86 matches
-
petice colorate, cu cămașa verde deschisă larg. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau ca semnalizatoarele cu halogen. Pe cap avea o tichie tricotată, prăzulie. Un bătrânel, cocârjat, cu o bărbuță colilie, stângând la piept o servietă din vinilin verde, se ghemui la picioarele lui. Râdea pițigăiat, sclipindu-și și el tăciunii aprinși, ascunși sub obloanele unor pleoape zgrunțoase, groase, răzbuzate. Din stufăriș mai scoase capul, întrebător, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și chiar pe tricouri. De altfel, undeva, în drum, se opriseră și Ken îi cumpărase un mic medalion, o mică bucățică de gresie pe care mîna unui indian pictase, fără niciun tremur, cu o precizie de admirat, un mic personaj cocîrjat cîntînd la flaut. — Ken... Da ? — suntem la ei, la Kokopelli ? — Cred că da. — am uitat cine e Kokopelli. — a fost un zeu care s-a supărat pe poporul său. — Cînd ? — nu se știe. Demult. — Și de ce s-a supărat ? — s-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
au tăiat și stejarul, așa cum se face de obicei cu orice copac de care s-a spânzurat cineva. Dar eu zic să mergem că ne apucă noaptea aici în pădure...” Bătrânul S i câmpul acela era gol și pustiu, dealurile cocârjate undeva departe la orizont curgând monoton ca o apă cenușie cu unduiri de cămilă, întregeau spațiul acela imens, doar puțin estompat de pâcla târzie a toamnei. Ciulinii, strângând încrețiturile domoale ale câmpului ca niște pioneze arhaice de un galben murdar
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și admiratorii îi plăcea să-și atribuie puteri paranormale, ca entitate superioară spiritual. Demonstra cu eleganță și tehnică inegalabilă că într-adevăr așa este. Putea să-și schimbe înfățișarea în câteva secunde. Din bărbatul înalt și frumos, ajungea un pitic cocârjat și hidos. Putea mima înfățișarea oricui după model, schimbându-și sexul, tranformându-se din bărbat în femeie, sau din femeie în bărbat. -Sunt zeu nemuritor domnilor, pe mine moartea și bătrânețea nu mă ating. Deviza mea este:Tinerețe fără bătrânețe și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
piesă din 1597, următoarele cuvinte: " Această groapă de nimic poate ea să cuprindă vastele câmpuri ale Franței? Putem noi oare îngrămădi în acest cerc de lemn toate căștile care au îngrozit întreaga suflare la Azincourt? Oh! Iertare! Fiindcă o cifră cocârjată poate reprezenta într-un mic spațiu un milion, permiteți ca, zerouri ale acestui calcul enorm, noi să punem în mișcare forțele imaginațiilor domniilor voastre. Presupuneți că în incinta cuprinsă de aceste ziduri, sunt acum închise două puternice monarhii ale căror frunți
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
furul, dar magul nu-i aflase nici casa, nici chipul. Dar el Își urmărea fără răgaz țelul neostoit. — Înveteratul client de la Salon Doré nu se dă bătut și chiar stăruie, a exclamat pe nepusă masă Montenegro, care Îi spionase stând cocârjat, cu ochiul pus la gaura cheii și bastonul din os de balenă Între dinți, iar acum - costum de haine alb și canotier moale - dăduse buzna Înăuntru. De la mesure avant toute chose. Eu chiar că nu Întrec măsura: nu am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Fiecare a luat-o pe drumul lui. Dar Tai An mințise: s-a Întors după câteva minute. A dat buzna În coșmelie și a ieșit târând după el lopata cu care de atâtea ori Îmi făcusem de lucru prin grădină*. Cocârjat, s-a pus să sape În jurul salciei, la lumina lunii. A trecut o vreme, n-aș ști s-o măsor; În sfârșit, a scos din pământ ceva lucitor și am zărit talismanul Zeiței. Atunci am plonjat peste fur și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
primi nici un răspuns la bătaia lui în ușă, reuși să împingă ușa fără a face vreun zgomot, deschizând-o și pătrunzând nevăzut în holul întunecat. Înaintând în camera de zi, necunoscutul se instală lângă televizor și rămase așa, contemplând silueta cocârjată, prăbușită a lui Michael. După ce văzu tot ce voia să vadă, tuși tare, de două ori la rând. Michael se trezi speriat și, focalizându-și ochii somnoroși, se pomeni că privește un chip care ar fi vârât groaza în inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mușamalele de culoarea flegmei... Doar Fraser Îi părea că se abătea de la regulă, fiind singurul punct luminos, pentru că părul lui tuns era blond, iar al celorlalți era negru sau castaniu spălăcit; și avea și gesturi animate, pe