93 matches
-
de frumoasă, Cecilia zâmbea cu zîmberul sălbatic al africanelor, dar și cu ceva de fetiță perversă, încîntată să-și arate tuturor floarea secretă. Lăsase capul pe-un umăr, și ochii i se acoperiră de-o ceață subțire. În acvariul lui, cocârjat, avortonul desfăcu deodată ochi galbeni, și gura sa abia schițată începu să pronunțe cuvinte neauzite, căscîndu-se ca a unui pește exotic. Albinosul, a cărui uniformă se volatilizase ca un gaz în văzduh, se apropie încet de masa de operație. Sexul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Herman, "frumos și drept ca bradul", înalt și cu părul lung, ar fi căzut într-un șanț și-ar fi dormit acolo, beat mort, o noapte-nghețată de noiembrie, pe burniță și vânt tăios, și-ar fi rămas de-atunci cocârjat și chinuit de reumatisme. Mama lui, o bătrânică de la țară, încă mai trăia pe atunci, stând cu el în garsoniera de la opt. Avea să se ducă după vreo zece ani. Din acel Herman, pe care-l reântâlnisem, altfel, în prima
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
față-n față la masa ovală, smulsă din cine știe ce garnitură străveche de sufragerie, fără față de masă și cu furnirul pe alocuri carbonizat, având drept singur ornament fața lui Herman, mandylion nefăcut de mâini, reflectată-n lacul suprafeței de nuc. Bătrânul, cocârjatul, închircitul, omul suferinței făcut pentru suferință, își strângea la piept odinioară fantasticul kimono, ce ajunsese acum ca o zdreanță de șters pe jos, și privea pe sub sprâncene manuscrisul așezat pe masă între noi doi. Turnul de foi șifonate, scrise cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
într-un râs uscat și îngrozitor: - Nu-i nevoie, nu face nimic, îți știu casa. Și apoi, în schimbul plății, am găsit vasul ăsta, e un vas de Ragheh, din vechiul oraș Rey, ha! Apoi râse de i se scuturau umerii cocârjați; strângând sub braț vasul înfășurat în batista murdară, se îndreptă spre drișcă și se instală pe capră cu o agilitate deosebită. Biciul șfichiui în aer, caii porniră spumegând. Zurgălăii de la gâtul lor răsunau în aerul umed cu un timbru special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
într-un moment ca ăsta, și dacă nu eu, atunci cine altcineva ar mai putea să aibă o asemenea inițiativă? Ce-ați ajuns, dom’ Regizor, îl ia pe Santinelă gura pe dinainte, arătați ca o prăjină, supt la față, palid, cocîrjat, flămînd poate? N-am mai dormit de trei zile, recunoaște, dar nu asta e problema, mă simt mai proaspăt ca niciodată, chiar dacă în ultima vreme nu prea mai am poftă de mîncare, e adevărat că am slăbit cîteva kile. Nimic
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
amîndoi aveau părul alb, erau Încovoiați de spate și de ani, și aveau pielea cenușie și zbîrcită, ca de spiriduși. Aveau chipuri blînde, mai ales mama lui, care cred că fusese o femeie Înaltă pe timpuri, Însă acum era extrem de cocîrjată. Arătau ca dintr-un basm, și am lăsat-o pe mamă să-mi intre În gînduri, ca Bătrîna din povești. Cu ei se afla și un tip brunet, mai tînăr Însă nici el tînăr În adevăratul sens al cuvîntului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un patron - era numele dat celui care angaja ruletiștii - având aspectul unui barman, care ducea la subțioară o cutie unsuroasă de lemn. Bețivanul se sui pe o ladă de brad pe care nu o observasem până atunci și rămase acolo, cocârjat, în atitudinea grotesc caricată a unui câștigător olimpic. Acționarii îl priveau și se agitau, arătîndu-și mereu unul altuia câte un amănunt al înfățișării celui de pe ladă. Pe unul l-am surprins făcîndu-și cruce cu discreție. Altul își rodea furios pielițele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
apuca „râsu-plânsu” când o întâlneai ziua, noaptea putând speria în mod fatal gravidele. Ea, Coca lui Mundi și mama colegului meu de clasă, Mihai Siedlițchi, poreclit Lala, reprezenta nemțoaicele care te făceau să ironizezi rasa ariană, de urâtă, slabă și cocârjată ce era, rivalizând cu Baba Cloanța din poveștile citite de mama la culcare, ca să adorm de frică. Toată ziua ținea în colțul gurii un chiștoc de țigară Națională și dădea în cărți. El, Stroescu, o ciudățenie de țigan, mărunt, chel
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
