133 matches
-
București, 2007). Volumul cuprinde 58 poezii, două cicluri poetice ("Cronica anului 1933" și "Monumentele Poltavei"), nuvela "Cobzarul", cinci povestiri ("Învingătorul furtunii", "Ei, dumbravă, crâng întunecat!", " Țipăt în miez de noapte", "Studii autumnale", "Secara se vântură") și "Enciclopedia umoristică". Doar nuvela "Cobzarul" și povestirea " Țipăt în miez de noapte" au fost traduse în limba română de Ostap Borodai-Șandru și publicate în revista "Curierul ucrainean". Criticul literar Oleksa Romaneț distinge trei cicluri de poezii în opera lui Hariton Borodai: poezii despre natură, versuri
Hariton Borodai () [Corola-website/Science/321696_a_323025]
-
Pietraru, Alexandru Grozuță, Gică Petrescu, Dona Siminică, Constantin Eftimiu, Ștefan Lăzărescu, Emil Gavriș, Dan Moisescu; naiștii Fănică Luca, Damian Luca, Radu Simion; clarinetiștii Luță Ioviță și Iliuță Rudăreanu; țambaliștii Mihai Ion Shină, Iancu Fieraru, Gheorghe Pandele, Andrei Pavel, Stela Marinescu-Ciuciu; cobzarii Ion Zlotea și Ion Păturică; acordeoniștii Marcel Budală, Ilie Udilă, Nicolae Crăciunescu; fluieriștii Ion Văduva, Damian Cârlănaru, Ion Vădeanu; taragotiștii Haralamb Ioviță și Ion Luță Ioviță etc. Repertoriul lui Nicu Stănescu a însumat toate piesele „clasice lăutărești”, moștenite din secolul
Nicu Stănescu () [Corola-website/Science/320434_a_321763]
-
spre originalitate, scheme sau formule, ci a preferat o exprimare exactă a conținutului. Dacă structura desenului este impusă uneori de arhitectura imaginii, ca în lucrarea "Tip de țărancă", în autoportretul "", desenul este implicit inclus în textura cromatică. În "Moș Nicolae Cobzarul", portretul ia formă prin valorile spațiale rezultate nu din degradările de ton, ci din contrastele de culoare și din însăși densitatea materiei picturale. Ștefan Luchian a fost primul pictor care a adus în prim-plan la începutul secolului al XX
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
de 1 decembrie 1907. Virgil Cioflec spunea: Compoziția în ulei "Cheful", redă trei "damicele", cum le spunea Luchian, și trei bărbați, care au încins o petrecere. În ultimul plan se pot observa doi lăutari din care unul este Moș Nicolae Cobzarul. Cu acest tablou a participat Luchian la expoziția de la Ateneu din data de 1 ianuarie 1907, deschisă împreună cu Kimon Loghi și Oscar Spaethe. În anul 1912, Ștefan Luchian pictează într-un suprem efort tabloul "Lăutul". Prin această compoziție înnobilează măruntul
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
galerii din străinătate, nu și-au putut găsi un public interesat. Este de menționat că în 1989 în timpul evenimentelor din decembrie din București, 2 dintre tablourile pictorului aflate la Muzeul Național de Artă al României ("Safta Florăreasa" și "Moș Nicolae Cobzarul"), au fost atinse de gloanțe. Prin anii 1930, impactul lui Luchian asupra artei românești a devenit un subiect de dispută în lumea culturală, unii critici fiind de părere că opera sa a fost una cu relevanță redusă, iar detaliile vieții
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
unui colectiv de mare valoare artistică. Vechea orchestră „Ciocârlia” s-a mărit cu 60 de persoane. Au sosit cei mai bun soliști din țară, precum violoniștii Florea Cioacă și Varga Zoltan, taragotiștii Iosif Milu și Ion Murgu, fluierașul Marin Chisăr, cobzarul Ion Șerban (zis Tarzan), clarinetistul Adolf Guți etc. În paralel, a preluat cu jumătate de normă, conducerea proaspetei Orchestre de muzică populară a Radiofuziunii Române, având drept obiectiv înregistrările și concertele în direct. Dacă la Ansamblul „Ciocârlia” a lucrat cu
Victor Predescu () [Corola-website/Science/329880_a_331209]
-