cînd alții umblau cocîrjați; și cînd rîdea - așa cum se Întîmpla acum - rîsul lui puternic ajungea pînă acolo. Încă vorbea cu Watling; de-abia asculta ce-i spunea Watling, și dădea din cînd În cînd din cap. Nu-l prea plăcea pe Watling, Duncan știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fără nici un fel de discuție, cele mai grozave tinichele. Telefonul suna și suna. De ce nu-mi răspundea, oare, nimeni? Pot să vă ajut? am auzit o voce cu accent britanic în spatele meu. Am tresărit și am scăpat receptorul. Un bătrân cocârjat îmi apăru în fața ochilor. Chipul lui era atât de brăzdat de riduri că ai fi zis că-i mai în vârstă decât orice altceva din casă. Purta o jachetă neagră, ponosită, și pantaloni dungați. E bine de știut că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pot reprima un fior. Eduard îmi pomenise doar de bâlbâiala lui Bobo, nu mi-a spus însă că, pe lângă asta, arată ca un mic monstru, cu păr rar pe creștet și cu umărul drept aplecat mult față de umărul stâng. Stă cocârjat asupra unui caiet, mâzgălind de zor, și își ridică pri virea din caiet doar când suntem la doi pași de el. Are figura colțuroasă acoperită de o inexpresivitate solemnă, ca de mort, și ochii (la fel de cenușii ca ai lui Eduard
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ard obrajii. — Scena cu norii e fffoarte mi-mișto! se aude, deodată, glasul lui Bobo. Nici nu l-am auzit intrând în sufragerie. Bobo se mișcă foar te agil, îți apare pe nesimțite în față, cu silueta lui subțire și cocârjată. Bobo își scutură părul rar, din care țâșnesc stropi mici și in colori de apă. — E o vvreme gggroaz-nică af-fară! spune el, privindu-ne pe rând cu atenție. Mă îndrept mirată spre fereastră. îmi amintesc că mai devreme, când am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în haine tărcate, ca blana de râs, îi întinse mâna, rostindu-și repezit, oferta lui binevoitoare: Dam ajutor? Vartolomei și-a frecat de pantalonii aspri, de postav, mâna plină de funingine unsuroasă, încercând inutil să se aburce de pe picioarele lui cocârjate, luând aminte la cel de al doilea flăcău, ce tocmai cobora din mașina albă. L-a privit, de jos în sus, din ghemuirea la care îl silea beteșugul, răsturnându-și pe o parte mustața-i roșie, ca un pui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Sunday, pastorul evanghelist. Mustața "pe oală" ca și sclipirea metalic-cinică a privirii îi conferă un aer de bandit al vestului sălbatic, amintind de rolul făcut în Bandele din New York. Personajul dobîndește uneori o atitudine statuară de conchiscador, iar, în final, cocîrjat, redus la un rest grotesc pare, mai degrabă, un paria. Actorii, Daniel Day-Lewis și Paul Dano, ca și regizorul au reușit să gradeze verosimil și sensibil acest traseu al degradării umane fără a face din aceasta o lecție de morală
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
ețetera... Dădui din umeri nedumerit. Dacă avansul se deregla, nu se întîmpla nimic, dar dacă ungerea era defectuoasă, strungul se putea gripa. Când prima operație se termină, îl oprii și îl anunțai pe maistru, un ins neprietenos, cam posomorât și cocârjat, care veni, se uită, începu să înjure și se îndepărtă fără un cuvânt. Crezui că se duce să facă rost de niște beculețe; nu! își văzu de treabă liniștit, apoi dispăru și reapăru după vreo două ore, dar tot fără
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
joacă accidentele de altădată, cu cădere de pe bancă în somn, bărbatul cu zece copii declarați, năuc, ține căciula, zîmbești tot pierdut, familia de trei episodică, iese, tu pletele pe umeri, vopseaua neagră atentat la propria vîrstă, el mișcare de picioare cocîrjate, echipamente de copil de 4-5 ani, ăsta da actor, numai că rutinat de jocul în prezența voastră, vine la rînd ce scapă vederii, schimbarea regulilor într-un sistem deschis, nimic nu mai vine la rînd, suprimată vraja sălii, chipul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
