70 matches
-
Lambert ale cărei degete așteptau deasupra unei taste speciale. ― O.K. Dă-i drumul la bandă. Atenție la volum. Navigatorul apăsă comutatorul. Sala se umplu de un șuierat ascuțit. Vorbeau stelele. Deodată un sunet terifiant explodă prin pasarelă. Kane se cocârjă și Ripley păli în mod rușinos. Urletul oribil ținu douăsprezece secunde, apoi energia statică îl acoperi. ― Dumnezeule, zise Kane, tremurând tot. Lambert deconectă difuzoarele. Pe punte se resimți puțină căldură omenească. ― Ce-ar putea fi? întrebă Ripley cu voce pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lucind în negură. Șovăi o clipă... Jones era cam de mărimea bestiei care țâșnise din pieptul sărmanului Kane. Dar când auzi un alt miorlăit, al treilea, se simți mult mai bine. Numai o mâță putea scoate un asemenea sunet. Se cocârjă pe sub o grindă și se uită la ceea ce era pitit acolo într-o scobitură. Păr din plin și o mustață: Jones! ― Vino, pisoiaș... ce bine-mi pare că te văd, stârpitură! (Întinse mâna spre animal. Acesta căscă gura și urlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
avut grijă să-mi pună blestemele chiar În scutece! În inocența mea, le-am purtat și le-am păstrat ca pe singura zestre pe care mi-au putut-o oferi! Grele blestemele astea! Abia le mai pot duce! M-au cocârjat, și-au făcut din viața mea o sperietoare ! Să vă ferescă Dumnezeu de “Blestemul Saturnian”! Drumul cărții (scrisoare imaginară) Dragă prietene, mă bucur să fi fost prezent la scoaterea În lume a proaspătului volum “Două lacrimi de cer”. Încă din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
care la început fusese un pic prea mare în raport cu trupul, părea tot mai normal. Dar noii mei colegi erau în fiecare an tot mai mărunți și trebuia să mă aplec ca să pot vorbi cu ei. De aceea spinarea mea se cocârja tot mai tare. Și silabiseam din ce în ce mai tare pe măsură ce treceau anii. După patru ani în clasele primare, spre marea mea părere de rău, a trebuit să trec în cursul elementar, unde nu se mai scotea nici un sunet. învățătoarea și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
literatură: omul care se îndestulează cu propriile sale secreții dulci. în vreme ce îmi îndeplineam în felul acesta sarcinile de angajat al muzeului, privirea mi s-a fixat pe una dintre bătrânele care ascultau cu atenție. Era cea mai scundă și mai cocârjată dintre toți, din păr îi mai rămăseseră doar câteva șuvițe albe, iar chipul îi era așa de zbârcit, încât trăsăturile generale - nasul și gura și obrajii - abia se mai deosebeau unele de altele. Și totuși o recunoșteam. Era clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cap, viguros și cam aiurea cu motivul 2, dar multe lucruri s-au ciocnit dur și aberant în mine de când mă știu. În jurul meu, toată suflarea muierească - fără multe excepții - căra mereu câte ceva: bunica, pe care-o strigam băbuța, se cocârja, cât era de pirpirie, fără să zică pâs, ba cu zeci de găleți de apă coborâte în pivniță când se fierbeau rufele în cazan, ba cu un coș mare, în care aducea din piață gâște pentru îndopat, găini, pui, rațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
trăiască și-un veac! Donna Iulia a numărat scrisorile primite de la plecarea lui. Douăzeci și șase. Tot atâția ani. Parcă ieri plecase Tim. Sau în urmă c-un secol. Cum mai arăta oare? Precis era și mai urât. Se și cocârjase. Avea părul rar, și-a amintit Donna Iulia; unul din plămâni, cel drept, îi era cam șubred... S-a vindecat, altfel nu ar fi putut să muncească din greu tocmai la capătul lumii... A găsit medicamente potrivite... Bine că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și că astfel se va încheia odată povestea cu orologiul. Au fost controlate focurile ce ardeau în plite - pe asemenea uscăciune, un pârjol mai trebuia! -, iar părinții și-au adus odraslele mai mici aproape. Bolnavii și bătrânii s-au gândit, cocârjați prin paturi, că poate pentru vreunul din ei venise vremea... Ce va fi? Și a fost ploaia! Din norii vineți - asemănători celor ce mai trecuseră pe cerul târgului în ultima vreme - curgeau acum șuvoaie! Torente! Sevă pentru știuleții de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
valuri de la fabrica de sârmă, apoi de la abator, de la fabrica de bere, de la fabrica de geamuri, negri pe mâini și aduși de spate, măcar să-și fi dus În cârcă Himera, cum ar fi zis Baudelaire. Și această tristețe l-a cocârjat și pe el, Vasile Moare, l-a strivit și s-a insinuat În el ca o statuie de ciment, pentru câtă viață va mai avea el de trăit. „Mizeria materială este imaginară, și-a zis, iar dacă te simți nefericit
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
urmărea mai cu seamă să Îl distragă de la acțiunea sa. Oricum, politețea lui Îi plăcu, după modul cum fusese tratat mai Înainte. Doi ochi cum nu se poate mai negri Îi străluceau cu vioiciune pe chipul zbârcit, cu toate că vârsta Îi cocârjase trupul. — Ce pot face pentru domnia ta, messer Durante? — Am nevoie de Înțelepciunea dumitale Într-o privință aparte. — Toată știința mea, deși modestă, se află la dispoziția dumitale. — Eu nu Îți subestimez Învățătura. Ești cel mai Învățat În științele naturii. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