(n. 1807, București - d. 1880, București) a fost primul lăutar care a scos din anonimat (pe la mijlocul sec. XIX) șirul de violoniști și cobzari bucureșteni ce se străduiau să impună folclorul (atât țărănesc, cât și orășenesc) în viață artistică a Capitalei. Taraful sau a însuflețit cu muzica să atât pe cei care au realizat Unirea de la 1859, cât și pe cei care au participat
Dumitrache Ochialbi () [Corola-website/Science/324372_a_325701]
-
cu muzica să atât pe cei care au realizat Unirea de la 1859, cât și pe cei care au participat la Independență de la 1877. S-a născut în 1807, în București, ca rob pe un domeniu boieresc. Încă de tânăr intra cobzar prin diverse formații. În 1827 prezenta „tarafului lui Dumitrache lăutarul” este amintită de Ion Ghica în schița memorialistica „Un bal la curte”, descriind formațiile participante la revelionul din casă boierului Românit. De aici înțelegem că, probabil, acesta era cel mai
Dumitrache Ochialbi () [Corola-website/Science/324372_a_325701]
-
iveală un considerabil material de peste 5.000 de bucăți poetice, format din cântece bătrânești (balade), hore etc., colecționat într-un volum de 1700 pagini. În întreprinderea aceasta, au apărut câțiva Șolcani, în persoana lăutarilor Anghel Cambrea din comuna Săcelu, Gorj; cobzarul Stăneu Ion din Cucueți, Teleorman; Dumitru Văleanu din Roșiorii de Vede etc., care, numai ei singuri, fiecare în parte, au la activul lor, câte 6 și 7 mii de versuri și la care se mai adaugă contribuția altor lăutari. Moare
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
germană („Lieder aus dem Kleinrussischen“) ("Cântece din malorusă"). Entuziasmat după un voiaj la Kiev în 1874 a compus lucrările vocale „Niprul nostru, fluviul țar” și „M-am născut pe Nipru, sunt, deci, cazac” Alte cântece în românește, de inspirație folclorică :„Cobzarul” , „Bucovină, țară dulce”, „Când Moldova purta jugul”, „ Cântă cucul pe fântână”
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
de Aur și a fost considerat de către critică, ca fiind urmașul lui Nicolae Grigorescu. În cei patru ani premergători primului război mondial, Arthur Verona a pictat mai multe portrete, dintre care se remarcă "Portretul doamnei V, Fete din Bucovina" și "Cobzarul" care aparține astăzi Muzeului Național de Artă al României. A făcut o mulțime de studii de flori precum și picturi în care a reprezentat momente din viața rurală, elocvente în acest sens fiind "Petrecerea câmpenească, La fântână, Culesul merelor" sau "La
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
Ion N. Șerban (n. 27 septembrie 1932 Slobozia, jud. Ialomița, d. 1997 Fierbinți, jud. Ialomița), mai bine cunoscut ca a fost un cunoscut violonist și lăutar virtuoz din România. S-a născut în 1932 la Slobozia, jud. Ialomița, fiul cobzarului Nicolae Șerban. Din 1939, începe să învețe vioara instruit de fratele său, Ionică Șerban. În 1953 este numit dirijor al Ansamblului „Bărăganul” din Slobozia. În perioada 1953 - 1964 a obținut numeroase premii și titluri de laureat la festivaluri și concursuri
Ion Albeșteanu () [Corola-website/Science/323359_a_324688]
-
în materie de folclor - „Discul de Aur” al Academiei „Charles Cros”, din Franța, la a XXV-a ediție a Festivalului de Toamnă de la Dijon. Din 1970 începe să colaboreze cu cântăreața Romica Puceanu, iar în perioada 1971-1975, înregistrează discuri cu cobzarul Marin Cotoanță, acordeoniștii Marcel Budală, Gheorghe Ghițică sau Victor Gore. În 1994 artistul participă la un spectacol „Tezaur folcloric” prezentat de Marioara Murărescu. Acolo Ion Albeșteanu interpretează 4 melodii și anume: "Pe valea Neajlovului", "La calu' bălan", "Spune, spune moș
Ion Albeșteanu () [Corola-website/Science/323359_a_324688]