iar soția sa și-a dus veacul în această casă. Alte rude n-au avut, domnule avocat? Nu, eu am fost singurul și ultimul. Rămîn mirat de această întorsătură și-l privesc intens pe avocat. Este trist și parcă mai cocîrjat ca de obicei. Pauza este jenantă și o întrerup. Deci sînteți rudă cu sculptorul... Nu, nu, excelență. Cu nebunul? țip, întrebîndu-l. Da. Primesc lovitura năucitoare și strig la el: De ce suferi, de ce te autoflagelezi? Cu ce ești vinovat? Avocatul tace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rușine. Ne anunță că poartă noroc. Poate, dar nu cumpăr. De pe monitor dispare zborul nostru și se anunță Tenerife. Alergăm spre panoul general. Bruxelles este anunțat la poarta 4, terminal B. O luăm la picior în regim alert. Bătrînii asiatici, cocîrjați și stresați încearcă să țină ritmul. Nu pot și devin necăjiți rău de tot. Unii aleargă. Ajungem și vedem anunțat zborul. Răsuflu ușurat. Încă o întîrziere de o oră. Ne cunoaștem și bîrfim serviciile aeroportului, compania iberică și tot neamul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tabloul și... surpriză. Zborul este la terminalul A, poarta 42. Micul nostru grup se amestecă cu celălalt care avea locurile rezervate pentru acel zbor. Din nou șoc. Se schimbă poarta. Alergăm la panoul general. Poarta 15. Bătrînii asiatici sînt mai cocîrjați. Ora plecării trece. Sîntem tot mai nervoși. Un imbecil aflat la poartă nu discută cu noi. În sfîrșit, la ora 17 vine echipa pentru îmbarcare. Ne anunță că va prelua atîția pasageri cîți încap. Îmbulzeală ca la tacîmuri pe vremea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tomnatec și așa mai departe. Sau fetele, ieșeau în curtea gazdei la capul gardului și alegeau unul din pari. Numărau spre stânga sau spre dreapta zece pari și așa cum era acesta, așa va fi mirele, scurt sau înalt, drept sau cocârjat, țapăn sau putred, urât sau frumos etc. La miez de noapte pe rând, fetele luau o scovergă, ieșeau în ogradă, se urca pe grămada de bălegar și începea să mănânce din scovergă. Primul lătrat de câine pe care-l auzea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
nou mandat. Pentru cine are o genă înclinată spre slugărnicie, cu spinarea încovoiată, poziția verticală i se pare nefirească, (adică cum să stai drept?) o poziție obositoare, care te ține la vedere, ești în ochii tuturor, fără să observe acești cocârjați și ascunși sub pulpanele altora, că verticalul îi vede și el pe toți ceilalți. Este de neînțeles cum se pot transforma oamenii, când e vorba de putere, ar vrea s-o înhațe cu amândouă mâinile, călcând în picioare tot ce
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
pentru chestiuni minore, intrarea “benevolă” în mânăstire, iar pentru treburi însemnate politicești se aplica orbirea cu fierul încins, sau alte prea înfricoșătoare mutilări, ca să nu-ți mai treacă prin cap să aspiri la tronul basileilor; cei însemnați, mutilați, diformi, strâmbi, cocârjați, damblagii, chiar din ilustre familii, nu puteau ocupa tronul imperial. Nu voi înțelege nici în ruptul capului de ce președintele Băsescu își leagă de gât și duce în spate un guvern contestat și din interior, devenit inutil ca o damingeană goală
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
bă, de te duci una-două la baie? strigă aia a mea. Turbam dă dureri. Dă-te, fă-n căcat să-ț bată nasu, dracu’, fac și io o labă!” Mă primește același doctor tânăr, parcă mai amabil: deschisese plicul. Stau cocârjat lângă masa lui. Vede ecografia, se uită la trimiterea către spitalul cel mare. Nu-i mai dau alt plic. “Domnu Caloian, din păcate, nu avem paturi acum. Stați acasă și, dacă vă blocați, veniți înapoi.” “Cum să mă blochez, dom
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
de fascinația teatrului. Ca și actorul din primul act, Menelau protestează că Agamemnon i-a stricat toată scena din care lipseau numai gestul final și mimica potrivită (III, p. 413). Suveranul Micenei nu pare impresionat de gesturile fratelui său deghizat, cocârjat, tremurând și cu bale la gură, ocolind subiectul, dând înapoi, făcând pași laterali, țopăind și îi judecă sever purtarea mai adecvată la serbările dionisiace și nu în complot (III, p. 414). Nemulțumit de posibilitatea ca Menelau să culeagă aplauzele în locul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
stupid, la infinit. Predarea propriu-zisă a materiei constituia pentru domnul învățător o chestiune secundară, lipsită de importanță pedagogică. Vocabularul jignitor și trivial era meniul lui favorit la fiecare oră. Înalt și deșirat, cu mâinile bălăngănindu-se pe lângă corpul costeliv și cocârjat, avea iuțimea și agilitatea unei primate. Obrazul lătăreț, brăzdat de firișoare roșii-vineții, prin care circulau hematiile într-o proporție de 50% cu lichidul dionisiac, era cartea de vizită cea mai elocventă a acestui "avortonus paedagogus". Iar pentru a-și calma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]