scris pe margine: „Nu e stil de istoric literar!” - cu alte cuvinte, nu e stil științific. Analizând cele două cazuri, se vede clar că Încercarea de a utiliza stilul metaforic a fost prompt sancționată de redactorul respectiv
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Acum aș vrea să nu uităm un lucru însemnat. Care ar fi acela, părinte? Este vorba despre faptul că în curtea bisericii Zlataust se află mormântul starostelui lăutarilor moldoveni, Barbu Lăutaru, pe a cărui cruce scrie: „Aici odihnește vestitul cântăreț cobzar starostele lăutarilor moldoveni Vasile Barbu Lăutaru 1780-1860”. Când a sfârșit de vorbit, bătrânul și-a îndreptat privirea spre înalturi și a remarcat cu mirare: Îmi place, fiule, că tu niciodată nu dai semne de plictis ori de oboseală și chiar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
e țara aceasta edenică! Varanii au adus-o la sapă de lemn; cât de nedemn ar fi să nu nsemn starea ei atât de anemică. Un haos în toate; numai avarii remarci în capete, în instituții; artele-s luate de cobzarii care cântă cum surzii și muții. Totul se termină în silabă funebră, educația e la pământ, români în febră, români în zebră, Hippocrat calcă pe legământ. Unii sunt morți deși-s vii în supraaglomerate spitale; alții și-au găsit o
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Mesenii o primiră cu strigăte de bucurie sălbatică. Vioristul luă bucata de pânză în arcuș și o juca deasupra capului. Femeile țipau întărîtate de vederea sângelui care rămăsese în mijlocul cârpei ca un bujor. - Zi! Zi! se aruncă Aglaia spre lăutari. Cobzarii apucară instrumentele din nou. Spre ziuă, fina Smaranda aduse o găină vie, legată de un brad mic, ce se zbătea speriată, atârnând de picioarele legate. Cristea se repezi spre femeie cu un cinzec de rachiu în mână și dezlegă pasărea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
te aduce pe la mine, Porfirie. Mă bucură că nu-s cel din urmă pe la care te abați, zise Vasile privind c-un fel de compătimire la arătarea saracă a bietului văr. Antiriul era cam ros la piept, ca [la] un cobzar, și nici coatele nu erau tocmai trainice. - Oi încărca... ce mi-i da, răspunse acesta umil și cam cu rușine, pîn-l-atîta am ajuns, vere. - Nu așa, nu așa, vere, ci-i lua tu ce-i vrea și ce ți-o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de fapt a contribuabilului român, suma de 1.100 galbeni, câte 3 galbeni și ceva pe cap, iar în lei 13.541,45 „cursul hacului” (hac = salariu, leafă). Documentul menționează preocupările robilor la rubrica Meseria ce are, ei fiind scripcari, cobzari, doboșari, ciobotari; pentru cei mai mulți apare mențiunea nu are, însemnând că erau folosiți ca lucrători în agricultură. În baza Legii Rurale din august 1864, partea de nord a moșiei Torcești de la est de Bârlad, pe întreaga ei lungime din Bârlad și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
șadă undi să tragi”. O carte domnească din 15 mai 1780 cuprinde știrea privitoare la faptul că Gavril Conachi primise zestre, printre altele, 10 sălașe de țigani, pe Raicul, Lambru, Todosi fierari cu țigăncile și copiii lor, ceilalți fiind scripcari, cobzari, bucătari. În catagrafia ce cuprinde numele țiganilor dezrobiți de pe moșia Torcești a postelnicului Panaite Balș, datată 3 iunie 1854, întâlnim nume de robi țigani cu meseriile de muzicanți (scripcari, cobzari, toboșari) și ciobotari, dar nici un fierar, nici un bucătar sau alte
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Todosi fierari cu țigăncile și copiii lor, ceilalți fiind scripcari, cobzari, bucătari. În catagrafia ce cuprinde numele țiganilor dezrobiți de pe moșia Torcești a postelnicului Panaite Balș, datată 3 iunie 1854, întâlnim nume de robi țigani cu meseriile de muzicanți (scripcari, cobzari, toboșari) și ciobotari, dar nici un fierar, nici un bucătar sau alte îndeletniciri practicate în mod obișnuit la toate curțile boierești. Să fi fost aceasta realitatea la Torcești ? Greu de acceptat o asemenea situație, cu atât mai greu cu cât în zilele
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Saltimbanci / Baloane / Marțafoane / Cucoane / Galoane / Cârnați - vin / Bani pe șin / Gazete / Rachete / Jachete / Bilete / Brânză, colac / Ni ci un pitac / Lume grămadă / Limonadă / Mare paradă / Bătaie, sfadă / Zgomot, praf / Artiștii, poc, paf / Călușei / Căruței / Mititei / Covrigei/ Țâbă, Grivei / Halviță / Mariță / Cobzari / Ștr engari / Gogoașe / Moașe / Copii,în fașe / Caterincă / Ilincă / Tr ăsură - cai / Loc n‐ ai. / Bezele,/ Chiftele / Belele./ Copii, / băt râni / Evrei, români / Cu ochiul pont / În coaste‐un ghiont / Bărătci/ Bănci, / Panaramă,/ Salon, pastramă, / Văleu mamă! / Flăcăi urâți / Ardei
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]