-
Județean Timiș, Uniunea Ucrainenilor din România și Centrul de Cultură și Artă Timiș organizează manifestarea „Taras Șevcenko - poet național și universal“ în sala de spectacole a Centrului de Cultură și Artă al județului Timișului (str. E. Ungureanu nr. 1). Marele „cobzar al Ucrainei“ va fi omagiat prin cântec, dans și poezie de reprezentanții ucranenilor din Timișoara, Lugoj, Dudeștii Vechi, Sânnicolau Mare, Variaș, Remetea Mică, Știuca, Copăcele, Cornuțel Banat, Zorile, Târnova și ansamblul profesionist „Zorea“ din București. ( I. B.) Cont de trezorerie
Agenda2003-13-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280848_a_282177]
-
Fără rost devin acum întrebător dacă cerul din fundalul unui peisaj nu este întunecat față de casele și vacile placide, în plină lumină, din planul întâi; dacă mâinile de un galben-verzui chagalian se acordă cu maniera de execuție a capului unui cobzar, sau dacă grupul de dansatori (egali în înălțime deși diferit plasați de ochiul privitorului) plutește în văzduh, undeva aproape de coama dealului, ori bate cu picioarele, drept și sigur, pajiștea înclinată a pantei. Toate acestea fac pâinea și sarea artei fără
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
pe crestele unui autentic tragism. Astfel de sensuri ce țin, structural, de temperamentul artistului se traduc neintenționat în zbuciumul formelor, în expresionismul desfășurării volumelor, iar strădania de limpezire către care se îndreaptă sculptorul - așa cum indică lucrările recente: Cap de țăran, Cobzarul, Țărăncile etc. - nu diminuează patosul propriu, ci-l restituie doar unui plan mai interiorizat mai puțin afișat.’’ ( Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 114) Smultea Sorin 1981 Pictor Născut la 10 septembrie 1981 în Reșița
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
până la sfârșitul vieții va desfășura o intensă activitate literară și diplomatică în favoarea României. Este o perioada fecundă, când îi apar cele mai multe cărți de versuri, romane și piese de teatru, antologia de folclor Nuits d’Orient (1907) și libretul operei Le Cobzar, de fapt o prelungire a culegerii de poeme Le Rhapsode de la Dimbovitza, care, pe muzică de Gabrielle Ferrari, s-a jucat pe scenele din Monte Carlo (1909) și Paris (1912). Se impune în lumea literelor franceze, trezind un binemeritat ecou
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
de două scurte piese: Stana (dramă în versuri, tradusă din franceză de poetul D. Nanu și publicată în „Convorbiri literare” în 1904) și Pe urma dragostei („dramă țărănească” scrisă în limba română în 1905), precum și de libretul de operă Le Cobzar, compus împreună cu Paul Milliet. Singurele lor calități constau în încercarea de relevare a universului spiritual al țăranului român, cât și în lirismul unor episoade, ce atestă încă o dată vocația romantică a autoarei. Un interes deosebit prezintă însă paginile memorialistice, unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
Ileana Carmen Moldovan, București, 2003; Pe urma dragostei, introd. A. P. Vojen, București, 1905; The Queen’s Friend, Londra, 1907; Le Jardin passionné, Paris, 1908; Amor vincit, Paris, 1909; Le Sortilège, Paris, 1911; ed. (Vraja), tr. Bucur Velințaru, București, 1922; Le Cobzar (în colaborare cu Paul Milliet), Paris, 1912; La Dormeuse éveillée, Paris, 1914; Dans l’or du soir, Paris, 1927; Elena Văcărescu, Anna de Noailles, Miresme de departe, tr. A. Pop-Marțian și Ștefan Bălcești, Câmpulung, 1927; Projections colorées, Paris, [1928]; Mémorial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