bă, de te duci una-două la baie? strigă aia a mea. Turbam dă dureri. Dă-te, fă-n căcat să-ț bată nasu, dracu’, fac și io o labă!” Mă primește același doctor tânăr, parcă mai amabil: deschisese plicul. Stau cocârjat lângă masa lui. Vede ecografia, se uită la trimiterea către spitalul cel mare. Nu-i mai dau alt plic. “Domnu Caloian, din păcate, nu avem paturi acum. Stați acasă și, dacă vă blocați, veniți înapoi.” “Cum să mă blochez, dom
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
capace de aur, cu fir de argint, cu etichete sclipicioase. Și ce dopuri avea ! Și ce sticlă brumată, albastră, verzuie, nu se-ndura baba nici la obzeci de ani să le arunce... Venea baba pâș pâș, greoaie, și pieptoasă, și cocârjată, de ce-mbătrânea, de-aia se cocârja și i se lungise și nasu. I se făcuse nasu coroiat. Și-așeza pe masă sticluțele și se uita la ele. Asta a fost când... începea. Și-amintea de toate, când le primise, dată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tragi... Că dacă n-ai tu grije de tine, cine crezi c-o să aibă ? Uite și poarta, tot descuiată, uite și motanu năpârlit, tot lângă părul uscat stă. — Ptiu, drace, zâât ! îl țistuie ea. Da al dracu motan, slab și cocârjat și cu blana aia a lui flocăită, l-o fi flocăit alții mai tineri, al dracu motan, nu se sperie. Stă și se uită cu ochii ăia galbeni ai lui la ea, Doamne iartă-mă, ăsta parcă n-ar fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lighioană bătrână, îl repede ea. Haidi, că tot tu o să mă îngropi pe mine ! Cât m-ai clănțănit toată viața la cap și numa ce-ai vrut tu ai făcut, n-ai lăsat nici atâtica dintr-ale tale... Merge-ncet, cocârjată, cu pași mărunței - la ce să se uite dinainte, că tot nu vede d-aici până acolo. O fi, n-o fi portofelu... Se oprește, sprijină o mână încârligată de perete, scormonește-n țoașcă până dă de hârtiuța unde-și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de fascinația teatrului. Ca și actorul din primul act, Menelau protestează că Agamemnon i-a stricat toată scena din care lipseau numai gestul final și mimica potrivită (III, p. 413). Suveranul Micenei nu pare impresionat de gesturile fratelui său deghizat, cocârjat, tremurând și cu bale la gură, ocolind subiectul, dând înapoi, făcând pași laterali, țopăind și îi judecă sever purtarea mai adecvată la serbările dionisiace și nu în complot (III, p. 414). Nemulțumit de posibilitatea ca Menelau să culeagă aplauzele în locul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Începu să emită o vîntozitate de o contundență formidabilă. Tovarășii săi Începură să rîdă și să bată din palme. M-am retras cîțiva pași, Însă efluviile flatulente mă prinseseră iremediabil. Atunci băgai de seamă că, lîngă mine era un bătrîn cocîrjat, Înzestrat cu o barbă de profet, cu părul rar și ochi de foc, care se sprijinea Într-un baston și Îi privea cu dispreț. — Îți pierzi vremea, tinere. Juanito nu știe altceva decît să tragă bășini, iar ăștia nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mușamalele de culoarea flegmei... Doar Fraser Îi părea că se abătea de la regulă, fiind singurul punct luminos, pentru că părul lui tuns era blond, iar al celorlalți era negru sau castaniu spălăcit; și avea și gesturi animate, pe cînd alții umblau cocîrjați; și cînd rîdea - așa cum se Întîmpla acum - rîsul lui puternic ajungea pînă acolo. Încă vorbea cu Watling; de-abia asculta ce-i spunea Watling, și dădea din cînd În cînd din cap. Nu-l prea plăcea pe Watling, Duncan știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și chiar pe tricouri. De altfel, undeva, în drum, se opriseră și Ken îi cumpărase un mic medalion, o mică bucățică de gresie pe care mîna unui indian pictase, fără niciun tremur, cu o precizie de admirat, un mic personaj cocîrjat cîntînd la flaut. — Ken... Da ? — suntem la ei, la Kokopelli ? — Cred că da. — am uitat cine e Kokopelli. — a fost un zeu care s-a supărat pe poporul său. — Cînd ? — nu se știe. Demult. — Și de ce s-a supărat ? — s-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