neauzit: ― Cretină! ― Chestia e cum le plasăm. Sculptorul începu să strângă pânzele. Trebuie mers pe șest. ― Cum adică, domnule Matei? se interesă Melania Lupu clipind nedumerită. Instinctiv, coborâseră glasurile. Vorbeau aproape în șoaptă, înghițindu-și mereu saliva. Și spinările se cocârjaseră ca și cum cineva ascuns în întuneric le-ar fi pândit umbrele. ― Adică nimeni nu suflă o vorbă până găsim un amator serios. ― Amator serios! Hm! Grigore Popa începu să se plimbe agitat prin odaie: Aș vrea să-l văd pe ăla
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aceea, formau un cuplu fericit, cu gurile deschise deodată, din care țâșneau aceleași cuvinte. Costache bănui că muzica e una dintre cauzele care i-au ținut atâția ani împreună și se uită cu milă la Elena, care suferea și se cocârjase toată, cu o expresie de durere pe chip. După ce se terminară cântecele de-afară și din casă, intră și Alexandru, spuse că a avut el grijă de darurile pentru colindători și-l rugă pe Costache să i acorde două minute
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Îmi trece cineva cu furtunul prin creier. Pantofii lui sînt ca două pîini negre, uscate. Își Întretaie drumul cu alții care vin din sens opus Încărcați cu plase pline de morcovi și gogoșari, cu funii de usturoi spînzurate pe umeri, cocîrjați sub sacii cu varză. El e insul fără sacoșă. El e cel care se uită la lucruri fără să le rîvnească, fără să le atingă. E cel În care lumea intră nechemată, de bunăvoie. El nu e un estet. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a refuzat să intre-n program. Pe-atunci Încă puteai face asta. — Atunci a plecat? — Nu, nu atunci. Timp de câțiva ani, pentru toată lumea păream ca niște frați gemeni. Îmi semăna uluitor. După aceea, În timp, a Început să se cocârjeze, să uite, să devină tot mai pisălog și mai acru, chiar violent. Când ne certam, ceea ce se Întâmpla În ultimul timp zilnic, dobândise ascendentul celui mai apropiat de moarte, iar eu, practic tatăl lui, nu numai că pierdusem orice formă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să-mi dai să beau!» La douăzeci de ani Victor se însura a șasea oară: două dintre neveste muriseră iar pe trei le alungase el.” De pe cărările pădurii care se deslușeau în luciul tocit al frunzișului ieșeau cîrduri de țigănci, cocîrjate sub panere de nuiele și coșuri din scoarță de tei, pline cu bureți. Stafidite, cele bătrîne erau urîte și schiloade. Ochioase și frumoase, țigăncile tinere priveau la noi cu plăcere. În marginea fagilor, o bătrînă cu picior de lemn se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fel de motiv plauzibil. 8 — Nu te uita acum, a rostit James fără să-și miște buzele, ca a un ventriloc, o văd pe Reese Witherspoon la dreapta ta. M-am răsucit imediat să mă uit, iar el s-a cocârjat de jenă - Într-adevăr, era chiar ea, sorbea dintr-un pahar de șampanie și Își repezea părul pe spate râzând. Nu voiam să par prea impresionată, dar n-am putut să mă stăpânesc: era una din actrițele mele preferate. — James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că văd, în loc de cer ? O criptă mai mare. Una peste alta, ca într-un joc de cuburi. Ca niște matrioști, criptă peste criptă... — Cine știe... poate că o să se îndrepte... Sigur. Când lucrurile or să se îndrepte, eu o să fiu cocârjat de-a binelea. Suntem încă foarte tineri, încercă fata. Efrem pocni din degete. — Tu nu te-ai săturat să aștepți ? Sau, îngropată în cărțile alea, nici nu-ți dai seama cum trece timpul ? Mai bine te-ai gândi să vii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
le simțeam ochii ca pe tot atâtea săgeți. Mă întorceam surâzând și-mi desfăceam brațele ca semn că mă predau: doar atunci ieșeau din ascunzișuri și mă înconjurau. Cât soare ascunde ochii acelor copii! Trupșoarele lor însă sunt ciupite și cocârjate de slabe ce sunt și de boli. Unii doar bombănesc ceva, sunt deja pradă unor ținuturi sterpe tot mai resimțite în vegetație și peisaj. Uneori nu e nici o diferență între un copil și un pietroi:ambele stau acolo și se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de un maldăr, de zeci de maldăre, de dosare, radiere și ascuțitori, asta înseamnă că-ți vezi de treabă?! Mina: Dar ce altceva ai vrea să facă? Vera: Nimic. Hm. Nu întîrzie la începerea programului, nu pleacă mai devreme, stă cocîrjat peste hîrțoage... Nu face concesii, nu ia ciubuc... Icoana corectitudinii. Mina: Spui toate astea de parcă a fi corect înseamnă a fi imoral. Vera: Ei, află că, într-un fel, chiar așa și e. El vrea să fie Acela, Unicul, și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mocârțanilor în Armani. A stors, cu aplomb, lacrima chivuțelor, și a rezistat, sfidător, laserelor ucigașe, esență de torturi imaginare, lente și dureroase, ale șeptelului de starlete dornice să-i ia locul. A fost, pentru femeia română medie, posacă și nefericită, cocârjată de munci, suptă de vlagă, ofilită de copii și ignorată de bărbat, raza de soare și icoana dătătoare de speranță că, da, mai sunt și femei care au noroc pe lumea asta. Brava, Mihaela, maică! A fost? Ea care a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]