valle del Dimbovitza), tr. Anna Millani Vallemani, Cità di Castello, 1891; ed. (Le Rhapsode de la Dimbovitza), București, 1892; ed. Paris, 1899; ed. (The Bard of the Dimbovitza), tr. Carmen Sylva și Alma Strettell, pref. Carmen Sylva, Londra, 1892; Chants du Cobzar, Paris, 1905; Songs of the Valiant Voivode and Other Strange Folk-lore, Londra-New York, 1905; Nuits d’Orient. Folk-lore roumain, Paris, 1907. Traduceri: Carmen Sylva, Jéhovah, Paris, 1887, Die Sphynx gesichtet, Berlin, 1890. Repere bibliografice: G. I. Ionnescu-Gion, „Chants d’Aurore
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
țară, România. Un nume, Ceaușescu, tr. edit., pref. Al. Balaci, București, 1988 (în colaborare cu Raluca Tulbure). Traduceri: Poeme bulgare, București, 1951; N. Gribaciov, Primăvara în colhozul „Pobeda”, pref. Mihu Dragomir, București, 1951, Poveste din pădure, București, 1953; Taras Șevcenko, Cobzar, pref. Mihail Sadoveanu, postfață Alexandr Deutsch, București, 1952 (în colaborare cu Val Cordun); ed. (Cobzarul), București, 1957, Poezii, introd. Mihai Novicov, București, 1960, 1814-1861, București, 1961 (în colaborare cu Sanda Arbore), Poeme, pref. Stelian Gruia, București, 1976, Cobzarul, îngr. și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
Raluca Tulbure). Traduceri: Poeme bulgare, București, 1951; N. Gribaciov, Primăvara în colhozul „Pobeda”, pref. Mihu Dragomir, București, 1951, Poveste din pădure, București, 1953; Taras Șevcenko, Cobzar, pref. Mihail Sadoveanu, postfață Alexandr Deutsch, București, 1952 (în colaborare cu Val Cordun); ed. (Cobzarul), București, 1957, Poezii, introd. Mihai Novicov, București, 1960, 1814-1861, București, 1961 (în colaborare cu Sanda Arbore), Poeme, pref. Stelian Gruia, București, 1976, Cobzarul, îngr. și pref. Dan Horia Mazilu, București, 1990; Nikolai Tihonov, Două torente, București, 1954; A. S. Pușkin, Rusalka
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
Taras Șevcenko, Cobzar, pref. Mihail Sadoveanu, postfață Alexandr Deutsch, București, 1952 (în colaborare cu Val Cordun); ed. (Cobzarul), București, 1957, Poezii, introd. Mihai Novicov, București, 1960, 1814-1861, București, 1961 (în colaborare cu Sanda Arbore), Poeme, pref. Stelian Gruia, București, 1976, Cobzarul, îngr. și pref. Dan Horia Mazilu, București, 1990; Nikolai Tihonov, Două torente, București, 1954; A. S. Pușkin, Rusalka, postfață Tamara Gane, București, 1959; Hristo Botev, Poezii, pref. Anghel Todorov, București, 1961, Acela nu moare!, pref. trad., București, 1976 (în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
deținut până la secularizare. Stăpânea printre altele mahalaua Bucșinescu, a Tătărașilor, Ciurchi, Frecău și Bularga, iar în exterior stăpânea satele: Șapte oameni, Iacobeni, Delești, Dume ști, Tămășeni, Albești și altele. lângă zidul bisericii se află mormântul lui Vasile Barbu (Barbu Lăutarul), cobzar și staroste al lăutarilor moldoveni. Biserica Zlataust face parte integrantă dintr-un sit încărcat de istorie și definește o imagine proprie Iașului. C. LOCAȘURI DE ÎNCHINĂCIUNE PENTRU UZ RESTRÂNS LOCAȘURI DE ÎNCHINĂCIUNE PENTRU UZ RESTRÂNS Acolo unde a fost necesar
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
extraordinar autodidact, bun cunoscător și talentat muzician, acesta semna și muzica filmelor sale alături de regie, scenografie și...evident, era și actor principal! Lectură obligatorie Legendele rromilor - Barbu Lăutarul (născut Vasile Barbu, ~1780, Iași - decedat ~1860) A fost un cântăreț și cobzar moldovean care s-a bucurat de o faimă devenită legendară, urmaș al unei vechi familii de rromi-lăutari. Staroste al lăutarilor din Moldova timp de cca 40 de ani, Barbu Lăutarul a fost unul dintre acei mari cântăreți populari care prin
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]