furul, dar magul nu-i aflase nici casa, nici chipul. Dar el Își urmărea fără răgaz țelul neostoit. — Înveteratul client de la Salon Doré nu se dă bătut și chiar stăruie, a exclamat pe nepusă masă Montenegro, care Îi spionase stând cocârjat, cu ochiul pus la gaura cheii și bastonul din os de balenă Între dinți, iar acum - costum de haine alb și canotier moale - dăduse buzna Înăuntru. De la mesure avant toute chose. Eu chiar că nu Întrec măsura: nu am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Fiecare a luat-o pe drumul lui. Dar Tai An mințise: s-a Întors după câteva minute. A dat buzna În coșmelie și a ieșit târând după el lopata cu care de atâtea ori Îmi făcusem de lucru prin grădină*. Cocârjat, s-a pus să sape În jurul salciei, la lumina lunii. A trecut o vreme, n-aș ști s-o măsor; În sfârșit, a scos din pământ ceva lucitor și am zărit talismanul Zeiței. Atunci am plonjat peste fur și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
hlizeau la Mercedesul care se oprise. Nu te uita la ei, Johan, i-a spus Farah. Să nu provoci pe careva! Johan a claxonat Îndelung, până când mulțimea s-a risipit și li s-a făcut loc. Un chinez bătrân și cocârjat și-a făcut apariția În grabă și a dezlegat funia dintre stâlpi. S-ar fi zis că-i atârnă Între mâini un piton mort. I-a ghidat până ce au parcat chiar lângă treptele cinematografului. Bună seara,Tuan, bună seara, domnișoară
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vară, iar puii, la rândul lor, aduceau alți pui, astfel că satul colcăia de berze. Rămâneau până toamna târziu și abia viscolul le Îndemna să plece spre țări calde. Nu plecau Însă toate, unele rămâneau să ierneze În sat, stând cocârjate, cu ciocul Înfundat sub pene, pe acoperișurile ninse ale caselor, hrănindu-se cu fumul ce ieșea din hornuri și cu dangătul Însângerat al clopotelor. Privindu-le, pe oameni Îi apuca disperarea. Bătrânii le amenințau agitându-și cârjele În aer. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
în haine tărcate, ca blana de râs, îi întinse mâna, rostindu-și repezit, oferta lui binevoitoare: Dam ajutor? Vartolomei și-a frecat de pantalonii aspri, de postav, mâna plină de funingine unsuroasă, încercând inutil să se aburce de pe picioarele lui cocârjate, luând aminte la cel de al doilea flăcău, ce tocmai cobora din mașina albă. L-a privit, de jos în sus, din ghemuirea la care îl silea beteșugul, răsturnându-și pe o parte mustața-i roșie, ca un pui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
celălalt lemn, și tot așa, generație după generație, pădure după pădure, până voi fi confundat cu Timpul. Iar tu, femeie, te vei fi trecut de mult și nimeni nu va mai tânji să-ți vadă sânul... Vei fi o umbră: cocârjată, știrbă și haină... Vei morfoli pesmeți între gingii și te vei uita spre mine la fel ca acum, fără să pricepi nimic. Vei pieri privindu-mă!” §Cam așa arată visul tău în viziunea Eremitului. Vor fi obiecții, cititorul va... E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fără nici un fel de discuție, cele mai grozave tinichele. Telefonul suna și suna. De ce nu-mi răspundea, oare, nimeni? Pot să vă ajut? am auzit o voce cu accent britanic în spatele meu. Am tresărit și am scăpat receptorul. Un bătrân cocârjat îmi apăru în fața ochilor. Chipul lui era atât de brăzdat de riduri că ai fi zis că-i mai în vârstă decât orice altceva din casă. Purta o jachetă neagră, ponosită, și pantaloni dungați. E bine de știut că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fi tratat regește... Liliane deschide ușa apartamentului propriu și, înainte de-a o închide la loc, îi spune: — Noapte bună, valetule. (Ce dialoguri se scriau pe vremuri, la Hollywood...) Lionel privește lung spre ușa care se închide și se îndreaptă, cocârjat, spre propria garsonieră. E ora 10. Roman, cu o canistră galbenă în mână, se îndreaptă, pe două cărări, spre fostul teren viran pe care s-a aciuat șatra de țigani - e prea beat ca să mai fie politically correct. Aude scârțâitul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
chiar și protopopul Varsanufie, la hramul bisericii din Plesneana. Le dăduse colecția întreagă a revistei scoase de episcopie și cartea de omilii a Prea Sfințitului, răposatul Valerian bătrânul. Acolo, în ușa judecătoriei, în capătul multelor trepte, îl aștepta acela. Bătrânel, cocârjat, cu o bărbuță colilie, stângând la piept o servietă din vinilin verde. Nici nu apucă popa Băncilă să închidă bine ușa în urma sa, să se scuture de apa ploii (începuse să toarne de cum ieșise din gară,) că acela îl și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]